2,500 matches
-
În prezența domnului Arsu, onorabilul dascăl nu a spus nicio vorbă, nu a schițat niciun gest. Privea absent peste noi și prin noi, cu ochii săi tulburi, din care se scurgea numai plictis. Însă, după plecarea domnului director, fața sa căzută și zbârcită s-a încrâncenat, privirea i s-a oțelit și, în fine, i-am auzit vocea grohăită, ca dintr-un butoi dogit și gol. - Fii atent, târtan! Comanda la mine! Nu ai voie să-ți faci de cap, nu
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1443988449.html [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
reinterpretare a mitului solaro-selenar, adică, mai exact: apollinico-artemizian, al Dalbilor Pribegi!” „Magia stihului/stilului lui Theodor Răpan constă, esențial, chiar din Instaurarea Incantației Vieții întru Demnitatea Frumosului - Incantație prin care Orfeu și Hristos sunt ajutați să recupereze lumea noastră „modernă”, căzută, adică (dacă ne raportăm la episodul Grecia, din eminesciana poemă vaticinară, „Memento mori”!), în bezna și labilitatea „oceanului” ( ... deși, mulți am fi ispitiți a o numi, mai curând, „mlaștină sleită”!), prin autosacrificii armonice, întru Paradisul Muzicii Sferelor Celeste.” ( ... ) „Cine vrea
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 by http://confluente.ro/Rexlibris_media_group_1402895338.html [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
se votează noi legi de carton, Plătim altă marcă:”Ales din Prostie”, Trăim din pomană, sictir și pardon ... Avem mari producții de flori și cucuie Pastile, bancheri, alcool și șotron Și poze cu țara trimise la UE. Justiția-i oarbă.Căzută-n baston ... ÎNFIORARE În tăcerea albă curge-un glas în sânge, Ancestrale treceri între om și lup; Când e lună plină, haita-n cerc se strânge Dansând colții-n aer pâna când se rup Pânzele tăcerii de pe-ntinderi arse De
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Alensis_de_nobilis_poeme_al_alensis_de_nobilis_1359541200_dokvo.html [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
primul pas Un zâmbet s-a topit, o lacrim-a rămas... Dar știu, măicuță dragă, o să m-aștepți în prag Numărând picuri moi ce-n streșini curg șirag. Cu gândul te-nfășoară dragi amintiri trecute Durerea ți-o alină prin frunzele căzute. Căci eu, cu dor de tine, iată, îmi urmez soarta Însă mă-ntorc cu drag și iar îți deschid poarta. Când vocea ta șoptită mă cheamă în pridvor Izvorul bucuriei din roua ochilor. Imagini de mătase cu tot ce-a
UN ZÂMBET S-A TOPIT, O LACRIM-A RĂMAS de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/paula_diana_handra_1443954895.html [Corola-blog/BlogPost/362297_a_363626]
-
sălii: - Avem acolo o bătrână bolnavă, nu se vede? Oferiți-i un scaun, vă rog! Nu s-a deranjat nimeni. Majoritatea oamenilor stăteau pe bănci. Un jandarm din cei patru aflați în sală, cel mai solid dintre ei, cu burta căzută mult peste centură și cu ceafa groasă plină de nădușeală, s-a ridicat cu vioiciune de pe scaunul pe care era așezat și l-a adus doamnei, rugând-o să se așeze. - Mulțumesc, maică, să trăiești! a șoptit doamna Eleonora, cu
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Partajul_2_.html [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
din ciclica peregrinare a anotimpurilor prin tragica omenire, ci din umbra stelei sale, nu și-a trăit-o din temporalitatea toamnei, ci din anii propriei vârste și n-a prădat-o decât de vreun strop amar de vin, vreun măr căzut, vreo barză rănită nezburată cu sorele din calea iernii, vreo brumă vânătă, cernută peste ani, vreo tuse, vreun vârtej de frunze, vreun plâns străin, dușman inimii, vreo iubire dușmancă minții, căci acestea-s toate averile toamnei, restul e al poeților
