578 matches
-
canaanite locale, regatele proprii ale israelițiilor și iudeilor antici, cunoscuți și ca evrei, apoi imperii vecine - asirian, babiloniean, persan sub Ahemenizi, mai târziu pentru scurt timp și Sasanizi, statele elenistice ale Egiptului lagid și Siriei seleucide, Imperiul Roman, Imperiul bizantin, Califatele Arabe sunite ale Omeiazilor și Abbasizilor, Califatul Fatimid șiit, regatele cruciaților, inclusiv Regatul latin al Ierusalimului, apoi a făcut parte din statele musulmane arabofone ale ayyubizilor și mamelucilor, conduse din Egipt, Imperiul Otoman al turcilor, Marea Britanie, statul evreiesc modern Israel
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
iudeilor antici, cunoscuți și ca evrei, apoi imperii vecine - asirian, babiloniean, persan sub Ahemenizi, mai târziu pentru scurt timp și Sasanizi, statele elenistice ale Egiptului lagid și Siriei seleucide, Imperiul Roman, Imperiul bizantin, Califatele Arabe sunite ale Omeiazilor și Abbasizilor, Califatul Fatimid șiit, regatele cruciaților, inclusiv Regatul latin al Ierusalimului, apoi a făcut parte din statele musulmane arabofone ale ayyubizilor și mamelucilor, conduse din Egipt, Imperiul Otoman al turcilor, Marea Britanie, statul evreiesc modern Israel, regatul arab al Iordaniei și entitatea arabă
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
a-și desfășura rugăciunile. Califul Al-Walid a ordonat demolarea bisericii, în locul acela fiind ridicată, între anii 706 și 715, moscheea actuala. Creștinii au fost despăgubiți pentru pierderea bisericii. Datorită importanței deosebite pe care o dobândise Damascul, cea de capitală a califatului, noua moschee trebuia să fie o construcție grandioasă. La realizarea să au lucrat meșteri egipteni, persani, indieni și bizantini. Arhitectură moscheei a fost inspirată după Moscheea profetului din Medina.Moscheea cuprindea o sală de rugăciune, o curte și anexe pentru
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
din Africa. Începând cu secolul al V-lea d.Hr. s-a aflat sub stăpânirea vizigoților. În secolul al VIII-lea, Spania a fost cucerită de mauri, iar orașul a devenit un important centru comercial. Inițial, Málaga a aparținut de Califatul de Cordoba. După căderea dinastiei umayyazilor, a devenit capitala unui regat separat, dependent însă de Granada. În această perioadă, orașul a purtat numele de "Mălaqah" (arabă مالقة). La sfârșitul Reconquistei, recucerirea Spaniei, Málaga a redevenit creștină, în 1487. Orașul a
Málaga () [Corola-website/Science/303589_a_304918]
-
au fost nevoiți să se retragă. În bătălia de la Nineveh (627), perșii au suferit o gravă înfrângere. Șahul Kavadh al II-lea a făcut pace, restituind toate teritoriile cucerite în război Imperiul Bizantin. Curând (651) Persia va fi cucerită de Califatul Arab. Mahomed tocmai unificase triburile nomade din Arabia, creind o nouă religie, Islamul. După anul 630, arabii, care deveniseră o forță formidabilă, au atacat Siria și Palestina, în 634. Heraclius depindea acum de generalii săi pentru apărarea împotriva acestor atacuri
Heraclius I () [Corola-website/Science/306740_a_308069]
-
mai multe victorii contra lor, printre care mai importante sunt bătălia de la Jerez de la Guadiana 1233, cucerirea Córdobei în 1236, a Jaénei în 1246, și a Sevillei în 1248. Regatul său va ajunge să ajungă în sud până la mare, numai Califatul de la Granada rămâne necucerit de spanioli. Aceste acțiuni de cucerire au fost urmate de izgonirea maurilor de către creștini din ținuturile cucerite. În timpul domniei sale au fost întemeiate mai multe biserici ca domul din Toledo, sau Universitatea din Salamanca. Când tatăl lui
Ferdinand al III-lea de Castilia () [Corola-website/Science/321293_a_322622]
