588 matches
-
va decide. Și în artă libertatea asigură protagonistului o anume autonomie. Nu e un hazard ce se întâmplă, un joc cu zaruri, dar determinarea nu e previzibilă. Schiller purta un dialog cu personajele sale, nu le impunea o alternativă, se căznea să descopere prin dibuire itinerarul nimerit. Acolo unde picură otrava fatală Ar fi instructiv să schițez în paralel, cum am anunțat, ruta unor mari poeți. Spațiul nu-mi îngăduie să exemplific pe larg. Așadar, între Schiller și Eminescu, bunăoară, se
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
umanist și fin degustător de literatură, de-a întreține relații directe cu oamenii de litere, cît și pentru că reprezintă - nu-i asa? - o flatare a "sufletului simplu" astfel omagiat: "M-am dus la Palat în haine de șiac. M-am căznit să iau între valeții de la ușă o poză. N-am izbutit-o. Scară m-a îndreptat printr-un mare hol boltit către biurou. Ah! Un moment! Ce bătaie de inimă cumplită! Regele însuși! Alb, îmbrăcat că un ofițer. M-am
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
creativitate, fără forță cognitivă, fără pregnanță expresivă, fără propulsie imaginativă, fără toate aceste imponderabile, desigur, vetuste, depășite, out-of-date, volumul Simonei Popescu se susține exclusiv prin spirala resentimentară a producătoarei. Scuturate de citatele masive din diferiți scriitori, capitolele apar atât de căznite în platitudinea lor "nonconformistă", încât din cele peste 300 de pagini, format mare, ale volumului nu se poate reține un singur citat care să ne convingă de înzestrarea autoarei. Când, deodată, ceva ne place, e un mic accident la mijloc
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
la satirizarea colegilor de breaslă, clasici ori contemporani, asezonînd totul cu un verism dezgustător, supralicitat gratuit. Dorind să-l imite pe maestrul horror-ului Wes Craven, Keenen Ivory Wayans - regizor și coscenarist împreună cu interpreții Marlon și Shawn Wayans - s-a căznit să însăileze pe canavaua arhifrecventată a "casei bîntuite de fantome" un inventar de gaguri vlăguite de propriul lor gust discutabil. Printre "citate", Exorcistul și Hannibal, Misiune imposibilă ori Tigru și dragon, Atracție fatală sau Îngerii lui Charlie etc. Liceenilor antrenați
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
anului, ci ale timpului nostru. Să nu spui însă asta nimănui, să nu-mi aprind paie-n cap cu confrații.” Așa cum precizează atotștiutorul Niculae Gheran, la acea dată, când îi scrie editorului Emil Ocneanu (13 dec. 1936), Rebreanu abia se căznea să înceapă redactarea. În calitate de președinte al S.S.R., autorul Pădurii spânzuraților adresează în 1928 o scrisoare ministrului Al. Lapedatu, luând apărarea literaturii contemporane, cerând ocrotirea și încurajarea cărții românești, plata în avans a drepturilor de autor până la vânzarea întregului tiraj. Revine
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
în Japonia și care poartă provizoriu titlul ŤHiroșimať va apărea, cred, chiar la începutul anului." Singurul care încearcă să evite limba de lemn este Tudor Arghezi, dar și el se exprimă neinspirat sau (poate) cifrat: , În 1957 trebuie să mă căznesc să scriu mai bine și mai frumos, dacă bineînțeles apuc primăvara viitoare și dacă am cerneală mai gustoasă; încolo nu știu exact ce să fac. Doresc cititorilor mei ani mulți și să se gândească bine la ce gândesc." Sunt și
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
întinse fonduri de vânătoare Să ne imaginăm că, în Mările Sudului, o balenă-mascul, un „balen” dacă vreți, se adresează cu reproș consoartei: „Zeci de organizații din întreaga lume, laureați Nobel, șefi de state, fără să mai pomenesc de Greenpeace, se căznesc de ani de zile să ne salveze specia și tu vii acum să-mi spui că te doare capul?! “ Fie-mi scuzat începutul cam libertin, dar el ilustrează perfect eventualele acuze ce ar putea fi aduse autorului. O pagină dedicată
Agenda2004-35-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282808_a_284137]
-
-nceput, fără răgaz, fără sfârșit...". În astfel de cazuri fraza curge normal și trădează o mână de scriitor experimentat și cu fler. Copiii asfaltului nu este în nici un caz o carte dăunătoare. Nu. Dacă Tudor Călin Zarojanu s-ar fi căznit mai puțin să ne facă să râdem la orice colț de frază, poate că ar fi rezultat un volum mai spontan și chiar digerabil. Dar nimănui nu-i place să râdă forțat și la comandă. Și când râsul acesta mai
