311 matches
-
potrivită pentru povestea vieții. Citind poemul fără a-l rupe În două, lăsînd continuitate acestei harnice și fără de sfîrșit preocupări, ne Încîntă felul În care ea se prelungește molipsind motanul pentru care torsul, schimbînd registrul, devine doar incantație trîndavă. Între caier și poala bunicii, mimînd toropeala motanului, nu se poate să nu resimți desfătarea poveștii toarse cu aceeași inepuizabilă răbdare a bunicii și ascultată cu lipsa de griji și fervoarea nedisimulată a copilului care ai fost odată. Dacă, respectînd continuitatea de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
bunicii și ascultată cu lipsa de griji și fervoarea nedisimulată a copilului care ai fost odată. Dacă, respectînd continuitatea de sens, am surprins atmosfera poemului, repunînd În drepturi kireji-ul, Înțelegem că prima imagine simbolizează divergent nu doar un sfîrșit al caierului de povești care era bunica, ci și al vremii miraculoase cînd eram copii, ca și al acelor timpuri patriarhale care nu se vor mai Întoarce niciodată. Decît poate În scurte clipe cînd nostalgia ne va readuce imaginar cu capul În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În poala bunicii unde torceam și noi la unison cu sfîrÎitul neobosit al fusului ce aduna răbdător fir pentru urzeala prin care să se țeasă povestea vieții noastre. Dar poemul pare să Încurajeze totuși comportamentul impenitent al celui care, În ciuda caierului isprăvit, mai poate toarce fir nou În poala visului. Cutia milei Să presupunem că cineva vă solicită să scrieți un haiku În care primul vers să fie cutia milei. Oricîtă imaginație Înaripată ați avea, cele două cuvinte vă trimit undeva
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vrejuri. Dar, iepurele zvâcnește și scapă... Parcă rușinat, „vânătorul rege“ se strecoară mai departe... se cațără pe un copac răsturnat și se întinde de-a lungul lui, și curând ai fi zis că a adormit cu adevărat. ...Noaptea își toarce caierul mai departe... Bufnița se aude șuierând. p Deodată, pătrunde zgomotos în râpă, o turmă de mistreți, printre ei se află și purcei, li se aude guițatul ascuțit... râsul înalță câteva clipe fruntea, dar renunță indiferent. Un fâșâit în apropiere, îi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care ei îl furau cu sârg. Țailic Trau lăsase baltă fabrica, înainte de a-i fi naționalizată, plecând din Goldana, mânat de stihii favorite, cu un rămas bun profetic: "Vă las vouă partea mea de construcție a socialismului victorios." Din acest caier al amintirii, Petrea Păun subție o ață de gând, așa cum Iustiniana torcea firul de tort de pe furcă: Galan ăsta pare să fie om cumpănit și păstrător, măcar că și el e sămânță de sărman, neștiutor și leneș. Amânând să-și scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fără să mă grăbesc... Era pentru mine o ocazie unică s-o aud spunîndu-mi ceea ce trează nu vroia să desvăluie. "Iubitul meu, îmi șoptea, sânt fericită... Prostule... o, cât de prost ești!... Hercule! O să-ți dau o furcă și un caier... Ești mai mare decât Aristotel, dar să nu te prind că faci filosofie cu mine... Ai crezut că... Suzy a ta... O, cât ești de drept și de curat... Ce copil ești... De fapt ești... De fapt ești un... Scuză
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
leneșă, până când aceasta se hotărăște să meargă În lume. Curăță o fântână, un măr spinos, o cățea cu salbe la gât și se tocmește să Îngrijească o cloșcă cu pui de aur, o furcă de aur cu fus și un caier de aur, care se nvârte și toarce singur. Fata primește ca simbrie o mulțime de vite. Fecioru 1 de Împărat bate la tatăl Zinei la poartă; acesta Îl primește și-i spune că, dacă el va reuși să scoată inelul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Speriat de Înfățișarea celor trei torcătoare, prințul o eliberează pe fată de această ocupație respingătoare. Și În basmul englezesc Tom Tit Tot, o mamă, rușinându-se de isprava făcută de fiica ei, Îi răspunde regelui: Fiica mea a tors cinci caiere, cinci. Regele, bucuros, Îi spune că el Își caută o nevastă și Îi propune: Unsprezece luni poate mânca tot ce-i poftește inima, poate Îmbrăca tot ce Îi place, poate avea câte prietene dorește, dar În luna a douăsprezecea trebuie
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
