742 matches
-
Clanton, McLaury și alții, antrenați în afaceri profitabile, dar ilegale, cu vite, obișnuite de altfel în acea vreme în ținuturile sălbatice de la frontieră. O serie de evenimente mărunte, la care a contribuit și rivalitatea în dragoste pentru o actriță de cabaret, Josephine, curtată deopotrivă de și de șeriful John Behan, prieten și susținător al clanului Clanton au dus la o încordare constantă a relațiilor între cele două facțiuni, situația stând să explodeze în ziua de 26 octombrie 1881. La data respectivă
Wyatt Earp () [Corola-website/Science/319811_a_321140]
-
experți din diferite țări. Oskar Garbe, francmason din Lichtenberg, Berlin, care lucra în serviciile imobiliare, dobândind un mare succes, a fost cel care a ajutat la construirea diferitor clădiri, precum Biserica Mântuitorului, Biserica Samarita, diferite clădiri comerciale, un teatru de cabaret și nenumărate vile de lux. În 1907 a construit o prestigioasă clădire rezidențială pe stradă Frakfurter Allee, numărul 40, loc în care se află Atelierul de limbi străine din Berlin. Arhitectul Hans Liepe a dezvoltat planurile clădirii în 1906 pentru
Sprachenatelier Berlin () [Corola-website/Science/334580_a_335909]
-
nu dădea semne că s-ar apropia de sfârșit a fost una din cele mai radicale din istoria umanității. Intelectualii, dezertorii, refugiații politici, toți revoltații împotriva absurdității acestui conflict, se reunesc în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului „Voltaire”, în Zürich, capitala Elveției, pe atunci stat neutru. Vrând să răspundă absurdului prin absurd, ei își manifestă revolta mai curând prin provocare, decât prin idei estetice. Marcel Iancu va scrie: "„Ne-am pierdut încrederea în cultura actuală. Tot ceea ce
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
revolta mai curând prin provocare, decât prin idei estetice. Marcel Iancu va scrie: "„Ne-am pierdut încrederea în cultura actuală. Tot ceea ce este, la momentul actual, trebuie distrus, demolat. Trebuie să reîncepem actul creaței pornind de la o "tabula rasa". La Cabaret Voltaire, noi vrem să zguduim ideile, opinia publică, educația, instituțiile, muzeele, bunul simț așa cum este el definit la momentul actual, pe scurt, tot ceea ce ține de vechea ordine.”" Astfel, manifestul dadaist a fost publicat într-un prim și singur număr
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
vrem să zguduim ideile, opinia publică, educația, instituțiile, muzeele, bunul simț așa cum este el definit la momentul actual, pe scurt, tot ceea ce ține de vechea ordine.”" Astfel, manifestul dadaist a fost publicat într-un prim și singur număr al revistei Cabaret Voltaire. Originea numelui este neclară. Sunt păreri care susțin că provine din afirmația "Da", folosită foarte des în discuțiile purtate de inițiatorii mișcării, de origine românească, Tristan Tzara (pseudonimul literar provine de la cuvîntul românesc "țara") și Marcel Iancu. Alte păreri
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
foarte sofisticate influențate de lieduri germane. O altă ramură a chanson-ului numită chanson Réaliste (cântec realist), a fost un gen muzical popular în Franța, în principal, din 1880 până la sfârșitul anului. Acest gen muzical a fost născut în cafenelele și cabaretele din cartierul Montmartre de la Paris și influențat de realismul literar și de mișcările naturaliste din literatură și din teatru, chanson Réaliste a fost un stil muzical important și multe melodii au fost inspirate de chanson Réaliste. Printre artiștii mai bine-cunoscuți
Chanson () [Corola-website/Science/330079_a_331408]
-
