4,540 matches
-
pocniturile ce se aud sub focul care încă arde mocnit înainte să răbufnească. Nu și dacă admiți că Raiul și Iadul fac parte din aceeași materie intergalactică, a cărei existență a fost de curînd demonstrată, se gîndește Tîrnăcop. Mi-e cald, transpir, zice Roja, cu ochii tot mai bulbucați în direcția focului. — Vîlvătaia asta seamănă cu bolta luminată pe care Iehova i-a arătat-o lui Avraam, trezindu-l în toiul nopții, trăgîndu-l de mînecă înspre un loc anume, spune Gulie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tot va trebui să renunți, să-ți cauți altă ocupație, numai din amintiri nu mai poate trăi nimeni. Ce-a fost a fost, vremurile s-au schimbat, numai tu ai rămas să bați pasul pe loc. Amintirile nu țin de cald și nici nu te mai fac să te simți împlinit. La început a fost frumos, ai crezut cu încăpățînare că acea primă întîlnire cu Milițică din fața Academiei de Științe o să-ți schimbe viața. Și chiar a făcut-o, însă nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zăpadă și șoferii nu erau prea experimentați. Restaurantul era într-o grotă, doar una din cele 4 părți dădea înafară. Un foc imens încălzea o parte a corpului, apoi te întorceai și încălzeai și restul. Era o luptă continuă între cald și rece. O să fac gîlci, pneumonie, degerături și cumătra cu coasa va izbăvi Iașul de un primar nepriceput, gîndeam cu o ironie camuflată. Ți-ai găsit! Eu zic că Dumnezeu m-a ajutat să nu mă îmbolnăvesc, dar dușmanii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Râuri de salivă și de putoare pe valea Sărății, lipicioasă și putredă piele de broască acoperea cerul. Dacă află tanti Eugenia, te fac de râs la tot satul, auzi fătălăule, la tot satul. În acea dimineață, soarele l-a sărutat cald pe buze: Mamă?! 21. În '87, trimestrul doi, făceau practică în atelierele din Petru Poni. Clasa a X-a se sfârșea cu examen. Printre menghine, eprubete și strunguri, unii doseau caietele de pregătire, iar alții cărțile de joc. Maistrul stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zi, cînd suiam la deal cu Vilmoș ca să ne mai dăm o dată, m-a Înhățat tata confiscîndu-ne și sania. Dracu’ ne pusese să ne alegem traseul chiar pe lîngă crama În care-și exercita el autoritatea locală. Era pălincia comunală. Cald și mireasmă tare În beciul acela, bărbați Îmbujorați la față, voioși că nu mi se Întîmplase nimic rău, fiindcă pare-se că, de multă vreme, se chinuiau să ne dibuie. Tata a ieșit pînă la crama vecină să aducă pentru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ați potolit setea și nu știu cum, dar m-am simțit împăcat, mângâiat, plin de bucurie, ca atunci când plouă... Poți spune că m-am saturat și eu, dacă vouă nu vă mai era sete. Și acuma mi-e la fel. Mi-e cald în piept, parcă am aripi de bucurie, aș râde și aș plânge de bucurie, dar nu așa ca adineauri nu știu cum să-ți spun, adineauri era așa, pentru ce se întâmplase atunci. Că m-ai făcut sănătos. Dar acum știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
bine seamănă cu vecina mea! Nu știam că are o nepoată așa de mare!... Cum mă uitam la ea, fetița ridică privirea : "Bună dimineața... și-mi spuse pe nume (probabil mă cunoștea de la mama ei). Ai dormit bine ? A fost cald în casă? Ți-au plăcut cartofii ? ciripea mereu cu glăscior subțire, în timp ce se uita cu ochii mari cum umpleam găleata cu apă de la pompă. Apa e la fel de bună ca aceea de la fântână ? mă întrebă. Cum ai făcut-o să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
bine seamănă cu vecina mea! Nu știam că are o nepoată așa de mare!... Cum mă uitam la ea, fetița ridică privirea : "Bună dimineața... și-mi spuse pe nume (probabil mă cunoștea de la mama ei). Ai dormit bine? A fost cald în casă?..." Spicul de grâu M-am trezit, ca de obicei, când se îngâna ziua cu noaptea. Mie-mi place să dorm, mai ales când știu că-i treabă dimineața așa că întotdeauna mă trezesc în zori, ca să pot trage un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-mă la el, spre soare, parcă prin el... Era liniște. Se potolise și vântul, nici valurile nu se mai auzeau, se făcea liniște, tot mai liniște, o liniște dulce, cum nu mai simțisem vreodată, cu atâta bucurie și blândețe și cald în inimă... și tot dulce era în cerul gurii, "ca și cum gura mea se sătura cu bucate alese" (cam așa sunau cuvintele psalmistului pe care mă căznisem să le învăț la școală) nu-mi bătusem capul să înțeleg despre ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