el Își caută o nevastă și Îi propune: Unsprezece luni poate mânca tot ce-i poftește inima, poate Îmbrăca tot ce Îi place, poate avea câte prietene dorește, dar În luna a douăsprezecea trebuie să-mi toarcă zilnic câte cinci caiere de in; de nu, e vai de ea, Îi tai capul! O mogâldeață neagră Îi propune fetei să o ajute cu condiția ca În fiecare seară să Încerce de trei ori să-i ghicească numele; dacă la sfârșitul lunii nu
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
leneșă, până când aceasta se hotărăște să meargă în lume. Curăță o fântână, un măr spinos, o cățea cu salbe la gât și se tocmește să îngrijească o cloșcă cu pui de aur, o furcă de aur cu fus și un caier de aur, care se-nvârte și toarce singur. Fata primește ca simbrie o mulțime de vite. Fecioru 1 de împărat bate la tatăl Zinei la poartă; acesta îl primește și-i spune că, dacă el va reuși să scoată inelul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Speriat de înfățișarea celor trei torcătoare, prințul o eliberează pe fată de această ocupație respingătoare. Și în basmul englezesc Tom Tit Tot, o mamă, rușinându-se de isprava făcută de fiica ei, îi răspunde regelui: "Fiica mea a tors cinci caiere, cinci". Regele, bucuros, îi spune că el își caută o nevastă și îi propune: "Unsprezece luni poate mânca tot ce-i poftește inima, poate îmbrăca tot ce îi place, poate avea câte prietene dorește, dar în luna a douăsprezecea trebuie
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
el își caută o nevastă și îi propune: "Unsprezece luni poate mânca tot ce-i poftește inima, poate îmbrăca tot ce îi place, poate avea câte prietene dorește, dar în luna a douăsprezecea trebuie să-mi toarcă zilnic câte cinci caiere de in; de nu, e vai de ea, îi tai capul!" O mogâldeață neagră îi propune fetei să o ajute cu condiția ca în fiecare seară să încerce de trei ori să-i ghicească numele; dacă la sfârșitul lunii nu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cel căruia îi înlesnea la Școala normală de la Bârlad să tragă cu urechea la explicațiile date colegului de bancă pe care îl medita viitorul profesor, cu care vor rămâne în gânduri toată viața. Micuțul meu prieten de atunci, își deșiră caierul desfășurat pe firul celor atâtea sute de pagini naratorul cu acumulări de atâtea și atâtea fapte de povestit, s-a dovedit un suflet cald și ales, cu o minte ageră și pătrunzătoare. A terminat Școala Normală spre sfârșitul războiului, trecând
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Trecura ani și mulți s-au dus, Pe neagră timpului cărare, S-au strâns că firul tors pe fus, Da-n caier ce mai este oare? De ce e viata-o fulgerare? Încât n-apuci măcar a ști Ce ni s-a dat la fiecare Sau viitorul cum va fi? Câte au fost nu se mai știe, Ce-au trecut fără de rost, Putine
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Niculai Șorea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93316]
-
credință în Tot și în toate. Moșnegii spun așa de frumos povești pentru că ei cred în faptele povestite, fapte care provin la rându-le din timpuri imemoriale. Moșneagul și copilul au aceeași uimire; ei trăiesc și retrăiesc același tors de caier, fiindcă timpul, așezat peste tot în aceleași ritmuri lente, curge la fel pentru ei atât în poveste cât și în realitate. La sat, bolta cerească își trăiește în sufletul și imaginația inocentă a celor căzuți întâmplător pe coaja terestră (probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
muzică atât de rafinată se întrețese în Mortua est!, încât din durerea morții răzbate doar vraja ei diafană: O rază te-nalță, un cântec te duce/ Cu brațele albe pe piept puse cruce,/ Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier/ Argint e pe apă și aur în aer176. În tinerețea ipoteșteană înclinația poetului spre o imaginară criptă, după moartea prematură a iubitei, este grăitoare: Alege-ți o cruce, alege-un mormânt/ Și zi: Aici doarme amorul meu sânt;// Și cântă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
traistă, Niște nuci, vreo două sute...” Și cu ochii plini de lacrimi Prinde iar de mă sărută. Poate, maică, sunt bătrână... Și - a prins dorul să mă-ndrume Să mai văd odată maică, Ce mi-a fost mai drag pe lume ! Caierul mi-i pe sfârșite... Mâine, poate-și curmă firul, Și-ntre patru blăni de scânduri Să mă cheme cimitirul... Jale mi-i de voi mămucă, Și visez chiar și deșteaptă, Cum, pe-o margine de groapă, Bietul taică-tău m-