CORNEL STAVRU. NEDREPTELE DREPTURI ALE TOAMNEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1442565796.html [Corola-blog/BlogPost/343952_a_345281]
-
țară. Pământul gemea, norii fugeau ca nebunii pe bolta cerului întunecat care cuprindea câmpul sub clopotul lui greu. Zăngăneau armele la fiecare împreunare a soldaților cuprinși de frica morții. Vântul le șuiera pe la urechi îngrozindu-i cu mugetul codrilor. Trupuri căzute se zdrobeau sub copitele cailor, sângele lor se amesteca cu sângele pământului și moartea ... moartea secera vieți după vieți. Un tânăr căzut, cu pieptul sângerând, cu ochii-i negri și încețoșați, cu pletele-i întunecate amestecate cu pământ și sânge
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
împreunare a soldaților cuprinși de frica morții. Vântul le șuiera pe la urechi îngrozindu-i cu mugetul codrilor. Trupuri căzute se zdrobeau sub copitele cailor, sângele lor se amesteca cu sângele pământului și moartea ... moartea secera vieți după vieți. Un tânăr căzut, cu pieptul sângerând, cu ochii-i negri și încețoșați, cu pletele-i întunecate amestecate cu pământ și sânge închegat, zăcea pe pământul cald al sfârșitului de vară. Privea soarele ce se pregătea să apună. Ce puteau să-i spună razele
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Se auzea strigat dar el, amestecat cu iarba întunecată a câmpului bătătorit de copitele cailor, gemea ușor, scuturându-se încet, încet, de ultimele fire de viață. Auzea trompetele sunând, sulițele străpungând carnea pârâindă a celor prinși de urgia nopții. Trupuri căzute mai apucau a geme și el le auzea, în gândul lui vorbea cu fiecare în parte. Oare muribunzii se aud între ei dându-și curaj spre drumul ce-l parcurg spre ceruri? "Fii liniștit; îl îndemna pe un alt căzut
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
căzute mai apucau a geme și el le auzea, în gândul lui vorbea cu fiecare în parte. Oare muribunzii se aud între ei dându-și curaj spre drumul ce-l parcurg spre ceruri? "Fii liniștit; îl îndemna pe un alt căzut, cu șalvari și cizme roșii; pe lumea cealaltă, așa cum se spune, ne vom întâlni și vom fi cei mai buni prieteni dacă aici pe pământ ... ne-am luptat unul cu celălalt. Eu ca și frații mei am venit să-mi
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
ei, înzecind puterile dușmane. Trupele otomane, întărite cu cele tătare sparseră zidul de căruțe al apărătorilor moldoveni și polonezi. Grozăviile luptei aveau să se vadă a doua zi de dimineață, cu plânset de copii și de femei. Din trupurile celor căzuți mai țâșnea încă sângele cald ce se închega repede. Nebunia morții intrase până și în cele mai calde inimi. Lupta fusese crâncenă și, când soarele dădu a răsări de după apele limpezi ale lacului Dracșani, încetase împietrind privirile celor rămași în
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
ei, așezat pe coasta unui deal. Flăcăii toți îi făceau curte, dând ocol căsuței sale părintești ce-și afla poarta în dreptul fântânii satului. Acolo îl cunoscuse pe Vasile al Irinucăi, femeie necăjită, rămasă fără cei patru băieți și omul ei, căzuți sau luați în robia otomanilor. Îi vedea și-acum ochii lui senini și calzi, părul lăsat pe umeri, trupul mândru acoperit cu cămașă de borangic, țesută de maică-sa, să placă fetelor, prinsă cu brâu lat. Mustața ridicată la colțuri
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
pios, dar instinctiv, mie ți soției, ne-a trecut prin suflete simultan o undă de fericire: „Purtam acelaș nume dar existam!” De la intrare mormintele ușor de identificat, alei asfaltate, flori, curățenie și nu plin de ierburi - nu alei cu pietre căzute, fărămițate, acoperite cu mușchi, cum sălășluiesc în alte cimitire uitate de Dumnezeu! Tăcere! Se aude geamătul vântului... și acesta simțit mai puternic spre periferie. Inegalitate în viață dar și după! O istorie scrisă sau uitată se află concentrată în acest
