571 matches
-
aici. Văd și aud cu ochii și urechile proprii. Velleius Paterculus i se destăinuie brusc: — O minune presupune întotdeauna o greșeală. Grozavă descoperire! se strâmbă Tiberius. Zâmbește în silă: — Numai că vinovatul nu se cunoaște. Velleius îl privește reprobator. Se căznește să-l înveselească: — Stai liniștit! O să le oferim zeilor întruna sacrificii, până le va trece supărarea. Întrebarea îl macină însă și pe el. Unde e greșeala? Unde e greșeala? Inspiră și expiră adânc. Nimeni nu se ostenește să cerceteze care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scăunel, să-și moaie degetul în gavanosul cu dulceață, de pe măsuță, ca mai apoi, după ce și l-a supt, să-l întindă și mamei; era întâia dărnicie. Putea păși singur în cerdac: era întâia pribegie. În curând pașii lui se căzniră prin ogradă; ulița îl privea înduioșată pe sub poartă, făcându-i semne cu portița: îl chema la ea. El nu putea ajunge până acolo. Supărarea curcanului îl speria ca o furtună; se-nnoura curcanul în pene - el fugea în cerdac. Purta rochiță
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Înlocuite de pini cu ace lungi, pe marginea drumului putându-se vedea o falangă de femei din tribul Naxi care Înainta cu greu adunând acele de pe jos. La ce folosesc acele? o Întrebă Marlena pe domnișoara Rong. Domnișoara Rong se căzni să le spună că sunt pentru animale. Toată lumea și-a imaginat că animalele mănâncă ace, lucru care nu e adevărat. Iarna, acele de pin sunt folosite drept culcuș pentru animale ca să le țină de cald, iar primăvara femeile din tribul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
traduse Lulu crezând că asta Încercase proprietarul să spună, iar acesta dădu din cap recunoscător. Aici, În partea aceasta a China, multe animale și păsări, tot timpul anului. Păsările acestea numim egrete, gât lung, picior lung. Wendy și Wyatt se căzniră să distingă ceva. —O, le văd, zise Wendy. Vezi? Acolo. Îi indică lui Wyatt locul cu degetul, iar apoi Îi luă mâna pe sub masă și și-o plasă Între picioare. El aprobă din cap. Dar umbrele acelea nu erau egrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fost decupată de jur împrejur și apoi cusută cu grijă la loc... Ce caută aici acest omuleț fără vârstă? Cum a apărut în strâmta mea celulă fără uși și ferestre, în întunericul meu brăzdat de fulgere verzi, din care mă căznesc să evadez? Poate că el, știind cum să intre, va ști și cum să iasă, ajutându-mă să evadez din ceea ce alții numesc viață. Dar nu!... Cum pot să fiu atât de uituc? Acum îmi aduc aminte ca prin vis
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
neașteptată încât merită să o cunoști în profunzime, până la cele mai mici detalii. Viața este o șansă atât de uimitoare a materiei cu o durată infimă, de o clipă cosmică încât nu merită să o ratăm... Nu trebuie să ne căznim prea mult. O ratăm oricum, murmură Carol. Prin însăși condiția noastră. Prin faptul că intrăm cu frică în viață și, odată intrați, ne e frică să o părăsim. Cu toate că moartea nu este o experiență nouă care să ne sperie. Am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Bătrânul primi câteva scrisori cu adrese, dar nu îndrăzni să se ducă. îi era frică de propriul său joc. într-o dimineață, plimbându-și bastonul pe străzi mărginașe, ajunse din întâmplare la una din adrese. Se hotărî să intre. Se căzni să deschidă o poartă grea, din scânduri negre, a cărei mișcare era frânată de buruieni. De când n-o mai fi deschis-o cineva?" se întrebă el, trezindu-se în fața unui maidan de un verde bolnav, invadat de brusturi enormi, mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mărgea de coral, un muc de lumânare, un ban de argint, un mănunchi de pene, o bucată de iască, o za de lanț, o limbă de ceas, o unghie de țap, o capsulă de mac. Bărbatul ăsta tare se va căzni și se va necăji. Nu va cunoaște dragostea de femeie, da' din ea va pieri. Va putrezi, da' nu în pământ, după datină. Nu-și va da duhul de bătrânețe, da' nici de boleșniță, nici de rană de pușcă, da
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
