731 matches
-
găsește pe nimeni acolo. La scurtă vreme sosesc Legrand și Jupiter. Legrand îi povestește că a văzut un cărăbuș despre care credea că este din aur pur. A încercat să-l prindă, dar insecta l-a mușcat. Cu ajutorul lui Jupiter, cărăbușul a fost prins, dar Legrand i-l împrumutase unui locotenent de la fortul militar Moultrie cu care se întâlnise pe drum. Legrand desenează apoi cărăbușul pe o bucată de hârtie pe care a scos-o din buzunar. Uitându-se mai bine
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
din aur pur. A încercat să-l prindă, dar insecta l-a mușcat. Cu ajutorul lui Jupiter, cărăbușul a fost prins, dar Legrand i-l împrumutase unui locotenent de la fortul militar Moultrie cu care se întâlnise pe drum. Legrand desenează apoi cărăbușul pe o bucată de hârtie pe care a scos-o din buzunar. Uitându-se mai bine, naratorul remarcă cu glas tare că imaginea seamănă cu un craniu de om. Simțindu-se insultat, Legrand privește desenul cu atenție și apoi îl
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
pe insula Sullivan în numele stăpânului său. Legrand, spune el, se comportase ciudat în ultima vreme. Când naratorul ajunge pe insulă, prietenul său îl informează că vrea să plece împreună cu slujitorul său Jupiter în căutarea unei comori pierdute, luând cu ei cărăbușul de aur pe care-l legase anterior cu o sfoară. Insularul devenise obsedat de găsirea unei comori. Naratorul are intense îndoieli cu privire la starea sănătății mintale a prietenului său și se întreabă dacă nu cumva Legrand a înnebunit. Cei trei părăsesc
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
înnebunit. Cei trei părăsesc insula și se îndreaptă spre continent, ajungând într-o zonă pustie și sălbatică. Ei se opresc în dreptul unui copac înalt din specia Liriodendron tulipifera, iar Legrand îi poruncește lui Jupiter să se cațăre, luând cu el cărăbușul de aur. Negrul găsește în copac un craniu și Legrand îi spune să-i dea drumul sforii cu cărăbușul prin una dintre găurile pentru ochi. Plecând de la locul unde cade cărăbușul, el determină locul unde trebuiau să sape. După o
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
opresc în dreptul unui copac înalt din specia Liriodendron tulipifera, iar Legrand îi poruncește lui Jupiter să se cațăre, luând cu el cărăbușul de aur. Negrul găsește în copac un craniu și Legrand îi spune să-i dea drumul sforii cu cărăbușul prin una dintre găurile pentru ochi. Plecând de la locul unde cade cărăbușul, el determină locul unde trebuiau să sape. După o muncă obositoare, ei găsesc comoara îngropată de infamul pirat „căpitanul Kidd”, estimată de către narator la valoarea de un milion
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
poruncește lui Jupiter să se cațăre, luând cu el cărăbușul de aur. Negrul găsește în copac un craniu și Legrand îi spune să-i dea drumul sforii cu cărăbușul prin una dintre găurile pentru ochi. Plecând de la locul unde cade cărăbușul, el determină locul unde trebuiau să sape. După o muncă obositoare, ei găsesc comoara îngropată de infamul pirat „căpitanul Kidd”, estimată de către narator la valoarea de un milion și jumătate de dolari. Odată ce comoara este pusă în siguranță, Legrand realizează
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
valoarea de un milion și jumătate de dolari. Odată ce comoara este pusă în siguranță, Legrand realizează o explicație detaliată a modului în care aflase de locația comorii, bazându-se pe un set de întâmplări care au avut loc după descoperirea cărăbușului de aur. Povestea implică un caz de criptografie, cu o descriere detaliată a unei metode de rezolvare a unui cifru de substituție simplu prin utilizarea frecvențelor literelor din mesaj. Criptograma este următoarea: Mesajul decodat cu spații și semne de punctuație
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
grade și treisprezece minute nord-est sfert de nord, principala tulpină, a șaptea creangă, partea est, lasă din ochiul stâng al capului de mort o linie de albină din arbore prin glonte, cincizeci de picioare în afară”". Poe a vândut inițial „Cărăbușul de aur” lui George Rex Graham pentru revista "Graham's Magazine" contra sumei de 52 de dolari, dar a cerut-o înapoi atunci când a auzit de un concurs de scriere, sponsorizat de ziarul "Dollar Newspaper" din Philadelphia. De altfel, Poe
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
