724 matches
-
mai mari decât ai morsei, răgea deja, cu grăsimea tremurîndu-i sub pielea lucioasă. Fugeam disperați și auzeam în urma noastră cum plesneau vitrinele. Ne-am repezit la subsol, unde era o viermuiala înspăimîntătoare. Aerul era înțesat de fluturi multicolori, lăcuste, cicade, cărăbuși, lilieci, câini zburători. Un pește zburător evadase din borcanul său și săgeta sala izbindu-se de un perete. Gândacii uriași, coropișnițele, păianjenii și scorpionii mișunau pe podea, alcătuind un covor viu de oroare. La fiecare pas striveam cu zecile. Viermii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gloduroase, întunecate, ninse din preajma blocului ei. Câțiva trecători se plimbă încoace și-ncolo prin înserare, dar el nu e. Merg mai departe, dau de șosea și cobor de-a lungul ei, pândind fiecare autobuz care, roșu și greoi ca un cărăbuș, înaintează printre nămeți, murdar până la geamuri de stropi de zăpadă cafenie, îl simt, în sfârșit, într-o mașină și mă arunc și eu, din mers, în mijlocul babelor, liceenilor, muncitorilor înghesuiți între care, stând aproape într-un picior și ținîndu-se cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acestora, precum și polisemantismul îmbinărilor lexicale perpetuează impresia de ermetism, cu toate că acesta pare a se diminua treptat. Din primele poeme cuprinse în carte, se desprinde o perspectivă nostalgică, estompată vag, în mod deliberat, intertextual, prin ironie / autoironie - ehe, unde ne sunt cărăbușii -, dar și resemnarea - asta e -, două dintre manifestările sinelui, care traversează continuu, îngemănate, scrisul lui Liviu Ioan Stoiciu. Ca și alți poeți de orientare postmodernistă, reliefând, paradoxal, frumosul escamotat în pântecul diform al realității, prin urâtul omniprezent, eul liric își
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
joacă în pierdere dar inima mare a lui nu-i putea lipsi pe localnici de o seară plină de farmec. Sală mică venituri mici. Tot în seara aceea i-am putut admira pe neîntrecuții Stroe și Vasilache, Grigore Trestian, Anonescu Cărăbuș, Sandy Huși (Alexandru Giugaru) și alții. În gara Traian Val, până la venirea trenului spre Chișinău, Tănase s-a apucat să joace pocher în restaurantul Armarache. Marele artist era atât de absorbit de joc încât n-a simțit venirea și apoi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nebune. De la sf. Dumitru încoace știi că e treaba ta să alegi cum ți-o plăcea ție. De-atunci intru paj și cavaler șervet pentru perpetuitate în suita M. Sale Doamnei Veronica, supus ca un câne și înamorat ca un cărăbuș. Atunci ceea ce stă în versuri - în aci anexatele versuri a subscrisului, ar zice Roșca - vor fi realitate. Pîn-atunci însă te sărut și te dorlotez, mîțță, și te rog să mă ierți că nu-ți scriu mai mult, dar mă așteaptă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și adevăratei fericiri. Zaraza Prin 1944, sub cele mai îndârjite bombarda men te americane, Bucureștiul petrecea la fel ca în anii nebuni rămași în urmă cu două decenii. Mâncarea era ieftină, hotelurile primitoare iar grădinile de vară, Rașca, Oteteleșanu și Cărăbuș, dar și Bor deiul, încă de pe atunci așezat la marginea Herăstrăului, răspândeau până în mahalalele mărginașe mirosul de patricieni la grătar și sunetul jazz-band-urilor sau al tarafurilor autohtone. Pe Calea Victoriei intrau și ieșeau din umbra enormă a Palatului Telefoa nelor atât
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Ai vrut ca să vii Ca s-aduci solie Frunză arămie Cum îmi plac mie. Cocoșii Doi cocoși năzbâtioși Stau pe gard foarte voioși Unul țipă, altul tace Pân’ la urmă-și fac o pace Colorați și bătăuși Se gândesc la cărăbuși De mâncat nu prea au ce Că-s ascunse râmele Cocoșii, cocoșii, Azi s-au bătut cu roșii Când eu am ieșit din casă Au găsit o râmă grasă Imediat s-au luat la ceartă Că nu vor să o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și de furie, Yvonne Îl lovi cu atîta putere În obraz că Pierric se clătină și căzu pe spate cît era de greu. Izbindu-se În cădere de o piatră, capul lui scoase un zgomot oribil. Se agita ca un cărăbuș Întors cu burta În sus, neînstare să se ridice, dar continuînd să spună: - Spun tot, eu... doamna