319 matches
-
asemenea „hotărîri” mă dor, întrucît afectează însăși imaginea revistei: vor fi destui care să creadă că din conformism ne-am sustras elanului aproape general al intelectualității românești de a-l omagia pe unul dintre cei mai merituoși exponenți ai ei. *„Caligraful” V.M. (specialistul nr. 1 al redacției în rapoarte și procese-verbale) și a făcut o manieră din a pune banalitățile pe bigudiuri. Iată cîteva din exprimările sale alambicate, de azi, în ședința Comitetului de Cultură: „decelînd cu atenție suma acțiunilor”, „sub
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
R, 1975, 5; Dan Mutașcu, „Talida”, „Pentru patrie”, 1977, 2; Alex. Ștefănescu, Duioșii periculoase, FLC, 1977, 32; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, București, 1980, 171-178; Firan, Profiluri, 386-389; Popa, Ist. lit., I, 1038; Florea Firan, Prozatorii Florian și Ion Grecea. Evocări, „Caligraf”, 2003, 24. A.Ml.
GRECEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
care este de a privi exclusiv înainte, lăsînd retrospectivele baltă. Nu, nu, interviul dnei Țăranu trebuie citit și recitit. Vă reamintesc: el a fost publicat în Steaua de la Cluj, în numărul din oct.-nov. 2003, cel mai recent apărut. * În Caligraful reșițean din ianuarie, semnalăm un instructiv articol al dlui Ion I. Mutu despre Învățămîntul bisericesc românesc pînă la înființarea seminarelor teologice și o pagină de poezie religioasă datorată poetului Eugen Dorcescu. * O amuzantă relație stabilește dl Barbu Cioculescu (în Viața
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13101_a_14426]
-
Dicționarul Kangxi. Caracterele moderne sunt scrise folosind după stilul standard (楷书/楷书kăishū). Diferite stiluri scrise sunt, de asemenea, folosite în caligrafie din Asia de Est, inclusiv scrisul de ștampila (篆书/篆书zhuànshū), scrisul cursiv (草书/草书căoshū) și scrisul documentar (隶书/隶书lìshū). Caligrafii pot scrie cu caractere tradiționale și simplificate, dar au tendința de a folosi caracterele tradiționale pentru artă tradițională. În prezent, există două sisteme de caractere chinezești. Sistemul tradițional, folosit în Hong Kong, Taiwan, Macao (cu exceptia Singaporului și Malaisia) de chinezi în afara
Limba chineză () [Corola-website/Science/297791_a_299120]
-
în timpul celei abbaside. În primă fază, scrierea arabă a fost percepută mai mult ca o necesitate, întrucât era singura modalitate sigură care permitea conservarea cuvântului coranic, fără ca acesta să sufere modificări. Abia mai târziu, a fost perfecționată de către gramaticieni și caligrafi. Caligrafia arabă a cunoscut câteva etape de dezvoltare. În timpul dinastiei mameluce, artele au cunoscut o perioadă de înflorire, având în vedere faptul că simple obiecte erau transformate în opere de artă, prin decorarea lor cu motive caligrafice. Astfel, caligrafia câștigase
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
-Ma'mun. Un altul este ibn Muqlah, vizirul căruia i-a fost tăiată mâna dreaptă de către calif, însă a continuat să scrie elegant cu mâna stângă, sau chiar legându-și condeiul de ciotul mâinii drepte, sau ibn-al-Bawwab, inventatorul stilului "muhaqqaq." Caligrafii erau unii dintre cei mai bine priviți oameni în comunitatea islamică, bucurându-se de respectul celor din jur. Cu toate acestea, efortul depus pentru a dobândi acest statut era unul considerabil. Maeștrii caligrafi își instruiau discipolii ani de zile, dându
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
mâinii drepte, sau ibn-al-Bawwab, inventatorul stilului "muhaqqaq." Caligrafii erau unii dintre cei mai bine priviți oameni în comunitatea islamică, bucurându-se de respectul celor din jur. Cu toate acestea, efortul depus pentru a dobândi acest statut era unul considerabil. Maeștrii caligrafi își instruiau discipolii ani de zile, dându-le sarcina de a exersa continuu, prin copierea de modele. Abia după ce ajungeau la sfârșitul acestei lungi și riguroase etape de pregătire, puteau obține o licență prin care li se atesta statutul de
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
își instruiau discipolii ani de zile, dându-le sarcina de a exersa continuu, prin copierea de modele. Abia după ce ajungeau la sfârșitul acestei lungi și riguroase etape de pregătire, puteau obține o licență prin care li se atesta statutul de caligraf. Pe lângă această pregătire, se bucurau de o educație aleasă și aparțineau unora dintre cele mai distinse familii, iar unii dintre ei deveneau chiar conducători. Majoritatea caligrafilor erau bărbați, însă existau și femei, cu o bună situație financiară, care puteau lua
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
