429 matches
-
o puternică legătură cu pământul, ca loc privilegiat al vieții emergente și al promisiunii spirituale. Ca atare, în volumul Ploaia de sâmburi avântul poetic pare să păstreze ceva din teluricul ființei („sub nisip eu cresc neîncetat.../ până mă respiră stele căzătoare”). Rituri ale unor necunoscute ființe htonice, ritmuri incantatorii, dorința de a cuprinde în sine o lume animală și vegetală inconștientă de senzualitatea ei sunt prezente aici, poemele fiind lipsite totuși de nebunia dionisiacă specifică unei astfel de inspirații. Invenția trimite
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
feluri e viața Că nici nu poți percepe. Căutăm în neștire Doar esența ei, Miezul bun și cald, Iubirea ce-o animă, Strălucirea de o clipă În negurile veșnicei iubiri. Viața ce mai poate fi? O fulguire de stele Printre căzătoare astre Terestre, Decorate cu anemone și iriși. MĂ AUZIȚI, COPIII MEI? De vă strig pe nume Ori vă alint în gînd, Mă auziți? In juru-vă aerul vibrează, Când tatăl vostru Vă vorbește? Inima vă tresare Când bătrîna-mi voce rostește rugăciuni
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]
-
serie de prodigia tipice literaturii „de criză” a autorilor latini păgâni, care abundă, de asemenea, în Oracolele sibiline. Minuni nemaivăzute, săvârșite în cer, vor arunca spiritele oamenilor în cea mai mare groază. Cozile cometelor, întunecările soarelui, culoarea lunii, ploaia stelelor căzătoare, toate acestea vor fi neobișnuite. Se vor ivi pe neașteptate aștrii necunoscuți, nemaivăzuți vreodată; soarele va fi tot timpul întunecat, încât cu greu se va deosebi ziua de noapte; eclipsa lunii nu va dura doar trei ceasuri, ci, scăldată în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apăsat de o căldură cețoasă, pe o plajă cu o jalnică ambianță comercială și distractivă, se înghesuie în neștire trupuri diforme, bolnave, descrise cu pletorică și plată cruzime, în aspirația configurării unei lumi inconsistente, lipsite de repere, haotice. Romanul Stele căzătoare (1946) urmărește câteva existențe feminine, în principal „artiste”. Mai pregnante sunt două personaje, preocupate de artă și cărți, de calitatea propriei vieți, cu tristeți, neîmpliniri și năzuințe vagi. Prin celelalte prezențe, caricate, se ridiculizează pretențiile unor femei care se amăgesc
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
de efect, conferă poeziei scrise de P. o anumită forță, care o face mai convingătoare decât proza sa. SCRIERI: Îmi placi!..., pref. Tudor Arghezi, cu o caricatură de Ross, București, 1933; Ceai dansant, București, 1934; Primăvară pustie, București, 1945; Stele căzătoare, București, 1946. Repere bibliografice: O nouă poetă: Erastia Peretz, RP, 1931, 4018; Lucian Boz, O frescă de moravuri ale unei tinere scriitoare, ADV, 1933, 15 304; Nicolae Roșu, „Îmi placi!...”, CRE, 1933, 2103; Perpessicius, Opere, VI, 348-350; I.P. [I. Peltz
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
Octav Șuluțiu, „Îmi placi!...”, „Azi”, 1934,1; Ștefan Anastasescu, „Ceai dansant” sau Cea mai proastă carte a anului, FCL, 1934, 1016; Predescu, Encicl., 647; Stelian Constantin-Stelian, „Primăvară pustie”, AA, 1945, 419; Lux, „Primăvară pustie”, „Drapelul”, 1946, 322; Dan Petrașincu, „Stele căzătoare”, „Dreptatea nouă”, 1946, 239; Fănică Gheorghe-Grădiștea, „Stele căzătoare”, „Drapelul”, 1946, 396; Dumitru Micu, Romanul românesc contemporan, București, 1959, 42. C.T.
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
Anastasescu, „Ceai dansant” sau Cea mai proastă carte a anului, FCL, 1934, 1016; Predescu, Encicl., 647; Stelian Constantin-Stelian, „Primăvară pustie”, AA, 1945, 419; Lux, „Primăvară pustie”, „Drapelul”, 1946, 322; Dan Petrașincu, „Stele căzătoare”, „Dreptatea nouă”, 1946, 239; Fănică Gheorghe-Grădiștea, „Stele căzătoare”, „Drapelul”, 1946, 396; Dumitru Micu, Romanul românesc contemporan, București, 1959, 42. C.T.
