319 matches
-
Iar în tăcerea, cu foșnet de ape și de catran, l-am auzit pe Braiu căscând mai tare decât toți și socotind a nu fi înțeles, decât de noi, cei care divănisem daravera cu Armata noastră mititică, a mormăit, printre căscaturi Zicându-mi: don Căpitan de la Armată, dați comanda de voie pentru stingere, că soldatul Braiu vrea să tragă la aghioase! După care, cuibărindu-se, precum cloșca pe ouă, într-o minută, nu mai mult, a adormit, într-o înțepenire ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Balada magică a fratelui meu O'Piatră, invers: de la Lună la Pământ! Tăcerea care urmă, dilatată de absența oricărei intervenții de vreun fel, lăsă să se remarce doar pufăiturile de așteptare răbufnind din luleaua cu vatra presată succesiv și de căscatul ținut discret în batiste de mătase al doamnelor. Din fotoliul de piele, care-i ardea sub fundul strâns în blue-jeans, tânăra hipistă lansă, prima, o părere sinceră și democrată: O, domnule Profesor, noi credeam că ne veți spune pe îndelete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ar părea ciudat să fie întâmpinat de reporteri și fanfară. Tomoe gândea că așa ceva era imposibil. Și totuși... dacă Takamori avea dreptate? Se întreba pentru a mia oară: „Cum arată, oare?“ Deodată, din spatele digului în care se spărgeau valurile asemenea căscatului unui uriaș, se auzi sirena unui vapor. — Vine! Vasul de transport francez, de cincisprezece mii de tone, de un alb imaculat, ghidat de două bărci-pilot, intra încet în port. Pescărușii lunecau grațios deasupra coșurilor, fluturându-și lin aripile lor albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cuvânt. Bleoștesc iar felinarele. - Tot orașul a fost zguduit de așa o întâmplare, au fost mobilizați și jandarmii din zonă, păzesc Grădina Zoologică și trec din casă-n casă, cercetează grădinile, străzile, gangurile, chiar și ulițele țigăniei... Îmi stăpânesc un căscat, două lacrimi izvorăsc de atâta caznă în colțul ochilor. - A scăpat vreo fiară? mă interesez politicos. - Nu se aștepta nimeni ca animalele alea s-o ia razna și să mănânce muflonul ... - Să mănânce ce? o invit vag uimit să repete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
așa de ramolit sau îți bați joc de mine? - Calul nu merge ca tura, tura nu merge ca regina, regina nu merge ca regele... - Ba merge... Hai, mută ceva... - Regina merge ca regele... Mă așez pe gard. M-a apucat căscatul, parcă și omușorul vrea să iasă afară, mi se scrântește limba cât se-ntinde și plesnește îmbinarea buzelor, dar nu mă pot opri. Pun capul pe genunchi. - Salut, profesore, îți tragi sufletul? Te gândești? Trebuie să-i punem cu botul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de data asta, nu? mă găsește Relu, unul dintre micii afaceriști ai locului. Candidează și el pe-o listă și-atunci își face plimbarea printre alegători. E îmbrăcat lejer, tinerește, proaspăt tuns. Are o figură optimistă. Din coșul pieptului vine căscatul, forțând diafragma. - Nu se mai poate, dom’le! E-o bătaie de joc! I-ai văzut aseară la talk-show? I-ai văzut cum mint cu nerușinare? Deștepții de la opoziție au fost totuși prea moi, nu le-au încolțit cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe la partid. Nu se poate să vă dați așa deoparte cu toții, nu vă interesează politica, nu vreți... Și cine-o să mai construiască țara asta? Cine? Pe urmă, gândește-te și la viitorul tău... - Ahaaa... asta-i culmea, mă schimonosește căscatul, îmi trage nările... - Nu vrei să faci carieră? Vrei să mucegăiești în bibliotecă și să faci fișe toată viața? Să stai în amărâtul ăla de bloc? Ia gândește-te mai bine și la interesul tău... Acum poți să fii cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în față și am întâlnit pentru o clipă ochii mamei tale. Și ea trebuie să fi fost cu cel puțin un pahar dincolo de limită, ochii îi luceau miopi. Își duse cu întârziere mâna la gură să ascundă un început de căscat. Nu dansez prea ușor, aproape întodeauna mă țin deoparte de agresiunea muzicii prea tari. Dar dacă totuși se întâmplă, mă postez în metrul meu pătrat și nu mă mai mișc de acolo. Am închis ochii și am început să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Asta da viață. Mă așez lângă fereastră, crănțănind din pâinea prăjită, sorbind din cafea și răsfoind ziarul alene. În cele din urmă, după ce devorez trei felii, două cești de cafea și toate secțiunile de duminică, îmi întind brațele cu un căscat uriaș și mă uit la ceas. Nu-mi vine să cred. E abia opt fără patru minute. Ce-o fi cu mine ? Parcă zisesem c-o să-mi iau micul dejun fără pic de grabă. Trebuia să-mi ia toată dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
