299 matches
-
parcurgem la capăt moartea singura noapte fără stele în care timpul nu suferă de insomnie de atâtea febre tremurăm dezhidratați vorbele fântâni goale în sahare de idei ce își înghit singure oazele doar morgane clipesc lasciv din gene prelungi precum cadânele deasupra iașmacului istoviri de neputință ne-au înlănțuit în carcera a ceea ce încă nu s-a gândit și voi o știți doar s-o presimți și te cuprinde o teamă năucă eu încă mai tânjesc după un loc unde ei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Încât să nu mai aibă colț de pânză neted.... Adaugă la acestea rasul În toate zilele, pudra de orez, puțin roz de suliman, carmin pe buze, parfumuri de toate speciile”. Dacă ar fi să socotească banii cheltuiți pentru o asemenea „cadână bărbătească”, autorul crede că dandy-ului de pe Dâmbovița i-ar trebui lunar 1319 galbeni, la care se adaugă uluitoarea sa garderobă: „6 perechi de ghete, 12 jiletci, 24 de cravate, 4 fracuri, 4 surtuce, 4 jachete, 4 paltoane, 32 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
marele meșter de căruțe, cel din Arabangilar kiarhanesi, și Iosuf, cândva un fel de magazioner, anbar emini, șoptea admirativ Kerim, porneau în căutarea iubirilor. În aerul încins al nopților, când dinspre stepa răsfățată de Lună venea dogoarea mistuitoare a răcoroaselor cadâne, când dinspre nevăzute stâne urca doar aburul amețitor al oilor adormite în mandra, amestecat cu aspra suflare a ierburilor arse și geamătul câmpiei perpelite sub chemări de patimi, porneau toți trei, călare, spre satele din depărtare: Ceairlighiol, Caraiapular, Veischioi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îmi măturam cu târn de vorbe calea coborârii mele în text. Un Kerim al cuvintelor, însă fără vreo mahmudea ascunsă, fără vreun Balcic îngropat în amintire, fără dorul nopților încinse și al goanei prin câmpia arsă spre cine știe ce nălucă de cadână. . Nu gândeam să cobor astăzi pe Bulevard. De câtva timp, de când am început să scriu cartea aceasta, împins de nevoie (destin?), drumul meu duce într-acolo, dar fac în așa fel încât ocolesc Bulevardul. Ocolesc pe străzi lăturalnice care, adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în când din cap, nedumerit, nehotărât, ca și cum ar fi vrut să alunge cine știe ce vedenie. Într-un târziu a oftat. — Știm, Mion efendi, și Kerim tânăr fost. Tânăr și lume multă vrut cuprindem, mare cât mare de cuprinde la zare larga, cadâne formos iubit, cadâna estem minunea de la Allah, Subhanallah, Alhamdu lillah, și dar profet de la el Mahomet iubire multă dat, ferame nebunit mult, el taleb mult desfăt dat. Allahu Akbar. Și poi? Ridică din umeri oftând resemnat, mirându-se parcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cap, nedumerit, nehotărât, ca și cum ar fi vrut să alunge cine știe ce vedenie. Într-un târziu a oftat. — Știm, Mion efendi, și Kerim tânăr fost. Tânăr și lume multă vrut cuprindem, mare cât mare de cuprinde la zare larga, cadâne formos iubit, cadâna estem minunea de la Allah, Subhanallah, Alhamdu lillah, și dar profet de la el Mahomet iubire multă dat, ferame nebunit mult, el taleb mult desfăt dat. Allahu Akbar. Și poi? Ridică din umeri oftând resemnat, mirându-se parcă de ceea ce încă vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cristelnițe, crucifixe și măsuțe joase, obiecte ciudate, vechi, a căror destinație n-o ghicea. Traversase aproape în fugă, fără să vadă nimic din sala cu tapiserii și covoare în culori stinse pe care pășiseră, acum două și trei sute de ani, cadâne în iminei și picioare goale cu degetele strălucind de nestemate. Șirazuri, Tebrizuri, Buhara, Ghiordezuri, Ispahan... Se opri în hol gâfâind și se lăsă jos pe pardoseală de marmură. "Nu sânt Clar! Le-au luat, le-au azvârlit pe fereastră sau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe gâște. Când povestirea era în toi și atenția lor se muta ritmic de la gura povestitorului la rufele ce trebuiau să se usuce cât mai repede, ușa s-a deschis brusc și... s-au trezit față în față cu două cadâne din sat, vesele și îmbujorate. Erau chiar fetele pe care le urmăreau prin binoclu; nepoatele bătrânului dogar. Împietrite, cu ochii cât cepele, s-au holbat speriate la cei trei soldățoi în pielea goală, fiecare cu câte un băț în mână
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