VEŞNICIA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 by http://confluente.ro/berthold_aberman_1408433639.html [Corola-blog/BlogPost/352177_a_353506]
-
Acasa > Poeme > Devotament > VÂNT DE VISE Autor: Shanti Nilaya Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Vânt de vise Când timpul toamnei se dezminte În stropi de ploi, căzuți intens, Iubiri ce nu pot fi rostite Dezleagă norii albi de sens Și fie numai până-n poală De cer, arsură pe dorință, Să ducă-n sine neagra smoală, Din primii fulgi...de suferință... Acolo, palma ta Iubite, Să-mi prindă
VÂNT DE VISE de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/shanti_nilaya_1417574187.html [Corola-blog/BlogPost/362408_a_363737]
-
Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului FRÂNTURI DE GÂNDURI Aș vrea să rătăcesc prin gândurile tale Ca-ntr-o grădină-n care cu trandafiri a nins, Și poate-am să găsesc, căzute, lin, pe dale Frânturile de gânduri în care m-ai cuprins. Să ard, la tine-n gând, lumini de felinare Ce-ți încălzesc privirea când clipele-s mai reci, Sau rouă-n zori să-ți fiu. Ce-ai vrea să
FRÂNTURI DE GÂNDURI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1476808327.html [Corola-blog/BlogPost/379098_a_380427]
-
-l dăruiesc ca pe fericire, Fruct răscopt. N-o să mai am acum nevoie De hrană, de lumină, Alături de tine voi fi dezlegat De necunoscut. Lumea nu te știe cum te cunosc, Cum te deslușesc eu Sub pielea ta de rai căzut, În genele întunecate. Ești al meu prin nerecunoștința Și rătăcirea fructelor, Din paradisiacă ignoranță genetică Te-ai născut tu. Nu vreau să te rănesc ireversibil Cu tot ce știu despre tine, Despre jertfa ceulelor tale Și alor mele. În toate
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/camelia_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
felii,Să mi-l dăruiesc ca pe fericire,Fruct răscopt.N-o să mai am acum nevoieDe hrană, de lumină,Alături de tine voi fi dezlegatDe necunoscut.Lumea nu te știe cum te cunosc,Cum te deslușesc euSub pielea ta de rai căzut,În genele întunecate.Ești al meu prin nerecunoștințași rătăcirea fructelor,Din paradisiacă ignoranță geneticăTe-ai născut tu.Nu vreau să te rănesc ireversibilCu tot ce știu despre tine,Despre jertfa ceulelor taleși alor mele.În toate fructele născute și renăscutePe
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/camelia_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
Cobzariu), în tabăra bosniacilor. El simbolizează, la început, prezența nevinovată, viciată de experiența de viață a celor maturi. Crezând că a găsit un soldat mort, Rambo îl obligă pe Nino să armeze o mină și să o așeze sub soldatul căzut, astfel încât ea să se detoneze când familia sau camarazii soldatului îl vor găsi. Alarmat de zgomote, Ciki iese din ascunzătoarea lui și trage în cei doi sârbi. Rambo cade răpus, dar Nino este cruțat. Urmează un impresionant schimbde replici, în
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” by http://uzp.org.ro/no-mans-land-tnb-mihai-calin-personajul-sunt-eu-intr-o-situatie-imaginara/ [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
frâng...... XXVI. DIALOG CU TIMPUL, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2166 din 05 decembrie 2016. Am întrebat timpul de ce trece mereu lăsând în urma-i chipuri acoperite de vălu-i misterios... Mi-a răspuns șoptind duios, printre frunze ruginii căzute și adieri târzii de toamnă, împletite cu primii fulgi din iarna ce străbate în zări, dansând lin, că nu există drum al vieții dus-întors... Apoi am întrebat timpul de ce tristețile din inimi nu sunt trecătoare asemeni lui, ci acestea se