Buzoianu, asistată de Adrian Giurgea), "Îmblânzirea scorpiei" (Caterina). În anul 1987 Cambos a trecut la Teatrul național Habima din Tel Aviv, unde a jucat, între altele, în "Cercul de cretă caucazian" de Brecht, "Nunta însângerată" de F. Garcia Lorca, musicalul "Cabaret" de John Kander și Fred Ebb, "Yehu" de Ghilad Evron, "Afacere de familie" de Alan Ayckbourn, "Anna Weiss" de Mike Cullen (în rolul Annei), "Livada cu vișini" de Cehov. Din 1999 Rozina Cambos a făcut parte din ansamblul Teatrului Kameri
Rozina Cambos () [Corola-website/Science/331629_a_332958]
-
obținând astfel promisiunea de a o câștiga pentru sine pe cea mai frumoasă muritoare. Elena este nevoită să se ascundă în interiorul templului atunci când sosește Oreste, fiul lui Agamemnon, însoțit de trei curtizane. Eroul își prezintă noile cuceriri cu aria: « Au cabaret du labyrinthe ». Acesta este la rândul lui întrerupt de sosirea lui Paris, care este înveșmântat ca un simplu păstor și îi înmânează augurului o scrisoare cu cererea zeiței Venus de a câștiga dragostea reginei Spartei pentru fiul regelui Priam, protejatul
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
ajuns pe locul I în Suedia "Min Egen Stad" ("Orașul meu"). Toți ceilalți viitori membri ai grupului ABBA au asigurat backgroundul vocal la acest cântec. Albumul este acum inclus în compilația EMI "Frida 1967-1972". Frida a continuat să cânte în cabarete, să facă turnee și să cânte la radio și televiziune. În continuare relația ei cu Andersson, și prietenia cu Björn Ulvaeus și Agnetha Fältskog au dus la formarea grupului ABBA. În 1972, după cinci ani petrecuți la EMI Suedia, Lyngstad
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
doilea ei Nr.1 în clasamentele suedeze. La început, Lyngstad a ezitat să cânte cu prietenul ei Benny Andersson, cel mai bun prieten al acestuia Björn Ulvaeus și soția lui, Agnetha Fältskog. Primul lor proiect împreună a fost spectacolul de cabaret "Festfolk", lansat în iarna dintre anii 1970-1971. Anul următor, 'Frida' a concertat pe cont propriu, în timp ce ceilalți trei viitori membri ABBA au început să cânte împreună regulat. În cele din urmă, li s-a alăturat din nou. Andersson și Ulvaeus
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
În această perioadă începe o lungă prietenie cu mai mulți poeți, printre care Stéphane Mallarmé, Paul Verlaine sau poetul romantic Patrice Contamine. Tatăl lui îi publică primele compoziții. În 1890 se mută pe strada Cortot nr. 6, Montmartre, și frecventează cabaretul Chat noir unde îl întâlnește pe Claude Debussy. În 1881 se alătură „Ordinulului cabalistic al Rozei Cruce”, fondat de „sâr” Joséphin Péladan și Stanislas de Guaita. În calitate de compozitor și capelmaistru scrie muzica de scenă pentru "Le Fils des étoiles" (Fiul
Erik Satie () [Corola-website/Science/313623_a_314952]
-
cânta la pian și țambal. În această perioadă a fost influențat de doi bătrâni muzicieni gitani, Gusti Mahla care cânta la banjo și ghitaristul Jean "Poulette" Castro. În afară de orchestra tatălui său, tânărul Django începe să cânte în stradă, apoi în cabarete și la baluri musette, dar și la diverse petreceri. Este remarcat de acordeonistul Vetese Guerino, care îl convinge să-l acompanieze. Începe să fie tot mai cunoscut printre amatorii de muzică, astfel încât alt acordeonist cunoscut în epocă, Jean Vaissade îi
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
frații Baro și Matelo Ferret. Émile Savitry îi va introduce pe cei doi frați Reinhardt în lumea cluburilor de jazz din Paris: La Boîte à Matelots din rue Fontaine 10, unde cei doi frați își fac debutul parizian, apoi în cabaretele La Roulotte din rue Pigalle 62, L'Aéroport din 11 rue Jules-Chaplain 11, inaugurat în iunie 1932, și în clubul Le Ponton 2 din Montparnasse în 1934. De asemenea, cântă cu jazzmeni consacrați deja, precum Stéphane Mougin, André Ekyan, Alix