etape de pregătire, puteau obține o licență prin care li se atesta statutul de caligraf. Pe lângă această pregătire, se bucurau de o educație aleasă și aparțineau unora dintre cele mai distinse familii, iar unii dintre ei deveneau chiar conducători. Majoritatea caligrafilor erau bărbați, însă existau și femei, cu o bună situație financiară, care puteau lua cursuri de caligrafie. În prezent, această artă este accesibilă, în aceeași măsură, atât bărbaților cât și femeilor. A fi caligraf nu însemna numai a ști cum
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
dintre ei deveneau chiar conducători. Majoritatea caligrafilor erau bărbați, însă existau și femei, cu o bună situație financiară, care puteau lua cursuri de caligrafie. În prezent, această artă este accesibilă, în aceeași măsură, atât bărbaților cât și femeilor. A fi caligraf nu însemna numai a ști cum să mânuiești instrumentul de scris, ci și cum să îl confecționezi. Așadar, caligrafii învățau cum să își prepare cerneala și cum să își confecționeze condeiul ("qalam") și hârtia. "Qalam"-ul era produs din trestie
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
puteau lua cursuri de caligrafie. În prezent, această artă este accesibilă, în aceeași măsură, atât bărbaților cât și femeilor. A fi caligraf nu însemna numai a ști cum să mânuiești instrumentul de scris, ci și cum să îl confecționezi. Așadar, caligrafii învățau cum să își prepare cerneala și cum să își confecționeze condeiul ("qalam") și hârtia. "Qalam"-ul era produs din trestie, ceea ce îi conferea o anume flexibilitate. Întregul proces începea prin culegerea trestiei și lăsarea ei la uscat, apoi era
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
Până la sfârșitul secolului al IX-lea, se puteau distinge douăzeci și una de caligrafii. Până în zilele noastre au supraviețuit doar câteva, respectiv șase: "thuluth, naskhi, muhaqqaq, rayhani, riqa" și "tawqi." Aceste șase stiluri sunt individualizate și supuse unor reguli riguroase stabilite de caligraful și vizirul a trei califi abbasizi, Abu Ali Ibn Muqlah (m. 940). Acesta a stabilit un set de reguli conform cărora lungimea, lățimea și diametrul literelor sunt calculate după un sistem de proporții, având la bază punctul rombic trasat de
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
o lungime egală cu lățimea sa. Conform regulilor sale, este recomandat faptul ca lungimea literei "alif" să fie egală cu diametrul unui cerc al unei litere arabe. Cea mai glorioasă fază a caligrafiei a fost atinsă în perioada abbasidă, când caligrafii ameliorează și rafinează stilurile existente și se străduiesc să creeze altele noi. Acest stil a luat naștere la Kufa, în Mesopotamia (Irak), în secolul al VII-lea. Este considerat a fi primul stil care a fost adoptat de caligrafi în
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
când caligrafii ameliorează și rafinează stilurile existente și se străduiesc să creeze altele noi. Acest stil a luat naștere la Kufa, în Mesopotamia (Irak), în secolul al VII-lea. Este considerat a fi primul stil care a fost adoptat de caligrafi în conceperea manuscriselor Coranului. Scrierea kufică se deosebește prin forma ei dreaptă, cu o geometrie unghiulară, însă caracterul ei diferă de la o zona geografică la alta. În Persia, la sfârșitul secolului al X-lea, scrierea kufică orientală prezintă alungiri verticale
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
Dumnezeu ("Allah"). Numele acestui tip de caligrafie face referire la dimensiunile de care se ține cont în realizarea literelor. Cu excepția lui "alif", care era luat ca reper, toate celelalte litere trebuiau să măsoare 1/3. Cu ajutorul unui stilou din bambus, caligrafii trasau, cu răbdare, literele ce aveau să devină ornamente al obiectelor sfinte. Stilul thuluth se regăsea în Coran, în arhitectură, dar și ca element de ornament al obiectelor din ceramică, al metalelor și în corespondență. Caligrafia "riqa" derivă din combinația
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
linia este depășită, scrierea fiind menținută la nivelul ei. Caligrafia de tip "nastaaliq" era rezervată însemnării poeziilor și a paginilor de album, precum și textilelor și covoarelor. Acest tip de scriere apare odată cu pătrunderea caligrafiei musulmane în zona și cultura otomană. Caligrafii au acceptat cea mai mare parte a stilurilor și au încercat să creeze unele noi, astfel că, a luat naștere stilul "diwani", utilizat în cancelarie, conform numelui. Apogeul său a fost atins în secolul al XVII-lea. Literele sunt plasate
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
la vedere, alături de altele de porțelan. Citez integral doar un poem, celelalte găsindu-le domniile voastre:" Arhitectură salina "Delicat / cu degetele-i fine / Cenușăreasa lua / puțină sare. / În solnița rămăseseră / câteva dune albe / mărunte mărunte..." "...Leo Butnaru nu este doar un caligraf al „clipei” (volumul anterior de poeme, "Vieți neparalele", conține în special texte complexe, „în straturi”), dar anume agerime reacției momentane mi se pare calitatea să esențială. Leo Butnaru are câte un blitz în fiecare ochi: cum clipește, te și înregistrează
