2,073 matches
-
făcut, i se adresă pe un ton foarte jos, aproape cavernos: Ne vedem acasă, iubi. Iozefina care tocmai răsturnă încă un păhărel pe gât, îl încondeie din nou cu privirile mult mai decât lipicioase, arătându-i desuurile frumos împachetate pe căpătâiul de lângă perete al dormezei: Cum o să plec așa, goală pe dedesubt, acasă, scumpul meu soț? Nu te gândești că pot răci? Prefăcându-se că nu ar fi auzit replica aceasta cu atât mai deșănțată, cu cât el, Sima era sigur
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
doctorii și carnea o să se prindă la loc. Numai de n-ar obrinti pe gerul ista...Da’ are mama grijă să nu răcească flăcăul”...Când razele soarelui își făceau loc printre florile de gheață de pe geam, mama a venit la căpătâiul meu și, punându-mi mâna pe frunte, mi-a vorbit: „Afară încă nu s-o oprit vifornița, dar parcă nu-i chiar așa de frig ca ieri și de sus nu mai curge omătul. Îi mare nevoie de doctorii pentru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu toții la treabă. Când totul a fost gata, Cotman și-a spus gândurile: -De aici înainte greul va fi și mai greu. Pe lângă faptul că trebuie să ne rânduim la despicat troienele în față, va trebui să stăm și la căpătâiul lui Hliboceanu, că cine știe, s-a trezi și a spune sau a cere ceva... Până să plecăm, mai aduceți câteva țoluri și înveliți-l, că îi sloi de gheață! Când mergi și te lupți cu troienele te încălzești, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
noastră. Și acum, la drum, oameni buni! Mergeau de o bună bucată de vreme și toate se petreceau după cum au fost rânduite. Din ultima sanie însă s-a auzit strigătul lui Pavel Puicuță, căruia îi venise rândul să stea la căpătâiul lui Hliboceanu. S-o trezit! S-o trezit și cere apă! Acum am venit, Puicuță! - i-a răspuns Cotman, alergând spre sania lui Hliboceanu. A urcat în sanie, l-a apucat de mână și cu glas aproape scâncit, l-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Când a intrat în cămăruță, a găsit-o pe Măriuța cu ochii plânși... Nu-i frumos ce faci, Măriuță. Cu plânsul nu-l faci sănătos. Și apoi dacă te-ar vedea altcineva... Mai bine adu-mi ceva de pus sub căpătâi, că eu am să mă întind colo jos, pe țol, și am să mă învelesc cu cojocul. Să-mi aduci și o oală cu apă, iar mâine dimineață să-i faci o fiertură de pui și să-i dai și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la condiția umană, pentru G. au Început problemele. Mai Întâi, cele de ordin birocratic. Ca să poată trăi În continuare În spital, trebuia să se Încadreze Într-una dintre următoarele categorii: 1. pacient; 2. rudă a unui bolnav, de veghe la căpătâiul acestuia; 3. membru al corpului medical permanent. Pacient nu putea fi, deoarece beneficia de-o sănătate excelentă, lucru demonstrabil prin analizele de sânge care-i ieșeau de fiecare dată perfecte. De când mama sa Îl născuse și-l abandonase, nu mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
eu niciodată dispus să mă compromit cu ei, zicea. Era convins că erau toți o apă și un pămînt, că sînt făcuți din același aluat, clasa politică în România a fost parcă blestemată să fie formată doar din oameni fără căpătîi, țepari și derbedei, fie că aveau educație pe hîrtie sau nu știau nici să citească bine. Nu-l interesa dacă se numeau Carp, Iorga, Maiorescu, Maniu, Groza, Pauker, Bodnăraș, dacă erau profesori, academicieni, scriitori, hoți la drumul mare, impostori sau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
citit atâtea cărți...,, Kawabata izbucnește În râs și fumul de țigară se Împrăștie În Încăpere ca bătut de suflul unei pale de vânt. -Tu nu pricepi, că eu, Înafară de câteva pagini din Biblia pe care o avea bunica la căpătâiul patului și pe care am vândut-o Într-o zi unui șmecher cu ochi de pisică, pentru a-mi cumpăra niște ochelari de soare, nu am citit decât o singură carte din care Îmi amintesc și acum pozele: ,,Morcoveață,, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au hrănit și m-au păzit cât au putut, dar nu eram făcut probabil decât pentru rău. Nu ți-am spus niciodată, dar am omorât fără milă un om nevinovat care Îmi vroia numai binele. La 16 ani eram fără căpătâi, furam și mă băteam cu toți derbedeii și, probabil că el a vrut să-mi arate calea cea dreaptă. A crezut că poate repara răul din mine. Unicul fiu Îi murise de meningită și credea că eu pot Înlocui golul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a fost părăsită, prădată de hoți, smuls și furat totul, până și acoperișurile. Au rămas numai pereții halelor siniștri, goi, iar În blocul care adăpostea muncitorii, rămas și el gol după plecarea lor, s-au aciuiat cei ca noi, fără căpătâi și fără viitor, stăpânii gunoaielor și-ai maidanelor. De unde vrei să fie lumină? Aici e infernul mizeriei, aici te lupți pentru mizerie, nu o obții cu una cu două, nu ți se dă dreptul la ea de pe o zi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