-
Dinastia califilor omeyazi ocupă tronul între 661 și 750 e.n., după care sunt înlăturați de Abbasizi, care mută capitala de la Damasc la Bagdad. Refugiați în sudul Spaniei, Omeyazii creează Califatul de Cordoba (756-1031). În afara palatelor de la Damasc, suveranii omeyazi construiesc numeroase castele de vânătoare, ca de exemplu Kousayr Amra în Iordania, Rousafa în Siria, cu un interior decorat cu stucaturi, picturi și mozaicuri; Kousayr, construit între 711 și 715 în
Artă arabă () [Corola-website/Science/306105_a_307434]
-
Omeyazilor începe în anul 747. Aceștia sunt înfrânți definitiv în anul 750. Începând din anul 754, califul Al-Mansur organizează noul stat și înăbușă orice tentativă de rebeliune contra autorității sale. Sub Abbasizi, artele cunosc o renaștere importantă datorată deplasării centrului califatului din Siria în Irak. Orientalizarea este perceptibilă prin gustul pronunțat pentru stilizarea personajelor și prin palatele cu multiple arcade, ornate cu nișe. Pătrunderea artei Tang înseamnă pentru ceramica abbasidă o nouă epocă, cea a ceramicii lustruite. Această varietate particulară de
Artă arabă () [Corola-website/Science/306105_a_307434]
-
momentul uzurpării, fracțiunea lui Bermundo era condusă de Gonzalo Menéndez și de Ramiro al III-lea de Rodrigo Velázquez. Bermudo a fost încoronat în catedrala din Santiago de Compostela, la 15 octombrie 982. Pentru sprijinul său limitat, Bermundo necesita protecția Califatului de la Córdoba. Era multă agitație în Castilia în primii săi ani de domnie și armatele din Cordoba au venit, nu ca aliați, ci ca cuceritori. Între noiembrie 991 și septembrie 992, Bermundo a fost expulzat din împărăție de către o revoltă
Dinastia Astur-Leon () [Corola-website/Science/331415_a_332744]
-
cunoscută și ca Andaluzia sau al-Andalus, a luat contact cu islamul încă din anul 711, prin intermediul maurilor și a rămas sub dominație arabă până în 1492, anul Reconquistei. Apogeul literar (și nu numai) al acestui spațiu s-a înregistrat în perioada califatului ommeyad de la Cordoba. Primele poeme arabe au pătruns în al-Andalus odată cu negustorii de caravane. Promotorul a fost Ibn al-Șimma, care, la sosirea sa în peninsula Iberică, în secolul VIII, a introdus "qașīdele", implicit tematica beduină. Aceasta a fost îndrăgită de
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
în al-Andalus odată cu negustorii de caravane. Promotorul a fost Ibn al-Șimma, care, la sosirea sa în peninsula Iberică, în secolul VIII, a introdus "qașīdele", implicit tematica beduină. Aceasta a fost îndrăgită de însuși ‘Abd al-Raḥmăn I, poetul imigrant întemeietor al califatului de la Cordoba, însă descrierile deșertului, cămilelor și caravanelor au supraviețuit până în secolul IX, când așa-numita poezie modernă a început să capete contur. Pe fondul avansului civilizației, secolul IX a surprins nevoia întregii lumi arabe de modernizare a limbajului poetic
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
-ul sau elegia se caracteriza, în general, prin hiperbolă. Ecourile neoclasicilor arabi precum al-Mutanabbī s-au propagat până în al-Andalus, unde poeți precum Ibn Hănī al-Andalusī (-970) sau Ibn Darrăğ al-Qașțallī le-au călcat pe urme. În zorii secolului XI, căderea califatului de la Cordoba și, totodată, distrugerea orașului au produs o descentralizare a culturii, astfel că poezia de inspirație arabă a depășit cadrul curtenesc preponderent și s-a dispersat odată cu emigrațiile poeților. Cu toate acestea, sfârșitul aceluiași secolul a fost considerat epoca
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