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
aus Rumänien, München, 1983 (în colaborare cu Herbert W. Franke). Traduceri: Donald Keene, Literatura japoneză, introd. Sumiya Haruya, București, 1991 (în colaborare cu Doina Opriță); H. Ph. Lovecraft, Dagon, Cluj-Napoca, 1993, Hypnos, Cluj-Napoca, 1993; John Brunner, Să prinzi o stea căzătoare, București, 1998. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, „Argonautica”, TR, 1971, 4; Al. I. Friduș, „Argonautica”, CL, 1971, 3; Petru Poantă, „Jocul cu vipere”, ST, 1972, 13; Pamfil Matei, „Jocul cu vipere”, T, 1972, 3; Valentin Tașcu, „Jocul cu vipere”, F, 1973
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
engleză). Tematica visului se învârte deci în jurul acestor noțiuni: acces la lumină, alegerea unei orientări, recunoașterea, speranța, șansa de care trebuie profitat. Celelalte elemente onirice permit, în general, nuanțarea interpretării și posibilitatea de a ști ce direcție trebuie privilegiată. Stelele căzătoare beneficiază de o simbolistică pozitivă, deoarece împlinesc dorințele, în timp ce cometele au un sens negativ, de involuție, degradare și cădere. Imaginea astrologului sau a temei astrologice în vis se poate interpreta, în funcție de percepția și convingerea personală, ca exprimând un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
anotimpuri (1939) dezvoltă linia pillatiană a poeziei tradiționaliste, descriptiv-intimiste, cu influențe vizibile din Fr. Jammes, în timp ce Căutătorul de comori (1939) reprezintă sinteza unor formule poetice diverse: de la poezia tradiționalistă, bucolică, elegiacă ori confesivă, cu înclinație spre artificiu din ciclul Stele căzătoare și arghezianismul psalmilor din ciclul Pre Tine te lăudăm la melodicitatea, simplitatea și puritatea poemelor de dragoste din ciclul Fata din ierburi. În câteva poeme, „duritatea viziunii”, „asperitățile” limbajului, pe alocuri frust, violent, asociații insolite de cuvinte ori schimbări bruște
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
la cel al fusului, al vântului și al astrelor, într-o armonie ce depășește casnicul și terestrul. Plânsul ploii, țârâitul monoton al burlanelor, cântecul vântului în horn împletesc o melopee dialogând cu bacovianul plâns al materiei. Întrezărită o clipă, steaua căzătoare este o strună plesnită a Lirei cosmice, sfârșitul unui cântec în armonia celestă. Poeta preferă grădinii natura sălbatică, buruienile, florile de câmp, aromele amare, amețitoare, otrăvitoare. Izvoarele și gârlele plâng doine necunoscute, în ele se amestecă dorul de rătăcire cu
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
indieni, și-a amintit de meteoriți. Era un meteorit În Montana despre care indienii credeau că e sacru și apoi m-am trezit că-mi spune despre priveliștile celeste pe care te obișnuiești să le vezi dacă ești camionagiu, stelele căzătoare și cometele și razele verzi. ― Ai văzut vreodată o rază verde? mă Întrebă el. ― Nu. ― Se spune că nu poți fotografia o rază verde, dar eu am pozat una. Întotdeauna am un aparat foto În cabină, În caz că dau peste vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cerului de noapte cu o măiestrie greu de egalat. Pe măsură ce consuma bolta, aceasta devenea din ce în ce mai gri, mai posomorâtă și mai grea. Lumina arde magia nopților. În curând, tot ce rămâne din cerul magnific de iarnă, portocaliul maiestuos punctat de fulgii căzători de zăpadă, este un murdar și monoton cenușiu în care apare pe undeva un slab și banal disc alb de lumină firavă. Ăsta a fost răsăritul și el face această zi specială, pentru că nu a mai fost una ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pot să o aducă într-o stare de uimire (tháuma). Omul se minunează de ceea ce vede sau aude, deși înțelesul lor îi apare ascuns. Este ceea ce se petrece în fața unor fenomene cerești: „fazele Lunii, cursul Soarelui și al aștrilor“, „stelele căzătoare“ și eclipsele. Sau în fața unor situații complet insolite, „cum se întâmplă, de pildă, cu mașinile automate [...], cu solstițiile și cu incomensurabilitatea dintre diagonala și latura pătratului“ (983 a). Aceasta din urmă, incomensurabilitatea a ceva finit, va fi recunoscută până târziu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și pot să o aducă întro stare de uimire (tháuma). Omul se minunează de ceea ce vede sau aude, deși înțelesul lor îi apare ascuns. Este ceea ce se petrece în fața unor fenomene cerești: „fazele Lunii, cursul Soarelui și al aștrilor“, „stelele căzătoare“ și eclipsele. Sau în fața unor situații complet insolite, „cum se întâmplă, de pildă, cu mașinile automate [...], cu solstițiile și cu incomensurabilitatea dintre diagonala și latura pătratului“ (983 a). Aceasta din urmă, incomensurabilitatea a ceva finit, va fi recunoscută până târziu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dispare, Iar soarele în fiecare zi răsare. Soarele răsare și mereu apune Orice zi-i ca ieri, ca astăzi, ca mâine, Și-atunci când e trist el este luminos, Mereu ne-ncălzește pe noi, cei de jos. Viața - aceasta-i frunză căzătoare, Verde-i doar un timp, și ce ușor ea moare, Soarele e soare și mereu răsare, Viața când s-a dus nicicând nu mai reapare. Când soarele apune, nu este dureros, Mâine iar sosește chipul lui frumos Îmi pare-o