al ultimului ,, Neidentificat,, ,a fost Împlinit. Trece un timp ce i se pare nesfârșit, până când groparii, scuipându-și În palme și mânuind cazmalele umplu la loc pământul. Crucea pe care e scris ,, Neidentificat,, este Înfiptă și ea În pământ, la căpătâiul lui Kawabata. Groparii pleacă, Însfârșit.. Pe movilița care s-a format, deasupra mormântului, Antoniu pune cele două margarete. Antoniu mai are Însă ceva de făcut. Scoate din buzunarul pantalonului un borcănel. Dimineață, a dizolvat În apă câteva gogoloaie de baiț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
printr-o operație grea, ea mi-l oferă mie, că crăp de căldură! Da, își rupe dumicatul de la gură ca să mi-l dea mie, e fapt dovedit! Și, cu toate astea, eu nu vreau să zăbovesc nici cinci minute la căpătâiul ei. Fugi, mă-ndeamnă mama, în timp ce madam Ve-ne-ra-tî, care în doi timpi și trei mișcări a reușit să devină dușmana mea, dar nu oricum, ci pe viață, madam Ve-ne-ra-tî zice: — În curând mama o să fie acasă, în curând totul o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
băiețel ascultător și neajutorat! Iar eu nu găsesc nici un argument în favoarea existenței lui Dumnezeu sau în favoarea mărinimiei și virtuții evreilor în faptul că omul cel mai ve-ne-ra-tî din tot Newark-ul a venit să stea „o jumătate de ceas încheiată“ la căpătâiul maică-mii. Dacă-i golea plosca, dacă-i dădea mâncarea în gură, mai ziceam și eu că e un început, e ceva, dar ce mare brânză c-a venit să șadă o jumătate de ceas la căpătâiul cuiva? Ce altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ceas încheiată“ la căpătâiul maică-mii. Dacă-i golea plosca, dacă-i dădea mâncarea în gură, mai ziceam și eu că e un început, e ceva, dar ce mare brânză c-a venit să șadă o jumătate de ceas la căpătâiul cuiva? Ce altceva are el de făcut, mamă? pentru el, îndrugarea unor banalități frumoase în fața unor oameni înnebuniți de frică e totuna cu ceea ce înseamnă pentru mine practicarea baseball-ului. Îi place. Și cui nu i-ar plăcea? mamă, Rabbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cinstiți, nici o parte a Londrei nu este întru totul respectabilă. Chiar și acolo, pe vârful unui deal, printre vilele în stil edwardian, cu fațadele lor zugrăvite într-o nuanță incertă și pinii chilieni din față, veneau vagabonzi, hoinari, oameni fără căpătâi și chiar mai rău. Călători greu de imaginat, cu jachete uzate de lână și ghete legate cu sfoară în loc de șireturi. Tineri crescuți cu semințe de albăstrele și inhalații de EvoStick, care ajunseseră la maturitate cu imense lacune la nivelul memoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
comedie chiar prinde. Știi foarte bine că nu suntem aici ca să le dăm sfaturi cititorilor, ci să descriem ceea ce le place lor. Nu trebuie sub nici o formă să le spunem ce să facă. Bull mormăi nemulțumit. Aceasta era fraza de căpătâi a directorului. O introdusese chiar în programul Get Out!, care fusese distribuit autorilor neinspirați de articole neinspirante sub forma unui cartonaș plastifiat cu cinci idei. De bază era cea de-a treia: „Nu Prescriem, ci Descriem. Arta oglindește viața“. Directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
florile și arborii, precum și edificiile se armonizau cu frumusețea naturii. Din grădinile construite în dinastia Song, Grădina Canglangting și Grădina personală a lui Si Maguang sunt cele mai vestite. În dinastia Song a văzut lumina tiparului Tehnologia arhitecturii, carte de căpătâi pentru constructori. Apariția acestei lucrări despre proiectarea și executarea construcțiilor oglindește nivelul ridicat la care a ajuns arta arhitecturală și știința lucrărilor de execuție a construcțiilor. În timpul dinastiei Yuan, China a fost un mare imperiu militar, guvernat de mongoli. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
