174,775 matches
-
de rigorile și capacitățile de „tolerare” ale beneficiarilor. După părerea mea, în mare măsură, ceea ce încearcă postmodernismul ține de această intenție de redobândire a unui contact susținut și extins între autor și destinatar, prin operă. Identific, pornind de la aceste considerente cadru, două dimensiuni ale postmodernismului. Una pe care aș considera-o ratată și alta care - virtual - s-ar putea dovedi salutară. Evident, m-am oprit până acum la fenomene proprii perimetrului sonor, dar aspectele pe care le voi expune pe scurt
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
imobilizează pacientul la pat, numeroși traductori plasați pe corp incomodandu-i poziția, în timp ce folosirea unor dispozitive realizate în tehnică tip holter ar putea crește confortul pacienților spitalizați ,o adevărată problemă pentru pacienții care sunt bolnavi, sub medicație și într-un cadru nefamiliar. Lucrarea de față își propune a prezenta primul pas în proiectarea unui aparat de monitorizare a semnalului electrocardiografic și a ritmului respirator. Semnalul electrocardiografic este cules cu ajutorul a trei electrozi poziționați pe suprafața toracelui :2 electrozi culeg tensiunea corespunzătoare
MODUL DE MONITORIZARE A ACTIVITATII CARDIACE SI RESPIRATORII by CEZAR HAJ () [Corola-journal/Science/84109_a_85434]
-
New York, 1995, p. 33-46. footnote>. Sfântul Grigorie privește extazul împărtășirii de vinul euharistic (de Sfânta Euharistie de fapt) ca fiind o pregustare a extazului divin<footnote H. Lewy, Sobria Ebrietas ..., p. 136. footnote>. Totuși, se îndepărtează în mod evident de cadrul pur euharistic în uzul pe care îl dă ideii de „îmbătare de Dumnezeu”<footnote Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa ..., p. 322. footnote>. În contextul utilizării gregoriene a termenului „beție” este probabil să fie o influență neoplatonică, dar
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
senzația sufocantă a Esterei, pentru care “orice frîntură de timp petrecută neînfolosul muribundului aducea remușcări, i se părea că, nesupravegheat, procesul care-l ducea pe Lazăr de la el la lucrul ăla de pus bine În pămînt se accelerează”. Într-un cadru În care timpul pare a se fi oprit În loc, Estera “Îi Ținea mîna Într-a ei, sperînd că astfel se va face un transfer, că scurgerea vieții va fi Împiedicată de căldura sîngelui ei și cînd Încordarea slăbea o clipă
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
iar alteori basul e corul de femei, iar saxofoanele mici sunt pe deasupra”<footnote Cuvintele aparțin lui Ștefan Niculescu și sunt transcrise dintr-un interviu pe care compozitorul mi l-a acordat în data de 14 martie, 2007. footnote>. Iată deci cadrul general, schema piesei intitulată Axion. Zece soprane și opt altiste alcătuiesc corul, iar instrumentistul adaugă acestuia timbrurile saxofonului tenor, alto și sopranino într-o înșiruire de secțiuni în care valențele expresive ale instrumentelor sunt subordonate unei palete timbrale complexe. Sacrul
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
principal conferă unei nouba numele acesteia. Spre exemplu, nouba în modul mazmum poartă numele de Nouba mazmum. Modul principal al unei nouba influențează și caracterul ei particular, din care decurge implicit și funcționalitatea respectivei suite. Această funcționalitate se referă la cadrul și la momentul în care o anume nouba poate fi interpretată. Trebuie menționat că suitele de tip nouba erau destinate unor ocazii speciale - căsătorii, victorii în luptă, celebrări - sau unor momente diferite ale zilei - seară, dimineață, apus de soare, noapte
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
prezente în cadrul muzical arabo-andaluz. În ziua de astăzi, pe teritoriul Africii de Nord, structura formației muzicale de tip nouba este bazată pe trei tipuri de instrumente : luth, vielă cu arcuș - în arabă rebab și percuție membranofonă - tobă întinsă pe un cadru de lemn, denumită tar. De menționat că această formație de instrumente era utilizată și în sec. XIX, fiind reprezentată de către pictorul francez Eugène Delacroix (1798 1863) în lucrarea sa Nuntă evreiască în Maroc - 1839. Instrumentul cel mai utilizat în muzica
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
creștin. Instrumentul de percuție cel mai utilizat în muzica araboandaluză este denumit în Africa de Nord tar, iar în țările Orientului Mijlociu riqq. Este vorba despre un gen de tamburină prevăzută cu o membrană din piele întinsă pe o singură parte pe cadrul rotund, din lemn. În acest cadru sunt practicate cinci fante duble, prevăzute fiecare cu câte o pereche de plăcuțe din alamă, asemănătoare unor talgere în miniatură. Acționarea instrumentului se execută cu degetele celor două mâini, plăcuțele de alamă fiind puse
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
utilizat în muzica araboandaluză este denumit în Africa de Nord tar, iar în țările Orientului Mijlociu riqq. Este vorba despre un gen de tamburină prevăzută cu o membrană din piele întinsă pe o singură parte pe cadrul rotund, din lemn. În acest cadru sunt practicate cinci fante duble, prevăzute fiecare cu câte o pereche de plăcuțe din alamă, asemănătoare unor talgere în miniatură. Acționarea instrumentului se execută cu degetele celor două mâini, plăcuțele de alamă fiind puse în rezonanță și printr-o mișcare