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ele. Tot ele torceau, țeseau, împleteau și coseau hainele, așternuturile și decorațiunile casei. Iarna, cu lampa de petrol stinsă după ce adormeau toți ai casei, își trăgeau scaunul la fereastră și sub lumina lunii, proiectată pe omătul de-afară, își isprăveau caierul de tors. Băutura și tutunul le erau însă interzise. La bătrânețe doar, puteau exersa aceste plăceri cu motivația ,,ca să mai uite de dureri". Alcoolul era distracție bărbătească, însă atât ,,cât să-ți poți duce capul". Dar ,,cum devine" să nu
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Începuturi, de când Homo Sapiens, făptură roasă de curiozitate, a dorit să cerceteze depărtările și s-a Îmbarcat pe plute și corăbii, coji de nucă, pentru aventuri temerare. Țărmul a apărut Într-un târziu ca o surpriză, conturându-se net din caierul nesfârșit de lumini Întins de-a lungul neliniștii arhipelagului. Jakarta este situată În centrul celei mai mari insule a arhipelagului indonezian, Java, regiune deosebit de fertilă, amalgam de culturi și etnii, patria multor emigranți chinezi, indieni, englezi, dar și a unor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ruptură cu lumea exterioară să fie naturală și provizorie. De sus, de dincolo de sus Unde și îngerii-și răpun, Sub caduceu din nuielușă de alun, Ocrotitorii magi pe cai ce nu-s Decât himere toarse pe un fus Aduc un caier care prinde-n codrii de gorun, Prin labirint de clopot, firul dus1250. Oricum ar fi, tot ceea ce constituie domeniul gândirii noastre își trage originea din impresiile ce ne parvin sau ne-au parvenit prin intermediul simțurilor noastre obiective. Când ne amintim
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Convorbiri literare, martie 2010. 1245 Dan Brown, Simbolul pierdut. 1246 Titania Hardie, Labirintul rozelor. 1247 Eugen Ovidiu Chirovici, Labyrinth.com, Editura RAO, București, 2009. 1248 Id. mottoul cărții. 1249 George Bacovia, "Plouă", în Plumb, Editura Litera, 2009. 1250 Liviu Pendefunda, Caier și fus, Falii 9Poema sufletelor și a pietrei, Editura Timpul, Iași, 2011. 1251 Dumnezeul lui Pitagora este monada sau Thotul. 1252 Liviu Pendefunda, Casa profunzimii, Falii 9Poema sufletelor și a pietrei, Editura Timpul, Iași, 2011. 1253 George Bacovia, "Baladă", în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lumină (54) Transformarea primelor două metale nobile în efluvii reverberante și sonore are loc în clipa revelației, iar versurile în care T. Vianu văzuse un pastel, conțin de fapt magia proteică a elementelor: „Când torsul s-aude l-al vrăjitor caier Argint e pe ape și aur în aer.” Aceeași obsesie eufonică metaliferă domină subconștientul bolnav al lui Eminescu, autor în anii întunecării al strofei perfecte ce urmează : „Atâta foc, atâta aur, Ș-atâtea lucruri sfinte Peste-ntunericul vieței Ai revărsat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
acesteia n-a fost altceva decît o iluzie optică în timpul scurs între 1815 și 1914. Afacerea n-a fost chiar atît de simplă. Faptele efective au luat forma unei întretăieri neprevăzute de evenimente, atitudini, sentimente și idei țesute într-un caier ce a sporit mereu, potențat de trei accese de febră succesive. Primul, uitat astăzi, se referă la dominația religioasă asupra popoarelor pînă în jurul lui 1830. Apoi, cel de-al doilea constă în afirmarea principiului marilor naționalități o dată cu unificarea politică a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
să se anine pe frunțile lor, regăsite după un atât de lung drum. De-aș fi trăit în vremea de-atunci, seara, când m-aș fi întors lângă tine, încet ți-aș fi spus: Iubito, chiar astăzi am tors din caierul greu al vremii o zi minunată. Așteaptă să tragă poștalionul în piață. Vino, scutură-ți părul, unduiosul, de zână, hai să plecăm pe drumul de-argint spre Milcov. - Mi-ești dragă. Să ne prindem și noi în hora de aur
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
șoptește: Iubito [se cade să observăm aici că apelativul însuși e unul destul de riscant de folosit în epocă, desemnând un tip de relație afectivă sensibil diferit de cel al camaraderiei întru comunism a sexelor opuse], chiar astăzi am tors din caierul greu al vremii o zi minunată", într-un stil al retorismului vechi care se aseamănă destul de bine cu retorismul pașoptist. Nu e greu să ne imaginăm cum ar fi adaptat această propoziție personajele unor, de pildă, Paul Everac sau Corneliu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]