El la tatăl Lui... poate are nevoie de slujitor. Merg așadar sunt liber; nu m-am mai îmbolnăvit așadar mi-a iertat păcatele și nici eu n-am mai greșit... uite, cum vorbesc de El, mi se face lumină și cald în piept . Asta o fi iubirea de care vorbesc ucenicii Lui, nu ?! Dar unde-or fi cu toții ? Unde s-or fi dus ?! Îl așteaptă, cred, acasă. Ca să fie mereu cu El, așa cum eu sunt cu El și El e aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să adie era ca un cântec și apoi venea încă un glas și încă unul și încă unul... așa cum se aprind stelele, noaptea, una câte una... până se umple tot cerul de lumină... Și era atâta pace și liniște și cald și bine... Așa e, spuse străinul : e din rochia mamei lui. Își ștersese lacrimile, când văzuse mielul. Și n-am să știu niciodată de ce l-a dat atunci înapoi și de ce-o fi murmurat, privind la copil : El e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aceea în piept, eram cu adevărat fericit... aș fi fost fericit pe deplin dacă n-ar fi fost atâta jale în casă. Veniseră și vecinii... dar n-am zăbovit mult să mă uit la ei. În jurul meu era lumină și cald și primăvară și ce voce caldă avea El... Ei da, L-am văzut pe El, prietenul nostru... Eu nu fusesem atunci când îi povestea Mariei iar Marta căuta să pregătească de-ale gurii... așa că, tocmai bine, uite-L, o să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Lazăr și plângeam moartea lui și moartea noastră în moartea lui... și am văzut când s-a strâns toată lumina la loc, în pieptul Lui... de acolo de unde ieșise la început... Și niciodată până atunci nu-mi fusese așa de cald și bine. Mi-era frică să mă apropii de frate-miu: patru zile zăcuse în mormânt... și nu mă puteam uita la el, nu puteam să-l ating... mi-era frică: am alergat la el, dar parcă rămăsesem cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
singur. Ești sărac în duh și singura bogăție e dorul după ei și iubirea pentru ei... Așa mă simțeam și eu, pierdut, dar când l-am auzit pe El, parcă deodată mi s-a deschis inima... mi s-a făcut cald în piept, știam că sunt, dintotdeauna, cu toți ai mei... acolo, în timpul fără de timp... și că nici n-am fost vreodată singur și orb... Am încetat să mai plâng... îmi revenise vederea, dar nu-mi mai păsa dacă văd sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vorbit așa de mult bătrânul, înseamnă că făcusem urât de tot. Cine știe, s-o fi speriat și el ! Eu mai văzusem pe cineva odată, leșinat. Fusese cald toată ziua, stătuserăm noi când în apă, când la umbră, dar de cald era tot cald. Doar așa-i vara ! De la un timp însă, băiatul acela, străin, se trăsese deoparte și se uita la noi, dar nu știu cum, așa, de departe, cu ochii tulburi și grei... Dar cine să-l bage-n seamă! I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fratele meu și a pornit să-mi caute leacul... Bătrâna : Ei, bietul de tine, aiurezi ! Bine că ți-a scăzut arșița ! De unde frățior la tine ? Cred c-ai visat ! Hai, ia și bea niște lapte, uite, ți l-am adus cald ! Și mâine e Crăciunul! Pruncul Iisus te-a făcut sănătos, nu uita să-I mulțumești când mergem la biserică. Acum, după ce mănânci lapte cu mămăligă să-ți facă bine la piept, am să te las să dormi. Să nu ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