moartă... spun tot, aur, tot... Yvonne, cu ochii Îngustați, de parcă și-ar fi pierdut mințile, apucă atunci În mîini capul fiului ei debil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Monte Carlo. — Ăă... drăguț ! spun, privind agrafa înspăimântată. Înainte să o pot opri, îmi dă părul într-o parte și-mi prinde agrafa. Mă cântărește din priviri. Nu... cred că îți trebuie ceva mai mare. Uite. Scoate din cutie un cărăbuș imens cu piatră și mi-l prinde în păr. Vezi cum îți scoate în evidentă smaraldul culoarea ochilor ? Mă privesc amuțită. Nu pot să ies din casă cu un cărăbuș strălucitor în cap. — Iar ăsta e foarte la modă ! Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îți trebuie ceva mai mare. Uite. Scoate din cutie un cărăbuș imens cu piatră și mi-l prinde în păr. Vezi cum îți scoate în evidentă smaraldul culoarea ochilor ? Mă privesc amuțită. Nu pot să ies din casă cu un cărăbuș strălucitor în cap. — Iar ăsta e foarte la modă ! Acum tocmai îmi înconjoară talia cu un lanț auriu. Stai numai puțin să-ți dau și ceva care să-ți poarte noroc... Să-mi poarte noroc ? — Doamnă Geiger... încep, fâstâcită, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
TVA. Păi și cu TVA cu tot cât vine ? spune Trish, scotocind prin cutie. Unde-o fi maimuța ? Mă simt ca un brad de Crăciun. Îmi atârnă tot mai multe zdrăngănele sclipicioase de cingătoare, ca să nu mai pomenesc și de cărăbușul din cap. Și Nathaniel trebuie să pice din clipă-n clipă... și o să mă vadă așa... Nu știu ! răspunde Eddie impacient. Cât sunt șaptișpe virgulă cinci la sută din șapte mii ? — O mie două sute douăzeci și cinci, răspund absentă. Urmează o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rătăcite alunecă până jos odată cu foșnetul frunzelor viitoare, promițător, amenințător? Cel cu mustață de pandur și ochi tăios fredonează printre dinți o doină de cătănie și apucă pachetul de cărți pe care i l-a întins mărunțelul în trenci verde cărăbuș. Căci acum a venit și rândul lui. Etalarea. De vizavi, de la etajul doi, un motan portocaliu privește cu mare atenție faptele petrecându-se în plină stradă. Dacă ar fi om, ar spune: ─ Țuc-o, mă! Și după aia, tot el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Femeia votă. * În timp ce înaintau prin coridorul strâmt și alunecos, cei doi șefi se gândiră că doar femeia decisese totul și se întrebară ce fel de șefi sunt cei care pot să decidă doar câți oameni să ia cu ei. AHILE Cărăbușii lui Hector mă deranjează. Dacă nu-i ține în borcan are prostul obicei să-i lase prin cameră să se plimbe pe perne, după care îi culege cu penseta și-i vâră pe rând sub lentila microscopului. Are un Optik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
el e un tolerat. Toate trucurile pentru a-mi demonstra superioritatea, reminiscențele liceului, iscuțimea de brici a minții... le puteam da deoparte. El nu trăia în conflict, ci mai degrabă în împăciuire. Se îndrăgostise de ceva timp de coleoptere - sunt cărăbușii colepotere? nu știu, parcă mi-a explicat, dar am uitat - și de câte ori avea ocazia se juca cu băieții din borcan, cum îi numea. Îi scotea, îi înșira, îi număra și-i contempla. Așa coleg mi-au dat. Mă uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se juca cu băieții din borcan, cum îi numea. Îi scotea, îi înșira, îi număra și-i contempla. Așa coleg mi-au dat. Mă uitam la el cum stă sprijinit în cot și face cute în cearceaf ca să varieze traseul cărăbușilor, și mă gândeam că e poponar, pervers sau poate chiar criminal. Avea zâmbetul eternei bunătăți și ochii mari, de copil. Și nu arăta ca un copil oarecare, ci era copilul ideal, și nu de oriunde, ci din manualele de franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fost totuși o chestie că a adus televizor. Și așa am aflat încă ceva: că se uită la filme porno, ce-i drept cu sonorul la minim, de la 12 noaptea până la 4 dimineața, când încetează emisia. Stă cu borcanul de cărăbuși într-o mână și cu telecomanda în cealaltă, sprijinit în cot (dar nu ar muta canalul nici să-l pici cu ceară), și examinează. La cât e de atent nici nu mai cred că se excită. Cred că nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de insecte, dar parcă lipsea Coeu..., și nimeni n-a observat lucrul ăsta. La finalul reportajului camera îl surprinde pe Hector admirând exponatele, apoi îndepărtându-se; un vizitator între alții. Mi-a fost clar ca bun ziua că a șutit cărăbușul mexican și i-a prostit pe toți, adăugând un nou exemplar colecției. A venit de la baie. - Bă, tu ai furat insecta de la Antipa? N-a zis nimic. - Bă, tu n-auzi când te întreb, tu furi de la muzeu? - N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
