16,527 matches
-
care ne-a cuprins.... Sus, pe un ram, stă agățat un fulgușor ce-a rătăcit,... XXXIII. POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2170 din 09 decembrie 2016. Într-un sătuc uitat de lume, într-o căsuță cu cerdac, Bunica spune o poveste în timp ce pune ață-n ac. Bunicul ține-n a lui brațe o nepoțică zulufată, Și amândoi ascultă-acuma, povestea cea de mult uitată: Cândva trăia un moș hapsân, ce nu-mpărțea nimic cu alții
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
pruncului nu i-a fost frig? Nu a-nghețat a sa mânuță? Acolo mari minuni se-aflară, trei magi veniți din răsărit Adus-au daruri minunate pentru copilul mult dorit. Citește mai mult Într-un sătuc uitat de lume, într-o căsuță cu cerdac,Bunica spune o poveste în timp ce pune ață-n ac.Bunicul ține-n a lui brațe o nepoțică zulufată,Și amândoi ascultă-acuma, povestea cea de mult uitată:Cândva trăia un moș hapsân, ce nu-mpărțea nimic cu alții
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > POVESTE CU VEVERIȚE Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1381 din 12 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Poveste cu veverițe Vara, cea mai mare bucurie pentru Liliana era să vină în satul bunicilor, acolo la căsuța cea micuță așezată chiar în vecinătatea pădurii. Ea n-ar fi dat acel loc drag pentru nici un palat din lume, oricât de măreț și lucitor ar fi. Acolo începea raiul pe pământ. Pădurea se înălța spre cer chiar de lângă livada
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
micuță așezată chiar în vecinătatea pădurii. Ea n-ar fi dat acel loc drag pentru nici un palat din lume, oricât de măreț și lucitor ar fi. Acolo începea raiul pe pământ. Pădurea se înălța spre cer chiar de lângă livada din spatele căsuței. Vârfurile brazilor înalți păreau că ating cerul albastru. Acolo soarele după-amiezii se juca cu sclipirile razelor sale printre cetinile verzi, încălzind blând pajiștea verde-smarald din preajma gospodăriei. Da, se mai întâmplau și unele necazuri datorate vecinătății cu pădurea, se mai trezeau
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
se cățără pe un gard, apoi dispăru în livadă. După două zile văzu iar veverița în livadă, avea preocupări multe. Vedea cum aduna mere mici, uscate, ducându-le într-o scorbură. Va' să zică, acolo, în copacul acela are veverița căsuța ei! Încet, încet, presupunerea vagă deveni certitudine: veverița e cea care a făcut capăt pampoanelor! Pentru a se lămuri de acest lucru, luă o scară de la podul cu fân, o sprijini de copac, se sui cu frică în pom, până
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
Michigan S.U.A., dar acela cred eu că este mult mai frecventat ca al nostru. Așadar, pe lângă bază de loisir touristic și de manifestări culturale, Câmpul Românesc este deschis cercetării istorice și literare. Un obiectiv imediat este să mărim cu câteva căsuțe baza de cazare pentru anul viitor, când la început de lună iulie 2017 vom desfășura cea de-a cincizecea ediție a Săptămânii Internaționale a Culturii Române, la care ne-am bucura să ne fiți, ca și acum și în anii
INTERVIU CU DOMNUL DUMITRU RĂCHITAN, PREŞEDINTELE ASOCIAŢIEI CULTURALE ROMÂNE DIN HAMILTON, CANADA de ANCA SÎRGHIE în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380136_a_381465]
-
Spania și unul în Germania. Șase dintre copii încă se mai află în țară: unul la Timișoara, iar cinci - în localități din județul Bistrița-Năsăud. Abia o dată la câțiva ani se întâlnesc toți cei 13 copii acasă, la Poiana Ilvei, în căsuța ridicată de bătrânul Guzu. Curtea se umple de viață, când cei 17 nepoți ai săi născocesc te miri ce jocuri. Deși este mândru de toți copiii săi, Ștefan Guzu pare mai apropiat de fiul care îi și poartă numele și
Un român a fost ales primar în Germania [Corola-blog/BlogPost/94200_a_95492]
-
o stare sufletească ce se întinde pe ani de zile în viitor? -Hm ! -Ce ? - Mă lași să...să ajung...la un șef ? -Daaaaaaa...dar ca să ajungi la un șef...uite...vino lângă mine...vezi, pește poartă acolo pe deal o căsuță...acolo, lângă casa, este o plantație de cartofi. - Hm ! - Te duc cu mașina acolo, o săpi, o scapi de buruieni, te întorci aici și mergi mai departe...la un șef. - Acum ! -Ei, și tu, acum !...peste vreo zece ani, este
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