casă mare, frumoasă, cu o vedere superbă în orice direcție ai privi. Dacă mai ai și puțin noroc să cazi la ora potrivită cu treburi la gospodarul casei, atunci ai putea să plutești printr-o lume de basm, cu o cadînă care se dezbracă în geam, cu luminile aprinse toate și cu o încetineală a tot ce mișcă de parcă e făcută anume ca să privești pe săturate. Nu trebuie să te temi că ar putea veni de undeva gospodarul cu o coasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sorbind o țigară - adică tot timpul acordat - și mi-am strigat dreptul de tinerețe și sănătate mentală în scris și oral cu Zorneasca trăgându-mi mesajul la capătul curcubeului, iar în ciotul de țigară rămas am dat citire textului despre cadânele cu care alerga dimineața. Jap un hap galben, jap unul roșu și pe la pagina a 5-a șuieră Iolescu de sub mustățile academice și jap la pagina 7 ia ultimul hap cu urlet mare de sub buclele bej că alea n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la moară, la joagărele de tăiat scânduri sau la piua unde se prelucra postavul de lână, necesar pentru sumane și cioareci, ori "straiele" mițoase cu care ne acopeream iarna. Încă nu pătrunseseră hainele de oraș și covoarele cu sultani și cadâne. Toate articolele de îmbrăcăminte, cu excepția opincilor, erau făcute în sat. Pâinea nu se aducea de la oraș. În cuptorul mare din tindă, mama cocea, o dată pe săptămână, pâini mari, din făină de grâu amestecată cu cartofi. Uneori, veneau în sat scrisori
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
noimă; se adăugau Însă potrivit imaginației mele livrești bărbați - haiduci armați cu pistoale și cingători aurite, ori cutreierători ai cîrciumilor de periferie, stîlpi de cafenea, liota marilor Îndrăzneți pentru care Închipuiam fotolii de lene, apoi pașale trăgînd din narghilele, eunuci, cadîne, toți și toate făcînd roată În juru-ne. Și doamna Pavel povestea... poate eu povesteam... 13. Diminețile trezite la rigoarea regulilor profesionale se succedau Într-o monotonie În care viața Însăși părea a fi fără rost. Căci ce rost, Îmi spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
n-a avut putere, atunci, să-i oprească! La Ada Kaleh prigonirea a pus mâna pe trăgaci, a înecat fântâna și izvorul a coborât sub apele mari! Brațul unui potop a acoperit tot, istorii și legende nu se mai adapă: cadâna Ada a murit și ea înecată sub apă. * * * Dida pleacă în Spania. Vecina mea frumoasă și tânără; Este plină de vervă și neastâmpăr, într-o vrie de necrezut. Îmi place bucuria ei atât de mult, încât retrăiesc plecările mele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
frumoasele de dincolo de tejghea. ― Mmm... ― Cu ce vă pot ajuta? ― Am un băiat... ― Să vă trăiască! Ce vârstă are? - l-a Întrebat ea, topindu-l cu jarul privirii și al zâmbetului... ― Păiii... ― Vă ascult. Cât e de mare? - a insistat cadâna, cu palpit de gene. ― Abiaaa... ― Abia a Început să meargă? Asta Înseamnă că are vreo opt-nouă luni deja. Este un adevărat cavaler - l-a fixat „la podea” frumoasa creolă cu ochi arzători. ― Dac-ar fi ce bine-ar fi... dar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dați... ― Ce? - a Întrebat frumoasa, Învăluindu-l În lumina orbitoare a ochilor, care i se revărsa ca o aură pe tot chipul... ― Niște hăinuțe, ca să-l pot scoate din Maternitate... ― Am Înțeles - a răspuns ea, Îndreptându-se cu mers de cadână, spre raftul din spate... După un timp În care, prefăcându-se mai mult că umblă după o anumită lenjerie, cu arcuiri de trestie, s-a Întors cu trei pachete. ― Acestea sunt seturile de lenjerie și hăinuțe pentru nou-născuți „bărbați”: pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de a-i ceda parcă... ― Daaa??? - a Întrebat ea icnit. ― Da. Vreau să... să le Împachetați. ― Poftiți la „casă” cu acest bon - i-a răspuns ea puțin bosumflată. Așa cum le stă bine fetelor cu adevărat frumoase. În timp ce Gruia achita cumpărătura, cadâna cu mișcări de mladă În bătaia vântului a ambalat totul cu mare Îndemânare. L-a așteptat să se apropie și, Întinzându-i pachetul, l-a fixat cu privirea ca o vipie de vară, retrăgându-și palmele cu moliciune abia după ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cealaltă, cu două falange lipsă, demonstra efectul măcinării de nervi pe termen lung. Cît despre regină, regina era foarte șanjabilă. Mic și viril ("Io nu-s sexuagenar terminat ca Carp!"), bine înfipt pe picioarele scurte, Mistrie trona în biblioteca-gineceu, cu cadînele în jur. Antoaneta vache-qui-rit avea trei sîni pentru el. I-ar fi mers și supranumele de vacă nebună, dar nu se inventaseră nici boala, nici simptomele. Elviricăi Țarcă i se năzărise că Mistrie seamănă cu Robert Redford. Ținea în fichet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui. O mie de mulțumescuri nu-s de-azuns". La mijloc erau curbele ei ispititoare, de-i