1,495 matches
-
de drepți. Apoi, întorcându-se spre viziriu: Da, te ascult. — Și, cum spuneam, acești trei preaplecați supuși din Moldova au a vă pune înainte o mică atenție și rugămintea de a-i asculta. S-aud! - zise sultanul sărind sprinten pe cămila cu mânere. Tăcutul Broanteș înainta și puse în fața sultanului o desagă dolofană. — Ce-i acolo? - întrebă sultanul. — Piatră ponce, pentru bătături, luminăția-ta, de la noi de la Rarău. Episodul 39 SCURTĂ îNTREVEDERE CU SULTANUL — Vă mulțumesc din inimă! - spuse sultanul adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grei, ce au înăsprit firea blândei Laila, dar, în același timp, i-au călit pe cei trei fii ai săi, Gacel, Ajamuk și Suleiman, și pe micuța Aisha, care își petrecu o bună parte din copilărie pribegind călare pe o cămilă. Tuaregii au fost un popor nomad prin excelență, dar, în cazul familiei lui Gacel Sayah, îndrăgita viață nomadă se transformase într-un blestem, fiindcă era cu neputință să rămână mai mult de trei luni într-un loc, fără ca vreunul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Bătrânii tribului Kel-Talgimus îi lăudară hotărârea, conștienți că nici un membru al Poporului Vălului n-ar fi trăit în pace atât timp cât umbra lui Sayah ar fi dat târcoale prin apropiere, așa că le-au pus la dispoziție douăzeci dintre cele mai rezistente cămile pe care le aveau și douăzeci și patru de oi și capre, precum și o grămadă de săculeți cu cele mai bune semințe. În felul acesta, cei cinci membri ai familiei și o mână de servitori credincioși porniră, la începutul iernii, pe ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aduce în girbe, căci altfel riscăm să nu ieșim vii de-aici. — Și vitele? îl întrebă maică-sa. — Le ducem la munte, să lingă roua ce se depune în zori pe pietre, răspunse Gacel, prea puțin convins. Cu puțin noroc, cămilele și caprele vor rezista. Și oile? Bănuiesc că vom pierde o mare parte din ele, dar asta depinde doar de voința lui Allah și de când se vor întoarce cei care se duc după apă. Și cine ai vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din ele, dar asta depinde doar de voința lui Allah și de când se vor întoarce cei care se duc după apă. Și cine ai vrea să se ducă? — Doi dintre cei mai buni călăreți cu șase dintre cele mai bune cămile, căci nu se vor putea odihni nici măcar o clipă. Pentru nimeni din familie nu era un secret că cel mai bun călăreț fusese întotdeauna - încă de când învățase să se țină în șa - fratele mijlociu, Ajamuk, și că singurul care putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fie în principiu un autentic puț tuareg, servitorii nu aveau voie să coboare înăuntrul lui, singurele lor sarcini fiind să ridice coșurile cu nisip sau să meargă în munți să caute bucăți de piatră, pe care le transportau apoi cu cămilele. La un moment dat, Laila, prevăzătoare, hotărî să se oprească din săpat, pentru că rămăseseră ceva mai puțin de trei girbe cu apă, și până și un tuareg risca să se deshidrateze dacă era nevoit să lucreze ore întregi în condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Moartea atâția mesageri înaripați înaintea ei, dacă până la urmă se hotărâse să nu se înfățișeze? Ce aștepta? Din când în când închidea ochii, încercând să-și închipuie cum s-ar fi comportat tatăl său în acele momente. Să omoare o cămilă, să-i bea sângele și să mestece grăsimea crudă din cocoașă putea fi, fără îndoială, o soluție pentru bărbați, dar era clar că un asemenea tratament de șoc n-ar fi dat rezultate cu femeile, nici cu copiii și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pentru că generații de sânge imohag curgeau prin venele sale. Nu făcea decât să-și blesteme în gând propria-i prostie. Răsună un tunet îndepărtat. Ascultă cu atenție. Urmă un alt tunet. Se repezi spre ieșirea marelui cort din păr de cămilă și se trezi din nou în fața cerului albastru, pe care era cu neputință să zărești o umbră de nor. — Sunt tunete? Fiul său, Gacel, negă cu o mișcare ușoară a capului, se apropie de ea și-o mângâie ușor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ascunde în gură de șarpe. — Știu, stăpâne. — În cazul ăsta, noi, familia Sayah, îți încredințăm ceea ce avem mai de preț, și să te ferească Allah dacă în zece zile nu vă întoarceți teferi. Porniră așadar la drum, cu aceleași șase cămile, și Laila, văzând-o pe fiica sa îndepărtându-se, îmbrăcată în straie bărbătești și cu o pușcă grea pusă pe genunchi, regretă din nou că ajunseseră să trăiască asemenea vremuri teribile; o fată frumoasă, în loc să-și pregătească trusoul pentru ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