țigară neaprinsă. Nu se uita la mine. Linoleul era curat. - Unde-ai plecat? l-am întrebat, nu mi-a răspuns. Unde ți-e gângania aia nouă? am continuat, dar tot nu mi-a răspuns. N-am zis nimic de restul cărăbușilor, în schimb am început să mă uit prin cameră, să-i găsesc insecta și să i-o stric în față, uite așa, ca să vadă că mi-e silă de el și că nu-l mai vreau aici. Cu toate că simțeam numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Am ieșit afară năucit și m-am așezat pe o bancă. Mașinile opreau la stop și apoi porneau. Se aprindeau faruri. Ce Dumnezeu a fost în capul meu, ce am văzut la televizor, ce-mi vine să-i stric omului cărăbușii, ce mi-a făcut mie Hector? E o prostie, e o prostie mare de tot. M-am gândit să mă mut. Nu m-au vrut. Nici la 431, nici la 430, nicăieri. Nu mă plăcea lumea, ce să-i faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Roxana-Maria Cărăbuș După furtuna care părea că unește cerul cu marea, se ivi, bucuros, soarele. Valurile, ce mai devreme, se spărgeau nervoase de stâncile singuratice, acum se leagănă parcă adormind. În aer încă se mai simte zbuciumul mării care insuflă teamă... teamă
Furtună pe mare. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_665]
-
Roxana-Maria Cărăbuș Este o zi din luna lui cuptor. Mândrul și biruitorul soare mușcă pământul cu sulițe arzătoare. Câmpia respiră greu prin scoarța uscată și crăpată. Lacul auriu imens de grâu a încremenit în așteptarea unei brize, dar nicio adiere nu-i
Tablou în flăcări. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_667]
-
Roxana-Maria Cărăbuș Îmi amintesc cu drag de copacul din spatele casei bunicilor mei. Copacul despre care îmi amintesc este un stejar măreț, cu ale cărui ghinde atrăgeam veverițele pentru a mă juca cu ele. Sub umbra lui mă întâlneam cu prietenii mei în
Stejarul amintirilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_666]
-
forestiere era reprezentată prin animale sălbatice (bouri, mistreți, căprioare, vulpi, lupi, jderi, pârși, bursuci, veverițe, cerbi lopătari), păsări (coțofene, cinteze, pițigoi, turturele, bufnițe, corbi, ciori), reptile (șerpi, șopârle, salamandre), rozătoare (iepuri, șoareci, șobolani, popândăi, hârciogi, cârtițe) și insecte (fluturi, bondari, cărăbuși). În jurul apelor viețuiau vidre, nurci și variate păsări de apă (cocostârci, berze, rațe), iar mediul acvatic includea specii diverse de pești (crap, șalău, somn, știucă, caras, babușcă, oblete). Aceste specii de animale sunt contemporane cu fauna mamiferelor actuale, apărută în
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Toate cărțile despre spiritualitate, puse odi- nioară În cutii lipite cu scoci de Janet, readuse ulterior la Îndemână, pe rafturile bibliotecii, mi-au devenit deodată inutile. Din această dulce oază de dinaintea păcatului originar al Evei, Janet se vedea ca un cărĂbuș care dădea din piciorușe și căruia Îi puneam acum capace de Coca-Cola În spinare. În beatitudinea mea paradisiacă manifestam față de lume cruzimea și nepă sarea zeilor. Devenisem neînchipuit de crudă cu Dodo, cu care mă certam și mă Împăcam după
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
superflue. Toate cărțile despre spiritualitate, puse odinioară în cutii lipite cu scoci de Janet, readuse ulterior la îndemână, pe rafturile bibliotecii, mi-au devenit deodată inutile. Din această dulce oază de dinaintea păcatului originar al Evei, Janet se vedea ca un cărăbuș care dădea din piciorușe și căruia îi puneam acum capace de Coca-Cola în spinare. În beatitudinea mea paradisiacă manifestam față de lume cruzimea și nepă sarea zeilor. Devenisem neînchipuit de crudă cu Dodo, cu care mă certam și mă împăcam după
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]