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
dea întâietate schițelor în negru și alb, preferându-le picturii în culori. Dacă grecii prețuiau cuvântul oral și, ca urmare, artizanii cuvântului viu, dibacii mânuitori ai logosului oral erau considerați “încarnarea înțelepciunii”, Orientul vedea înțelepciunea întrupându-se în creația maestrului caligraf, “artizanul cuvântului scris”. Caligrafia japoneză shodo este, după cum arată ideogramele componente ale cuvântului și definiția din Dicționarul tezaur al limbii japoneze , “drumul înspre scriere ca artă”. O regulă nescrisă a caligrafiei ar consta în faptul că fiecare trăsătură a caracterului
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
caligrafiată, caligrama, este, mai degrabă, un tot armonios, în care un impuls inițial a antrenat trăsăturile componente ale kanji-ului într-un dans de durata unei clipe, în care forțe țâșnite din interacțiunea mână-pensulă-hârtie au dat suflet ideogramei. Talentul și imaginația caligrafului vor oferi trăsăturilor pictogramei o linie frumoasă și vor crea balansul structurii respective. Maestrul caligraf, în timp ce scrie, practică o teorie magică a viziunii asupra lumii. Lucrurile simbolizate deja în kanji trec în el sau, poate, spiritul maestrului părăsește prin ochi
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
trăsăturile componente ale kanji-ului într-un dans de durata unei clipe, în care forțe țâșnite din interacțiunea mână-pensulă-hârtie au dat suflet ideogramei. Talentul și imaginația caligrafului vor oferi trăsăturilor pictogramei o linie frumoasă și vor crea balansul structurii respective. Maestrul caligraf, în timp ce scrie, practică o teorie magică a viziunii asupra lumii. Lucrurile simbolizate deja în kanji trec în el sau, poate, spiritul maestrului părăsește prin ochi trupul, pentru a se plimba prin și printre lucrurile-imagini, întrucât sufletul-artist nu încetează să interpreteze
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
kanji trec în el sau, poate, spiritul maestrului părăsește prin ochi trupul, pentru a se plimba prin și printre lucrurile-imagini, întrucât sufletul-artist nu încetează să interpreteze ideogramele după o viziune personală. Mulți pictori spun că se simt “priviți” de lucruri. Caligraful se simte “privit” de lumea semnificativă a pictogramelor, încercând cu sprijinul lor o străpungere înspre inima propriului sine.
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
Putna" (scris în limba slavonă înainte de 1561 și considerat cea mai veche cronică din Moldova), un cronograf până la 1425, o cronică bulgărească și una sârbească. Când a devenit episcop la Rădăuți, el a lăsat la Slatina o adevărată școală de caligrafi și miniaturiști. În 1844-1845, Veniamin Costachi a tradus la Slatina 3 volume din ""Lucrările lui Teodoret de Cyr"". La sfârșitul anului 1844 a tradus ""Îndeletnicire despre buna murire"" de Evghenie Vulgaris. La jumătatea secolului al XIX-lea, la Mănăstirea Slatina
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
găsit adăpost, între anii 1670-1673, Sf. Mitropolit Dosoftei și au fost găzduiți Patriarhul Ierusalimului Teofan în anul 1617 și 1618, Macarie în anul 1653 și Nectarie în anul 1664. Și tot aici a locuit, pentru o vreme, învățatul și meșterul caligraf Matei, protosinghel de Constantinopol, care a ajuns episcop al Mirelor Lochiei. Documentele bisericii consemnează că la hramul sfântului lăcaș se organizau mari serbări, atât în încăperile interioare cât și în curtea mănăstirii, invitați fiind toți credincioșii, cărora la plecare li
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
secolul I, forma maturizată cunoscută sub numele de „Tratatul despre un loc”, sau fangzhi, a înlocuit vechiul „ghid al hărții”, sau tujing, în timpul dinastiei Song. Curtea imperială de la palatul împăratului s-a umplut cu anturajul monarhului de pictorii de curte, caligrafi, poeți și povestitori. Împărat Huizong a fost un artist de renume, precum și un patron al artelor. Un prim exemplu de pictor de curte foarte apreciat a fost Zhang Zeduan (1085-1145) care a pictat un tablou panoramic enorm, „Priveliștea de pe cele
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
Dumnezeu; că lumea așa cum se prezintă simțurilor este o distorsionare a realității spirituale fundamentale, o distorsionare ce poate fi corectată (atât conceptural cât și în termeni de experiență umană) prin reorientarea (spiritualizarea) gândirii. Wang Yangming, filozof chinez neo-confucianist, oficial, educator, caligraf și general, a susținut că obiectele nu există complet aparte de minte deoarece mintea le dă formă. Nu lumea dă formă minții, dar mintea dă sens lumii, așa că mintea singură este sursa tuturor cauzelor, având o lumină interioară, o bunătate
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]