274 matches
-
și uimit. Transpirînd și îngrozindu-mă de tembela-mi docilitate în fața necunoscutei. După ce am terminat, IDȘul cum i se mai spunea nu a avut nici el o reacție de om sănătos la cap. Ba chiar parcă vroia să-mi demonstreze, cabotin, că se aștepta la așa ceva!... Urlam la el și-i spuneam "de ce nu te miri ?! Uimește-te, de-aia te-am abordat, să mă compătimești, să admiri ocultismul tărășeniei, să mă lămurești!..." Bogdane, în primul rînd, calmează-te. Apoi, află
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
tîmpă, ultimul sosit a continuat: "De ce vă uitați așa la mine? Nu v-am spus că mă întorc?"... După două-trei minute, secretarul de partid găsește forța de-a glăsui: "Păi... tovarășul Ternovici... vezi dumneata... telegrama era cam echivocă...". Indignat și cabotin, "vienezul" a ridicat tonul, vorbind cu intonație de înrăit politruc: "...Echivoc ești tu, cu mă-ta! Eu am scris, clar, tovarăși, că am ales libertatea! Or, unde este adevărata libertate? La ăia? Nu tovarăși, la noi, pe meleaguri mioritice!"... Ședința
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dimensiuni și profumzime... RADU ANTON ROMAN, scriitor,... o piesă foarte bună, cu elemente de fantastic și umor... Regulamentul de bloc Actor, poet, dramaturg, absolvent al facultății de filosof ie, înzestrat cu lirism și sarcasm, tandru și ironic, gentilom și boem, cabotin și grav, dînd impresia de egoism și indiferență exact atunci cînd este mai generos și solidar, visînd mereu la propria-i autenticitate, Constantin Popa nu și-a publicat decît versurile care puteau fi publicate și nu și-a văzut jucată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Octav: Acum, cînd m-am lăsat de întrebări, cînd mi-am pus răspunsurile și visele în pliculețe... Cînd îmi ridic și eu poalele și mă prostituez în această generală pornografie, vii aici și-arunci cu ouă clocite într-un biet cabotin de tranziție?! Nu-i frumos, Mona! Iubita mea, nu-i frumos! (după o pauză în care pare că reconsideră ceea ce a spus, rîde conciliant) Hai. că am glumit! Sper că nu m-ați luat în serios! Hai, groparule, tu dormi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
faci?! Gh. P. unu: (parcă vindecat de febra de pînă acum) Cum ce fac?! Gh. P. doi: Păi... ce faci, ieși la aplauze?! Gh. P. unu: Păi nu?!, a fost o scenă destul de bună... Gh. P. doi: Ce scenă, măi cabotin nenorocit! Gh. P. unu:...asta..., pe care am jucat-o..., spontană... la libera inspirație... Gh. P. doi:... Adică vrei să spui că ceea ce ai recunoscut că ai făcut, a fost... la libera inspirație...?! Gh. P. unu: Ba bine că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
are toate paginile... goale..., goale-goluțe... fără nici un cuvînt pe ele..., fără nici o virgulă... nici un punct..., fără... Fir-ai al dracului și tu, Gh. P. doi... Ia să-l vedem și pe ăsta... Hai sictir, ramolit nenorocit, circar de doi bani, cabotin jalnic ce ești! Îmi joci mie scheciuri despre demnitate și curaj, mă tragi tu de limbă, cu dosarul deasupra capului..., mă scamator de bîlci... Îmi faci mie farse?! Ei, lasă că-ți arăt eu ție farsă! O să-ți placă, ai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cămașa de noapte, la biserică, să ascult predicile meschine ale unor preoți plicticoși” (Eva, numele “tîrfei respectuoase” care o scotea pe Irène la restaurant). Justificarea scrisului derivă din etica panică, desprinsa atît dintr-un gidianism mai direct și mai puțin cabotin, cît și din postulatul artaudian al echivalenței dintre experiența scrisului și cea a viscerelor: ”sînt făcută să Îndur viața și să o transcriu”. Literatura ca imn al fructelor pămîntului, literatura ca ex-stază, iată o idee atît de foucaldiană despre literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spre un nedorit efect aproape parodic. Cerșetorul, Copilul mizeriei și alte poeme sociale sunt compuneri retoric-patetice, aducând ecouri din François Coppée și Alfred de Musset. În Zile negre autorul reia, fără finețe, teme ale pesimismului eminescian și ajunge la un cabotin dezgust față de lume. S. a scris nuvele și schițe - Nunta neagră (1883), Nuvele (1884, 1894, 1898) -, mai șterse chiar decât versurile, precum și istorii de colportaj - Corbea (1882), Drăgușin haiducul (1892), Ștefan cel Mare (1892), Aron Vodă cel Cumplit (1893). Stilul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
