7,266 matches
-
În urmă cu trei ani, cărările vieții m-au determinat să poposesc pe aceste meleaguri. Ca orice venetic, am dorit să cunosc istoria urbei din care fac parte. Au ieșit la iveală detalii importante, care se confirmau, altele irelevante, care se contraziceau. Totodată, prin cercetarea unor
Laval, oraş încărcat de legende. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_54]
-
evenimentelor importante, fără să mă aventurez în prezentarea unor cifre plictisitoare, descrieri eroizante sau amănunte teribiliste, greu de crezut. Nu am pretenția ca, această subțire monografie a orașului Laval să fie perfectă și completă, dar reprezintă un pas înainte pe cărarea intenției de a cunoaște, cât de cât, atât înaintașii, cât și contemporanii. În jurul anului 1600, când au început să vină primii alcătuiți din trunchiuri de arbori. La îmbinări, pentru exploratori europeni, pe insula despre care vorbim existau etanșeizare, se folosea
Laval, oraş încărcat de legende. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_54]
-
o țoala spălată-n năduf pe piatră de rău Frecată-n leșia nopții până-i ruptă din brâu. Sau poate, cu tropot, rănit-am al zilei timpan Fugărind cu pintenii arși iluzoriul liman: Chilia apelor repezi cu vârtejuri de fum, Cărări pieptănate în grabă în malul de scrum. Fugit-am călare, fugit-am s-ajung la liman. Scrâșnind prin decenii uitat-am să cresc din maidan copilul cărunt, când în bălti ucis-am cu pietre Tâmple ce-au copt nefirescul sub
IARTĂ-MĂ UNIVERS. In: Editura Destine Literare by Ana Irama () [Corola-journal/Journalistic/85_a_455]
-
mâini vor ctitori În amintirea lor o cruce ; Și iedera, sub soare cald, Mângâietor o va-nflori Cu-mbrățișare de smarald ; Și-ades drumeții s-or opri, Chemați de-a frunzelor arcada, La umbră Domnului să sada... XIII Năprasnic, pe cărări abrupte, Gonește calul, sforăind Și năpustindu-se ca-n lupte Acum, pe stâncă zăbovind, Suflând pe nările lărgite, Neliniștit ascultă-n vânt; Izbind deodată- în pământ, Cu tropot aprig de copite, Zburlindu-și coama sub avânt, O ia n-ainte cu
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
ia n-ainte cu turbare ; Pe el e-un călăreț tăcut ! Din când în cad în să tresare, Și-n coama fruntea i-a căzut. Lăsând dârlogii în neștire, Picioarele și-anfipt în scări, De pe veșmânt, fără oprire, Se scurge sânge pe cărări. Tu, aprig cal, ca o săgeată L-ai scos din lupta pe stăpân, Dar l-a ajuns prin beznă-ndată Un osetin c-un glonț păgân ! XIV Tot neamul lui Gudal e-n jale, Norodu-n curte stă mâhnit : Al cui
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
pacea nopții s-auzea Șoptitul unui râu de munte. Canonul sfânt , în gândul sau , Porni cu spaimă să-l rostească , Ca de pe-aici să izgonească Lucrarea spiritului rău ; Cu degete tremurătoare Își face cruce , si , greoi , Pe cunoscută lui cărare , Sub vechiul zid , pornește-apoi . ........................................ XIII Părea o zână adormita , Așa cum sta-n sicriu sub giulgi , Măi albă decât albii fulgi E fruntea ei încremenita . Închise pleopele erau... Privind-o , va fi spus oricare , Că ochii ei adânc dormeau , Si ca
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
prea timpurie lasitudine, pe care această tinerime le manifestă în fața Vieții". Sau: "După secoli de orgie intelectualistă, spiritul omenesc pierdu farmecul, nevinovăția și toate darurile Instinctului cel drept și sigur; și, cu capul greoi, el se împleticește încă pe ultimele cărări ale unui Labirint, ce singur și-a creat". C. Beldie a fost și un traducător, în ritm susținut, din literatura franceză, între autorii săi preferați numărîndu-se Anatole France, Jean Richepin, Villiers de l'Isle Adam, Jean Moréas, J. Barbey d
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
romanele, nuvelele, eseurile, foiletoanele, traducerile sau contrafacerile și polemicele lui F. Aderca (tip arțăgos și ritos, gata să-i sară capsa din senin din iarbă verde, dar numai pe pricini transcendente) l-au mînat mai departe, risipit și excesiv, pe cărările blestematei de îndeletniciri vag denumită a "publicisticei" (cea mai rea primejdie a omului de talent), ajungînd la o adevărată industrie cu firme stridente țintuite la poarta fragedei lui reputații literare (...), uluitoare prin mulțimea și felurimea unei producții de poligraf în
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