21 iunie și 28 iunie 1843. Plata de 100 $ din partea ziarului ar putea fi cea mai mare sumă primită de el pentru o singură scriere. Anticipând un răspuns public pozitiv, ziarul "Dollar Newspaper" a preluat dreptul de autor pentru povestirea „Cărăbușul de aur” înainte de publicarea acesteia. Povestirea a fost republicată în trei numere ale "Saturday Courier" din Philadelphia la 24 iunie, 1 iulie și 8 iulie; ea a apărut în ultimele două numere pe prima pagină și a inclus și ilustrații
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
Saturday Courier" din Philadelphia la 24 iunie, 1 iulie și 8 iulie; ea a apărut în ultimele două numere pe prima pagină și a inclus și ilustrații de F. O. C. Darley. Retipăririle ulterioare din ziarele din SUA au făcut „Cărăbușul de aur” cea mai citită povestire a lui Poe din timpul vieții sale. Până în mai 1844, Poe a raportat că au circulat 300.000 de copii, deși el nu a fost probabil plătit pentru aceste retipăriri. Ea a contribuit la
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
timpul vieții sale. Până în mai 1844, Poe a raportat că au circulat 300.000 de copii, deși el nu a fost probabil plătit pentru aceste retipăriri. Ea a contribuit la creșterea popularității sale ca lector. O prelegere în Philadelphia după „Cărăbușul de aur” a fost publicată și a atras o mare mulțime, încât multă lume nu a mai încăput în sală. După cum a scris Poe într-o scrisoare din 1848, aceasta „a făcut un zgomot mare”. El va compara mai târziu
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
fost publicată și a atras o mare mulțime, încât multă lume nu a mai încăput în sală. După cum a scris Poe într-o scrisoare din 1848, aceasta „a făcut un zgomot mare”. El va compara mai târziu succesul public al „Cărăbușului de aur” cu „Corbul”, deși a admis că „pasărea bate cărăbușul”. "Public Ledger" din Philadelphia a numit-o „o povestire esențială”. George Lippard a scris în "Citizen Soldier" că povestirea era „caracterizată printr-un interes captivant și o putere de
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
nu a mai încăput în sală. După cum a scris Poe într-o scrisoare din 1848, aceasta „a făcut un zgomot mare”. El va compara mai târziu succesul public al „Cărăbușului de aur” cu „Corbul”, deși a admis că „pasărea bate cărăbușul”. "Public Ledger" din Philadelphia a numit-o „o povestire esențială”. George Lippard a scris în "Citizen Soldier" că povestirea era „caracterizată printr-un interes captivant și o putere de descriere grafică, deși vagă. Este una dintre cele mai bune povestiri
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
Graham's Magazine" a tipărit o recenzie în 1845 care a caracterizat povestirea ca fiind „destul de remarcabilă ca un exemplu de acuitate intelectuală și de subtilitate de gândire”. Thomas Dunn English a scris în "Aristidean" din octombrie 1845 că povestirea „Cărăbușul de aur” a avut, probabil, o circulație mai mare decât orice altă povestire americană și „este probabil cea mai "ingenioasă" povestire pe care a scris-o dl. POE; dar... nu este deloc comparabilă cu "Inima care-și spune taina" — și
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
și „este probabil cea mai "ingenioasă" povestire pe care a scris-o dl. POE; dar... nu este deloc comparabilă cu "Inima care-și spune taina" — și mai ales cu "Ligeia"”. Thomas Holley Chivers, prietenul lui Poe, a spus că povestirea „Cărăbușul de aur” a inaugurat „Epoca de Aur a activității literare a lui Poe”. Popularitatea povestirii a adus și controverse. În prima lună de la publicarea sa, Poe a fost acuzat de către "Daily Forum" din Philadelphia că s-ar fi înțeles dinainte
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
activității literare a lui Poe”. Popularitatea povestirii a adus și controverse. În prima lună de la publicarea sa, Poe a fost acuzat de către "Daily Forum" din Philadelphia că s-ar fi înțeles dinainte cu membrii Comitetului de premiere. Publicația a numit „Cărăbușul de aur” un „"avort"” și „"gunoi total"” care nu valorează mai mult de 15 $. Poe a depus o cerere de dare în judecată împotriva editorului Francis Duffee. Ea a fost retrasă ulterior , iar Duffee și-a cerut scuze pentru că a
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
Francis Duffee. Ea a fost retrasă ulterior , iar Duffee și-a cerut scuze pentru că a sugerat că Poe nu ar fi câștigat corect premiul de 100 $. Editorul John Du Solle l-a acuzat pe Poe că a furat ideea pentru „Cărăbușul de aur” din „Imogine; or the Pirate's Treasure”, o povestire scrisă de o școlăriță pe nume Miss Sherburne. „Cărăbușul de aur” a fost republicată ca prima povestire din colecția Wiley & Putnam a volumului "Povestiri" al lui Poe din iunie