gelui în cap ca pe Mutu, l-ar îmbrăca în costum Armani, i-ar comanda un sicriu cu aer condiționat, ar pune tunurile să tragă la înmormântare. Domnii Ion Iliescu și Adrian Năstase ar ține discursuri pline de simțire la căpătâiul decedatului, declarând greva japoneză a foamei până când poliția îi va găsi pe agresori. Academicianul-șef Eugen Simion va elogia opera celui dispărut. Adrian Păunescu va compune, pompându-și lacrimi în barbă, un poem la catafalc, arătând că și el, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ne rugam să avem noroc. Când întunericul salii ne învăluia, când lumea de-afară nu mai exista și în locul ei se întrupa cealaltă, cu culorile, cu muzica, cu replicile, cu împrejurările și cu personajele ei (și, fiți siguri, regula de căpătâi se respecta și acolo, lucrurile se împărțeau în bune și rele), când aparatul de proiecție torcea ca Fifi, pisica noastră, și când aerul stătut și acru începea să înghețe (din cauza vreunui bandit sângeros, a unui neamț crud, a unui cardinal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prea bune. Nu le-aș putea egala niciodată. Unii scriitori nu-și pot egala niciodată primul roman. Eu nu mi-aș putea egala niciodată prima frază. Și uitați-vă la mine acum. Uitați cum am Început asta, opera mea de căpătîi, lucrarea vieții mele : “Întotdeauna mi-am imaginat că povestea vieții mele, dacă și cînd...” Dumnezeule mare, “dacă și cînd” ! Înțelegeți, În mod sigur, la ce m-am referit. Nu există nici o speranță. Trebuie să tai tot. Aceasta este cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
foaia deschisă pe podea În fața mea. M-am așezat pe ea și am citit : ÎNȘTIINȚARE DE EVACUARE. Am coborît privirea pe pagină pînă la ultimul paragraf. „Prin prezenta vă aducem la cunoștință că reclamatul, Șobolanul Firmin, intrus, vagabond, ființă fără căpătîi, pedant, voyeur, rozător de cărți, visător ridicol, mincinos, palavragiu și pervers, este evacuat de pe această planetă”. Era semnat de generalul Logue Însuși. De ce-mi dai asta ? E o Înștiințare de evacuare. — Sau o invitație. Tu hotărăști. A plecat, trîntind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca să fi apucat să piloteze ceva la vîrsta potrivită. Cam toți cei care zburaseră în vremea tinereții lui August Stoicescu erau de acum risipiți prin Bărăgan, ori în vreo văioagă a Carpaților, unii fără să aibă nici măcar un semn la căpătîi. Așa fuseseră vremurile, așa erau în vremea tinereții colonelului Stoicescu aparatele, iar, ca să le pilotezi, pe lîngă nebunie, îți trebuie și un dram de noroc. Nu arăta colonelul ca unul dintre aceia care nu prea dau doi bani pe viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Învârtă frigărui, Gherasimov Înjura când pe sârbește, când pe rusește, nu se mai știa, rachiul era tare. Săracul Gherasimov va muri de congestie pulmonară În luna noiembrie a aceluiași an, iar G.M. va fi cel care‑i va sta la căpătâi și‑i va asculta delirările. Cum de altfel va sta și la mormântul lui, cu capul plecat, cu căciula În mână, gândind la vremelnicia existenței umane. Uite, toate astea mi‑au rămas din lectură, din tot ce conspectasem la repezeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Escu nu putea pricepe de ce se plictisea așa de tare, când avea atât de învățat și infinite posibilități la îndemână de a-și petrece timpul liber. Nu înțelegi, Ștefan. Nu-mi doresc să colind străzile singură ca o femeie fără căpătâi, să cheltui banii prin magazine, ori să mă întind în "Tudor" la bârfe interminabile și de tot soiul, cu acele "prietene" care abia așteaptă să-mi intre în casă pentru a sări pe tine. Vreau să renunți la ceea ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără el, încerca să ghicească motivul acestui comportament. Singurul plauzibil pe care îl găsi era acela că Radu se temea de reacția părinților. Ca și Sanda, într-un alt moment, ei aveau să vadă în ea doar femeia despărțită, fără căpătâi. Se hotărî să-i vorbească, cu grijă și delicatețe, să lămurească, o dată pentru totdeauna, problema dintre ei. Ajutat de atitudinea ei gingașă, Radu reuși să se destăinuie și Luana află, cu stupoare, că era orfan de ambii părinți. Mătușa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]