am aflat vestea mai târziu de la Irina. - Și i-ai scris? - Trebuia? O! Acel "trebuia", care arăta perfect ce stearpă sufletește era! Crezuse de datoria ei să scrie întîi, dar printr-o interpretare ușor forțată putea să nu se mai căznească a doua oară (și ce caznă îți pricinuiesc scrisorile acestea când nu simți mare lucru!). Cum termenii primei scrisori erau vagi, mintea prietenului meu era destul de dezordonată acum ca să-și mai dea seama; avea mai târziu să profileze scrisoarea unică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mi-o pricinui vorba ei mă împiedica să mai dau vreo importanță faptului că întrebările erau, cel puțin pentru moment, înlăturate. Am mers pe singurul drum ce-mi sta la dispoziție: sarcasmul. - Tu cu un locotenent! Pentru asta m-am căznit să te învăț, să te fac neprețuită printre camaradele tale, să poți descifra ideile cele mai subtile?! Nu ți-ar fi milă de tine însăți? Un locotenent, care ar spune în loc de Racine, Racin! (Aluzie la o întîmplare anterioară de care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
printre câteva magazii și am ajuns la o cabană de pescari cu un etaj, locuința noastră. Într-una din cele două camere de jos locuiau fetele, cealaltă folosea drept bucătărie. În camera de sus trebuia să stau eu. Ioana se căznise mult timp să curețe și să împodobească pereții goi și scândurile putrede, căci încăperile folosiseră numai ca adăpost pentru sacii de făină. Și izbutise admirabil. La mine pusese covoare pe jos și pernele aduse de la Cavarna, iar într-un colț
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
căldare cu păcură caldă pe care o reîncălzea mereu. Urcat pe un scaun, cu un băț având la capăt legată o cârpă, și înmuind în căldare, am scris negru deasupra ușii cabinei noastre, spre mândria servitoarei: "VILLA HELENE". M-am căznit mai mult decât aș fi crezut, dar la urmă literele păreau etern împlîntate pe zid. Cit timp vor dura? N-am încercat oare această glumă neînsemnată numai să prelungesc importanța mea și după plecare? Căci - orgoliu pueril - am impresia că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă vindec. Trăisem prea multă vreme singur, trebuia să ascult de sfaturile ce mi se dau și să ies între oameni, oricât de prost aveam să mă simt. Mi-era teamă, căci nu puteam întreține o conversație, sau, dacă mă căzneam, vorbele ieșeau nenaturale, și oricâtă bunăvoință aș fi arătat, eram un om incomod. Această panică mi-a fost familiară întotdeauna, și, mai înainte și mai târziu, un amestec de timiditate, de neîncredere asupra importanței mele, și un cuvânt spus greșit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
detaliu; pentru faptul numai că mu izbutisem să o fac fericită. Pentru un motiv însă remușcarea mea rămâne constantă, căci e o trăsătură a caracterului meu observată de atâtea ori zilnic, pe care nu o pot atenua, oricât m-aș căzni, și care, de altfel, nu e numai un prilej veșnic de neliniște pentru Ioana, dar mă împiedecă și pe mine să fiu fericit. Este un defect funest, căruia unii îi spun, ca să-i dea aparență suportabilă, luciditate. A asculta o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
deghizată. Aici, ascuns în portul acesta, mi se pare c-am scăpat de curiozitatea celorlalți sau, în orice caz, nu mă interesează ce se vorbește la distanță, atâta vreme cât sunt sigur că n-am să aud nici o aluzie. Întotdeauna m-am căznit să înțeleg cum se explică frenezia pe care o au oamenii de a afla un secret și apoi de a-l transmite vecinului, când, de cele de mai multe ori, nici nu se trage vreun profit. Putem să-l numim
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nimic. (Nu sunt un om calm și greu de ghicit). Și atunci: câte nu poate să facă sau să fi făcut Ioana fără ca eu să fi știut ceva! Chiar dacă uneori apare atât de sinceră... De ce scriu această carte? De ce mă căznesc să refac atmosfera? Din manie de autor, care profită de experiențele lui intime ca să le dea în vileag și să aștepte laude? Din nostalgie după vremuri care se duc? Dar mai ales e un țipăt către oameni ca să mă consoleze
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fac tot felul de zgomote ciudate în pod, marea vâjâie, parcă ar fi un om care trage să moară, și toate ușile magaziilor se zbat la vânt. Ni se pare că se pregătesc dezastre și toate spiritele ne vizitează. Mă căznesc să fac o plăcere lui Viky și nu reușesc. Este prea bolnavă ca s-o mai intereseze ceva. I-am trimis un buchet de flori, mi-a mulțumit pentru ele, dar după scurt timp doamna Axente a trebuit să-l