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
fapt un solo improvizat, în care artistul trasează și prezintă modul în care se desfășoară respectiva suită. Se delimitează ambitusul modal, se reliefează intervalele caracteristice modului respectiv și se introduc rând pe rând formulele melodico-ritmice cele mai uzitate în acest cadru modal. Majoritatea artiștilor se limitează la executarea unor anumite clișee ritmico-melodice, caracteristice modului respectiv. Adevărata improvizație de tip istihbar cere însă ca instrumentistul să fie inspirat și implicat din punct de vedere emoțional în realizarea acestei creații instantanee. În cadrul culturii
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
acestei cărți”. Detalii spațio-temporale vin să lumineze o istorie densă. Central, Moreea, provincie venețiană, este cetatea În care se portretizează static primele evenimente. Fragmente abrupte din cronica lui Constantin Diichiti imprimă gradual discursului o lentoare bolnăvicioasă. O apariție tensionată sparge cadrul Închis al scriiturii. Fric, „profesor de logică În orașul Trapezunt”, care „și-a sugrumat nevasta și și-a vîndut copiii unui sirian”. Cathartica evadare din planul istoric aduce o scindare ontologică În care „copiii apoi, plângînd, fură urcați În coș
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
romanul (folosind expresia autorului), Ștefan Agopian se folosește de o „Addenda”. Pe tonuri ludice, contrapunctând exacerbările stilistice anterioare, atmosfera narativă se detensionează. Spațiul trăirii este altul. Viața și ciudatele aventuri ale lui Robinson Crusoe, romanul lui Daniel Defoe. În acest cadru, Robinson Crusoe este Înlocuit de Orjen, personaj al romanului de față. În stilul savuros deja gustat de cititor, fragmente din romanul lui Defoe alternează cu inserțiile lui Ștefan Agopian. Precizia și echilibrul robinsonian sunt contrabalansate de trăirile și ipostazele concupiscente
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
Își fixează rădăcinile În solul romanului postmodern, cu toate liniile caracteristice: se Înalță precum o construcție arborescentă - povestire a altei povestiri, reconstrucție a memoriei, povestire În ramădouă serii de secvențe retrospective, de „bucle temporale”, Încadrate În două planuri paralele (povestirea cadru sau „scoarța” romanului o reprezintă viața lui Lucian, iar povestirea În povestire sau „miezul” este constituit de memoriile lui Emil), ambele redate Într-o cronologie specifică fiecărui plan, ca mai apoi, În ultimul capitol, scriitorul, aducând „timpul narațiunii În timpul cititorului
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
inconfundabil al aluziei sexuale”, („Dorință, obscuro, În mâinile tale perverse,/ doar durere ageră și priviri pe furiș./ Dorință, obscuro, nu-mi refuzi nimic/ trei ani de Închisoare pentru un nimic.”), Întreaga temă a romanului se reduce la conștientizarea sexualității În cadru personal.
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
filmului. M-am simtit nevoită să derulez Înapoi, Întrucât ideile și simbolurile pot primi și un alt sens decât cel inițial. Ca un copil Într-un magazin cu bomboane, nu am știut unde să mă uit, În ce colț al cadrului, la ce replică să fiu atentă; toate par a fi importante, intrând În alcătuirea imaginii de ansamblu. Legături bolnăvicioase este un film pe care Îl sorbi, Îl inspiri și Îl tușești Înapoi dacă nu ți-a plăcut. Are o aromă
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
Intuiția cu care am pășit pe acest tărâm controversat Îmi spune că am luat contact cu o abordare originală, cu un film de reținut. Trebuie cu adevărat să te dezbraci de prejudecăți (da, „a dezbrăca”, după cum bănuiți, face parte din cadru, Însă nu Într-un mod obscen, ieftin) și să privești totul ca o peliculă despre iubire si manifestările ei. Legăturile sunt „bolnăvicioase” deoarece, În primul rând, unii oameni consideră că trebuie să fii bolnav pentru a comite incest sau a
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
În scopul sublinierii acestor efecte acționează și iluminarea deosebită a scenei, care este, pe rând, inundată de un roșu intens, al soarelui incaș, iar În scena următoare, Într-un albastru profund, irizant, al mării dominate de turci și care devine cadrul ocrotitor al poveștii de dragoste dintre protagoniștii celei de-a doua părți. De asemenea, În ultima scenă a spectacolului, o combinație ingenioasă și eficientă de linii curbe și frânte creează În jurul Zimei (Lăcrămioara Maria Hrubaru Roată), protagonista, un centru de
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
regizorului. Se Încearcă o implicare maximă a celor prezenți, oferirea unei „beții a simțurilor” prin pătrunderea dansatorilor printre rândurile de scaune, prin ploaia cu petale parfumate aruncate de către actorii de la balcon, astfel Întreaga sală de spectacol transformându-se Într-un cadru mitico-fantastic de un misticism tulburător.
