400 matches
-
culturale grotești, cu denudări stridente ale convenției literare („Astfel a fost ucis bătrînul Hamlet de soția care i-a distilat esența de năpîrcă în tubul acustic”, „Atît de intensă și de strindbergiană e reciproca noastră aversiune”, „pamfletarul Arghezi surîdea cîinește”), calambururile („Pe iubita mea o cheamă Aliluia. Pe tatăl ei l-a chemat Ali, deși era turc, iar pe mama ei, Luia. (...) Numele acesta e comod căci își găsește aplicația în toate împrejurările”) și celelalte ingrediente sînt subordonate unei „teze” antiromantice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un portret al autorului și cinci desene de Marcel Iancu, plus un desen de Milița Petrașcu) a fost primit cu amabilitate de critica modernistă (Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Lucian Boz, F. Aderca): facilitate umoristică, inteligență risipită în artificii sterile, calambururi ș.a, lipsa sensibilității compensată prin fantezism ironic și virtuozitate imagistică sînt cîteva dintre „etichetele” aferente. Plusul de „disciplină formală”, caracterul relativ „unitar” al scrisului, atitudinea (aparent) deferentă față de clasici și spiritul cultivat - trăsături prezente cu deosebire în „nuvela” Don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca un autor solar, de tip clasic, la care „divagația morbidă a spiritului este exclusă”. Prozele sale vădesc o „luciditate” amuzantă, care nu pierde niciodată controlul și care (spre deosebire de dicteul automat al suprarealiștilor „gravi” și „lirici”) produce rîsul. Cum? Prin „calambururi de esență sofistică” manifestate prin relațiuni „absurde și totdeodată cu aparențe de corectitudine”. Criticul rămîne însă mereu la suprafața textului. Apropierea „jovialității” lui Urmuz de fumismele lui Alfred Jarry și Charles Cros, stabilită în „Curs...” (și deja loc comun al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
niște false automatisme, parodiind academismul prozei curente”. Se insistă mereu asupra caracterului „bufon”, care — din punct de vedere filozofic — e „sofistic”; „Pîlnia și Stamate” e o „bufonerie lucrată lucid, parodiind descripția cadrului în romanele curente și făcînd o serie de calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor”. „Absurditatea cea mai izbutită” este „Ismail și Turnavitu”, „portretistică solemn academică și parodie a obișnuințelor burgheze, în care se face mereu confuzie între cele trei regnuri, animal, vegetal și mineral”. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu prejudecățile criticii tradiționale de autoritate. Primii vizați sînt G. Călinescu și Tudor Vianu. Ideea „echivocurilor” lingvistice emisă de cel din urmă e negată prin introducerea unei opoziții între jeu de langage (categorie a „gratuitului” și „amuzantului”, în care intră calambururile de care vorbea G. Călinescu și echivocurile invocate de Vianu) și coup de langage (categorie „de adîncime” proprie poeticii urmuziene). Una dintre cele mai interesante opinii privește „sensul major al viziunii la avangardiști”, anume „descentrarea umanului în ierarhia universală”. Descentrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
i-au evocat; Boswell l-a evocat pe prietenul său Johnson cu multă căldură; Aubrey, de exemplu, deși vizibil Înzestrat cu spirit caustic (wit), se mulțumea să citeze admirativ vorbele de duh ale eroilor săi, nu-i sacrifica de dragul unui calambur; referința la articolul marelui Thomas Babington Macaulay despre Boswell pentru Encyclopaedia Britannica e Întrucâtva mai pertinentă, deoarece, ca multiplă mise en abyme: „Chick” scrie despre Macaulay care scrie despre Boswell care scrie despre Johnson care scrie despre etc. Ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
seama dacă merită sau nu să iubească o fată. Prin educația și citirile lui de până aici înțelesese că iubirea e un sentiment care se înfăptuiește la toți oamenii în același chip: prin căsătorie. Vorbele lui Weissmann i se părură calambururi din Furnica. Felix avea în sufletul lui un fond de gravitate. Se despărți sub un pretext oarecare de Weissmann și se întoarse acasă, unde se închise în odaie. Discuția îi redeșteptase amintirea Otiliei. Singura întrebare era dacă Otilia îl iubește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de natură fonetică: cuvintele par să fie clasate în funcție de prima silabă și, în mod secundar, de rimă. De altfel, acesta este motivul pentru care, înainte de popularizarea cărților, poezia avea rimă, pentru a învăța textele mai ușor. Fonetica stă la baza calambururilor, a jocurilor de cuvinte, căci și în acest caz punem în funcțiune memoria lexicală. În afară de această clasare, diferită de cea a memoriei semantice (ordonată pe teme), memoria lexicală mai poate fi percepută ca o plasă vastă, în care cuvintele sunt
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