CRISTINA P. KORYS by http://confluente.ro/articole/cristina_p._korys/canal [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
se lasă noaptea, dând loc reflectării sub privirile tăcute ale lunii și mângâierile miliardelor de ... Citește mai mult Am întrebat timpul de ce trece mereu lăsând în urma-i chipuri acoperite de vălu-i misterios... Mi-a răspuns șoptind duios, printre frunze ruginii căzute și adieri târzii de toamnă, împletite cu primii fulgi din iarna ce străbate în zări, dansând lin, că nu există drum al vieții dus-întors...Apoi am întrebat timpul de ce tristețile din inimi nu sunt trecătoare asemeni lui, ci acestea se
CRISTINA P. KORYS by http://confluente.ro/articole/cristina_p._korys/canal [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
îmi vin,Mă lovesc fără-ncetareînsă, nu-mi provoacă chin.... IX. VALURI DE IUBIRE, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011. Am spălat în stropi de rouă Umbrele nopții trecute Cu palmele amândouă, Am iertat stele căzute În prăpastia uitării, Dintr-un cer înlăcrimat Și-am lăsat îngerul mării, În iubire costumat Să mă poarte peste clipe Cu aripa lui suavă, Liniștea să se-nfiripe Devenind iubirii, sclavă. Mi-am impus în geana nopții Să deschid brațul
DANIELA PĂTRAŞCU by http://confluente.ro/articole/daniela_p%C4%83tra%C5%9Fcu/canal [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
CURAT Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Curățește-mi ochii să văd cu ei, Frumusețea verii, florile de tei, Curcubeu boltit colorat pe zare, Răsăritul lunii, asfințit de soare. Ploaia mănoasa căzută-n zi de vară, Florile de câmp din lanul de secara, Grâul copt în holde să-l văd aurit, Unduind că marea când e de cosit. Să văd pâinea bună în spicul de grâu Și sămânță vieții în apă din
OCHIUL CURAT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1436793698.html [Corola-blog/BlogPost/380525_a_381854]
-
ce-a fost, plecase și ea să-și afle un rost și-o dragoste nouă, uitând de urgie, țării să-i fie o brava soție - când am ajuns la Troia , marele Rege recita în șoapte noi paragrafe din lege - cetatea căzută trebuia să fie condusă în numele Puterii, de ahei răpusa. Referință Bibliografica: ELOGIU PUTERII / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 249, Anul I, 06 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ELOGIU PUTERII de ION MARZAC în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_puterii.html [Corola-blog/BlogPost/356134_a_357463]
-
cald îi zâmbește Îi spune: - Fii tare copile ! Și neguri apoi risipește, Gonindu-le-n zare umile: - V-ajunge ! Pe-a cerului față, O iarnă ați stat, însă azi E vreme de nouă viață ! Și năruie neaua din brazi. Zăpada căzută-l înclină Și-l face să geamă amar, Dar vânturi îl fac să-și revină Plăpândul lăstar de stejar. Cu-a soarelui daruri pe față, Desface o pată de verde, Văzând prin lumini ca prin ceață, Omătu-n pământ cum se
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1425990629.html [Corola-blog/BlogPost/382669_a_383998]
-
un băiețel cu păr blond, cârlionțat, irumpse prin ușa de la intrare, strigând: - Prinde-mă! Prinde-mă! Tot privind înapoi se împiedică și căzu. Prin ușa întredeschisă, o voce plină de dojană se auzi ieșind alene, ca o tânguire, spre cel căzut: - Te-am rugat să fii cuminte! Cât ai să mă mai chinuiești? Băiatul se ridică brusc, îmbufnat. Își șterse cele câteva fire de iarbă strivite de pe genunchi, apoi o porni sărind de pe un picior pe altul spre bazinul plin de
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1481705875.html [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]