272 matches
-
cioroi! răspunde diplomatic boss-ul. Război vrei, război o să ai. Mircea este luat de după umeri, condus în biroul patronului și i se oferă un loc într-un fotoliu. Dorești o cafea, Mirciulică? Cu plăcere, răspunde acesta, savurînd momentul. Secretara aduce cafeluțele și le așează delicat în fața celor doi. Un coniac? Micuț de tot, adaugă șeful. Nu-i ora, dar dacă dumneavoastră... Dintr-o nișă se scot cele necesare și șeful face serviciul de gazdă. După acest preambul, patronul abordează subiectul. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fapt o familie, trebuie să comunicăm mai mult Între noi, să ne avem ca frații că de asta sîntem vecini cum spui dumneata — Vezi că pricepi, așa zic și io. Ce-i rău? Mai stăm de vorbă, mai bem o cafeluță. Na, că iar m-am Întins la vorbă și am rufele În mașină. Da las că te mai calc io zilele astea. Nopțile devin din ce În ce mai chinuitoare. Iată, am ajuns și eu care eram atît de perfectă - un aparat fără cusur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iar eu am chiar două, deși piciorul meu e disponibil doar într‑un singur exemplar. Sărăcuțul meu Otti, săracul de tine! Of, of, măi, măi, plici, pleosc. Nu‑i nimic, șșșșt. Hai să bem o înghițitură, apoi ne facem o cafeluță bună și diseară ascultăm emisiunea „Cine știe, câștigă“ cu Maxi Böhm. Poți să câștigi premii frumoase când se pune întrebarea pentru ascultători, iar noi sigur o să câștigăm odată și odată. Dacă nu știu eu răspunsul, îl întrebăm pe Rainer sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ochi dulci unei brunete vânjoase de maximum două zeci și cinci de ani, de la masa alăturată - e așa de singurică, domnișoara - și‑i face cinste cu o prăjitură Sacher cu multă frișcă și un pahar de vin. Mai târziu o cafeluță. Fata chicotește zgomotos. Ei, frumoasă domnișoară, ce‑ar fi dacă noi doi?... (mai bine‑n doi decât singur!), chiar dacă sunt vătămat, încă mai sunt bărbat, fie și‑ntr‑un picior. Hi‑hi‑hi și ha‑ha‑ha. Fata vine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe bancheta din dreapta a mașinii. Vulpe oprește mai Întâi la el casă, pe bulevardul Ana Ipătescu, Îl lasă pe Grințu adormit În mașină, urcă la el În apartament, Își sărută soția (aceasta Îi pune de mâncare), mănâncă, bea și o cafeluță, desface bagajul și-i arată soției ce cadouri i-a mai adus de la drum apoi, fumând, coboară din nou În stradă, pornește motorul mașinii, Îl trezește pe Grințu și-l Întrebă: — Unde să te duc, bătrâne? Unde dormi la noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
prin sufragerie iar cealaltă a pornit-o prin apartament ca un dulău după droguri. N-aveți pamperși, n-aveți similac? Cu ce creșteți copilul ăsta? Serviți o cafea, don’șoara Angela? răsare Mihai Mihai. Dar don’șoara Irina servește? O cafeluță mică, o țuiculiță, poftiți, vă rog. Și serviabil, amabil, le îmbie să stea jos la masa lăcuită din sufragerie, pe care a așezat ceșcuțele bune, scoase din vitrină. Du-te tu, du-te Iulico și adă fetița până servesc don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
țuiculiță, poftiți, vă rog. Și serviabil, amabil, le îmbie să stea jos la masa lăcuită din sufragerie, pe care a așezat ceșcuțele bune, scoase din vitrină. Du-te tu, du-te Iulico și adă fetița până servesc don’șoarele o cafeluță, te rog eu. Și dă-i un telefon lu’ Garofița de la doamna Brezeanu, da? Vă rog, luați loc, serviți, vine imediat cu copilul, într-o clipă... Vă rog. Cine ar fi bănuit până în clipa aceea că sub înfățișarea pe oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