caute alte pășuni. Bărbații considerau „treburi casnice“ tot ce nu avea legătură cu războiul, jaful sau vânătoarea; astfel, aducerea apei, chiar dacă puțul se afla la patru zile de mers, era de fapt o treabă rezervată femeilor. Aisha crescuse pe șaua cămilei și știa să tragă cu pușca mai bine decât marea majoritate a păduchioșilor de beduini cu care s-ar fi putut întâlni din întâmplare pe drum, și nici unui membru al Poporului Vălului, al Poporului Spadei, sau al Poporului Lăncii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se îndrepte spre miazăzi, spre Țara Ashanților, despre care bunicul său îi vorbise atât de mult, cu gândul să cunoască acolo o femeie frumoasă din rasa lui cu care să întemeieze o familie. L-au binecuvântat, i-au dăruit o cămilă, o armă și o capră și i-au eliberat de sclavie pe el și pe toți urmașii lui, asigurându-l că gri-gri-ul, spiritul necurat care-i chinuiește până la moarte pe sclavii fugiți, nu-l va urmări niciodată. Moartea bătrânului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lui Rachid lăsară un gol în micuța comunitate; și Laila era adânc întristată, cu toate că fusese de acord și înțelesese că uriașul avea dreptul la propria lui viață după atâția ani în care-i slujise cu credință. Când omul, capra și cămila dispărură în vasta întindere dinspre miazăzi, avu ciudata senzație că marea familie pe care răposatul ei soț o întemeiase se risipea ca apa printre degete. Din ceea ce, cu mult timp în urmă, fusese un puternic clan, temut și respectat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
organizează la Al-Raia, cam la șapte zile de mers spre vest. Acolo se adună păstori, vânători, traficanți de vite și comercianți care schimbă animale și piei pe sare, ceai, zahăr, semințe, cărți sau gloanțe. Noi obișnuim să mergem când avem cămile de vânzare, și așa ne aprovizionăm. Odată chiar am fost chiar la târgul din Kano, dar ăsta e destul de departe. — Cât de departe? — La trei săptămâni de mers. — Nu-mi pot imagina un european călătorind timp de trei săptămâni ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o scurtă pauză pentru a sublinia ceea ce voia să adauge: — Dar dacă nu ești credincios, sufletul tău nu ajunge nicăieri. Pur și simplu mori. Și pentru un necredincios nu există viața de apoi? Nu, la fel cum nu există pentru cămile, câini sau capre, deoarece o ființă omenească ce nu crede în existența unei forțe superioare care a creat-o se coboară la nivelul animalelor, și astfel le împărtășește soarta, se transformă într-un gunoi. — Fără să primească o răsplată sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
patul în fiecare noapte, dar știau foarte bine că nu aveau multe șanse să-și găsească perechea, când tot ce puteau să ofere erau doar un puț amărât, câteva straturi de zarzavat, trei palmieri și o duzină de capre și cămile. Sărăcia poate fi mult mai dezolantă când o compari cu bogăția; în seara aceea, văzând cum francezii scoteau din minunatul lor automobil cutii peste cutii cu produse exotice, admirând luxul hainelor și încălțărilor lor și minunându-se în fața risipei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Gacel Sayah îl durea să accepte că face parte dintr-o generație obligată să admită acest adevăr incontestabil. Camioane gigantice și rău mirositoare traversau Sahara de la nord la sud și de la est la vest, fiecare transportând încărcătura a treizeci de cămile; ca urmare, caravanele greoaie începeau să dispară de pe fundalul presărat cu dune. Instrumente surprinzătoare făceau legătura cu sateliții artificiali care se învârteau pe deasupra norilor și indicau în ce loc se afla un vehicul cu o precizie de care nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
