1,500 matches
-
cea mare pentru seara de azi. Scoase și acum, cu același suspin recunoscător, superbul obiect. Era o perucă blondă neobișnuit de bogată, cu bucle care coborau maiestuos și cât se poate de natural până între omoplați. Pe dinăuntru avea o căptușeală moale și foarte elastică, așa încît, după un sfert de oră de purtare, nu te mai îndoiai că porți pe cap părul tău natural. Își puse peruca și o pieptănă îndelung în fața oglinzii. La fiecare alunecare a pieptenului roșu prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nici măcar un franc elvețian... Deși, reluă după o pauză, zâmbind, este probabil că s-a aflat în tot orașul de cercetarea minuțioasă a epoleților, pentru că de-atunci nu prea s-au mai găsit, la descinderi, bijuterii sau valute ascunse în căptușeala hainelor. Și una din paginile cele mai negre din istoria serviciului nostru este tocmai aceasta: nu ne-am gândit la colecțiile de costume naționale, în primul rând la colecțiile de uniforme de la Muzeul Armatei. Organizația a putut lucra, nestânjenită, cel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Bruxelles - o totală schimbare față de interiorul, pe veci apus, din Belfast, care continua să supraviețuiască doar în imaginația ei. Perdelele de dantelă (extrem de frumoase), care acopereau ferestrele înalte erau îngălbenite, draperiile de catifea pătate și vag mâncate de molii, iar căptușeala lor de mătase atârna, pe alocuri, zdrențuită. Covorul turcesc era ros și tocit de urmele pașilor. Șalul brodat de pe pian, așezat întotdeauna exact în aceeași poziție, era decolorat în părțile unde se odihneau pe el razele soarelui. Rama de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bej și de verde și poate și altele. Eugen făcuse următorii pași mulți pași cu capul întors în urmă, nevenindu-i să creadă că era același palton gri pe care îl purtase atâția ani fără să știe că ascundea sub căptușeală atâtea culori. E drept că avea o croială familiară, dar acum nu-i mai aparținea. Băiatul cel străin, cu care nu schimbase nicio vorbă, se îndepărta în lungul străzii, cu capul în pământ, fără să vadă pe nimeni. MĂTUȘA ZUMI
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
gustă. - Așa, acuma ne-apucăm, anunță el răspândind duhoare de spirt. Aplecându-se să tragă o scândură care sprijinea stiva, lemnele porniră la vale. Înjurând, tăietorul ridică, însângerate, două degete. Le privi scârbit, apoi rupse din scurteică o bucată de căptușeală și se obloji. Mai adăogând un gât de spirt, păru, într-adevăr, hotărât să se apuce de treabă. Când își aduse aminte cum a dormit îmbrăcat alaltăieri, nașul avea sub capră o movilă de butuci. Nu pornise bine la treabă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
intenția să se oprească pentru o examinare atentă. Și apoi, surprinse o mișcare cu coada ochiului. O lumină. Se aplecă și se uită atent la o cutie lungă de metal, parțial transparentă, imitând grosolan forma unui coșciug, până și în privința căptușelii colorate și aparent costisitoare. Interiorul era ușor curbat pentru a forma un canal îngust. De-a lungul canalului se rostogolea o bilă de lumină. Se răsturna încet, trecând aproximativ un minut până să parcurgă distanța până în partea cealaltă. În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
bărbat care nu era în nici un caz Daniel Riegel. Bărbatul ăsta, care purta o cravată verde-albăstruie și un costum gri închis, părea genul care ar fi putut să-l cumpere pe ecologist cu mărunțișul care-i căzuse din buzunar în căptușeala hainei. Cei doi se țineau de mână peste masa așezată pentru micul dejun. Weber se dădu înapoi, se întoarse și merse mai departe. Poate că-l văzuse. Se întoarse și o luă în sensul opus. Se uită peste umăr la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să încerce orice, orice înșelăciune și exploatare posibilă, doar ca să existe în continuare. Își privește fix mâinile tremurânde, adevărate jungle de bacterii. Insectele scormonesc adânc în instalația electrică a acestui avion. În cală și-au găsit locul semințele. Ciupercile, sub căptușeala de vinilin a cabinei. Dincolo de micul geam de lângă el, înghețați în aerul lipsit de aer, archaea, niște superinsecte, și extremophiles trăiesc din nimic, în întuneric, la mai puțin de zero grade, prin simplă imitație. Fiecare cod care a supraviețuit