Să râdem cu orice preț by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10171_a_11496]
-
să cîștigați la loto, nu strică să citiți teoria matematică a acestui joc din cartea Jocul ca libertate. Magister ludi Probabil că de la Tudor Arghezi, care-și asocia familia în scrierea unor povești pentru copii (la Piatra Pițigoiului s-au căznit "doi copii, o mamă și un om"), literatura română nu mai are, pînă la Ilinca, Andrei și Călin Mihăilescu, basme cu autor colectiv și familial. Don Global suit pe cal este o culegere de basme postmoderne cu trei autori, capul
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
ropotul plânsului io mi-s. în van insiști să dai din coate De-o vreme, nu-ți mai faci cărare Spre bagdadii de mohair, Nici panseluțe literare Nu mai deretici, abitir. Și-n van ar fi să dai din coate, Căznindu-ți ultimul efort, Când sufletul nu îți mai poate Să voiajeze spre Oort. Deci, Constelația Lactee Incaltea nu o mai străbați Să dregi cu apă de știubeie Ozenauți deshidratați. De azi, lăși totul pentru mâne; Spre Circe nu-ți mai
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
-le firu-n abac deochiat, Moira potrivnică prea li-i. E parcă-n invazii, cât nourii grei, Șocâții virtutea mi-au ros-o; Ca mâine, ad-Dio, superbe femei Din Buftea, din Köln, din Toboso... Decenii spre șapte-ndărăt mi-au rămas, Căznite în febră nocturnă; Estimp, o dârloagă, de-i zicem Pegas, Mi-au stat lângă poartă, dejurnă. Și totuși, în treacăt, ciordind câte-un mit Din vastele landuri celeste, Văleatul acesta, bizar și mâhnit, Mi-l, încă, propag prin tempeste. Căznitele
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
în promisiunile senatorului-ministru. Probabil, luau în calcul nu numai datele din biografia sa, ci și, mai cu seamă, faptul că lespezeanul (adică, născut la Lespezi-Iași) este un veritabil om de cultură, admirator profesionist de arte frumoase. Care, logic, se va căzni în mod cu totul aparte pentru cultură și, în special, pentru cultura ieșeană. Până la - gândeau unii naivi - a-și da demisia - Doamne ferește! - în cazul în care nu va obține un buget cât de cât rezonabil pentru ministerul pe care îl
Demagogi cu ștaif by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/13079_a_14404]
-
cealaltă, cum apreciază distanța, cum... Și, deodată, mi se face teamă că n-ar fi chiar sută la sută român. Nu, nu se grăbește deloc. Mai întâi gândește, chibzuiește și doar apoi face: ridică mâna dreaptă, o privește serios, se căznește să deschidă degetele; apoi ridică stânga, o privește, o pregătește și abia când e sigur că palmele se vor întâlni în aer, aplaudă. Aplaudacul are nouă luni și se numește Gustav.
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
pe ghețușcă. M-am uitat după el un timp, să nu cadă. Fără să știe, fără să mă vadă, pe mine, care îl prețuiam ca artist - mai și scria bine. Nici până azi nu am putut să ghicesc ce se căznea să articuleze. Când s-a prăpădit, sau de câte ori trec pe lângă mormântul său de la Bellu, mă gândesc ce-o fi vrut să-mi spună... * Vorbește un fost slujbaș destul de important. "Sunt nevoit - spune el - să fiu meschin. Știu că istoria nu
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
bune pretexte. Ne aflăm în Hotelul Arkadia al fugarilor. O lume între lumi, un Babel improvizat, în care limbile se amestecă placid și inevitabil. Oameni de toate soiurile în țara nimănui mocnesc gânduri rele pentru țara din care au plecat, căznindu-se să vadă lucrurile bune din țara visată. Dacă pentru cei plecați la muncă viața dincolo se petrece cu gândul la mai binele pe care îl vor aduce acasă, pentru cei în căutarea unui loc pe măsura proiectelor personale, e
Un purgatoriu degradat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4203_a_5528]
-
colhoz, birocrația sovietului sătesc. Asistăm la nenumărate situații ridicole, episoade ca de basm, pilde, întâmplări hazlii dintr-un sat colectivizat, ai cărui protagoniști sunt un țăran cam prostănac, vițelul lui și văcarul satului. E o glumă prea lungă și destul de căznită pentru un roman. Poți să savurezi sau nu acest umor popular, încărcat de anecdote, alunecări în absurd, complicații imprevizibile ale epicului rural. Nu e pe gustul meu. E, oarecum, un carnaval al vieții rurale (e cam mult spus), compusă din
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
