805 matches
-
cel de al doilea aspect pe care mi-a plăcut foarte mult, - e plină de renașterea propriului sine, de prunci, germinări, de daruri care evocă o promisiune (menținută) feminității; din toate acestea derivând, cum am subliniat, dificultatea traducerii acestei poezii cărnoase, fiziologice, în care fermenții nașterii interioare se convertesc într-o poezie a maternității poetice. Tot ceea ce autoarei i-a fost dat/dăruit, devine darul pe care ea, la rândul său, î-l extinde către noi. Zborul ascuns în noi, revelt
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
și pâraie, izvoare, mlaștini, șanțuri, canale și apele de maree) din regiunile atât temperate, cât și tropicale. Familia cuprinde 6 genuri: "Barclaya", "Euryale", "Nuphar", "Nymphaea", "Ondinea" și "Victoria". Sunt fixate de substrat prin rizomi și rădăcini adventive. Rizomul este gros, cărnos, de la el pleacă frunzele. Frunzele sunt mai adesea întregi, rar sectate, ele pot fi submerse sau emerse (natante), plutind la suprafața apei. Frunzele de formă cordată, ovată până la subrotundă sau peltată, cu sinus bazal profund, sunt lung pețiolate. Pețiolul cu
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
lung-pedicelate, sunt susținute de foile externe ale periantului în formă de bărcuțe și sunt frecventate de muște și de coleoptere. Sepale în număr de 4-5, petale numeroase, dispuse în spirală. Stamine numeroase. Fructele în formă de capsulă falsă, cu pereți cărnoși, se maturizează sub apă. Semințele sunt numeroase și au o substanță cleioasă care servește la diseminare 3. "Nymphaea candida" — nufărul alb ca neaua. O plantă mai rară în România, răspândită în apele stagnante sau lin-curgătoare din Delta Dunării și șesul
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
o adaptare igienică, dezvoltată de-a lungul evoluției, în urma căreia pielea este curățată sub acțiunea razelor ultraviolete și a deshidratării în condițiile climatice ale munților. Regiunea superioară a capului este ușor turtită. La masculi, pe cap se evidențiază o creastă cărnoasă de culoare roșie-închisă, iar pielea este foarte încrețită, formând „cercei”. Spațiile goale ale pielii își schimbă semnificativ culoarea (în roșu sau în galben) la orice schimbare emoțională (cum ar fi enervarea sau agitația) — un asemenea gest avertizează alți indivizi să
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
o coroană feminină. Florile unisexuate, cele mascule sunt cilindrice, iar cele femele - oblonge. Înflorește în luna mai. Planta rodește numai de la vârsta de 7-9 ani. Fructul (duda) este compus din numeroase drupe false, mici, dispuse pe axul inflorescenței, care devine cărnos. Din multele specii de dud, cele mai răspândite sunt "dudul alb", originar din Japonia și China și "dudul negru", originar din Persia. În Europa, dudul a fost introdus în secolul al XII-lea. În România, el crește în stare sălbatică
Dud () [Corola-website/Science/304460_a_305789]
-
mici, păroși, cu gust amărui. Frunzele sunt lanceolate, de până la 6 cm lungime, cu nervură mediană evidentă. Face flori unisexuat-dioice, galben-ruginii, cele masculine grupate în fluorescențe globulare, iar cele feminine în raceme. Face fructe "false", drupe de 6-8 mm, ovoide, cărnoase, portocalii cu un sâmbure foarte tare. Fructele pot rămâne peste iarnă pe ramuri. Arbustul fructifică 20-25 ani și lăstărește în fiecare an foarte puternic. Fructul conține: Dintre acizii esențiali amintim: acidul oleic (1%), acid linoilei (3%), acid pantotenic (1,5
Cătină albă () [Corola-website/Science/306717_a_308046]
-
Mai mulți lăstari cresc din aceeași rădăcina groasă. Lăstarii pot ajunge la 5 la 35 cm în înălțime. "R. roșea" este dioica - având separat plante de sex feminin și de sex masculin. "" are de la înălțime și are mai multe tulpini cărnoase. Florile au 4 sepale și 4 petale, galben la galben verzui la culoare, uneori cu vârf roșu, de aproximativ lungime, si înfloresc în timpul verii. Prima dată când "R. roșea" este descrisă a fost de Dioscorides în De Materia Medica. Vest
Rhodiola rosea () [Corola-website/Science/336648_a_337977]
-
prima oară în Hamburg, în 1836. Din Hamburg, vinul din struguri a devenit popular în Anglia începând din 1860. Sunt mari, ramuroși, cu ramificațiile secundare foarte dezvoltate. Pedunculul este lung și erbaceu, la fel și restul ciorchinelui. Boabele sunt mari, cărnoase, crocante, cu gust puternic de muscat și acoperite cu un strat gros de pruină. În cultură se întâlnesc două biotipuri de Muscat de Hamburg: un biotip cu boabe sferice, ușor ovale, colorate uniform în negru-albăstrui, considerat cel mai valoros, și
Muscat de Hamburg () [Corola-website/Science/306564_a_307893]
-