cu simplă funcționalitate comică“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). Componenta modernă a comediilor rezidă în comicul absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al tratatului de morală, de la proza retorică la pledoaria avocățească, de la stilul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
liber-cugetător; sunt un diletant în istorie; un grec păcătos ca mine; sunt ambițios, n-am ce face!" Pe marginea altei succinte autocaracterizări ("Fost sufler, fost autor și director de teatru, a contractat din copilărie multe din apucăturile actorilor: e tipul cabotinului literar."), Al. Călinescu sugerează cu finețe perspectiva de spargere a codului: Fraza numește, sub un înveliș ironic, o calitate fundamentală a lui Caragiale: capacitatea mimetică, permanenta disponibilitate, arta de a utiliza diferite stiluri și registre ale discursului literar și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Europene. Autoarea 1. Aprecieri asupra dramaturgiei lui Ion Luca Caragiale 1.1. Caragiale și contextul socio-politic la jumătatea secolului al XIX-lea Fost sufler, fost actor și director de teatru, a contactat din copilărie multe din apucăturile actorilor: e tipul cabotinului literar. Autor a multor opere de mare valoare - pe care are să le scrie... Dar nu! - nu va mai lucra nimic serios întro țară de mofturi, unde nu se încurajează arta și literatura adevărată. De aceea și pusese de gând să
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de naiv instalată în orthez-uri evidente. Poezia în cădere silogistică, deșelătoare ca un tobogan. Poezia veristă, docilă, aplicată ca eroii lui Flaubert pe copia lor din enciclopedie. Poezia regionalistă: Oswald tîrgovăț, gudurînd la soare o scrofuloză moștenită și un destin cabotin". E o poezie mereu însoțită și de o tehnică rudimentară ori barbar însușită. Nu există, atenționează cu îndreptățire poetul, versificație spontană. Cele două celule se întredevorează în monstruozitatea versului facil. "Faire difficilement des vers faciles" n-a însemnat niciodată a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Notațiile vor fi, din acest motiv, scrise la timpul trecut, anunțând despărțirea iremediabilă de o lume care s-a autodistrus: Am trăit Într-o lume infamă a normaliștilor și a masonilor, a bancherilor și a politicienilor, a ziariștilor și a cabotinilor, a pederaștilor și a drogaților, a savanților fără busolă și a artiștilor doar senzaționali, a evreilor, a militarilor și a prelaților demiși. Cei de pe urmă duci gândesc rău precum muncitorii din uzine care gândesc rău. Arhanghel căzut, toate acestea Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu va mai pătrunde în avanscenă, iar la moarte, momente grotești pun punct final acestui destin singular și oarecum enigmatic. Amestec de egoism și generozitate, de sensibilitate și grosolănie, B.-P. e o plămadă aparte, de ins cumva demoniac și cabotin deopotrivă. În „Seara”, ziar stipendiat se pare de Puterile Centrale, al cărui director și proprietar a fost în 1913 și 1914, publicistul mânuiește un condei incisiv, încercând un anume deliciu, aproape că artistic, al ponegririi. Cinicul vede în juru-i, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
formidabila sa energie întruchipează toată confuzia politică, ideologică și morală a Rusiei contemporane, dar și misterul unui popor neîmblînzit. Probabil că nimeni nu știe dacă opțiunile sale diverse și contradictorii, uneori simultane, sunt autentice sau dacă ne aflăm în fața unui cabotin exaltat. Sub pana lui Carrère, prin Limonov curg cincizeci de ani de istorie rusească, cu pagini antologice despre viața ascunsă a intelectualilor sub Brejnev, despre traiul exilaților ruși la New York, despre anarhia, autoritarismul cinic și resemnarea ce domnesc de multă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Aci el jură răzbunarea cea mai cruntă veacului, aci, resemnat la ideea destinului fatal al oricărui poet, se înseninează și se abstrage. Nu mai este un "poet" răstignit, este Poetul, Geniul neînțeles de contemporani. Fără profunditate, Macedonski ar fi un cabotin ridicul, plin însă de o vibrație de sine adâncă el își compune o mască tragică de o extraordinară expresie. Sacerdotal, declamatoriu, cu o părere despre valoarea sa nebună, simțindu-se din esența aurului, diamantelor, eterului, divinității, poetul se extaziază de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mult mai apropiate acum, la bătrânețe, decât atunci, când