839 matches
-
birou clasa a I-a în același minister. Se îmbolnăvește de plămâni și demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău. În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediția a II-a a volumului "Plumb". Este numit suplinitor de desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.În 1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural. În 1926 tipărește pe cont propriu la Bacău volumul "Scântei galbene". Îi apare și volumul "Bucăți de noapte", editat de poeta Agatha Grigorescu. Între
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural. În 1926 tipărește pe cont propriu la Bacău volumul "Scântei galbene". Îi apare și volumul "Bucăți de noapte", editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcționează ca profesor suplinitor de desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău. În 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu și se stabilește la București, unde soția sa era profesoară. În 1929 retipărește volumele "Plumb" și "Scântei galbene" sub titlul "Poezii", la Editura Ancora. Reapare sub
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
Spania (Marea Moschee din Córdoba, secolele VIII - X, Palatul Alhambra din Granada, secolele XIII - XIV), cu nesfârșitele lor colonade. Alături de arhitectură s-au dezvoltat și artele decorative (mozaicul, prelucrarea metalelor, a lemnului, a pieilor, ceramica, covoarelor), pictura de manuscris și caligrafia. Supusă preceptelor religioase, arta decorativă islamică nu folosește, în general, reprezentarea figurii omenești sau a animalelor, ci manifestă preferință pentru ornamentul pur, decorațiile bogate și caligrafia artistică (exemplu: arabescul). Artiștii islamici din perioada dinastiei Omeiazilor s-au decantat de stilul
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
decorative (mozaicul, prelucrarea metalelor, a lemnului, a pieilor, ceramica, covoarelor), pictura de manuscris și caligrafia. Supusă preceptelor religioase, arta decorativă islamică nu folosește, în general, reprezentarea figurii omenești sau a animalelor, ci manifestă preferință pentru ornamentul pur, decorațiile bogate și caligrafia artistică (exemplu: arabescul). Artiștii islamici din perioada dinastiei Omeiazilor s-au decantat de stilul și moștenirea bizantină clasică târzie, dezvoltând forme diferite, complexe, decorații împletite și întrețesute. Credința în Coran interzicea reprezentarea artistică a ființelor. Artiștii se străduiau să prezinte
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
perioada dinastiei Omeiazilor s-au decantat de stilul și moștenirea bizantină clasică târzie, dezvoltând forme diferite, complexe, decorații împletite și întrețesute. Credința în Coran interzicea reprezentarea artistică a ființelor. Artiștii se străduiau să prezinte textul Coranului în cea mai frumoasă caligrafie, decorată cu motive împletite și alte forme abstracte. În interiorul moscheilor, modelele geometrice împletite complex decorau amvoanele sculptate în lemn (mimbar), precum și covoarele, țesăturile, obiectele de ceramică și vasele de bronz. Turcii tulunuzi, ca viceregi ai Califatului Abbasid al Bagdadului, au
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
stiluri artistice, muzicale și literare proprii. Bisericile bizantine erau decorate cu mozaicuri murale și icoane. În mănăstirile europene, călugării petreceau multe ore copiind de mână cărțile, împodobind majusculele din texte și chenarele paginilor cu modele migăloase. Musulmanii se specializaseră în caligrafie și în ornamentarea clădirilor cu modele geometrice complicate. În Asia, budiștii pictau scene din viața lui Buddha. Sub dinastiile Tang și Song, chinezii au pictat și au sculptat în stiluri noi de artă peisagistică și naturalistă și fabricau obiecte din
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
în provincia Khorasan, au fost descoperite bucăți de gresie alb-albastră similară celei de la Moscheea Albastră, unde au fost folosite la decorarea Moscheii Goharshad din Mashhad în timpul perioadei timuride. Intrarea în moschee se face printr-un portal decorat cu mozaicurii și caligrafii coranice de tip "kufic" și "tuluth". De asemenea, domul locașului se ridică la o înălțime de 20 de metri deasupra pământului. Planul edificiului în formă de T este neobișnuit pentru moscheile iraniene. Intrarea principală duce într-o anticameră care formează
Moscheea Albastră din Tabriz () [Corola-website/Science/336017_a_337346]
-
deasupra unei nișe de rugăciune. Domul central se sprijină pe opt arcade. În partea sudică a clădirii se află mausoleul lui Jahan Shah. Acesta este acoperit în întregime cu marmură albastră și este decorat cu versete din Coran sub forma caligrafiilor "tuluth".