dintr-o perspectivă subiectivă, de către personajul-narator Allan, un inginer englez de 24 de ani, venit sa lucreze în India. Pe el Maitreyi nu-l atrage inițial, găsind-o chiar urâtă „cu ochii ei prea mari și prea negrii, cu buzele cărnoase și răsfrânte, cu sânii puternici de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt”. Devine apoi curios pentru ca „nu izbutea să înțelegă ce taine ascunde făptura aceasta”. Astfel, ea este pentru el tot mai fermecătoare, dar uneori
Maitreyi (personaj) () [Corola-website/Science/314662_a_315991]
-
dispus terminal la vârful axului, în interiorul ovulului se află un număr de 5-8 arhegoane, dar după fecundație se dezvoltă o singură oosferă devenind embrion cu două cotiledoane. Sămânța este înconjurată la bază de un aril roșu, în formă de cupă cărnoasă. Acesta servește la diseminarea mai ales prin păsări, care consumă învelișul cărnos. Tisa este o plantă toxică, singura parte netoxică fiind arilul roșu. După modul de formare a seminței, tisa se aseamănă cu Cycas, iar după cele două cotiledoane din
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]
-
5-8 arhegoane, dar după fecundație se dezvoltă o singură oosferă devenind embrion cu două cotiledoane. Sămânța este înconjurată la bază de un aril roșu, în formă de cupă cărnoasă. Acesta servește la diseminarea mai ales prin păsări, care consumă învelișul cărnos. Tisa este o plantă toxică, singura parte netoxică fiind arilul roșu. După modul de formare a seminței, tisa se aseamănă cu Cycas, iar după cele două cotiledoane din sămânță și cu dicotiledonatele. Lemnul de tisă, foarte greu și dur, elastic
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]
-
regionale, pe septe intermusculare, chiar și pe tendoane (lombricalii). Inserția se face întotdeauna prin intermediul unui tendon. Această porțiune tendinoasă, în unele cazuri, poate fi atât de redusă, încât macroscopic nu se recunoaște; în acest caz se vorbește de o inserție "cărnoasă". În majoritatea cazurilor tendonul este bine dezvoltat; el este necontractil și inextensibil, de culoare albă, foarte rezistent, și de structură conjunctivă fibroasă. Cu toate că are altă structură histologică, totuși trebuie considerat împreună cu corpul muscular formând împreună mușchiul. Forma tendonului este variabilă
Mușchi (anatomie) () [Corola-website/Science/313329_a_314658]
-
Capparis spinosa, arbuști de capere, este o plantă perenă foioasă de iarnă care crește frunze rotunde, cărnoase și flori mari de la alb la alb-roz. Planta este cel mai cunoscută pentru bobocii comestibili ai florilor (numite capere), deseori folosite drept condiment, și fructul (boabe de capere), ambele fiind consumate conservate.. Alte specii de "" sunt de asemenea culese impreuna
Capere () [Corola-website/Science/325642_a_326971]
-
unite la bază, persistente sau caduce. Corola dialipetală, din petale în număr egal cu sepalele, cu care alternează, de forme diferite chiar în aceeași floare, cele mai multe adânc fidate (divizate) în 3-8 lacinii. Androceul din 3-40 stamine, inserate pe un disc cărnos unilateral, caracteristic familiei, provenit prin lățirea axei florale, purtând antere introrse. Gineceu cu ovar superior cenocarpic, din 2-6 carpele (de regulă 3-4), unite între ele până aproape de vârf sau libere, neconcrescute în partea superioară ("Astrocarpus"), delimitând o singură lojă (ovar
Resedacee () [Corola-website/Science/335239_a_336568]
-
Apocinaceele () este o familie de plante dicotiledonate aparținând ordinului "Gentianales". Familia "" cuprinde 480 de genuri, cu cca 4800 de specii de plante perene entomofile, erbacee și liane, rar arbuști, arbori, unele cu tulpini cărnoase, suculente sau agățătoare și volubile, răspândite mai ales în regiunile subtropicale și tropicale, mai puțin în cele cu climat temperat. Au frunze simple, de obicei opuse, nestipelate, adesea coriacee și sempervirescente. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radiară), hermafrodite (bisexuate), tetra-
Apocynaceae () [Corola-website/Science/303422_a_304751]
-
au izbutit să creeze o agricultură performantă de deșert, care necesită cantități reduse de apă, respectiv, de apa locală deosebit de „dură” (900-1.400 mg/litru sulfați) și cu salinitatea ridicată (1.000-1.500 mg/litru NaCl). Specii locale de roșii "cărnoase" de iarnă, fructe exotice, flori care inundă piețele Europei în lunile de iarnă etc. În chibuțul Iotvata se produce cel mai bun lapte din Israel. În deșertul Negev, la aproximativ 13 kilometri de orașul Dimona, se află "Centrul de Cercetări
Negev () [Corola-website/Science/307983_a_309312]
-