până la urmă Cel de Sus se află de partea celor cinstiți și drepți. Și un adevărat credincios preferă întotdeauna ajutorul lui Allah decât un noroc pe care îl ai și nu-l ai în același timp. Du-te și adu cămilele! Se puseră de îndată pe treabă, strângând tabăra și împachetându-și puținele lucruri, dar nu încărcaseră încă prima cămilă, când Aisha își înălță privirea și le spuse cu un calm surprinzător: — Vine altul! În același punct, mergând pe urmele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ajutorul lui Allah decât un noroc pe care îl ai și nu-l ai în același timp. Du-te și adu cămilele! Se puseră de îndată pe treabă, strângând tabăra și împachetându-și puținele lucruri, dar nu încărcaseră încă prima cămilă, când Aisha își înălță privirea și le spuse cu un calm surprinzător: — Vine altul! În același punct, mergând pe urmele celor dinainte, un nou vehicul, urmat de inevitabilul nor de praf, își făcu apariția în depărtare. — S-ar părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pentru că ne aflam la cincizeci de kilometri de aici. Eu nu vă învinovățesc, le răspunse cu naturalețe Gacel, care se așezase în fața lor. Dacă v-aș fi învinovățit, acum ați fi fost morți. — Atunci? — Înțelegeți că noi, cu sărmanele noastre cămile, nu vom reuși niciodată să-l prindem pe adevăratul vinovat, care la ora asta trebuie să fie deja aproape de Sidi-Kaufa... Dar veți rămâne aici până ce acest blestemat se va întoarce să-și ceară iertare și să-și primească pedeapsa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai mulți cred că am avea probleme. Pe la jumătatea după-amiezii, când termometrul se apropiase de cincizeci de grade și aerul devenise aproape de nerespirat, șapte ostatici asudați, dintre care unul venise cu motocicleta, se înghesuiau în fundul cortului mare din păr de cămilă. Cele două femei se îngrijiră să ia apa care mai rămăsese în mașini, precum și toate proviziile disponibile, iar când începu să se însereze, toate animalele erau încărcate și gata de drum. Gacel se așeză pe vine în fața motociclistului, un austriac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ale lor, precis or să ne vadă. — Ai grijă pe munte. — Știi bine că o să am. După o jumătate de oră, o caravană mică se pregătea să părăsească puțul lui Ajamuk, îndreptându-se spre nord. Caravana era formată din trei cămile, pe care se aflau Laila, Aisha și Suleiman, încă patru încărcate cu aproape tot calabalâcul familiei și o funie de care erau legați prizonierii pe ale căror chipuri se citea groaza la gândul că trebuiau să meargă pe jos prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
L-a văzut cineva? — Închide ochii și ai să-l vezi. Adeseori, când se simțea singur sau trist, Gacel închidea ochii pentru ca mintea lui să zboare din nou spre vârful acelui munte pe a cărui culme, așezat alături de R’Orab, cămila sa credincioasă, tatăl său se bucura de prezența celui ce fusese în stare să creeze în același timp pustietatea deșertului și splendoarea raiului. Născut în sânul unui popor de eroi, tatăl său devenise vestit datorită faptelor sale eroice, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nopții. Ce putea face el în fața unei asemenea situație având doar un Mauser ruginit moștenit de la bunicul lui, pentru care nu mai avea decât un pumn de gloanțe? Ce putea face el, când cea mai rezistentă și mai rapidă dintre cămilele sale străbătea într-o zi doar a suta parte din distanța pe care o putea parcurge una din acele împuțite mașini? Își întoarse privirea spre cele trei jeepuri puternice, în ale căror geamuri se reflectau înmiit razele lunii, comparând grosimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
doar a suta parte din distanța pe care o putea parcurge una din acele împuțite mașini? Își întoarse privirea spre cele trei jeepuri puternice, în ale căror geamuri se reflectau înmiit razele lunii, comparând grosimea cauciucurilor cu fragilele picioare ale cămilei sale preferate. Nu-și putu stăpâni un ușor zâmbet, căci se gândi că era ca furnica din poveste, care încerca să violeze un elefant. Ce avea de gând ? Ce fusese în capul lui, cum de-i venise ideea nebunească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
minte unuia dintre ai voștri. — Imbecili sunt peste tot. Și în această competiție mai mult decât oriunde. Se îndreptară spre puț, și când ajunseră la mai puțin de zece metri de intrare, nou-veniții apărură în ușa cortului din păr de cămilă, ridicând îndată mâinile în semn de pace. — Aselam aleikum! spuse în arabă cel mai negricios. În mod respectuos îți cerem ospitalitatea. — Sunteți oaspeții mei dacă ați venit cu gânduri pașnice. Am venit cu gânduri pașnice, îl asigură blondul într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]