746 matches
-
Cenușăreasa și prințul coboară treptele bisericii înconjurați de orez, aruncat de mulțimea adunată, printre care și șoriceii, îmbrăcați în uniforme de general, ca și membrii ai Gărzii Regale. Filmul se încheie cu o scenă în care însurățeii se sărută în caleașcă, în drum spre luna de miere. Au dublat în limbă română: Alte voci: Muzica Studio dublaj: AGER FILM Studio cântece: AGER FILM Regie dialog: Anca Sigartău Traducere: Maria Frenț-Lung Regie muzicală: Bogdan Giurgiu Adaptare cântece: Marian Stere Coordonator artistic: Maciej
Cenușăreasa (film din 1950) () [Corola-website/Science/320560_a_321889]
-
1846 o prelungire a contractului de vânzare a produselor, invocând faptul că încă nu și-a recuperat valoarea investiției. Nikolai Karlovici Giers, viitor ministru de Externe rus, remarca și el în același an adunarea "„cetățenilor”" la Copou, precum și fanfara militară, caleștile boierilor, care fumau pipe, dar și tineri alături de doamne elegante, despre care notează că se fardau excesiv ("„mult sulemenite”"). La 6 septembrie 1846 grădinarul parcului solicita 5.500 de arbori, dintre care 400 de tei, 300 de plopi (ambele soiuri
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
și pentru a socializa cu indivizi similari: „înlocuind salonul, aristocraticul Copou prelua toate funcțiile sociabilității, devenind un imens salon fără frontiere”. Amintirile lui Alecu Russo confirmă acest tablou: "„Copoul este teatrul unde tânărul debutează în lume, sentimental culcat într-o caleașcă, cu obișnuita țigară în vârful buzelor. Copoul mai este arena în care cucoanele noastre, mari și mici, tinere și bătrâne, urâte ori frumoase, se întrec în strălucirea toaletelor”". Un studiu socio-antropologic pilot efectuat în 2013 pentru municipalitate a constatat că
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
trăsurii doctorului, apoi apelează la un câine pe nume Pompey pentru a urmări mirosul trăsurii. Pista arată că trăsura a tăiat brusc câmpul pentru a ajunge la un drum nou care merge în direcția orașului Cambridge. Holmes înțelege astfel de ce caleașca nu fusese văzută în satele aflate în continuarea primului drum. Cei doi prieteni ajung în cele din urmă la o cabană aflată în plin câmp după ce trăsura doctorului a trecut (fără să-i vadă) în sens invers. Holmes și Watson
Fundașul dispărut () [Corola-website/Science/325431_a_326760]
-
Deva-șilor, zeul războiului, zeul fulgerului și al furtunii, cel mai mare dintre războinici și cel mai puternic dintre toate ființele. Era apărătorul zeilor și al întregii omeniri împotriva forțelor răului. Indra era considerat un zeu solar, ce străbătea cerurile în caleașca sa aurită. Cel mai adesea era însă cunoscut ca zeu al fulgerului, mânuind cu iscusință și putere arma celestă, Vajra (fulgerul). În luptă, Indra folosea de asemenea și arcul, un laț și un cârlig. Printre altele, Marele Zeu avea puterea
Indra () [Corola-website/Science/302119_a_303448]
-
divin al nemuririi (Soma) și consuma cantități uriașe din acesta. Uneori, stăpânul zeilor bea elixirul divin pentru a căpăta puteri în lupta cu dușmanii săi, iar atunci când făcea aceasta, creștea instantaneu foarte mult, ajungând la proporții gigantice. Când nu folosea caleașca aurită, Indra călărea un elefant mare și alb (Airavata), care era întotdeauna victorios și care avea patru colți de fildeș ce semănau cu un munte sfânt. De-a lungul timpului, Indra a primit numeroase nume: Sakra („Cel Puternic”), Vajri („Cel
Indra () [Corola-website/Science/302119_a_303448]
-
arcul, acul și firul de ață. apare în iconografie ca o femeie îngrozitoare cu mai multe brațe, și având trei fețe, dintre care una este de mistreț. Ea umblă escortată de un alai de zeițe cu râturi de animal, în caleașca sa trasă de șapte porci , sau călare pe un mistreț, și fiind însoțită de Rahu, demonul eclipselor. În China, Marici este numită "Mólìzhītiăn", și a fost adoptată și de către taoiști, iar în Japonia este numită "Marishi-ten" și este foarte venerată
Marici () [Corola-website/Science/330786_a_332115]
-
auzise despre moartea tatălui său, întâlnirea acesteia cu prințul în pădure, momentul când rochia mamei ei i-a fost distrusă de mama ei vitregă și fiicele sale, și un pasaj comic cu Zâna Bună ce trasformă un dovleac într-o caleașcă. Primul trailer oficial a debuatt pe 15 mai, 2014. Trailerul a derulat pe o perioadă de 1 minut, neoferind nici o scenă din film, ci doar un condur strălucitor, care se rotea, fundalul fiind albastru, la final un fluture așezându-se
Cenușăreasa (film din 2015) () [Corola-website/Science/333735_a_335064]
-