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
bucătărie. Petre Leșcenco era răspunzător de programul artistic. Alexandru Alfimov, tatăl vitreg al lui Leșcenco, se ocupa de garderobă. Cu toate acestea, Petre Leșcenco nu renunță la turneele sale. În 1933 Petre Leșcenco este angajat de Mark I. Garapic, proprietarul cabaretului "Русская семья" (Familia rusă) din Belgrad să cânte la acest local. Contractul era încheiat în condiții deosebit de avantajoase pentru Leșcenco, cu un onorariu de 15 dolari pe seară. Acest turneu nu a fost un succes, deoarece numărul lui Leșcenco nu
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
succese, cum ar fi "Scripcarul de pe acoperiș" (1964; 3,242 spectacole), "Hello, Dolly!" (1964; 2,844 spectacole), "Funny Girl" (1964; 1,348 spectacole) și "Man of La Mancha" (1965; 2,328 spectacole), precum și câteva piese mai risqué, cum ar fi "Cabaret", înainte de apariția rock-ului muzical. Doi oameni au avut un impact considerabil asupra istoriei teatrului muzical începând cu această decadă, Stephen Sondheim și Jerry Herman. Primul proiect pentru care a scris Sondheim muzica și versurile a fost "A Funny Thing
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
am făcut din dragoste"), a devenit un standard pe moment. În mod clar, publicul de la Broadway a fost dornic să aprecieze muzicalurile care se abăteau de la stilul obișnuit. John Kander și Fred Ebb au explorat ascensiunea Nazismului în Germania în "Cabaret" și era Prohibiției în "Chicago", care se baza pe niște vechi tehnici de vodevil pentru a spune povestea sa de crimă și mass-media. "Pippin" de Stephen Schwartz avea decorul în zilele lui Charlemagne. Filmul autobiografic al lui Federico Fellini, "8½
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
apare și în piesa "Prof. dr. Omu vindecă de dragoste"). Mihai Stănculescu, un proaspăt arhitect, este adus la sanatoriu pentru că a încercat să se sinucidă, fiind adus în pragul nebuniei din cauza dragostei sale față de Bella. Aceasta este o cântăreață de cabaret fără moralitate care i-a respins dragostea cu brutalitate. Dar în sanatoriu lucrează sora geamănă a Bellei, Ana, care deși seamănă perfect cu Bella, are o cu totul altă personalitate, fiind mai inteligentă, echilibrată, serioasă și blândă. Medicii sanatoriului fac
Iată femeia pe care o iubesc () [Corola-website/Science/335860_a_337189]
-
El este considerat a fi unul dintre cei mai mari pianiști ai secolului XX. György Cziffra s-a născut în sărăcie la Budapesta în 1921. Tatăl său, György Cziffra Sr., a fost un cântăreț ce a cântat în sălile de cabaret și restaurantele din Paris, în 1910. În timpul primului război mondial, guvernul francez a expulzat toți rezidenții ale căror țări de origine luptau împotriva Franței. Tatăl lui Cziffra, un cetățean maghiar, a fost închis, iar mama sa a fost nevoită să
György Cziffra () [Corola-website/Science/304481_a_305810]
-
și să îi fac să aplaude la unison că în Pheonix Nights. Așa înveți să te descurci cu mulțimea. Dacă vă uitați cu atenție la show-urile noastre, sunt atât de teatrale încât ai uneori senzația că se aseamănă cu cabaretul. Toate astea sunt reminiscențe ale perioadei de început.” Au hotărât să se numească Take That („cea mai bună varianta dintre cele mai proaste”, recunoaște Gary, dar ar fi putut fi și mai rău - prima idee a fost Kick It) și
Take That () [Corola-website/Science/312723_a_314052]
-