noțiune a timpului. În cele din urmă, Nathaniel ridică ușor capul. Îmi sărută umărul, apoi zâmbește. — Ai gust de zmeură. — A fost... Amuțesc, aproape prea bulversată pentru a găsi cuvintele potrivite. Știi... în mod normal, eu... Mă apucă brusc un căscat uriaș și-mi duc mâna la gură. Acum vreau să dorm, vreo câteva zile. Nathaniel ridică o mână și începe să deseneze cercuri leneșe pe spatele meu. Șase minute nu înseamnă sex, îl aud zicând în clipa în care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
afli problemele și încerci să îi ajuți. Dar alteori e la fel de plicticoasă cum a fost să scriu pentru Succesul în economii. Iar ipoteci? Îmi vine să țip „Nu te‑ai uitat la emisiunea trecută?“ — Păi, Jane, spun, înăbușindu‑mi un căscat. Problema ipotecilor e foarte complexă. În timp ce vorbesc, mintea îmi zboară din nou la New York. Imaginați‑vă doar. O să avem un apartament în Manhattan. Într‑o zonă superbă din Upper East Side sau poate într‑o zonă cu adevărat din Greenwich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
românește. E duminică, 13 mai. Ziua fatidică pentru Lionel. Soarele e deja pe cer, la datorie, iar prognoza meteorologică este de 18 grade Celsius, cu un ușor vânt spre seară. E ora 9.15. Lionel cască, semn că încă trăiește. Căscatul lui umple de speranțe inimile miilor de telespectatori care au deschis televizoarele de la ora șase. Oră la care se trezea, de obicei, Lionel, pe vremea când avea toată viața înainte. Toți acești matinali au tremurat pentru românul condamnat, în timp ce și-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu avea nici un rost să primim mantii dacă nu ne ajutau la nimic. Unul dintre cei de lângă elevul în cauză se repezi spre el, îi smulse pistolul din mână fără milă și îi trase una zdravănă după cap. Frederik Olmeg, căscatule! Dacă omorai pe cineva? Încet, încet, totul reintră în normal. Veniseră câțiva să mă întrebe dacă sunt bine. Da, sunt bine. Traumatizat? Nu. Speriat? Puțin. De fapt, puțin mai mult, din motive pe care le voi explica mai târziu. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am gândit la asta. E aproape prea bine să-mi închipui că-l ating, ce să mai zic să mă și culc cu el. ― Sună prea bine ca să fie adevărat. ― Cred că probabil chiar așa este. Geraldine își înăbușă un căscat. ― Îmi pare rău, Jemima, dar mi-e somn. ― Nici o grijă, te las să te întorci în pat. Mersi că te-ai trezit. ― Pentru puțin, dragă. Sunt încântată să aud că totul îți merge bine. Să-mi dai un telefon în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
naibii decalaj orar, spune el, frecându-se la ochi. Eu am plecat. ― Cum a rămas? îl întreabă Simon pe Ben. Mai vrei să mergi în localul ăla al lui Schwarzenegger? ― Nu prea cred, spune Ben, care s-a molipsit de la căscatul cameramanului. Cred că și eu mă pregătesc să merg la culcare. ― Ei, haide, Ben, îi spune Simon. Nu mă poți lăsa tocmai acum. ― Bine, spune Ben fără tragere de inimă. Dar numai un pahar, și rapid. Chiar că e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a dus pe apa sâmbetei pentru simplul fapt că atunci când purta tocuri soră-mea era la fel de înaltă ca James. Mândria lui de bărbat pur și simplu n-a putut suporta așa ceva. 14tc "14" La culcare. Iată ce-avea să urmeze: căscaturile, întinsul brațelor, frecatul la ochi cu pumnii strânși, plescăitul din buze și o serie de „mâhhh“-uri, îmbrăcatul în cămașa de noapte din lâniță moale cu imprimeuri cu ursuleți, cuibăritul sub greutatea protectoare a plăpumii. Pregătiri pentru douăsprezece ore de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ciudat în noaptea tropicală, la mii de mile de orice lume civilizată. L-am întrebat pe Strickland dacă nu-l supără promiscuitatea în care trăiește. „Nu“, mi-a zis. Îi plăcea să-și aibă modelele în preajmă. Curând, după câteva căscaturi răsunătoare, băștinașii se duseră să se culce, așa că Strickland și cu mine rămaserăm singuri. Nici nu v-aș putea