în timp ce orașul Onești ține iarmaroc săptămânal, tot timpul anului, în fiecare zi de sâmbătă. În urmă cu sute de ani, drumul ce lega moșia Cașin de cea a Oneștiului nu era asfaltată, iar mijloacele de transport erau căruțe, șarete și calești trase de cai. Astfel parcurgerea acestui drum dura ore bune, mai ales când ploua, zona pârâului Cuciur făcând mari probleme cu glodul rezultat. În urmă cu mai bine de 10 ani, pe când asfaltul exista dar foarte deteriorat, același traseu dura
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
veniți de departe ca să Învețe la „Școalea” din Poitiers: italieni, germani, elvețieni „și englezul cel roșcovan”. În același spirit umanist, un silezian, Paul Hentzner, a făcut În 1598 turul Franței călare pe cai Închiriați, pe apă și „chiar și cu caleașca”. Admirator al marilor aglomerații, nu contenește cu epitetele măgulitoare la adresa lor, În special pentru Orléans, despre ai cărui locuitori spune că sunt „mai mult decât opulenți” și „putrezi de bogați”. El descrie casele elegante, cu mari Încăperi garnisite cu Împletituri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mai puțin anevoioasă și primejdioasă era în Berlin deplasarea pe jos: cum reguli de circulație nu există, iar puținii polițiști responsabili cu ordinea străzii nu fac față situației, pietonii care se hazardează să traverseze străzile prin haosul de căruțe, trăsuri, calești, roabe, echipaje, călăreți etc., o fac și ei cu riscul vieții. Pe marginile străzilor curg în șanțuri deschise apele murdare cu toate gunoaiele, reziduurile industriale și dejecțiile orașului." Eminescu avea motive să nu fie încîntat de Berlinul acelor vremuri. în
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
gata să dea ochii peste cap și să se răstoarne cu umbrelele rochiilor desfăcute în sus. Cel puțin în secolul 19, era prăpăd, nu deschideai o carte fără să-ți cadă una în brațe, jurai că sar din pagină cu tot cu caleașcă și servitori. Se leșina oricum, oriunde, dar mai ales în locurile de maximă vizibilitate, unde bărbații puteau interveni amabil și eficient, cu batiste și-odicoloane: la geam, pe ușile trăsurilor, în mijlocul unui dans, după perdeluțe, la cofetărie, în mulțime sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
România (chiar dacă Principatele încă nu se uniseră); Bolintineanu fugea pe-o insulă cu nume de amiral nazist (Canaris); Ion Codru-Drăgușanu dădea ture cu vaporul pe Dunăre; Filimon se plimba cu „omnibusul“ spre „strada ferată“; Alecsandri mergea la borviz și rupea caleașca lângă Mehadia; pe-Odobescu îl apuca foamea în drum spre Snagov; Bălcescu făcea geografie prin pușcării; Ghica trimitea scrisori de la Paris și Londra (ăsta-i un fel de stră-străbunic, așa că trebuie să-l vorbesc de bine!). Singurul mai răsărit era unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unde ne sărutam pe vremea lui Ceaușescu. Nu știai dacă să mergi mai departe sau să te-oprești să-ți numeri transaminazele. Am luat-o pe mijlocul străzii, ferindu-mă de trotuare. Felinarele nu mai funcționau de la pașopt; Filimon, din caleașcă, era ultimul care le văzuse aprinse. Mă simțeam bine pe piatra cubică, răceala ei curată mă încuraja să merg mai departe. Sub tonete dormeau cerșetorii, imuni la mirosul pestilențial și la vizitatorii care făceau cu schimbul la perete. Trecătorii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ale Mariei, care concurau cu Bucureștiul meu sticlos), ar fi obținut rezultate spectaculoase. Nu-ți trebuia decât puțină imaginație și-un transport cu TIR-ul pe la Kagran sau Florisdorf, ca să vezi Ring-ul înconjurat de „capre“ pe banda întâi, blocând caleștile cu turiști și tramvaiele J și D în dreptul Operei sau al cafenelei Boltzmann. Descărcate dimineața odată cu mirosul de canal și șampon, rachetele alb-roșii metalice ar fi întins o pată de culoare pe-obrajii Mittel-Europei dindărătul brazilor și ferestrelor Jugendstil. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Operei. Clădirea părea în renovare, împachetată în plase gri de protecție, cu emblema municipalității. Din piațetă, strada cădea în benzile unui bulevard circular, ce aduna toată circulația Vienei: mașini, tramvaie, autobuze, taxiuri, biciclete și, pe banda întâi, câteva zeci de calești pornite de la Dom. Turiștii săreau de peste tot, năvăleau spre orice mijloc de transport, manevrând umbrele și hărți fleșcăite de ninsoare. Unii roteau primejdios bagaje voluminoase pe care, dacă nu erai atent, ți le prăvăleau peste picioare. Viena fusese construită ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