până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care să deschidă cutia în care se afla. Părea închis într-un fel de sicriu. Dar nu era asta. Nu se făceau sicrie așa de rezistente și de tari ca fierul, cum era acela pe care-l simțise el prin căptușeală. E adevărat că un om îngropat în pământ nu ar fi putut să forțeze și să-și deschidă sicriul; pământul de deasupra opunea destulă rezistență Dar nu ar fi o rezistență de oțel. Capacele se așezau ceva mai deasupra sicrielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să existe - dar n-avea să se gândească la asta acum. Pentru că avea senzația unei deplasări. Deplasarea părea să fie în direcția în care se afla capul său. Gosseyn întinse mâna încercând să-și verifice senzația. Câteva momente după ce atinsese căptușeala de deasupra lui, nu mai avea nici o îndoială: "tavanul" se deplasa alunecând către picioare; foarte încet. Această dublă informație îi sugeră tabloul unui container cu placa de jos culisantă. Interesant, și logic, oamenii aceia care puteau "vedea" în interiorul unui creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cărora călătoria li se pare dificilă ajung în partea cealaltă chiar în ultimele momente ale disperării. — Vă mulțumim, scînci Rima. E foarte încurajator. Ați face bine să vă îmbrăcați. Acolo-i frig. Hainele erau pînă la gleznă, cu glugi și căptușeală mițoasă. își traseră rucsacurile, își zîmbiră nervos, se sărutară la repezeală, apoi îl urmară pe Munro și suiră treptele monumentului. Stînca gigantică atîrna deasupra treptelor ca un bolovan care stătea în echilibru deasupra unei piramide. Umbrele aruncate de lumină conturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
calm, bea-ți paharul... Știu de ce se numește curcubeu alb. E limpede ca apa, și pe limbă, totuși, simți toată culorile din paleta unui artist care desenează un păun înu sună bine). Conține tot atîtea gusturi cîte culori sînt în căptușeala unei scoici cu perlă. Poezie. Să-i spun celeilalte Joy? Ea a preparat băutura și stă acolo, ce micuță isteață... îmi plăceau femeile masive, dar... dacă mîinile mele ar fi între micile ei...“ — Mă bucur să vă cunosc, domnule, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am reușit s-o aprind, deși mi-am ars degetele. Dar n-am simțit arsura, era o lumină care mă liniștea. Era lampa mea. Am putut să văd obiectele din jur: câteva pensule, niște cufere goale de piele, vechi, cu căptușeala ruptă, pietre de toate mărimile, haine zdrențuite, o sticlă goală, murdară, o mătură de nuiele, un ciocan, cuie și lucruri pe care nu le știam după nume. Le-am folosit totuși. Mi-am încălzit mâinile la candelă, apoi am strâns
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe care nu le știam după nume. Le-am folosit totuși. Mi-am încălzit mâinile la candelă, apoi am strâns pietrele și am făcut din ele o vatră în care am pus hârtia ruptă a pachetului - era de ziar - și căptușeala smulsă de pe geamantane. M-am muncit o vreme să rup nuielele din mătură și-am făcut o grămadă bunicică. Nu mi-am irosit toate chibriturile al căror fosfor alb era în momentul ăsta mai prețios decât aurul, am aprins o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prim-redactor, el îl fixa pe bărbat cu o privire care putea să însemne orice. — Permiteți-mi mie, zise Neculai Procopiu, și se grăbi să-i ia pălăria din mână. Însă, în loc s-o ducă spre cuier, se uită la căptușeală și scoase o exclamație care-l miră din cale-afară pe traducător. Ceva îi scăpa, cu siguranță. — Dânsul, începu el din nou, e venit pentru angajare, e gazetar... unde ați lucrat, probabil în străinătate, nu? Nu vrem să fim indiscreți, cu toate că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