atent degetele pe umăr, ca și cum ar fi curios să afle ce scrie acolo Matei, evanghelistul... În timp ce scrie, Sfântul se află în apogeul tainic al inspirației. O panglică nădușită de transpirația efortului cerebral îi ține părul împărțit în două de o cărare. Totul este aurit. Manuscrisul evanghelistului pare a fi luat foc de travaliul intelectual. Este clipa oricărui scriitor genial, reușindu-i o pagină. Mâna stângă a lui Matei pusă pe piept, sub barba stufoasă, neîngrijită, înmuiată și ea de sudoare ca
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
al afacerilor. în rest, băieții cu ochi albaștri și-au văzut, bine-mersi, de lucru și de avansări. Revirginizați prin magie virgiliană, meșterii de la cooperativa "Ochiul și timpanul" și-au schimbat doar dioptriile de la ochelari și felul de a-și purta cărarea! Mi-e lehamite să mai scriu despre această mascaradă cu voie de la Parlament și despre minciuna în care se complac mai-marii țării - iubitori de democrație și transparență, nu-i așa? -, cu atât mai mult cu cât românul s-a resemnat
Moartea vine pe bandă de casetofon by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16746_a_18071]
-
ale orgoliului. Scriind critică, am o înțelegere mai exactă asupra literaturii, cu toate înălțările și prăbușirile ei. Mă simt ca un contabil-șef căruia îi parvin situațiile trimise de inspectorii de teren. Eu centralizez datele și închei procesul-verbal. Nu bat cărările să cunosc oamenii și necazurile lor. Eu fac muncă de birou." Dar principalul motiv pentru care Radu G. Țeposu a scris Viața și opiniile personajelor, Istoria tragică și grotescă, Suferințele tînărului Blecher e faptul că îi plăcea ce face: "Căci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
metaforă a „pădurii narative”. Analizând multiplele valente ale acestei metafore, am putea spune că ceea ce ne încearcă la începutul unui text este o mare bucurie, pentru că am văzut pădurea, însă pe masura ce ne afundam în ea putem alege diferite drumuri, diferite cărări, stări, diferite sentimente, de la frică, teama, perplexitate de la mirare, beatitudine și vis. Alergând prin aceste locuri străine suntem puși mereu în situația de a ne construi propriul drum și de a face alegeri proprii, am putea ajunge astfel în locuri
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
se numește Lumina de seară. Implicit îți vine în minte începutul celui de-al doilea cînt din Infern: "Era-n amurg; ziua murea cu greu/ și faptul serii dăruia cu pace/ a lumii trudă; singur eu, doar eu/ mă pregăteam cărare lungă a face/ și-a frînge mila, și-a răzbi durerea/ pe care acum din minte le-oi desface." Asocierea nu e decorativă, oricît ar părea de hazardată. Ca și la Dante, ca și la romanticii englezi, dar într-un
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
lume, printre sintagme suprarealiste, absurde, ori numai duhnind a familiaritate: "dragilor: dar cîtă strîmbă socoteală/ sub pălăria cu pană a vînătorului!/ cît calcul josnic în răceala ghintuită/ a țevilor lui. și doar i-am spus vulpii:/ adună toamnă de toamnă cărările pașilor/ lui. toamnă de toamnă și frunză cu frunză/ cărările pașilor lui.// dar cîtă despărțire sub tîmpla căruntă/ a serii sub gesturile ei sub care viermuiesc/ încă un milion de gesturi cu aluri aproape/ omenești. cînd buzele ei stau livide
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
dragilor: dar cîtă strîmbă socoteală/ sub pălăria cu pană a vînătorului!/ cît calcul josnic în răceala ghintuită/ a țevilor lui. și doar i-am spus vulpii:/ adună toamnă de toamnă cărările pașilor/ lui. toamnă de toamnă și frunză cu frunză/ cărările pașilor lui.// dar cîtă despărțire sub tîmpla căruntă/ a serii sub gesturile ei sub care viermuiesc/ încă un milion de gesturi cu aluri aproape/ omenești. cînd buzele ei stau livide în jurul/ cuvîntului adio. cînd treptele pe care dispare/ sînt lacrimile
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
se zbenguiesc, îmbrăcați în haine deschise la culoare, copiii lui Nellie și câinii de la Curtea Mare. Mai departe, satul, învăluit în fum vioriu, Tazlăul, linia apropiată a zărilor dinspre Gropi și lanțul albastru al dealurilor dinspre Sănduleni, culoarea Necuprinsului. Pe cărarea învăluită deja de înserare, aud venind de departe pasul ritmic al fratelui meu. Ce puțin a trebuit, Doamne! în acest timp din urmă, să nu se mai audă la Tescani, pasul lui hotărât. Mai târziu Am găsit-o pe Nellie
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