solzi cicloizi mici și caduci. Spatele este aproape drept, iar abdomenul este arcuit, în formă de muchie de sabie, de unde i se trage și numele de sabiță. Capul este scurt, cu gura mică dispusă superior. Buzele sunt înguste și subțiri, cărnoase numai la capete. Dinții faringieni sunt dispuși pe două rânduri. Falca inferioară este puternic proeminentă și se urcă în sus, aproape vertical. Botul scurt, ochiul mijlociu. Înotătoarea dorsală mică și scurtă este deplasată mult înapoi, înotătoarea anală este alungită, iar
Sabiță () [Corola-website/Science/331518_a_332847]
-
Implantarea remigelor se face prin calamus, inserat în membrana alară printr-un fel de teacă, iar fiecare scapus (axul central al penei) este legat cu ceilalți scapus prin ligamente elastice, ce facilitează mișcarea simultană a tuturor penelor în timpul zborului. Partea cărnoasă, baza remigelor, ca și spațiul bazal dintre ele sunt acoperite atât pe dedesubt, cât și pe deasupra aripii, de tectrice flexibile ce formează învelitorile mari, mijlocii și mici, ce se suprapun succesiv dinspre curbură în jos. Remigele prezintă forme diferite după
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
de tectricele humerale superioare, iar dedesubt de axilare sau tectricele humerale inferioare. Rectricele (penele codale) sunt penele mari și puternice ale cozii, cu care se cârmuiește pasărea în timpul zborului, fiind numite și pene de cârmă. Ele se fixează în țesutul cărnos ce acoperă pigostilul (ultimele 4-6 vertebre codale sudate între ele). Pot fi rigide sau suple. Numărul lor variază de la 8 la 26, în funcție de specie sau grup, mai frecvent fiind numărul de 10 sau 12: 12 la paseriformele cântătoare, 20-24 la
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
confecționează nasturi. .Cochilia are 2 vâlve prinse una de alta, 2 mușchi: anterior și posterior. Vâlvele sunt secretate de mantă, sunt calcaroase și căptușite de mantă. Prezintă 2 orificii numite sifoane: unul mic și unul mare. Corpul este moale, gălbui, cărnos și învelit de mantă. Între corp și mantă se gaseste Cameră Mantalei. Piciorul este un organ musculos, turtit lateral cu aspect de lama de topor. Scoică nu are cap.In cameră mantalei se găsesc branhiile, cu rol în respirație (membrane
Scoică de lac () [Corola-website/Science/310766_a_312095]
-
conul și cilindrul. Fața, a cărei suprafață e netedă, se compune dintr-o frunte foarte degajată, sprâncene foarte ușor arcuite și scobite cu tăieturi mici, din ochi tăiați în formă de triunghi, dintr-un nas mare, cu o buză superioară cărnoasă, în contact cu nasul. Perforarea ochilor, însuflețiți de o privire adâncă, cea a nărilor și a gurii se regăsește pe aproape toate celelalte capete nok, ca și poziția ciudată a urechilor, la colțul maxilarului. Pieptănătura, lucrată în detaliu cu o
Cultura Nok () [Corola-website/Science/320830_a_322159]
-
XX: în ciuda unei opere restrânse (circa 150 de tablouri în perioada sa cea mai fertilă, 1925-1935), tablourile sale sunt cel mai adesea chemate să ilustreze "lumea nebună" a anilor interbelici. Modelele sale se caracterizează prin priviri interogative și senzuale, buze cărnoase la femei și ascuțite la bărbați,culori puține dar vii, puse în valoare de fondurile gri sau negre. În spatele unui aspect neo-cubist care le încadrează perfect în epocă, tablourile sale respectă întrutotul rețetele magistrale de compoziție trasate de marii maeștri
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
ul (denumire științifică: "us domestica") este un arbore fructifer din familia rozaceelor. Fructele sale cărnoase, de culoare albastru închis sau gălbui, își găsesc multiple întrebuințări în industria alimentară, pentru conserve sau gemuri, fiind consumate și în stare proaspătă. Dar cea mai cunoscută utilizare este pentru fabricarea rachiului, uneori fiind și depozitat în butoaie fabricate din
Prun () [Corola-website/Science/303930_a_305259]
-
sau alungit cilindric. Polenizarea adesea entomogamă. Fructul drupă, bacă, achenă sau nuculă, mai rar capsulă loculicidă ("Aquilaria"), închis parțial sau total în hipantiu. Semințe cu tegument tare, subțire, cu endosperm puțin sau absent, cu embrion drept și cotiledoane groase și cărnoase. În România vegetează 5 specii spontane, ce aparțin la 2 genuri: Flora Republicii Moldova conține 2 de specii aparținând la 2 de genuri:
Timeleacee () [Corola-website/Science/335214_a_336543]
-
fi vulnerabilă din cauza redusei extinderi a migrației ei în nordul și nord-estul Austaliei. Cea mai mare și cea mai specifică dintre țestoasele marine este lăuta, care are carapacea canelată asemenea unui scut și este acoperită de o piele groasă și cărnoasă. Unele exemplare au ajuns să atingă 2 metri și să cântărească mai mult de 700 de kilograme, însă giganți de acest tip nu se mai întâlnesc de mult timp, dovada clară că populația este în declin. Țestosele lăută se pot
Țestoasă marină () [Corola-website/Science/314960_a_316289]