secolul a fost considerat epoca de aur a poeziei andaluze, cu atât mai mult cu cât s-au remarcat inovații la nivel formal. Primul val poetic a fost reprezentat de așa-numiții „nostalgici”, întrucât principala dorință a acestora era restaurarea califatului. Exponenții generației făceau parte din aristocrația ommeyadă, fiind fii de funcționari, și se bucurau de o înaltă educație: Ibn Šuhayd (992-1035), Ibn Ḥazm (994-1063), Ibn Ḥayyăn (987-1067) sau Ibn Zaydūn (1003-1070). Dacă Ibn Šuhayd s-a consacrat jonglării cu diferitele
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
prin intermediul lui Prospero și, cu ajutorul acestor cunoștințe, oamenii reușesc să facă față voynicșilor și calibanilor. În plus, după ce Sycorax repune în funcțiune tehnologia, oamenii devin din nou stăpânii planetei. Ei îi eliberează pe evreii ținuți în stare suspendată de pe vremea Califatului Global și încep repopularea lumii cu o omenire devenită mai înțeleaptă. Răspunsurile pe care Simmons le dă tuturor întrebărilor ridicate în "Ilion" vin prin intermediul citatelor din literatura clasică, cele mai importante fiind cele din operele lui Homer, Shakespeare și Proust
Olimp (roman) () [Corola-website/Science/322374_a_323703]
-
indiferent de etnie, să se bucure de aceleași drepturi și privilegii cu restul musulmanilor. S-a spus chiar că, în aceste condiții, arabii musulmani au considerat Imperiul Otoman ca un Imperiu Islamic renăscut. Cu toate aceste, în ciuda faptului că sus-numitul califat a jucat un rol foarte important în istorie, existența reală a acestor sentimente ale arabilor poate fi pusă la îndoială cu mult timp mai înainte de izbucnirea Revoltă Arabă și de disoluția Imperiului Otoman de la începutul secolului al XX-lea. În
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
În secolul al XVII-lea, micile regate din Maghreb se aflau doar din punct de vede nominal sub controlul otoman, iar Egiptul a fost practic independent încă de la începutul secolului al XIX-lea. Credințele ¬considerat deviante de către islamul ortodox al califatului, așa cum au fost șiiții, alauiții, aleviții și iezidiții, nu aveau un statut oficial și erau considerate parte a milletului musulman. În schimb, druzii sincretici din Muntele Druz și Munții Liban s-au bucurat de autonomie de tip feudal. Aceste grupuri
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
de vineri sau în timp ce efectuează ritualuri sacre specifice pelerinajului. Musulmanii decedați sunt de obicei înveliți în alb, deoarece o pânză albă simplă este mai puțin scumpă, și este interzis pentru musulmani să cheltuie sume mari de bani pe înmormântări. În timpul Califatului Islamic, facțiunile combatante au preluat anumite culori pentru a se autoprezenta. În momentul în care Califatul Abbasid s-a revoltat împotriva celui Umayyad, au purtat haine de culoare neagră și au purtat drapele de război negre, întrucât considerau că Messia
Culori în islam () [Corola-website/Science/331105_a_332434]
-
alb, deoarece o pânză albă simplă este mai puțin scumpă, și este interzis pentru musulmani să cheltuie sume mari de bani pe înmormântări. În timpul Califatului Islamic, facțiunile combatante au preluat anumite culori pentru a se autoprezenta. În momentul în care Califatul Abbasid s-a revoltat împotriva celui Umayyad, au purtat haine de culoare neagră și au purtat drapele de război negre, întrucât considerau că Messia va fi un bărbat cu un steag negru. Femeile șiite iraniene devotate poartă chador de culoare
Culori în islam () [Corola-website/Science/331105_a_332434]
-
au anexat întreg Imperiul Sasanid. Mesopotamia a fost prin urmare reunită, sub arabi, însă guvernată ca două provincii, partea de nord, având capitala la Mosul și partea de sud având capitala la Bagdad. Mai târziu, Bagdad a devenit și capitala califatului, și capitala întregului Imperiu Arab până în 1258. Între 1508 și 1534 d.Hr., persienii au controlat Mesopotamia. În 1535 d.Hr., turcii otomani au cucerit Bagdadul. În timpul Ocupației Imperiului Otoman, Mesopotamia a fost condusă ca trei vilayate, sau teritorii, separate