hârtie ce fusese ascunsă printe cărți. Zoia o lăsă să cadă. Cărțile erau vechi și foarte uzate, dar ea nu se îndoia că ar putea să i le vândă unui păcălici. Le ascunse bine sub haine. Cu vârful degetelor pipăi căptușeala fiecărui buzunar însă nu găsi nimic. Nu își mai conștientiza frica. Ceva mai urgent decât frica puse stăpânire pe ea. Se repezi către celălalt. Fugea împotriva ninsorii. și se temea să nu o descopere cineva. Mai era însă ceva. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Asta-i pentru mine? spuse Vera pipăind pachetul pe care îl ținea bătrâna. ă Nu, dragă, asta este pentru bunica. ă Vera, las-o în pace pe Mama Zoia. Însă fetița se agăță de bătrână, împingându-și obrajii în căptușeala moale a ființei sale. Nici Zoiei nu îi venea să se despartă de fetiță. Sfidătoare își așeză un braț peste capul Verei, iar cu celălalt strânse pachetul la piept. Porfiri se ridică și se înclină în fața Zoiei, care, observând nervozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mâneca ruptă, după ce m-am dezbrăcat de haină, Csákány, fără o vorbă, mi-a luat-o, iar mărunțișul din buzunare a început să zornăie. Csákány a examinat ruptura, și-a vârât mâna în ea, întorcând-o pe dos, a pipăit căptușeala, apoi a spus că nu-i așa grav, se poate repara în cinci minute, nu-i nevoie decât de două mâini dibace, un ac și ață, apoi mi-a dat-o înapoi, a făcut semn spre sticla de bere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a întrebat dac-o am la mine și acum, și eu i-am zis că nu, pentru că n-am pe mine decât echipamentul, și că ăsta-i fără buzunare, dar poza e ascunsă în uniformă, nu în buzunar, ci în căptușeala ei, atunci bunicul a oftat, spunând că-i pare rău, păcat, ar fi vrut s-o vadă, fiindcă el n-are nici o poză de-a tatei, dar n-are a face, dacă nu e, nu e, nu-i bai, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sicriu, apoi unul s-a așezat la un capăt al sicriului, iar celălalt la capătul opus, au apucat capacul, trăgând simultan în sus de el, n-am văzut ce era înăuntru, capacul fiind acum în poziție verticală, am văzut doar căptușeala bogată în falduri, din catifea roșie, de la picioare, și am simțit mirosul de lavandă al cremei de față a bunicului, dar știam că asta-i doar o iluzie, în mod sigur fusese îmbălsămat, și atunci am auzit cum oamenii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
treia oară inspirând adânc, iar atunci a clipit deodată din gene și fața i-a tresărit, și s-a uitat în jos, la sicriul deschis, m-am uitat și eu pentru prima oară, bunicul era pe de-a-ntregul cufundat în căptușeala purpurie cu falduri ample, așa cum era, în negru, părea cu mult mai mic și mai slab, i-am privit fața, nu se vedea pe ea nici o urmă de rană, pielea îi lucea, unsuroasă, întocmai ca atunci când încă era în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și de partea noastră a Atlanticului. Ca evreu ești totodată și american, dar În același timp nu ești. Imaginați‑vă Însă că‑ți vâri mâna În buzunar ca să lași un bacșiș boieresc și nu dai decât de scame pe cusătura căptușelii. Dar În seara aceasta, Ravelstein, cu mâna lui tremurătoare, a completat cecul, Într‑o stare extatică. Chelnerul adusese o dată cu nota de plată un platou cu trufe de ciocolată, iar Ravelstein părea topit când a văzut‑o pe Rosamund Învelind Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de suflete deosebite au putut găsi calea de a recepta asemenea revelații. Alte penetrații de copil În lumea exterioară: Pe Roy Street, În Montreal, calul care trăgea un camion a căzut pe asfaltul Înghețat. Aerul e cenușiu Închis ca o căptușeală de palton. Un animal mai pirpiriu ar fi izbutit să se ridice În picioare, dar matahala asta, cu coapsele lui uriașe, nu poate decât să‑și agite copitele În vânt. Calul cu coamă lungă, din rasa Percheron, cu ochii Înspăimântați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fără nume. Și tocmai pentru că se dezbrăcase de nume, frumusețea ei i să dăruia visătoarei complet și adânc, producându-i delicii verticale. Alteori visa cum curge sângele prin rețeaua de vase. Alteori altceva. De fiecare dată visul o purta în căptușeala acestei lumi, nici înăuntru nici afară, unde toate figurile știute răzbeau altfel și erau dulci și pline de miez. Profesoara Martinescu regretase în tinerețe faptul că nu putea împărți fructele acestea cu nimeni, dar îmbătrânind nu se mai frământa atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se putea numi o mână flască, umedă, parcă atingeai pur și simplu un limax. Aceasta fusese prima idee care îi venise în minte. În timp ce se îndrepta către poartă, duse mâna la buzunar și încercă să o șteargă, frecând-o de căptușeală. Urcă în mașină și se uită în carnețel. Un musafir cu geamantan, un scriitor bețiv care urla de unul singur prin curte (propria curte, de ce nu ar avea voie să facă și asta?), un vecin din cale-afară de curios, un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]