am aici scrisoarea, spune Dora încercând să scormonească cu mâinile înțepenite de frig într-un buzunar al genții de voiaj. Nu vă obosiți să căutați, nu vă înșelați deloc. Îl cheamă Ciprian. Dar trebuie să privim scrisoarea în liniște, la cald, la lumina zilei. Și trebuie să îl consultăm pe Ciprian și arhivele lui. Oricum, nu se pune probleme să plecați în seara asta altundeva decât la Arbore, soția mea Ștefana și cu mine vom fi bucuroși să vă avem oaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noștri le-au citit și, cine știe, le vor citi poate și nepoții. Dar intrați, cred că ați înghețat, vesta dumneavoastră pare subțire, iar încălțările nu sunt nici ele făcute pentru zăpadă. Intrați ! Intrați vă rog, o să pregătesc imediat ceva cald. Adresându-se apoi lui Dragoș : Atanasie a ajuns desigur cu mare întârziere la gară ! Trenul vine la patru și el a plecat de aici cred că pe la aceeași oră. L-am grăbit de mai multe ori, bănuiam că vii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ta, așa cum își dorea atât de mult tatăl vostru. Oamenii au fost potrivnici acestei întâlniri, dar Cel de Sus este mai puternic decât toți și cele scrise de Dânsul se împlinesc întotdeauna. Dar vino să mănânci și să bei ceva cald, fetițo ; la mine te voi ospăta cu fructe ale pământului, pe care nevoia mi le-a făcut prieteni. Se spune că femeile sunt "permeabile" la natură, iar eu pot confirma pe deplin că se poate trăi consumând doar vegetale. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bine, dar nu sta pe trepte. Îți aduc imediat un scăunel. Cecilia a venit în grabă cu un scăunel pe care a așezat-o pe Silvia și a învelit-o într-un pled. —Nu îmi este frig; este atât de cald și de plăcut, de aceea am voit să ies că mă simt în cameră ca într-o închisoare. — Te cred, dar nu poți dintr-o dată să ieși îmbrăcată lejer și nici să stai prea mult, oricât de cald ar fi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
atât de cald și de plăcut, de aceea am voit să ies că mă simt în cameră ca într-o închisoare. — Te cred, dar nu poți dintr-o dată să ieși îmbrăcată lejer și nici să stai prea mult, oricât de cald ar fi afară și de frumos, fiindcă organismul dumitale este slăbit. În timp ce ele discutau, au fost întrerupte de doamna Codreanu, o bună prietenă a Silviei. —Bună, Silvia, ce faci? —Îmi trag zilele. — Intru puțin la tine. — Îmi face plăcere. Intrând
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
S au sărutat și s-au sărutat parcă să recupereze timpul irosit fără acest minunat dar al firii. La un moment dat, Cecilia desprinzându-și buzele a rostit ca pentru ea. Deși sunt înconjurată de zăpadă, mi-e atât de cald și mă simt atât de bine! Sunt atât de fericit! Cecilia, mă aștepți puțin? —Unde te duci? — Până la mașină. Matei gândindu-se că acum era momentul cel mai potrivit pentru a-i oferi inelul cumpărat, s-a întors repede, a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a rămas intact, observă Cecilia. — Fiindcă nici n-a mai nins și nici n-a bătut vântul. —Iai! simt rece în spate. Strânge-mă tare în brațe, Matei! Matei îi apropie spatele de pieptul lui îmbrățișând-o din ce în ce mai strâns. — Ce cald ești tu! Pe zăpadă rămăsese cercul pe care îl desenaseră ei în ziua în care s-au logodit, simbolizând atât inelul de logodnă cât și unirea lor. În mijlocul cercului își scriseseră numele. Simțindu-se bine în brațele lui Matei a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ar mai fi de făcut și de spus. Trebuie să dezghioc imaginea filigranată a celor două localnice care ne-au surprins fotografiindu-le hibernala grădină zen din fața casei. Este frig; părul desfăcut mi se revarsă pe umeri, ținându-mi de cald; ea, cea de lângă mine, îmi surâde iarăși, în felul acela jucăuș și irezistibil. Ne plimbăm neglijent pe țărm, apoi, brusc, ne hotărâm să urcăm pe colina care se ondulează elegant, într-o spirală provincială, spre acoperișul de țiglă arămie al
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai ținem seama. Iar oamenii, reduși la această iluzie și care au acceptat să nu fie nimic altceva decât aceasta, acești oameni nu se mai raportează la natură ca la o parte din ei înșiși, ca la frig și la cald, ca la dur și la moale, ca la dăunător și ca la binefăcător, ca la o mâncare și ca la o băutură, ca la o lume a vieții sau ca la natura corpropriată. O consideră încă și mai puțin ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]