descrie tăcerea intensă a nopții. În insula mea din arhipelagul Paumotu niciodată nu e liniște deplină cum era aici. Se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întocmai ca a tatei, era să-i și spun asta, dar mi-am adus aminte la țanc că era interzis să i se pomenească de tata, așa că mi-am dus repede mâna la gură, de parcă atunci m-ar fi apucat căscatul, bunicul a început să vorbească din nou, spunându-mi că vede el bine cât sunt de stingher, se pare că acum, că am mai crescut, nu prea-mi convine să-i mai zic dumneavoastră, dar să nu mă necăjesc, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să mă piș. Uneori îmi vine să cred că sula mi-e traumatizată de întâmplarea de la operă. Probabil însă că i s-a mai întâmplat ceva. * Stai. Așteaptă... iar o iau de la capăt. Acum pot să mă văd. Cu un căscat fericit mă scol de pe salteaua anatomică a celei mai recente starlete. Iau o pastilă ca o sulă care se zvârcolește născând un vârtej de vitamina C. „Bună dimineața, domnule“: e asistenta mea de la duș, sau antrenorul de tenis, sau dresorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
arăta groaznic - ca o gușă vulcanică. Și mi se părea că fața îmi era sfâșiată de la maxilar până la ochi. Orice mi se putea întâmpla acolo. Am auzit scrâșnetul cartilajului când am închis gura. Aud zornăitul țesuturilor când întorc capul. Un căscat ar fi o idee proastă. O, chiar foarte proastă. Maxilarul e înșelător de tare la pipăit - cel puțin deocamdată - deși pare să fie altul, cu totul alta. Îmi va trebui o vreme să scap de durerea provocată de această rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
petrecută de ei împreună cu Marcel Iancu (el însuși autor de tablouri „marine”, ca și maestrul său Iosif Iser...). Tot rod al unei „competiții” poetice par a fi și poemele „Vino cu mine la țară“ (Tzara), „Dintr-o vară“ și „Un căscat în amurg“ (Vinea). Ele au fost scrise însă în vacanța de vară a lui 1915, undeva la proprietatea familiei Rosenstock din Gîrceni (județul Vaslui): „seara slei drumurile cu metal/și podurile răsunară ca lemnul viorilor/bufnițele vechi scăpară beznele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anii 1915-1930 a lui Ion Vinea este, în cea mai mare parte a ei, puțin datoare avangardei: cîteva poeme în proză, cîteva secvențe mai radicale - „urmuziene” sau ba - incluse în volumul de debut din 1925, Descîntecul. Flori de lampă, („Un căscat în amurg“, „Chronique villageoise“, „Danțul pe frînghie“, „Zvonuri“, „Ev“ dar mai ales „Cravata de cînepă“), extravagant-antiliterara „Aliluia...“, o oarecare amprentă suprarealistă în nuvelele din Paradisul suspinelor nu atenuează, în ochii majorității comentatorilor, senzația generală de postsimbolism heterodox, incapabil să „facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
când mori. Când ești mântuit. Dar a ucide e deja un reflex. Așa rezolv eu totul. Genunchii mi se taie și mă prăbușesc pe podea în trei etape - fundul, spinarea, capul. Iute ca un râgâit, ca un strănut, ca un căscat din străfundul sufletului, descântecul îmi țișnește în gând. Butoiul cu pulbere al tuturor porcăriilor pe care nu sunt în stare să le rezolv nu mă lasă niciodată la greu. Cenușiul se limpezește. Întins pe spate pe podeaua barului, mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lăsăm timp să alegi, dragul meu PM, te pun În arest preventiv, conchise Lucas. Își luă precauția de a pune doi jandarmi de pază În fața celulei cu ordinul să nu-l slăbească din ochi pe arestat. Marie Își Înăbuși un căscat, Lucas Îi Întinse jacheta, aveau să facă o ședință a doua zi dimineață, era mai judicios să meargă la culcare pentru cîteva ore. Văzu după expresia de pe chipul ei că era cu mintea În altă parte, preocupată. - Ce nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Petru și nobila Comună a Florenței. Vei fi spânzurat, dumneata și ticăloșii care Îți fac cortegiu, atunci când... — Du-te și te fute, messere, Îl Întrerupse celălalt fără măcar să dea semne că se va ridica și Însoțindu-și cuvintele cu un căscat. „Vade et repetito“, se simți dator să adauge. Repete idiotule! strigă Dante. Anunță-mă, fecior de curvă, sau diseară o să dormi la Stinche. Omul se uită la el așa cum te uiți la un nebun. Apoi păru să Își dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]