303 matches
-
biata copilă îmi spunea: „De ce plângi, tăticule?“, căci așa o îndemnam să-mi spună și să mă și considere ca atare. Și dacă mă vedea pe mine plângând astfel, plângea și biata maică-sa, și uneori ne amestecam lacrimile deasupra căpșorului blond al fiicei amantului soției mele, a hoțului fericirii mele. Într-o zi am aflat - continuă el - că soția mea avusese un copil cu amantul ei, și-n ziua aceea toate măruntaiele mi s-au răscolit, am suferit cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o binefăcătoare liniște. - Bine! zisei , ridicându-mă să aduc sticla și două păhărele. Ne așezarăm la măsuța de lângă canapea și sorbirăm câteva coniacuri. Obrajii Laurei se îmbujorară. Ea râdea. - Laura, miroși a femeie! făcui eu zăpăcit și așa cum râdea, cu căpșorul dat pe spate, mă înclinai peste mescioară, sărutându-i gropița din vârful bărbiei. - Nu! zise ea, respingându-mă. Nu vreau! Și totuși se dezbrăcă singură. Bluza ei neagră, cu mâneci lungi, îi alunecase de pe umerii zvelți pe covor, alături de rochiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
perete, sub care candela mai ardea. Cu stânga șovăitoare, unul după altul își descoperiră capetele asudate și, după ce-și făcură câteva cruci repezite, sparseră scrinul și dulapurile. Unul din ei apucă păpușa de pe canapeaua de pluș și-i zdrobi căpșorul blond, de rama ferestrei. În curte, parlagiul regimentului, cu chipul de câine mops, congestionat, spinteca o scroafă uriașă și albă ca laptele, ca să-i scoată numai mușchii pântecului și să-i azvârle apoi ciozvârtele și capul peste uluca din fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în zilele de toamnă, pe ulițele liniștite, cu un plod pe spinare, înfășurat în cârpe, și cu o armonică uriașă cu care își însoțea cântecul nostalgic, tărăgănat și puțin nazal. Găseam în vocea Biancăi, același timbru. Când i-am luat căpșorul între mâini, buzele ei mici și uscate au primit strânse, ușoara mușcătură a gurii mele dornice, și ceafa i-a scârțâit feciorelnic. În clipa aceea sub sânul ei micuț și pe deplin rotund, părea că o pasăre abia prinsă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tresărise, la primul șuierat și rămase în ascultare, neclintită. La a doua chemare, dânsa întoarse capul către poartă. Mă zărise. Îi făcui semn să se apropie și veni. Era o tătăroaică de vreo șaptesprezece ani, cu ochii cafenii ca migdala. Căpșorul cu fața mică măslinie, cu nările arcuite în aripile nasului ușor coroiat, cu gurița adusă la colțuri, cu buza de sus ușor înălțată și crestată parcă de cuțit, părea uluitoarea capodoperă a unui descreierat genial. Zâmbetul meu cel mai blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă fotografiezi. - Nu-i nevoie, plâng cu ochii uscați și îngenunchez în fața ei ca să-i culeg viorelele din ochișori. Adriana ascultă cum fulgii mari se așază afară, pe zăpada proaspăt așternută. Ascultă cu gura întredeschisă din pricina polipilor și își înalță căpșorul blond, ca să-și rotească privirile prin odăiță. - Adriana, murmur eu, unde ți-a rămas burtica plinuță de mâncăcioasă ce erai?... - A tăiat din ea Nenea Doctoru o felie ca dintr-un pepene, a turnat lapte și mi-a pus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu buzele strânse. Refrenul pare un zumzet de albină. Se dezbracă singură până la cămașă și pantofi, așezându-se dintr-un săltat pe colțul mesei. Are părul bucălat, blond-castaniu, pe care și-l alungă de pe ochi cu o mișcare bruscă a căpșorului neastâmpărat. O sărut pe umărul rotund cu reflexe roze. Eva se întinde cu spinarea pe masă și așteaptă. Carnea ei are optsprezece ani și miroase a fân cu floare și a grajd de escadron. Îi adulmec subsuoara, îngenunchind apoi, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