Iar, în partea dinspre Casa Tineretului, proiect finalizat la sfârșitul anului trecut, doresc să întăresc malul, să fac o rigolă ca să se ducă apele și mi-am propus astfel să realizăm patru sau cinci alveole prin care să construim niște căsuțe din pvc. În acestea mă gândeam să se vândă anumite dulciuri, gustări, cafea.. nu știu, atunci când vine mămicuța să stea cu copilul în parc, supraveghează copilul de pe băncuță, ori o să servească astfel o cafea, ceva. Plus că se crează locuri
INTERVIU CU DOAMNA PRIMAR A LOCALITĂȚII MIHAIL KOGĂLNICEANU, DOAMNA ANCUŢA BELU! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378164_a_379493]
-
Dar, probabil, cel mai aproape de sufletul lui Eminescu a fost casa bunului Aron Pumnul. După cum se știe, Mihai nu trăia în casa cea mare, unde-și ducea traiul învățătorul și care s-a păstrat, ci alături, mai în stânga, într-o căsuță mai mică, în care Pumnul ținea renumita bibliotecă, iar în odăile libere - și elevi în gazdă. Această căsuță nu s-a mai păstrat, oricum Eminescu, fiind cel mai iubit elev al lui Pumnul, intra adesea și în odăile lui pentru
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
nu trăia în casa cea mare, unde-și ducea traiul învățătorul și care s-a păstrat, ci alături, mai în stânga, într-o căsuță mai mică, în care Pumnul ținea renumita bibliotecă, iar în odăile libere - și elevi în gazdă. Această căsuță nu s-a mai păstrat, oricum Eminescu, fiind cel mai iubit elev al lui Pumnul, intra adesea și în odăile lui pentru a primi un sfat sau a da o mână de ajutor profesorului chinuit de boală. Așa că aceste încăperi
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
împovărați de gânduri, și desigur ni-l închipuim pe poet, care, la fel, în toamna lui 1875 sta în fața casei, lângă portița de lemn, și cu lacrimi în ochi îi șoptea prietenului Ștefanelli: „Uite, acolo am locuit eu și în căsuța cea mică era și biblioteca... la care am fost și eu bibliotecar un timp”. Revenind la aceste locuri, unde a copilărit aproape 8 ani și de care îl legau atâtea amintiri, se adânci în gânduri. În evocările sale Ștefanelli ne
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
Acasă > Poeme > Devotament > OGLINDĂ Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului Auzind despre căsuța cu o mie de oglinzi, Un cățel, curios din fire, șugubăț, cu ochi rotunzi, S-a gândit s-o viziteze ca să vadă el pe viu Ce mister poate ascunde. Tare i-a părut hazliu, Ca de-ndată ce-a urcat
OGLINDA de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377184_a_378513]
-
arțăgos, mârâind nemulțumit, De îndată ce-a intrat în locașul amintit, Blana-i s-a zburlit pe spate, speriat de câinii care, Din oglinzi rânjeau perfid, răutăcioși, cu-nfiorare. A fugit încrâncenat, făr-a mai dori vreodată, Nici macar să-și amintească de căsuța “blestemata”. Orișicine știe bine, de-n oglindă te privești, Ea reflectă ce-i arăți. De ești vesel și zâmbești, Ochii îți surâd sub gene, chipul ți-este luminos, E firesc că și oglindă să-ți răspundă prietenos, De te-ncrunți
OGLINDA de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377184_a_378513]
-
a distrus casa, doar mobila și biblioteca au fost recuperate de soldații nemți, care patrulau acea zonă. O parte din ele au fost duse în casa rămasă de la bunici, iar restul au fost păstrate, cum s-a putut, în micuța căsuță construită lângă ruinele celei vechi. Arestarea, pe considerente politice, a tatălui meu, cu confiscarea întregii averi, a închis orice posibilitate de recuperare. De s-ar fi citit și păstrat, n-ar fi fost nimic rău, dar din câte am aflat
CARTEA ŞI PUBLICUL CITITOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382144_a_383473]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Copii > ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR A fost odată, cum nu a mai fost niciodată, o împărăție a păsărilor. Ele trăiau în căsuțe colorate care împânzeau pământ, văzduh și ape, fără să fie deranjate de nimeni pentru că aveau un împărat tânăr și bun care le purta de grijă ca nimeni altul. Cu toate acestea, păsările duceau o mare povară în sufletele lor: împăratul
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