prematur”. În ziua ceremoniei de înhumare a urnei cu cenușa lui Tigeliu Crăescu, monologul interior este un pretext pentru scriitor de a filozofa pe tema timpului care curge din ce în ce mai grăbit și a prieteniei adevărate: „Bună dimineața, Gil! Poftim la o cafeluță! [...] După cum văd, am cam rămas fără prieteni adevărați, căci de ceilalți, prefăcuți, mam descotorosit singur”. Deși trăiește singur „în colțul său de rai” din strada Aurel Vlaicu nr.14, de când soția a plecat pe drumul fără întoarcere și Mariana la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
îi ieși în cale Lili. Jovială, plină de aplomb, având în voce un alint învelit într-un zâmbet în culori pastelate, cu o paletă parcă luată din curcubeu care, țuguindu-și buzele într-un anumit fel spuse: - Șefu’ vrea o cafeluță caldă sau are o altă preferință...!? - Nu, nu, mulțumesc! Închide te rog ușa, am ceva de lucru. Aș vrea să nu mă deranjeze nimeni. E acru, șefu’ meu în această dimineață! Se pare că acasă a mâncat o lămâie întreagă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
provenea și esența urii care se născuse Între Emily și mine. Dat fiind că ea avea poziția de „principală“, eu eram, de fapt, mai mult un fel de asistentă personală a Mirandei, care trebuia să-i aducă micul dejun și cafeluța, să-i ajute copiii la temele pentru acasă și să alerge prin tot orașul ca să găsească bucate perfecte pentru petrecerile ei. Emily avea În grijă contul ei personal, Îi făcea aranjamentele de călătorie și - lucrul cel mai important - Îi comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai răsturnă și ceașca de cafea pe fața de masă, spălată și călcată de însăși doamna Gavrilaș și pusă numai atunci întîia oară. ― Na, apoi astea mie nu-mi plac, se supără Gavrilaș, silindu-se să-și apere propria-i cafeluță amenințată, în vreme ce doamna Gavrilaș își frângea mâinile amuțită, parc-ar fi asistat la un cataclism. Fata însă se arăta măgulită de explozia aceasta și primea vijelia de sărutări gângurind ca o turturică. ― Victorie, domnule Gavrilaș! răcni în cele din urmă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din București și să se aventureze prin satele străbătute de fiorii răzvrătirii? Nu i-ar ședea lui mai bine, ca un om în vârstă ce este, să citească despre tulburările țărănești în jurnale, acasă la el, în fotoliu, sorbind o cafeluță dulce și fumând o țigară de foi, în loc să tremure pe aici? Știa dânsul, și din alte experiențe proprii, că a pune sentimentalism în relațiile de afaceri înseamnă a compromite și afacerile, și sentimentul. Ce l-a găsit să se ambaleze
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ai de unde să le culegi. Iată, spre exemplu, o însemnare despre cum a fost arestat, prostește, popularul actor Mitică P. Apoi, o relatare despre niște actori amatori care aveau un fel de revistă cu "Nea Nicu și ibricu', Lenuța și cafeluța" și care au împărtășit aceeași soartă. La moartea Ecaterinei Caragiale-Logadi, longevivă nu ca ilustrul ei părinte, memorialistul ni-i reamintește pe cei patru soți ai dispărutei (n-am știut că unul din ei a fost marele regizor Soare Z. Soare
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
trei, nouă... Ai ceva? Ești obosit? Mihai: (reîntors din alt timp și alte gînduri) Ce? A, da... Poate... Maria: Și dacă ai fi, nu-i normal?... (se privesc și zîmbesc fiecare în felul său complici parcă). Bunica: Iaca am adus cafeluțele... Pentru toți. Maria: Mamă! Da' ceașca aia, mai mare, chinezească, adus-o? S-o oferim sărbătoritului. Mihai: Marie, mai potolește-te! (bunica iese) Maria: Da' ce ai, frate! Eu nu știu ce-aveți cu toții!! Eu altfel mi-am închipuit ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai puternică și mai posesivă decît realitatea. Ea 2: O fi, dar măcar nu faci dragoste cu ea. El 1: (dîndu-i cartea) Uite, ți-am scris... nu prea inspirat... în fugă și... Ea 2: Mă duc să pun de-o cafeluță. (iese) El n: (după ce a citit autograful) Mulțumesc. (după o pauză) Mă simt oarecum... îmi pare râu că am venit... la voi e cam furtună... El 1: Ba e chiar furtună... în curs de dezvoltare... Nu-i nimic... dacă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