următor: „E vorba de douăsprezece scurte poezii, care reconstituie, oarecum în felul lui Petre Stoica din Un potop de simpatii, dar împingând sarcasmul și parodicul mult mai departe, universul deruralizat al satului contemporan. Intenționat anecdotice, utilizând clișeul jurnalistic, poanta și calamburul, (...) aceste poezii sunt spirituale fără să fie profunde”410. Ceea ce trebuie să fi părut însă extrem de subversiv în perioada respectivă este tocmai sarcasmul distrugător al acestor texte, în care cititorul putea identifica sloganuri și comportamente ale vremii, alături de termeni din
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pustiirii filozofiei de care trebuia să scape mai întîi el. Fiind sprințar, inteligent și superficial, nu a avut însă răbdarea necesară, odată trecut de 40 de ani, să asimileze un autor sau un domeniu. Îi plăceau prea mult spectacolul, cozeria, calamburul, ca să mai găsească în el resursele necesare pentru lucrul metodic și aprofundat. Lectura de tinerețe a teoriei lui Engels privitoare la raportul dintre muncă, unealtă și limbaj l-a marcat pentru restul vieții, iar încercarea de a altoi pe ea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
autorilor împrumută, în plus, mult din personalitatea culturii populare (cazul Saturnaliilor în literatura latină și specificul acelui Italum acetum). Academiile în care se practică parodia, chiar și ca simplu exercițiu de oratorie, nu se sfiesc să recomande folosirea proverbelor, a calamburului pe scară largă. Din această ecuație nu putea lipsi nici limbajul obscen, manifest al spiritului liber de orice constrângeri ori formă de cenzură. Și literatura medievală cultivă dublete parodice, pregătind calea pentru marea aventură a romanului parodic renascentist. Transformările hilare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literare specifice Antichității grecești, constituind "nu doar o mișcare de come back, flashback sau feed back, adică de repetare, ci un proces de analiză, anamneză"136. Satira menippee este readusă într-un circuit ce îmbină parodia lingvistică, definibilă prin omniprezența calamburului, cu note din cea mai dură agresivitate îndreptate împotriva regimului politic detronat. La acest nivel, este vizibilă asemănarea cu romanul parodic, îndreptat împotriva ideologiei de stat și cultivat de unii autori postmoderni. În plus, prin intermediul satirei se face și necesarul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ceafa lui cea strâmbă, tărându-l din cer în Infern, tocmai de unde se zice că nimeni nu se mai întoarce (s.n.)"152. Din Apokolokyntosis nu lipsesc nici parodii la adresa codului procedural și a limbajului juridic, adăugând registrului serios anumite proverbe sau calambururi ("acesta instrumenta o anchetă după procedurile legii Cornelia [...]. Redactează și iscălește actul de acuzare: uciși 35 de senatori, 221 de cavaleri romani, cât despre restul cât nisipul și colbul drumului [s.n.]"). Statutul de observator al propriei înmormântări îi oferă lui
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sunt de factură livrescă, literară (de la poemele homerice până la poezia prețioasă, idilică sau bocetele populare, intertexte din diverși poeți latini etc.), dar le adaugă un plus de culoare locală cultivând limbajul vorbit, colocvial, ale cărui mostre de înțelepciune proverbele ori calambururile ("O mână spală pe alta", " Trebuie să te naști ori rege, ori idiot", " Șoarecii ling pietrele de moară") nu lipsesc nici din textul unui autor altminteri deosebit de exigent. Se confirmă și "diagnosticul" pe care îl punea Bahtin, extrem de inspirat, specificității
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
odinioară erou, nebunul înțelept de astă dată retrogradat la statutul de libert și denumit Trimalchio, se acoperă în scrierea lui Petronius de un comic pluristratificat. Comicul de nume e secondat de cel de situație; nu lipsește nici comicul de limbaj: calambururile lui Trimalchio stârnesc hazul dar tocmai pentru că nu sunt reușite, găselnițe personale, ci se datorează crasei ignoranțe care îi imprimă un statut de bufon, de măscărici. De aceea proverbe precum "Vinul stăpânului este recunoștința paharnicului" sunt nelipsite în afirmarea superiorității
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de natură lexicală se realizează fie "prin repetarea" lor (care însă nu "coincide cu planul compozițional"), fie prin "mutarea elementelor componente (un procedeu frecvent al parodiei este citirea versurilor de jos în sus)", fie prin "schimbarea sensului cu intenție de calambur (parodiile scolastice ale versurilor clasice)", fie prin "adăugarea unor refrene cu sens ambiguu (refrenul din piesa Broaștele parodiind versurile lui Euripide "Am pierdut ulcica", procedeu preferat în anecdote), în sfârșit, "prin disjungerea de procedee similare și îmbinarea de procedee contrarii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ideea de "Tu"). Sub aparența unui Eu unitar, puternic diferențiat, de regulă copleșit de narcisism, Nichita Stănescu e, în realitate, un problematic impacient; dualismele lui multiple, neistovite, sunt ale unui dilematic neobosit, la care râsu-plânsu, panica și extazul, gravitatea și calamburul, tot soiul de alte atitudini antitetice, compun o textură larg-sintetizatoare. Ce și cine sunt trimbulinzii săi? Niște creaturi neîncadrabile într-o tipologie. Ideea poate să-i fi venit de la Villiers de l'Isle-Adam, autorul lui Triboulet Bonhomat. Un superlativ precum