frumoase se rătăceau și rămâneau prizoniere. Capitala Mittel-Europei rezista neatinsă. Armura ei de straturi și epoci o proteja cu eleganța și răceala unui tablou medieval, de care e mai bine să te ferești, dacă nu-l poți aprecia. Doar balegile caleștilor de pe Ring, aplatizate de coloanele interminabile de mașini, mai aminteau că aici se încrucișaseră cândva drumurile habsburgilor cu-ale otomanilor. Le vedeam aburinde, căzând dezinvolt din mișcarea trăsurii, ca la noi în Colentina sau pe-autostradă. Am urmat deplasarea inelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și dorea: ei, o distragere a atenției Occidentului de la intervenția militară în Praga; Ceaușescu, urale din piepturile a 100 000 de demonstranți pentru pace și câteva zeci de mii de noi membri de Partid, păcăliți de discursul antisovietic. În plus, caleașca Reginei Angliei și limuzina președintelui Nixon își deschiseseră aproape simultan ușițele pentru titanul din Scornicești. Harta mișcătoare a informației nu spunea cine deținea acum controlul în Mittel-Europa; cu-atât mai puțin în Balcania de Sud. Fusese mutată de pe hârtie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toți erau ca niște îngerași albi, plăpânzi și adorabili. Ei îndeplineau cu sfințenie ordinele crăiesei și mereu erau de față când se întâmpla ceva. După ce noaptea se lăsă peste sat, prințesa a ieșit din palat și s-a urcat în caleașca ei de diamant, trasă de șase cerbi blajini și foarte drăguți. Pentru a-și putea îndeplini treaba din acea noapte, ea a pornit un crivăț foarte puternic și orbitor, care, cu mantia lui, acoperea privirile oamenilor de la ferestrele înghețate. Zburând
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
cu destinație specială, pentru reținuți. În acea noapte, cotețul de un flintic de stea, avea un singur chiriaș, pe măsură, nespălat, împuțit, hirsut, zdrențăros, rufos și slinos, altminteri întrutotul familiar autorităților, ca și trio-u-lui de amici săltat de curând, în caleștile polițienești motorizate, din incinta Muzeului de Artă. Locatarul în discuție, Bogdănelu'-Nebunu', reținut încă de pe la micul dejun, pentru beție și vagabondaj (ca de obicei!), cu mâinile legate fedeleș, împiedicat astfel să se automutileze, tocmai ce se descolăcea și se întorcea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la alegerile din ’94 câștigase - destul de bine, cu patruzeci de mii de opțiuni și patruzeci și șapte la sută din voturi. Colegiul meu, la mama dra..., unde umblam pe covoare roșii și de unde m-aș fi Întors la Montecitorio În caleașcă. Acolo lumea mă cunoaște, m-am născut la Tomba di Nerone - cunosc fiecare colțișor din Cassia, pentru numele lui Dumnezeu. M-au transferat la colegiul ăsta nenorocit - de mâna a șasea, război de-a dreptul - pe motiv că aveam calități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
toți Îi cumpărau orice Își dorea. Astăzi avea un fel de lampă fermecată a lui Aladin. Își rostea dorințele și acestea se Împlineau. Se trezise Într-un basm - totul era fantastic și perfect. Dar la ce oră avea să vină caleașca din bostan pentru a-l duce Înapoi acasă? Tati, spuse la un moment dat Valentina, dacă trebuie să dormim la tine, trebuie să ne cumperi periuțe de dinți. Nu le aveam la noi. Antonio simți că inima Începea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
citească „Suplimentul de cultură“, mă blestema de la ușa cortului său, așezat undeva în lume, dezorientat s-ar spune de faptul că nu apreciez cum se cuvine cultura muzicală a legionarismului interbelic. Nici o noutate că muzica a fost înhămată la toate caleștile regale sau imperiale și la toate căruțele ideologice. Sigur, e o diferență între cultura suburbană „nouă“, a manelelor și apelurile muzicale la „soarele de pe cer“, ce au precedat coralele în cinstea șantierelor de pe diverse văi. Dar nu am idee ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
prințeselor până ajung nubile. Tendință generală: să le râzgâie pe micile copile. Să le facă daruri, ca și adesea, voile absurde. Un exemplu e Cenușăreasa, care-i cere nașă-sii o pleașcă, și anume: să preschimbe un dovleac într-o caleașcă. Ceea ce buna de ea face. Nu fără să refuze, totuși, cu toate că fina-i fină bătuse din picior, să-i facă din pălărie un armăsar de călărie, dintr-o balenă - o sirenă, dintr-o sabie - o corabie“. MICA S|MÎNȚ|: „E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
de-a face cu o reluare prin demonstrativ, însă și articolul hotărât ar fi fost posibil: A fost odată un om care avea acareturi frumoase în oraș și la țară, vase de aur și de argint, mobile cu broderii și calești cu totul și cu totul de aur. Dar, din nenorocire, acest om avea barba albastră 272. Imposibilitatea de a relua imediat o regină prin regina, atunci când primul termen nu are proprietăți care să-l determine se explică prin faptul că
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]