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a-mi face vreun reproș. - Pentru că și Viky redevine ceea ce a fost. N-am văzut-o, dar aș putea paria, căci în toate cazurile se petrece la fel. Boala și apropierea morții n-au învățat-o nimic, natura s-a căznit cu dânsa dîndu-i o experiență absolut inutil. Să vezi că mâine o să reînceapă să surâdă ca de obicei. (Dar oare cu mine nu se petrece același lucru, indiferent dacă mă consider mai profund decât Viky? Se va schimba ceva, așa cum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
van. 31 decembrie 2004 Cosește moartea un’ nu crezi - Zadarnică mirare. Ieri mai era, azi nu-l mai vezi Pe cel dorit sub soare. 7 ianuarie 2005 82 Unii se întrec în teme, Cum să huzurească-n trai; Alții se căznesc. Probleme, Cum să aibă de mălai. * Imităm pe-a vieții undă Tot ce e străin de noi, Iar tradiția străbună Piere iute și-n convoi. O, „dulce Românie”, ce tristă ai ajuns, Pe cerul tău de stele doar neguri au
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
lăsând astfel cale liberă mulțimii de refugiați ce venea în neorânduială: oameni cu groaza în priviri, care părăsiseră foarte târziu Vesontio și burgurile învecinate, ducând cu ei doar o mână de lucruri, iar acum, deși sfârșiți de mersul îndelungat, se căzneau să înainteze cât mai iute și fără oprire, temându-se de sosirea, dintr-o clipă în alta, a hoardelor hune. Nici măcar vederea războinicilor lui Chilperic nu avu darul să-i mângâie. îi priveau pe burgunzi fără să se arate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fost decupată de jur împrejur și apoi cusută cu grijă la loc... Ce caută aici acest omuleț fără vârstă? Cum a apărut în strâmta mea celulă fără uși și ferestre, în întunericul meu brăzdat de fulgere verzi, din care mă căznesc să evadez? Poate că el, știind cum să intre, va ști și cum să iasă, ajutându-mă să evadez din ceea ce alții numesc viață. Dar nu!... Cum pot să fiu atât de uituc? Acum îmi aduc aminte ca prin vis
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
neașteptată încât merită să o cunoști în profunzime, până la cele mai mici detalii. Viața este o șansă atât de uimitoare a materiei cu o durată infimă, de o clipă cosmică încât nu merită să o ratăm... Nu trebuie să ne căznim prea mult. O ratăm oricum, murmură Carol. Prin însăși condiția noastră. Prin faptul că intrăm cu frică în viață și, odată intrați, ne e frică să o părăsim. Cu toate că moartea nu este o experiență nouă care să ne sperie. Am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Bătrânul primi câteva scrisori cu adrese, dar nu îndrăzni să se ducă. îi era frică de propriul său joc. într-o dimineață, plimbându-și bastonul pe străzi mărginașe, ajunse din întâmplare la una din adrese. Se hotărî să intre. Se căzni să deschidă o poartă grea, din scânduri negre, a cărei mișcare era frânată de buruieni. De când n-o mai fi deschis-o cineva?" se întrebă el, trezindu-se în fața unui maidan de un verde bolnav, invadat de brusturi enormi, mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mărgea de coral, un muc de lumânare, un ban de argint, un mănunchi de pene, o bucată de iască, o za de lanț, o limbă de ceas, o unghie de țap, o capsulă de mac. Bărbatul ăsta tare se va căzni și se va necăji. Nu va cunoaște dragostea de femeie, da' din ea va pieri. Va putrezi, da' nu în pământ, după datină. Nu-și va da duhul de bătrânețe, da' nici de boleșniță, nici de rană de pușcă, da
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
două. Sosisem deja de zile bune în the promise land și tot ceea ce ne fusese dat să vedem era un codru superb, o mănăstire de maici, colegii americani care își puneau dimineața caseta video cu exercițiile de aerobic și se căzneau pe covoraș să le imite, câteva mașini de-ți rupeau fața, o seră, camerele care nu se încuiau, că de, era transparență de mănăstire, două căprioare, un nene care păzea codrul învecinat și m-a amenințat că trage: „No mam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]