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de genul: Ce este viața? Când începe și încotro se îndreaptă?; sau Care este puterea supremă ce animă universul și creează viața? nu ating nivelul poemelor de vârf. Limbajul filozofant din al doilea text sfârșește în frivolitate, în bufonadă și calambur: Puterea de a fi, / dar mai ales puterea / Puterea de a nu fi, / dar mai ales puterea / de a nu fi fost fiind (...) Când nu mai ești, e ca și cum / nici n-ai fi fost. / A fi, e ca și cum / nici n-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
oratorie savantă, cresc pe un fond unduitor, pe cât de pasional, pe atât de neutru, de unde tandrețea difuză și ludicul. O astfel de poezie de jocuri calculate e, de multe ori, un derivat cultural agrementat cu inserții parodice, discurs deturnat în calambur și zeflemea. În Examenul, să zicem, autorul e cel dintâi care se amuză la modul urmuzian: La dreapta, urmând o dungă de cer Se rostogolea soarele pe șine de fier De nici nu știai dacă el hodorogea Ori roabele duruind
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ar sublinia mobilitatea celei numite Prounikos, În opoziție cu nemișcarea eonilor Pleromei. Deoarece, În cazul acesta, primul sens al lui prouneikos ar fi de „hamal”, Marvin W. Mayer are cu siguranță dreptate atunci cînd face observația că numele este un calambur, construit pe un dublu Înțeles, și că se poate traduce prin „un hamal năbădăios”13. Deoarece nu are partener, Sophia-Prounikos Își caută unul În zonele inferioare ale universului (ad inferiores partes), știind, și deplîngînd totodată acest lucru, că Tatăl nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
venind de sus, sufletul (psyche) s-a „răcit” (epsychthai) atunci cînd a fost așezat În „Îmbrăcămintea de piele” (Geneza 3:21), adică În trupul pămîntesc 28. Toate acestea reprezintă, pînă la un punct, idei autentice ale lui Origen. Chiar și calamburul bazat pe asemănarea dintre cuvintele grecești psyche („suflet”) și psychros („răcoare, răceală”) a fost folosit de Origen Însuși 29. Dar, după cum a arătat P.F. Beatrice, Origen nu accepta identificarea, provenind de la Filon, a „Îmbrăcăminții de piele” (dermatinoi chitones, tunicae pelliciae
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de mai multe ori (de exemplu, în cultura română). Diferite de la o cultură la alta sunt și „regulile de creativitate” verbală: în Ungaria, Turcia, Rusia sunt frecvente insultele verbale, în Europa Centrală Ironia, în Marea Britanie - puns and limmericks, în Mexic - calamburul. 2.4.4. Cooperarea interlocutorilor Modalitățile de cooperare conversațională sunt supuse variației culturale: maximele cooperării sunt fixate diferit în conștiința comunicațională a vorbitorilor aparținând diverselor culturi și, în consecință, mecanismele generării implicaturilor conversaționale diferă. În formularea lui Grice (1979), principiul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și scene erotice etc. Ele se derulează într-un „spațiu paralel”, o „realitate facticială” care, în mod aparent, pare să scape de sub controlul „cenzurii moral-religioase”. Comunicarea conținutului „miturilor sexual-erotice” se face prin intermediul limbajului simbolic de o mare și nuanțată varietate; calambururi, expresii aluzive, injurii, obiecte și imagini cu un substrat transparent, anecdote etc. În toate aceste cazuri, trebuie să vedem sursa limbajului simbolic și a construcțiilor mitice în sfera inconștientului, acest „rezervor pulsional” aparent inepuizabil. Simbolurile și miturile sexualității Miturile sexualității
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
dacă amintim și normele diferite de transcriere și lecțiunile diferite ale Aureliei Rusu, iarăși nesemnalate". Sub o judecată aspră ce veștejește inclusiv diletantismul în editologie se află experimentul Petru Creția, a cărui școală, îngăduindu-și emendații clandestine, inserții, plombe frizând calamburul și colajul, "face din poezia lui Eminescu un fel de text de consum, al ei propriu, iar din autor un cobai sub o lupă. Și acest lucru, sub acoperirea aplauzelor de obște." N. Georgescu, un inițiat (nu de sfiim să
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
unei ideologii străine spiritului românesc. Formația filosofică a autorului transpare în mania de a categorisi și sitematiza. Referindu-se la peisajul nostru cultural de azi, Gabriel Stănescu distinge trei tipuri atitudinale: nihilistul solipsist, indiferentul, neimplicatul, somnolentul, inteligentul estetizant, livresc, amantul calamburului, toți trei fiind înrudiți prin lipsa de pasiune și entuziasm, mai pe scurt un soi de alexandrinism al comentariului actelor de cultură. Reprezentant de frunte al acestei silențioase furii demolatoare este Andrei Pleșu, Falstaff-ul imberbilor de la "Dilema" (veche?), victima cea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]