niciun copil, nici mama nu mă lăsa să fiu sociabilă. Mergeam la băi, cum era moda pe atunci, și vedeam copiii cum se joacă, aleargă. Eu stăteam lângă băncuța mea. Aveam și eu o gălețică și o lopățică și mă căzneam în nisip. Moda era atunci ca, în fiecare vară, să se plece la o stațiune balneară sau climaterică. Și am fost pe rând. Am o poză. Nu-mi amintesc decât că coboram pe o scăricică la Slănic, am numai poze
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
își pierde echilibrul și cade grămadă la pământ. O.R.L. își înfige colții în pantaloni, auziți cum pârâie stofa sfâșiată. - Ei, acum să te văd cum mă mai duci la Sibiu, Székely Balázs! - Da’ cine-a pomenit de Sibiu?, se căznește cadristul să se ridice de la pământ. Își aprinde încă o țigară, la flacăra chibritului îi vedeți pantalonul sfâșiat de la genunchi în jos, e palid de moarte. Cu un șut bine țintit îl îndepărtează pe O.R.L., care continuă să mârâie
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
Constantin Țoiu Avea o masă de scris strîmba și neîncăpătoare. Cînd se așeza,... se viră cu greu spre ea, ca să scrie, parcă se căznea să intre într-un submarin. * Traficul de anecdote, de întîmplări furate, bursa de zvonuri și de bancuri. * O curte cu grilaj, o poartă înaltă de fier forjat prevăzută cu un lacăt gros și cu trei găini albe la distanțe destul de
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
M-am uitat după el un timp, să nu cadă. Fără să știe, fără să mă vadă, pe mine, care îl prețuiam ca artist, - mai și scria, si scria bine. Nici pînă azi nu am putut sa ghicesc ce se căznea să articuleze. Cînd s-a prăpădit, sau de cîte ori trec pe lînga mormîntul său de la Belu, mă gîndesc ce-o fi vrut să-mi spună... * Vorbește un fost slujbaș destul de important. "Sînt nevoit - spune el - să fiu meschin. Știu
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
când acesta nici nu se așteaptă, înainte de a fi complet fictiv, a existat în carne și oase. Nici eu nu știu ce-i convine: prima stare, în care și-a câștigat o notorietate impertinentă: substituindu-se insului care scrie efectiv,... care se căznește în acest sens; ori îl place pe celălalt, pe individul (fără supărare) în compania căruia am discutat des împreună în viața reală. Cum se întâmplă. Fără să-l fi provocat. Fără să-l fi contrazis. Fără să-l pun în
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
era mai controlat, deși de dragul demascării expresive era permisă și întrebuințarea altor cuvinte decât cele trecute în dicționare. Nu e necesar însă să fii terorizat de asemenea amintiri pentru sentimentul de înstrăinare provocat de spectacol. Mânia este mimată, hazul este căznit, mesajul autorului nu trece în jocul actorilor, deși ei fac eforturi stimabile pentru a rămâne în legătură cu spectatorul. Bănuiesc că în acest context cuvântul mesaj mă compromite, dar dacă autorul nu are nimic de spus, de ce mă ține de vorbă? Victimele
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
el, parte. Rămâne de neuitat scena torturilor care-au urmat înlăturării de pe tron, povestită de același Neculce în Letopiseț: „Cu acestu fel de mulțămită boierii i-au mulțămit, că l-au închis turcii, și l-au bâtut, și l-au căznit? cu fel de fel de cazne. Păn’ și tulpanuri supțiri îl făcè de înghițiè ș-apoi le trăgè înapoi, de-i scotè mațăle pe gură. Și l-au făcut de au dat 1000 de pungi de bani și mai bine
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
referitor la nuvela Ana Roșculeț, care se transformă de îndată într-un caz. Nu, așa cum s-ar crede, pentru articlierii perioadei - mulțumiți până la urmă de îndreptarea suspect de naturalistului prozator -, ci pentru publicul cititor. O simplă scrisoare discret nemulțumită, scrisă căznit de o muncitoare de la Filatură dă peste cap cursul neted al unei receptări favorabile. Urmează autocritica lui Preda și stabilirea unei întâlniri de urgență a autorului cu cititorii din colectivul care a generat întreagul scandal. Iată cum apare relatată scena
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
nu mai văzusem. Totodată ni s-au împărțit capete din aceeași sfoară, dar unse cu săpun. După cum se știe, camionetele Ford ce la Prefectură au bănci transversale cu spătare, un fel de scânduri lungi, înguste. De aceste spătare ne-am căznit să-i legăm pe condamnați. Ceva complicat. Brațele erau răsucite peste scândurile înguste, apoi aduse înapoi cu mâinile pe burtă. Și legate de picioare! De fapt, condamnații erau atârnați de spătar! A fost greu!ă Domnul Codreanu era atât de
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]