personajele din gresie fuseseră decapitate de schije de bombe sau transformate în invalizi cu un singur braț, noi trebuia să reînnoim ici capul lipsă al zeiței Diana, colo capul incomplet al Meduzei după modele fotografice sau din ghips. Membre pierdute, căpșoare de îngeri pe jumătate distruse, toate astea aveau nevoie să fie completate. Și fete întregi la corp cu mânuțele de copil, cărnița dolofană, cu gropițe peste tot și cu păr bogat și buclat erau comandate la firma Moog. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru un sentiment atât de intens. Pentru sentimentul ăla c-aș fi în stare să omor pe oricine s-ar fi atins chiar și de un fir din părul blond și pufos de pe căpșorul ei moale. Puteam să înțeleg că James m-a părăsit pe mine - ei, de fapt nu puteam -, dar chiar nu puteam să înțeleg cum putuse să părăsească copilașul ăsta frumos și perfect. Fetița a plâns foarte mult. Dar nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să pară atât de sexy Înainte Începea acum să aducă foarte mult a aroganță. Singura problemă era că asta Îl făcea să pară și mai sexy. — O simplă bănuială, Andrea, o simplă bănuială. Și nu e nevoie să Îți frămânți căpșorul cu prea multe probleme - tu sau prietenul tău. Nu am făcut decât să te invit la o masă bună, În compania unor oameni interesanți. Poate că i-ar plăcea și lui să vină, Andrea? Mă refer la prietenul tău. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca Miranda să fie mai isteață ca toți ceilalți și să‑și fi creat În mod deliberat o imagine atât de agresivă, care speria literalmente În așa hal oamenii, Încât Îi făcea să rămână slăbănogi. — Doamnelor, doamnelor, doamnelor! Ridicați‑vă căpșoarele de pe birouri! Vă Închipuiți ce s‑ar Întâmpla dacă v‑ar vedea Miranda În clipa asta? N‑ar fi peste măsură de fericită! a fredonat James din ușă. Își dăduse pe păr cu un soi de ceară slinoasă numită Bed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dintr‑un morman uriaș de bancnote pe care le scosese din buzunar și i le‑a Înmânat portarului fără un cuvânt. Am Încercat să protestez, dar Christian mi‑a pus două degete pe buze. — Draga mea Andy, nu‑ți frământa căpșorul cu asemenea chestii. Și, Înainte să‑mi mut gura de sub degetele lui, și‑a așezat cealaltă mână după capul meu și mi‑a prins fața În ambele mâini. Undeva, În fundul creierului meu complet zăpăcit, s‑au aprins niște beculețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și Rich Începem să cântăm după casetă cu Însuflețire. (Rich e specialist În triluri, iar eu cânt partea lui Jessyie Norman.) Aproape de Peterborough, la vreo sută douăzeci de kilometri de Londra, un gând firav și sâcâitor reușește să-și scoată căpșorul din grămada de vegetale În putrefacție pe care o reprezintă conținutul capului meu la ora asta. —Rich, ți-ai adus aminte să-l iei pe Roo? Nu am știut că trebuia să țin minte să-l iau pe Roo. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
văzui cum stătea și, fascinat, mă aplecai peste pătuțul ei. Întoarsă în mod nefiresc, fetița mea își căutase iarăși poziția chinuită în care o găsisem. În genunchi, cu micul ei corp în poziție de rugăciune absolută și totală, își pusese căpșorul pe pernă și dormea cum dorm toți copiii, dar nu întinsă și pradă somnului cu toată ființa ei, ci parcă trudită și pedepsită să nu aibă parte de odihnă, încă de pe acum... Genunchii îi veneau la gură, fruntea se întîlnea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea nu are coșmaruri, (Ripley luă capul păpușii din mâinile copilei și se uită înăuntru.) Așa cum mă gândeam ― totul e liniștit aici înăuntru. Ar trebui să faci și tu cum face Casey. Spune-ți că nu mai o nimic în căpșor. Bătu ușor fruntea copilei care-i întoarse un zâmbet. ― Vrei să spui: să-mi golesc mintea? ― Da. Ca și Casey, aprobă Ripley mângâind fețișoara și dând în lături o meșă de păr căzută pe frunte. Dacă m-asculți, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
e? Pe Pământ? ― Nu. Nu mai este acolo. ― Vrei să spui că a murit. Nu era o întrebare, iar Ripley dădu încet din cap. Începea să-și aducă aminte de o fetiță care semăna cu Newt: o frumusețe cu un căpșor drăgălaș și cu bucle brune. Încerca în zadar să facă o legătură între această amintire și holograma bătrânei, a necunoscutei în care se metamorfozase fiica ei în vreme ce era adâncită în staza hipersomnului. Amintirea tatălui ei, era încă și mai îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în spațiu se făcea și mai violent și-i încetinea ascensiunea. Newt plecase din rețeaua de canalizare din podea și se ascunsese în pădurea de rezervoare de gaz; atunci când încărcătoarea, Ripley și monstrul se rostogoleau prin puțul sasului, ea scosese căpșorul pentru a vedea mai bine. Deodată, vântul îi aspiră picioarele și parcurse toată puntea într-o lunecare lungă, în direcția sasului. Bishop, sau mai bine zis ceea ce-i mai rămăsese din trunchi o văzu apropiindu-se pe fetița care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