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
fi câștigat corect premiul de 100 $. Editorul John Du Solle l-a acuzat pe Poe că a furat ideea pentru „Cărăbușul de aur” din „Imogine; or the Pirate's Treasure”, o povestire scrisă de o școlăriță pe nume Miss Sherburne. „Cărăbușul de aur” a fost republicată ca prima povestire din colecția Wiley & Putnam a volumului "Povestiri" al lui Poe din iunie 1845, urmată de „Pisica neagră” și de alte zece povestiri. Succesul acestei colecții a inspirat prima traducere în limba franceză
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
aur” a fost republicată ca prima povestire din colecția Wiley & Putnam a volumului "Povestiri" al lui Poe din iunie 1845, urmată de „Pisica neagră” și de alte zece povestiri. Succesul acestei colecții a inspirat prima traducere în limba franceză a „Cărăbușului de aur” publicată în noiembrie 1845 de Alphonse Borghers în "Revue Britannique" sub titlul „Le Scarabée d'or”, devenind prima traducere literară a unei povestiri a lui Poe într-o limbă străină. Doi ani mai târziu, ea a fost tradusă
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
a fost publicată anonim în ziarul "Națiunea", anul X (1891), nr. 2527-2533, împreună cu „Portretul oval” și „Hopa-Hop” într-o serie intitulată „Povești năzdrăvane”. Povestirea a fost tradusă apoi de „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) și inclusă sub titlul „Cărăbușul de aur” în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1896 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova, Biblioteca de popularizare Literatura, Știința, Arta, nr. 19. Alte traduceri au fost publicate în anul 1909 sub titlul „Cărăbușul de aur
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
sub titlul „Cărăbușul de aur” în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1896 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova, Biblioteca de popularizare Literatura, Știința, Arta, nr. 19. Alte traduceri au fost publicate în anul 1909 sub titlul „Cărăbușul de aur. Nuvelă extraordinară” (într-o broșură de 32 de pagini tipărită de Tip. Miulescu din București, în numărul 11 al Bibliotecii Lumen), în 1910 sub titlul „Gândacul de aur” (într-o broșură de 125 de pagini fără an și
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
32 de pagini tipărită de Tip. Miulescu din București, în numărul 11 al Bibliotecii Lumen), în 1910 sub titlul „Gândacul de aur” (într-o broșură de 125 de pagini fără an și datele editorului) și tot în 1910 sub titlul „Cărăbușul de aur” (realizată de Barbu Constantinescu și publicată în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1910 de Edit. Librăriei Socec & Co. din București, în Biblioteca Populară Socec, nr. 101-103). O altă traducere a fost publicată într-o broșură editată în cadrul Bibliotecii
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Gândacul de aur” în volumul "Gândacul de aur", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). „Cărăbușul de aur” include un cifru care utilizează substituirea polifonică. Deși el nu a inventat „scrierea secretă” sau criptografia (el a fost probabil inspirat din "Robinson Crusoe" de Daniel Defoe ), Poe a popularizat-o cu siguranță în perioada sa. Pentru majoritatea
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
Poe, „un interes foarte viu în rândul numeroșilor cititori ai revistei. Au sosit scrisori la redacție din toate părțile țării”. În iulie 1841, Poe a publicat „A Few Words on Secret Writing” și, realizând interesul față de acest subiect, a scris „Cărăbușul de aur” ca una dintre puținele piese literare care includ cifruri ca parte a poveștii. Explicația personajulului Legrand al lui Poe despre capacitatea sa de a rezolva cifrul este foarte asemănătoare cu explicația lui Poe din „A Few Words on
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
ca una dintre puținele piese literare care includ cifruri ca parte a poveștii. Explicația personajulului Legrand al lui Poe despre capacitatea sa de a rezolva cifrul este foarte asemănătoare cu explicația lui Poe din „A Few Words on Secret Writing”. „Cărăbușul de aur” din povestire nu este o insectă adevărată. În schimb, Poe a combinat caracteristicile a două insecte găsite în zona în care are loc acțiunea din povestire. "Callichroma splendidum", deși nu este un scarabeu din punct de vedere tehnic
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]