soldați înregimentați haotic, infectați cu ură și de multe ori, culmea ironiei, îmbrăcați în culoarea ierbii... Aud în noapte țipătul tăcut al ierbii, cum alunecă prin umbrele copacilor trăsniți, încă din vară... Aud zborul tăcerii, cu aripi frânte, însetate de cărările pustiului și lumina plăpândă a stelelor ce cad spre dimineață... Mă strecor în taina visului meu și stau la masă cu iarba, povestindu-ne prietenește iubirile trecute, prezente și viitoare. Ea, îngălbenită de vreme, îmi citește scrisorile de dragoste trimise
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
-i întrebarea Când mulți din juru-ți prind să te urască Și gândul ți se pare ca de iască, - Începi ceva și nu mai știi urmarea, Un gol, atât în fața ta se cască Ai vrea să pleci, dar nu-ți cunoști cărarea Și nici un semn în noaptea ta nu pare-a Vesti că zorii pot să se mai nască." Dincolo de glumă, de autoironie sau ironie, de atitudinea polemică sau detașată, de persiflare, dincolo de gândul sfâșietor al zădărniciei și, cu toate că "scrisul e-o
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
am pierdut viața, fiind împotriva lor, ne-am pus rău cu absolutul. Pare că tot eram mai liberi, de n-ar fi existat ei. De cîte îndoieli n-am fi fost cruțați! Ce ni i-o fi aruncat înainte pe cărările vieții? În zadar am încercat să uităm durerea". Altădată scria interogativ pe aceeași temă: Nu este destulă suferință în lume? Pare-se că nu, după sfințenie. Căci altcumva de ce și-ar fi înmulțit sfinții chinurile pînă la absurd și și-
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
cu rezultat incert. Se soldează cu o așteptare ce ne vlăguiește. Și ajungem personaje de roman rusesc, care îl așteaptă, veșnic, pe Godot. Ne trec viețile pe care, cu o nouă platitudine (a cîta?), nici măcar nu le-am trait. Conștientizăm cărările pe lîngă care am trecut, dar nu am apucat să apucăm. Astfel, "a avea mai multe fețe" poate însemna că ai multe fațete. Nu neapărat unele "adevărate" și altele "false". Iar morala nu este întotdeauna implicată. 5 . Nici în basmele
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
când oi afla că băiatul împăratului de Verde a termenat cărticica aia, du-te la dumnealui și vezi dacă a termenat-o de tot, și dacă a termenat-o cum scrie în gîcitoare, ia-l de mână frumos și du-l pe cărarea aia taman până la fata aia surdă și mută și în zdrențe, de păzește gâștele. Și p-ormă, vedem noi... Și cum îl ții dumneata de mână pe împărățel, nu uita să-i tot zici mereu că-l duci la mireasa
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
în practică în consecință. Inversarea raportului ar trebui să ne facă să medităm serios la ce s-a întîmplat. La vina pe care o purtăm, pînă la urmă, fiecare dintre noi. Nu cred că se mai cuvenea să exprimentăm pe cărări bătute. Ceva fundamental nou, o idee formidabilă nu s-a ivit între timp pentru a-și face loc, pentru a lua de la capăt exercițiul promovării. Anul trecut, după o formulă care a fost încercată și perfecționată cîteva ediții la rînd
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
aromânilor, dar Haide, bre! nu e o monografie. Irina Nicolau, autoarea, mărturisește că a visat o carte care să semene cu aromânii - "Gîndită după chipul și asemănarea lor, pînă la brîu era lînă și sare și de la brîu în jos cărări de munte. Claie peste grămadă, tarabă de bazar, paginile își disputau supremația invocînd cuvinte cu sensuri arhetipale: drum, aur, caș, praf de pușcă...". Haide, bre! pare mai degrabă un roman postmodernist sau un jurnal; atît doar că amintirile însemnate aici
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
forța poveștii, a credinței, pînă la capăt, în ceea ce este permis, de a pricepe violența și senzualitatea care mustesc pe dedesubtul existenței, știința supunerii și a dăruirii, iluzia că poți fii un minut ca ei îți îngăduie să faci niște cărări spre o altfel de cultură și civilizație, spre o altă filosofie față de minte, de trup, de viață și de moarte. Și de aceea mi se pare o schimbare fundamentală de ton și de atitudine, probate în spectacol, în stilul regizorului
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
forța gregară, operând în disprețul spiritului, dar cu recurs la erzațurile acestuia. A te afla într-o situație fără ieșire este, tot astfel, străvechea temă a povestitorului contând pe crescânda emoție pe care o provoacă înfundarea pe rând a tuturor cărărilor eroului său, hărțuit și strâns în ghearele timpului. Pentru că, analitic sau de acțiune, genul romanesc posedă un număr restrâns de mari teme, din momentul în care Cervantes îl trimitea în lume pe Don Quichotte. Altcum, beneficiul dezlegării în ultim moment
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]