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
e soare și mereu răsare, Viața când s-a dus nicicând nu mai reapare. Când soarele apune, nu este dureros, Mâine iar sosește chipul lui frumos Îmi pare-o nebunie, viața nu e soare, Nu ține-o veșnicie e frunză ... căzătoare. SINGUR LA APUS Bogați cu haine scumpe îmbrăcați Gândesc că pot să schimbe pasul sorții Și strâng averi imense de-mpărați, Renume-și fac și-ades își uită morții. Doamnele și ele se gătesc și ies Pompoase și cu rochii
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
n-a zis nimic. Apoi, grupul s-a împărțit la doi - un lot în mașina mea, altul în a lui Richard - și am plecat spre Primrose Hill. Așa cum am spus, nu m-am omorât niciodată după artificii. Toată acea strălucire căzătoare, mirosul trist de fum, finalul care nu e niciodată așa magnific cum ar trebui. Și apoi mai e și tendința deprimant figurativă a artificiilor moderne. Să stai în frig ca să vezi cum scânteile colorate iau pentru o secundă forma unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
piticilor, unde se creează toamna! Bine, asta înțeleg, dar ce este așa de rău în legătură cu groapa și cu lumina aceea? Păi, stai să-ți explic! În fiecare an, noi, piticii, producem toamna și tot ce se înțelege prin aceasta: frunze căzătoare, ploi, primele semne de ninsoare și așa mai departe, pe care le transmitem în lumea voastră, a muritorilor, prin acest portal de legătură între cele două lumi. Bine, dar ce este așa de rău cu acea lumină? Păi, când acea
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
Uneori, când aerul e așa de ceaușiu ca acum - de un cenușiu impecabil, o adevărată negare a însăși ideii de culoare - și milioanele de pitici își înalță capul, e greu să deosebești aerul de impuritățile din ochii noștri omenești, ca și cum căzătoarele arabescuri pufoase de praf purtate spre înalt ar face parte din substanța însăși, ploaie, spori, lacrimi, ceață, mizerie. Probabil că în asemenea momente cerul nu e altceva decât suma mizeriei din ochii noștri omenești. * Total e în ordine. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
broască și ne-a deschis ușa, poftindu-ne înăuntru. Am intrat într-o încăpere ușor prăfuită, înțesată cu tablouri de diverse mărimi, în culori de o armonie ciudată, topindu-se unele într-altele ca în vis: păreau ceruri cu stele căzătoare sau poieni cu sclipiri de râuri, faruri mistuite de ceață, peisaje schimbătoare ca norii, pânze pe care ule iurile străluceau ca lumina filtrată prin vitralii. În partea dreaptă a odăii se ridica un șevalet uriaș, din lemn închis, care, nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
broască și ne-a deschis ușa, poftindu-ne înăuntru. Am intrat într-o încăpere ușor prăfuită, înțesată cu tablouri de diverse mărimi, în culori de o armonie ciudată, topindu-se unele într-altele ca în vis: păreau ceruri cu stele căzătoare sau poieni cu sclipiri de râuri, faruri mistuite de ceață, peisaje schimbătoare ca norii, pânze pe care uleiurile străluceau ca lumina filtrată prin vitralii. În partea dreaptă a odăii se ridica un șevalet uriaș, din lemn închis, care, nu știu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
o știe Din viața mea tu fă popas Sau pierde-mă în galaxie. Potrivire Sunt eu, ești tu, e potrivire? Răspunsul vom afla în timp. Căci cine-ar vrea spre risipire în inimă să nasc-un spin? Să ningă stele căzătoare Și-n dimineți, priviri cuminți Ți-or aștepta cu-nfrigurare Sărutul buzelor fierbinți. Și visul meu mustind a verde Să ți-l închin tăcut, mă lasă. Și prinde-mi mâna, nu mă pierde Căci toți luceferii m-apasă. Tu-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sarcastic: — Vei avea șansa să trăiești, dacă mă vei ajuta să dorm bine noaptea. Lumina soarelui se strecoară în camera întunecată a inimii mele și zâmbesc. — Zâmbetul s-a întors! țipă el fericit, ca un copil care descoperă o stea căzătoare. — E vremea ca Majestatea Voastră să doarmă? — Nu mai este o treabă ușoară, oftează el. — Ar ajuta dacă ați renunța la gânduri. — Imposibil, Orhideea. — Majestății Voastre îi plac jocurile? Nu mă mai interesează jocurile. — Majestatea Voastră știe „Bucurie la întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Feng chiar crede că este ochiul zeului. Rareori se îndoiește de propria-i înțelepciune și caută semne pentru a dovedi izvorul divin al acesteia. Poate fi vorba de un copac lovit de fulger din grădina sa ori de o stea căzătoare care traversează cerul nopții. Su Shun încurajează fascinația lui Hsien Feng pentru el însuși, convingându-l că e protejat de Ceruri. Însă când lucrurile din afara Orașului Interzis nu merg cum vrea el, Hsien Feng se poartă precum o saca găurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]