baladă și a fost preluat de trupele britanice, americane și franceze devenind faimos în întreaga lume. Piesa a fost tradusă în numeroase limbi. De asemenea, "" a devenit subiectul unor documentare și filme cât și a unor spectacole de teatru și cabaret. Versurile au fost scrise în 1915, în timpul Primului Război Mondial, de catre Hans Leip (1893-1983), un profesor din Hamburg, care a fusese recrutat de către Armata Imperială Germană. Poemul a fost publicat, ulterior, sub denumirea "„Das Lied eines jungen Soldaten auf der Wacht”" (Cântecul
Lili Marleen () [Corola-website/Science/315101_a_316430]
-
azi. Cea mai recentă înregistrare a cântecului, din 2006, aparține lui Neil Hannon, membru al formații irlandeze de muzică. În 1981, Rainer Werner Fassbinder a realizat filmul "Lili Marleen" care prezintă o poveste de dragoste fictivă între o cântăreață de cabaret numită Willie și amantul evreu al acesteia, care a contribuit la lansarea cântecului. Filmul nu are nicio legătură cu biografia Lalei Andersen. Casa de discuri de specialitate „Bear Family” a lansat o compilație de 7 discuri cu 195 de versiuni
Lili Marleen () [Corola-website/Science/315101_a_316430]
-
capitole și primele capitole din ediția definitivă a cărții: diferențe ortografice, inclusiv ale unor nume (Virgil Probota, Zoe Vezbianu), fraze formulate diferit, unele pasaje eliminate ulterior (o scurtă referință la boierul Bibi Murgescu ce se cuplase cu o cântăreață de cabaret, discuții cu privire la colaborarea unor funcționari guvernamentali cu legațiile străine și zvonuri despre iminența unei revoluții în Rusia ce au loc la Casa Capșa și o glumă macabră făcută de un student la masa de la madam Cimbru). Fragmente din roman (capitole
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
petrecut: avându-l ca partener pe John Gilbert, nou june prim, în Boema, o anumită presă, finanțată de Mayer, insinuează că impetuosul debutant îmbătrânește jocul lui Lillian Gish. Aceeași presă o compară pe Lillian, atât de pură, cu artista de cabaret, Barbara La Marr, de curând promovată la rangul de femeie fatală a studioului, cu rolul Milady din Cei trei mușchetari. Comparația are rolul de a o pune în inferioritate pe marea Lillian, într-o evidentă încercare de a o îngropa
Lillian Gish () [Corola-website/Science/319715_a_321044]
-
Tănase”. "FANTASIO COLOR" (1986), spectacol de revistă, libret Mihai Maximilian.-Teatrul „Fantasio” Constanța. "ARTIȘTII ȘI BOEMA" (1987), spectacol de revistă, libret Mihai Maximilian.-Teatrul „Constantin Tănase”. "BUNĂ SEARA, BOEMA" (1989), spectacol de revistă, libret Mihai Maximilian.-Teatrul „Constantin Tănase”. "BONSOIR CABARET" (1990), spectacol de revistă, libret Mihai Maximilian.-Teatrul „Constantin Tănase”. "CARRE DE AȘI" (1991), spectacol de revistă, libret Mihai Maximilian.-Teatrul „Constantin Tănase”. "ACADEMIA SAVOY" (1994), spectacol de revistă, libret Mihai Maximilian.-Teatrul „Constantin Tănase”. "HOHOTE ÎN PARADIS" (1996), spectacol
Vasile Veselovski () [Corola-website/Science/310946_a_312275]
-
1928-1939, ce a găzduit producții contemporane de dramă poetică, inclusiv cele regizate de Leon Schiller. În apropiere, Grădina Saxonă (Ogród Saski în poloneză), Teatrul de Vară a funcționat între anii 1870-1939, și în perioada interbelică, complexul teatral includea și primul cabaret al Varșoviei, Momus, și teatrul muzical melodramatic al lui Schiller. Teatrul Wojciech Bogusławsk (1922-1926) a fost cel mai bun exemplu de teatru polonez monumental. De la mijlocul anilor 1930, clădirea Marelui Teatru a găzduit Institutul Upati de Arte teatrale, prima academie
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]