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
simpatic - Publicul entuziast! Dragoste pentru mine parcă aș fi deja italian! Proectele mele: După cum am mai spus, voi dirija tot Iunie la Scala! E vorba de o stagiune „extra” pentru primul târg internațional acu după războiu. Totul va avea un cadru festiv, iar inaugurarea o fac eu cu o monumentală montare a Orfeului lui Gluck cu faimoasa Ebe Stignani. Cor de 150, orchestra mărită la 120 persoane. Asistă și președintele Republicii la premieră, care este anunțată ca un mare eveniment și
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
într-un alt registru octavic sau treaptă dintr-o scară temperată - pe coordonata ambitusului de înălțimi; modotempia, ca schimbare de tempo (valoare/treaptă de pulsație) - pe coordonata ambitusului de durate; orchestrația - pe coordonata conformațiilor timbrale/instrumentale; armonizarea (acordarea) - pe coordonata cadrului de rezonanță (structurilor verticale de înălțimi); modalizarea caracterului (major/minor) și/sau modulația - pe coordonata unui sistem de selecție și organizare a înălțimilor (modal/tonal/cromatic). Toate aceste interpretări sunt moduri de înfățișare sau caracterizare scenică a DMz. o Registre
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
în locul ei de continuitate (invarianță), și pe care-l ocupă în mod exclusiv. La nivelul expresivității (pe plan secvențial sau discursiv), Vf este un obiect compus, structural-sintaxic. Deși conform sistemului nostru teoretic nu putem considera mai multe Vf în același cadru de continuitate, recunoaștem în schimb diferite aspectări de registre cantitative în secvențialitatea structural-sintaxică a aceleiași Vf. o Terminologia nuanțelor sintaxice în raport cu registrele cantitative În delimitarea registrului cantitativ-generic ne referim exclusiv la planul de suprafață al Vf. Pentru denumirea nuanțelor sintaxice
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
două registre cantitativ-generice ale Vf, utilizând prefixele de mono și pluri. 1) Nuanțele sintaxice din registrul monovocal sunt definite în dimensiunea S-Tmz pe aspectul de succesivitate - ritmică sau și melodică. În acest registru Vf discurge cu o singură înfățișare, în cadrul unei secvențe (de clipe) sau șir (de momente). Astfel: a) dacă succesiv-constant (notă/secvență-clipă/moment cu notă/secvență-clipă/moment) masa are valoarea 1H&1D, ni se relevă o nuanță sintaxică de monosonie (corespunzător categoriei de monodie); b) dacă oriunde-oricând (pe
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
ori mai multe caractere în aceeași stare). Este ca și cum o temă s-ar prezenta simultan cu una sau mai multe variațiuni ale ei. O Vf cu orizontul interior nuanțat în tipul de monodie acompaniată comportă simultan două aspecte, în același cadru de structură sintaxică. Însă, dacă termenul de monodie indică o categorie sintaxică, cel de acompaniament nu corespunde explicit unei anumite categorii sau nuanțe sintaxice, deși subînțelege una posibilă. Înțelegem prin acompaniament însoțirea a ceva, de regulă a unui cântec<footnote
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
glas. Dincolo de posibilitățile sintaxice, cântecul poate fi orchestrat pentru un instrument(ist) sau un grup, procedeu ce ține de dramatizarea muzicală. Acestui mod de prezentare i se poate sau nu adăuga un acompaniament, particularizând metaforic (pe plan interpretativ-artistic) rolul unui cadru de rezonanță, mai cu seamă pe coordonatele de armonie și pulsație (în raport cu melodia și ritmul cântecului). Ca atare, aspectele de solist și grup solistic nu se definesc în raport cu cel de acompaniament (decât la nivelul imaginii scenografice, ca poziție), ci cu
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
ca rime aliniate pe latura de adâncime. Aceste puncte-margini, ca tot-acumuri pulsând într-un același moment (dat), au exclusiv valoarea de articulații instrumentale, precum atacurile unor sunete (înălțimi) fără durată. Scopul demersului de metrizare temporală constă în a găsi acel cadru/măsură de pulsație prin care să fie cuprinsă generic toată OS, în continuitatea sa. Aceasta poate implica uneori și un aspect de redundanță, atunci când OS este forțat categorisită, doar printr-o clasă/paradigmă de pulsație. Pe de altă parte, orice
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]