copilului. Privește în depărtare, spre orizont; un gând măreț că întreaga lume se oglindește în privirea Lui; chipul Îi e trist. Copilul a tăcut, și-a pus coatele pe genunchii Lui și, sprijinindu-și obrazul în palmă, și-a ridicat căpșorul și, îngândurat, cum cad copiii câteodată pe gânduri, privește țintă la El. Soarele asfințește... Iată tabloul meu! Sunteți inocentă și în inocență stă toată perfecțiunea dumneavoastră. O, numai asta țineți-o minte! Ce vă privește pasiunea mea pentru dumneavoastră? De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
foarte alarmată, foarte nehotărâtă și foarte chinuită de ceva („de gelozie“, șopti prințul în sinea lui). Mai rezulta și că, desigur, o tulburau niște oameni răi, și era foarte ciudat că avea atâta încredere în aceștia. Cu siguranță, în acest căpșor lipsit de experiență, dar nesăbuit și mândru se înfiripau niște planuri deosebite, poate nefaste și... și nemaipomenite. Prințul era extrem de speriat și, în tulburarea sa, nu știa absolut deloc ce să facă. Trebuia să întreprindă imediat ceva, asta o simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
desprins din perete, mai o șurubelniță găsită sub pat, ca într-un episod din MacGyver. De atunci, cu mouse-ul în dreapta, am început să mă închid singură în astfel de odăi, de fiecare dată când aveam chef să-mi bat amuzată căpșorul brunet. Escape the room. Țelul suprem. Când ai însă de a face cu 99 de încăperi, lucrurile ies din tiparul obișnuit. În primul rând, pentru că sunt 99, ceea ce te înspăimântă și descurajează încă de la început. Apoi pentru că nu mai există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
cărbune îmi strigă: Avem și noi un savant în sat, nene. Sînt contrariat și intru în joc. Nu mai spuneți! Cine-i savantul?! Onofrei, bătrînul. A făcut o farfurie zburătoare! Și zboară? Da, zboară, strigă în cor. Mai mîngîi cîteva căpșoare și urc în mașină, în admirația tuturor. Iu, iu, iu și... nimic. Mai dau o dată la cheie și iar nimic. Apăs pedala de accelerație la fund și iarăși iu, iu, iu și tot nimic. Încep să transpir. Țîncii se amuză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se apropia încet de superba creație a lui Dumnezeu, aceasta nu se decidea să plece. Ce ai pățit, minune? vorbește blînd Dinu apro piindu-se. Abia la cîțiva metri flăcăul vede și motivul suferinței căprioarei. Un puișor stătea culcat. Avea un căpșor delicat, ochișorii mari și blănița fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și neputința îi imprima un fel de durere greu de suportat pentru Dinu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai pe la echinocțiu adică. Iar pomii știu mai bine de care calendar să asculte, chiar dacă un Îngheț târziu și capricios Îi mai Înșeală uneori, o dată pe secol... Și mai adaug Încă o frumusețe, ghiocelul, nu acela forțat să-și ridice „căpșorul“ În solariile industriei floristice de astăzi, ci acela din Natură, care știe cel mai bine când să anunțe, prin prezența lui, că În sfârșit perioada de hibernală regenerare a solului, implicit a Naturii, s’a Încheiat. Parcă vorbeam, mai deunăzi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de paloarea slăbiciunii adăpostite sub niște veșminte cam nepotrivite anotimpului, dar - atenție! - curate. Mă vedeam poate pe mine, la vremea mea... Ei bine, cu mâna dreaptă ocrotea, ascuns În sân, un alt puiuț, o pisicuță vărgată care, când Își ițea căpșorul isteț, când lansa un SOS sonor... semn că era, desigur, flămândă. Și ea. El ducea acasă - și sunt convins că acum mai are o „surioară“ - o guriță În plus, cu care urma să Împartă un cultuc de pâine și atât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
informație, cea necesară momentului. Vai de capul „hardului“ lui, cam anemic... Dar eu, care nu uit nimic, nici din ce-am Învățat de la mămica nici ciomăgelile Încasate nevinovat, doar pentru că’s negru? Au Încăput toate, și vor mai Încăpea În căpșorul meu, care adăpostește doar vreo 35 de grame de creier... Vă spun tot eu: Cristi e un leneș, taman acolo unde n’ar trebui, În gimnastica funcției lui definitorii - cel puțin În infatuarea lui -, rațiunea. Dovada? Nu eu, ci el
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]