pocneau lui Mistrie siguranțele ca la aerotermă. Cu bubuială mare cînd soțul Violetei l-a prins "cu nădragii în rovine". Scundacul director își iubea cadînele alternativ. Mereu în vînă, în ciuda crizelor de lombosciatică. Era organul și organonul. Cercetarea intra în orgasm cu iel. Ba și Milucă intelect feminist. Fire plăpîndă, își adora starea de slugă. "Ori oaie ești ori tigru. Milucă s-a decis pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ridicăm paharul pentru unitatea..." "...de monolit!" prelua Miron, de la fileu. "...colectivului, pentru spiritul..." "...spirtul", perturba Miron. "...nostru de echipă. Băiete, băiete, ți-i prea bine ție", îl amenința Volodea. Nici că-i păsa. În ținută mereu surprinzătoare, dădea iama prin cadîne: "Punem de cafea? O punem?", insinua păcătosul, cu ochii pe Maja Desnuda, nume de alint pentru Maia Branea. Starea rea de la începutul zilei s-a dovedit solubilă în cana cu cafea. Inima, plesnită cum e și cana (din cauza cafelei fierbinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
impetuoasă, răsplătit și cu un premiu academic. Impresiile de călătorie din Les Huit paradis vor cuceri publicul prin farmec exotic, cu adieri din O mie și una de nopți. Peisaje de vis și miresme legendare, palate fastuoase și maghernițe umile, cadâne, cerșetori, înțelepți alcătuiesc, aici, o ambianță specific orientală, transpusă adecvat într-un amplu registru cromatic și muzical. Pe alocuri, accentele poematice amintesc de Saadi sau de Omar Khayyam. Cu timpul, memorialistica de călătorie tinde spre concizie, vădind și o anume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
Roma, unde tatăl ei este ambasador, tânăra turcoaică intră în conflict cu legile și obiceiurile care stăpânesc societatea turcească. În pofida informației bogate, a construcției reușite de tipuri orientale - sultanul, sfetnicii, imamii și eunucii răsăriți parcă dintr-un fantomatic Ev Mediu, cadânele îmbătrânite, timorate, lipsite de speranță -, cu toată veridicitatea atmosferei de serai și de harem, cartea suferă în plan literar. O altă categorie de scrieri ale lui B. ține de memorialistică. În închisorile turcești și Din lumea Islamului. Turcia Junilor turci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
de aur), povestiri istorice, basme compuse de el sau prelucrate. SCRIERI: Părăvulii, București, 1901; ed. București, 1904; ed. București, 1923; ed. Syracuse (SUA), 1989; De la frații de departe, Oradea, 1921; Nu tot ce zboară se mănâncă, București, 1921; Spovedanii de cadâne, București, 1921; Turcoaicele, Iași, 1921; Sărmana Léila, București, 1922; Primul poet, București, [1922]; Bucuria copiilor, Craiova, 1922; Din lumea Islamului. Turcia Junilor turci, pref. N. Iorga, București, 1922; România văzută de departe, București, 1922; Colina îndrăgostiților, București, 1923; Clopotul fermecat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
ai trecut, nu mai ai haz. GÎndeai că chipu-ți frumos O să stea tot abanos. Acum poate să plătești Frumoasă să te numești.” Asemenea parabole sînt numeroase În Povestea vorbii: despre căsătorie, despre nevasta care iubește banul nu bărbatul, despre cadîna care sfătuiește altă cadînă să nu-și cumpere un măgar ci să-și ia un bărbat, bărbatul fiind mai vrednic la treburi, despre amor și noroc... Unele, ca aceasta din urmă, au un caracter mai pronunțat liric. Poemul (Povestea ăluia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ai haz. GÎndeai că chipu-ți frumos O să stea tot abanos. Acum poate să plătești Frumoasă să te numești.” Asemenea parabole sînt numeroase În Povestea vorbii: despre căsătorie, despre nevasta care iubește banul nu bărbatul, despre cadîna care sfătuiește altă cadînă să nu-și cumpere un măgar ci să-și ia un bărbat, bărbatul fiind mai vrednic la treburi, despre amor și noroc... Unele, ca aceasta din urmă, au un caracter mai pronunțat liric. Poemul (Povestea ăluia) e o reflecție sprintenă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
firea cavalerească și curajul, așezîndu-se la urmă și acoperind astfel retragerea doamnelor. Acest gentleman este într-adevăr un soi de pașă lasciv, care înoată în lumea apei, înconjurat de mîngîierile și dragostea unui întreg harem. Contrastul dintre acest pașă și cadînele sale este izbitor, căci în timp ce dumnealui are întotdeauna proporțiile cele mai leviatanești, doamnele, fie ele adulte, nu reprezintă niciodată mai mult de o treime din trupul unui mascul de dimensiuni medii. Doamnele astea sînt, într-adevăr, relativ delicate, talia lor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]