falnici, crescuți cu crengile unele într-altele. Nu întâlni picior de animal și nu văzu aripă de pasăre în bezna codului acela și inima i se strânse ca o gheară în piept. În inima codrului se trezi deodată în fața unei căsuțe de lemn. O rază de soare firavă aluneca de-a lungul unei crengi drept pe acoperișul ascuțit și de acolo pe fereastra rotundă, deschisă larg. Rățoiul de apropie de fereastră și privi înăuntru. Mare îi fu bucuria când îl văzu
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
prin încăpere, văzu că pe peretele de la capătul patului erau scrise două rânduri de litere ciudate. Cum rățoiul nu știa să citească, se așeză ostenit lângă împăratul lui să-și mai tragă cât de cât sufletul. Chiar atunci, la ușa căsuței se auziră mai multe voci. Rățoiul apucă să intre sub pat înainte ca în odaie să intre trei fete, una mai frumoasă ca alta. Se apropiară de pat și îl priviră îndelung pe Petruș: - Cât de frumos, e soro! spuse
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
închizându-l într-unul din dulapurile din fundul odăii, ca pe un sac cu cartofi. Rățoiul cel bătrân le urmărea de sub pat, așteptând să vadă cine era Mira și de ce ielele se ascundeau de ea. Nu trecu mult și în căsuță intră o fată de o frumusețe nemaivăzută, cu părul lung până la călcâie și unduios ca izvoarele de munte și luminos ca razele soarelui, cu ochii mari, albaștri, care ar fi făcut cerul să se rușineze de culoarea lui, cu obrajii
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
mai isteață dintre cele trei iele. - Grăbește-te, spuseră toate trei odată, ne e foame! Mira râse ușor și se apucă de lucru. Cele trei iele părăsiră casa și începură să se hârjonească printre copaci. Țipetele lor se auzeau în căsuță și rățoiului cel bătrân îi luă ceva vreme să se hotărască să riște să iasă din ascunzătoarea lui. - Vai de mine, strigă sora ielelor când dădu cu ochii de el, cine ești tu și ce cauți aici? Surorile mele te
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Copii > MOȘ CRĂCIUN ȘI URIAȘUL FĂRĂ NUME Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1818 din 23 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului În căsuța Moșului e cald și bine. Cadourile pentru copiii cuminți sunt deja pregătite în sacul pântecos, cocoțat pe fotoliul uriaș de lângă geam. Acoperit cu pătura în carouri roșii și verzi, Moș Crăciun doarme adânc în patul său cu saltea din puf
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
Moșului, rezemându-și coatele de genunchi, gata să izbucnească în plâns. În acel moment, se auzi o bătaie zdravănă în ușă. Petrică sări în picioare speriat. - Așteptai pe cineva? Moșul nu răspunse. Deschise zâmbitor ușa, lăsându-l să intre în căsuța luminoasă pe Moș Ene. - Bine ai venit, vere! - Vere dragă, mă tem că am venit cu o problemă la tine! Tu, care faci magii și îndeplinești visele, trebuie să mă ajuți! Mi-am pierdut cu desăvârșire puterile și acum nu
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
E mai bine să fiți doi, o asigură și Moș Crăciun. Într-o oră trebuie să plecăm. Petrică, vreau să îmi promiți că vei avea mare grijă de ea! Bine? - Bine, șefule, îngână spiridușul, aruncând priviri înfuriate prințesei. Ieșiră din căsuță unul după altul, urmăriți de la fereastră de cei doi moși. Pe cât era de micuță și de drăguță prințesa, pe atât de tare îl înfuria pe spiriduș. Nu îl lăsă să conducă sania, împingându-l pe locul din spate, de unde nu
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
se făcu milă de blocul de gheață în care se transformase uriașul și îl urcă în sanie alături de spiriduș și de micuța prințesă. Cine e acest flăcău? Întrebarea pe care o puse Moș Crăciun când cei trei călători intrară în căsuța lui trăgând blocul de gheață după ei, rămase fără răspuns, pentru că nimeni nu îl cunoștea pe monstrul cu ochi de cărbune. Așezați-l lângă brăduț, acum nu avem timp să ne ocupăm de el. Moș Ene a plecat deja să
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
prinse a scotoci prin lucrurile lui Moș Crăciun. Mâncă la început toată turta dulce de pe masă și bău tot laptele, după care începu să ronțăie podoabele de pe brad. Când termină și cu acestea, trecu la clopoțeii și beteala care împodobeau căsuța. Spre dimineață, când sania Zânei Iarna se opri în fața casei lui Moș Crăciun, urmată de săniuța de gheață a Ștefaniei, ferestrele erau întunecate, pe horn nu mai ieșea fum și nu se mai zărea nici urmă de podoabă de la acoperiș
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]