renume / facem gropi adînci / pentru-ntreaga lume.../ Mona: Da ce-i cu veselia asta de-mi vine să plîng?! Octav: Iubito, te rog nu te amesteca în lacrimile noastre...! Groparul: Ei, eu am plecat. Mona: V-am adus țigări și cafeluță. Octav: Auzi, bătrîne, stai cu noi la o cafeluță. Groparul: Nu, frate, am treabă. Mă duc să mai trag cîte-un ochi pe la capelă... ăștia sunt în stare să-i dezbrace pe "cuminței". Da dacă tot ai țigări, dă-mi și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ce-i cu veselia asta de-mi vine să plîng?! Octav: Iubito, te rog nu te amesteca în lacrimile noastre...! Groparul: Ei, eu am plecat. Mona: V-am adus țigări și cafeluță. Octav: Auzi, bătrîne, stai cu noi la o cafeluță. Groparul: Nu, frate, am treabă. Mă duc să mai trag cîte-un ochi pe la capelă... ăștia sunt în stare să-i dezbrace pe "cuminței". Da dacă tot ai țigări, dă-mi și mie vreo două și-am plecat. Octav: (aducînd două
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care au avut mare noroc la cutremurul catastrofal din 10 noiembrie 1940 s-a numărat și actrița Mia Apostolescu. După terminarea spectacolului cu trupa lui Constantin Tănase, actrița le-a invitat pe mai multe colege la ea acasă, “la o cafeluță”. Pe drum, s-a răzgândit însă, la insistența unei colege, mergând la domiciliul acesteia, care era mai aproape de teatrul lui Constatin Tănase, întârziind până a doua zi. Când s-a dus acasă, la ora 4 dimineața, blocul în care locuia
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
fi ținînd în mînă? exclamă Starbuck, arătînd spre un obiect pe care-l flutura neamțul. E cu neputință! Un polonic de ulei?! Ă Aș, de unde, e un ibric de cafea, domnule Starbuck, replică Stubb. Vine-ncoace ca să ne facă o cafeluță. Nu vezi bidonul ăla mare de tablă de lîngă el? Acolo-și ține apa fiartă. A, neamțu-i un băiat de treabă, zău! Ă Fii serios! îl repezi Flask. Are un polonic și un bidon de ulei. I s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
renume / facem gropi adînci / pentru-ntreaga lume.../ Mona: Da ce-i cu veselia asta de-mi vine să plîng?! Octav: Iubito, te rog nu te amesteca în lacrimile noastre...! Groparul: Ei, eu am plecat. Mona: V-am adus țigări și cafeluță. Octav: Auzi, bătrîne, stai cu noi la o cafeluță. Groparul: Nu, frate, am treabă. Mă duc să mai trag cîte-un ochi pe la capelă... ăștia sunt în stare să-i dezbrace pe "cuminței". Da dacă tot ai țigări, dă-mi și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ce-i cu veselia asta de-mi vine să plîng?! Octav: Iubito, te rog nu te amesteca în lacrimile noastre...! Groparul: Ei, eu am plecat. Mona: V-am adus țigări și cafeluță. Octav: Auzi, bătrîne, stai cu noi la o cafeluță. Groparul: Nu, frate, am treabă. Mă duc să mai trag cîte-un ochi pe la capelă... ăștia sunt în stare să-i dezbrace pe "cuminței". Da dacă tot ai țigări, dă-mi și mie vreo două și-am plecat. Octav: (aducînd două
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mai ales dacă s-au apucat să facă curat. Și oricum, În curînd va trebui să-i dau iar să mănînce lui Minnie. O să mă duc la cafeneaua aia italiană, unde nu se simte nimeni ofensat. — Mergem să bem o cafeluță? Schimb direcția, pornind spre cafenea. CÎnd trecem pe lîngă magazinul de antichități, Îmi zăresc reflexia În vitrină și nu-mi pot reprima o vagă tresărire de mîndrie. SÎnt o mamă care Împinge un cărucior. Eu, Becky Brandon (născută Bloomwood), sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]