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
sau Șirvan, cel mai durabil stat medieval din Azerbaidjan (799-1538). Datorită dezvoltării în continuare a țării din punct de vedere economic și politic, precum și ca urmare a luptei populației locale împotriva Califatului, în sec. IX au apărut câteva state noi pe teritoriul Azerbaidjanului. Cel mai puternic dintre acestea era Șirvan în fruntea căruia se aflau Șirvanșahii. Acesta cuprindea Șirvanul și teritoriul de la Marea Caspică până la râul Alazan și de la conflenta râurilor Araks
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
puternic dintre acestea era Șirvan în fruntea căruia se aflau Șirvanșahii. Acesta cuprindea Șirvanul și teritoriul de la Marea Caspică până la râul Alazan și de la conflenta râurilor Araks și Kura până la Derbend. Capitala statului era Șamahî. Profitând de certurile interne din Califat Șirvanșahii s-au declarat independenți la jumatatea sec. IX. Statul acestora, care a existat până în sec. XVI, a jucat un rol important în istoria Azerbaidjanului în Evul Mediu. Decursul istoriei statului Șirvan, au existat trei dinaștii de Șirvanșahi: Mazyadizii aveau
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]
-
(în arabă: شريعة — Shari'a) este denumirea unei legislații islamice, inspirată: se constituie în secolele VII și VIII e.n., odată cu extinderea califatului Omeiad, primul stat islamic din lume. Dat fiind că limba română poate reda ش arab (precum și שׁ idiș și ebraic sau ш chirilic) prin "ș", denumirea legii islamice în românește poate fi Șaria, un nume arab (الـشَّـر
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
devenit subiecte ale Imperiilor otoman, respectiv persan, nu și-au schimbat religia. În secolele al III-lea - al IV-lea, creștinismul s-a răspândit și pe teritoriul Azerbaidjanului. Când a fost cucerit de arabi, Azerbaidjanul a devenit o parte a Califatului arab sub denumirea de Vilaietul Aran. În această perioadă, Islamul devine principala religie a Azerbaidjanului, punând bazele unor noi tradiții și culturi. Azerii, ca și alte națiuni care au adoptat Islamul, se numeau musulmani și contribuiau la propășirea culturii musulmane
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
de știință, poet arab. Andaluz de religie musulmană, Spania și este renumit pentru cercetările sale despre zbor. Este una dintre figurile reprezentative ale Epocii de Aur a Islamului. S-a născut într-o familie musulmană, cu origini arabo-berbere, în perioada Califatului Omeyyad din Peninsula Iberică , în orașul Ronda. Este cunoscut ca fiind un mare filosof, care a studiat unele dintre domeniile cele mai importante din acea epocă: chimie, fizică, astronomie. În ceea ce privește talentul poetic și aptitudinile sale în domeniul astrologiei , acestea i-
Abbas ibn Firnas () [Corola-website/Science/333588_a_334917]
-
și al XV-lea, era închis cu ziduri, iar poarta sa era blocată pe timpul nopții. Paznici creștini vegheau ca nici un evreu să nu iasă după căderea nopții sau în timpul marilor sărbători creștine. Când puteau ieși, evreii erau ca și în califatul musulman, obligați să poarte semne vestimentare distinctive, ei fiind în timpul acestor ieșiri supuși adesea la manifestări de dispreț și atacuri fizice. Pe măsura ce populația în interior creștea, viața devenea din ce în ce mai insuportabilă, sărăcia și maladiile făceau ravagii; descrierile istorice sunt
Ghetou () [Corola-website/Science/312384_a_313713]