stăteam cu toți sub aripa nonșalanței și-a dezinvolturii. Adevărul este că tatăl-adolescent impunea respect. Era un om serios. Nu făcea bancuri, zece pe minut, așa cum se obișnuiește în mediul nostru cabotin, nu vorbea mai mult decât se cuvine, nu bătea câmpii când dădea indicații regizorale, nu își propunea să dărâme pereții, să mute arlechinii din loc, să doboare plafonul, ca să dovedească că e "modern". Modern era prin felul în care citea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dimensiuni și profumzime... RADU ANTON ROMAN, scriitor, ... o piesă foarte bună, cu elemente de fantastic și umor... Regulamentul de bloc Actor, poet, dramaturg, absolvent al facultății de filosof ie, înzestrat cu lirism și sarcasm, tandru și ironic, gentilom și boem, cabotin și grav, dînd impresia de egoism și indiferență exact atunci cînd este mai generos și solidar, visînd mereu la propria-i autenticitate, Constantin Popa nu și-a publicat decît versurile care puteau fi publicate și nu și-a văzut jucată
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
faci?! Gh. P. unu: (parcă vindecat de febra de pînă acum) Cum ce fac?! Gh. P. doi: Păi... ce faci, ieși la aplauze?! Gh. P. unu: Păi nu?!, a fost o scenă destul de bună... Gh. P. doi: Ce scenă, măi cabotin nenorocit! Gh. P. unu: ...asta..., pe care am jucat-o..., spontană... la libera inspirație... Gh. P. doi: Adică vrei să spui că ceea ce ai recunoscut că ai făcut, a fost... al libera inspirație...?! Gh. P. unu: Ba bine că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
are toate paginile... goale..., goale-goluțe... fără nici un cuvînt pe ele..., fără nici o virgulă... nici un punct..., fără... Fir-ai al dracului și tu, Gh. P. doi... Ia să-l vedem și pe ăsta... Hai sictir, ramolit nenorocit, circar de doi bani, cabotin jalnic ce ești! Îmi joci mie scheciuri despre demnitate și curaj, mă tragi tu de limbă, cu dosarul deasupra capului..., mă scamator de bîlci... Îmi faci mie farse?! Ei, lasă că-ți arăt eu ție farsă! O să-ți placă, ai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Octav: Acum, cînd m-am lăsat de întrebări, cînd mi-am pus răspunsurile și visele în pliculețe... Cînd îmi ridic și eu poalele și mă prostituez în această generală pornografie, vii aici și-arunci cu ouă clocite într-un biet cabotin de tranziție?! Nu-i frumos, Mona! Iubita mea, nu-i frumos! (după o pauză în care pare că reconsideră ceea ce a spus, rîde conciliant) Hai. că am glumit! Sper că nu m-ați luat în serios! Hai, groparule, tu dormi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vădana de treizeci de ani [...] Așa suntem noi, bărbierii de soi. [...] Avem vorba iuțită și râsul scurt ca chibriturile bune"41. Discursul ironic lasă târziu să se întrevadă, exact ca în schița caragialiană Un artist, adevarata impresie produsă de acest cabotin mitoman din tagma Amicului X. Naratorul aparent naiv descoperă astfel că vestitul bărbier nu doar "rade", ci și "pune bărbi" în orice conversație care urmează reprezentațiilor de megalomanie date de clienții necontraziși fățiș, ci contestați categoric în lipsă, prin argumente
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din ineditul roman al lui Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche. Aceștia par a ilustra la fel de bine tipul Don Juan-ului bucureștean caragialesc, atât pe cel insinuat în Mitică Lefterescu din schița Five o'clock, cât și pe cel al cuceritorului cabotin Nae Girimea. Profunzimea psihologică, sondată experimental în romanul Hortensiei Papadat-Bengescu, modifică substanțial componentele clasice ale tipului, asimilate atât de bine modelului caragialesc. Preluarea și prelucrarea originală a acestui etalon este realizată pe un plan superior de către Mircea Eliade, prin includerea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
individualizat. Ca posibilă întrupare a arivismului este ales un „slujnicar politic”, Mitică Râmătorian. Pornit pe calea ascensiunii cu orice preț, insul, vulgar, incult, dar ținând să treacă drept sensibil și citit, practică poltroneria sentimentală și o demagogie ridicolă. Este un cabotin de ilară ingeniozitate, anticipând uneori stilistica unor personaje din teatrul lui I. L. Caragiale. Bunăoară, declarația de amor a slujnicarului rezonează deplin în grotesca mărturisire cu temei similar rostită de Rică Venturiano. Dar F. nu-și poate lăsa eroii să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]