Moscheea Albastră din Tabriz () [Corola-website/Science/336017_a_337346]
-
acestea au fost încadrate cu un singur învățător, recrutat de obicei dintre gradații sau chiar ofițerii regimentului, fără nicio pregătire pedagogică. La începutul activității lor, în școlile triviale erau predate următoarele discipline: religia catolică, abecedarul, cititul, scrierea după dictare și caligrafia, aritmetica, legile școlare, vocabularul german și noțiuni de economie. Cursurile erau obligatorii pentru toți fiii de grăniceri între 6 și 12 ani, ele desfășurându-se pe parcursul a 27 de ore săptămânal, de obicei numai în lunile de iarnă. Săptămânal, elevii
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
de los arrayanes") și curtea leilor ("patio de los leones"). Se poate vorbi mai degrabă de o artă a decorațiunii decât de una arhitectonică. Exteriorul este sobru, în timp ce decorul interior este fascinant, bazat pe trei componente ale artei arabe clasice: caligrafia, decorarea florală stilizată, și motive geometrice. "Recuerdos de la Alhambra" (Amintiri din Alhambra), souvenirs de l'Alhambra, celebrul tremolo de chitară de Francisco Tarrega
Alhambra () [Corola-website/Science/297879_a_299208]
-
salcîmului.// îmi reapar în gînd/ Cum cireșii în floare,/ Mă îmbrățișează, învie/ Cîntece din nord// Cucul vorbește/ Cu celălalt tărîm./ Aș vrea să fiu iar copil,/ Cenușa anilor să n-o știu,/ să zburd printre tufe de trandafir,/ Argint viu" (Caligrafie). Peisajul montan cu care e familiartizat e unul pur și melodios: Pe vîrf de munte/ Cad fulgii tîrzii/ Peste omătul anului; Secundele curg calm,/ îmi aud inima cîntînd" (Paralelă). O tihnă vegetală îl împrejmuie pe fiul devotat al locului, cuprins
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
a lumii,/ Căderea ei în gol" (Recurs). însă nu constituie oare limbajul liric ca atare antidotul specific, id est cel mai eficace sub unghiul poeziei, la această "sarabandă" a abuzurilor generalizate? Ripostînd în felul său ultragiilor, pana poetului cultivă o caligrafie paradiziacă, de-o mișcătoare candoare: "Oameni buni, frații mei,/ Veac trist,/ Nu ucideți metafora, zborul lăuntric,/ Suspinul crinului, cugetul stîncii.// Cu o singură corolă, jur,/ Primăvara poate porni" (Impuls). Ori: "Privighetoarea încearcă/ Să întemeieze clipa/ încă o dată,/ Tu stai rezemat
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
mărgini să semnalez câteva fapte. Mai întâi, că N. Gr. Stețcu nu a greșit atunci când, cu 50 de ani în urmă, afirmase că autoarea poeziei criticate de tânărul Ibrăileanu era Virginie Damian („domnișoara” astfel numită, atunci profesoară de desen și caligrafie, fiind singura căreia i se publicaseră versuri în menționatul ziar romașcan conservator). În al doilea rând, faptul că, dacă dăm crezare memorialistului Ibrăileanu și admitem că acesta este „debutul [său] literar”, atunci se impune a conchide și că revista „Școala
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
printre poeții ardeleni din perioada interbelică de reală înzestrare lirică. Dar surpriza majoră, o adevărată revelație, este volumul Scrise-n furtună, 2008, fără precizarea editurii și a locului unde a apărut, în care se reproduce anastatic caietul-manuscris, cu o admirabilă caligrafie, pe care familia l-a păstrat cu emoție și teamă, pentru că aici erau transcrise impresiile poetice dintr-o amară experiență biografică: exilul didactic la Rogojeni pe malul Prutului, în perioada 1949-1950, și anii petrecuți la Canal, 1952-1954, care nu a
O restituire necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7569_a_8894]
-
șir de notari, considerați ,socotitori de destine", cei care umblau prin sate pentru a face înregistrările populației și purtau la brâu o călimară cu cerneală și una cu nisip. De aici s-ar fi putut trage viitorului prozator ceremonia scrisului, caligrafia frazelor, scenografia epică și preocuparea pentru destinele personajelor. La originea excepționalului personaj din Cartea de la Metopolis Filip Teologul Umilitul stătea un unchi al tatălui, Ștefan Dinulescu, istoric literar, teolog și avocat - resurse biografice din care va fi alcătuit acel miraculos
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
noile împrejurimi, începu să muncească din greu, de parcă ar fi fost cu totul altul. Era ager la minte și energic, iar preoții îl tratau cu afecțiune, jurând că aveau să-l instruiască bine. În fiecare seară, îl puneau să exerseze caligrafia și-i dădeau lecții de școală elementară, în timpul cărora băiatul manifesta un neobișnuit talent la memorare. Într-o zi, un preot îi spuse: Ieri m-am întâlnit pe drum cu mama ta. I-am spus că te descurci bine. Hiyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-i dădu nici un fel de instrucțiuni. În fața lui fură așezate un sipet de scris și o hârtie. Derutat, Tokichiro luă penelul. Niciodată nu se prea specializase în domeniul literar. Învățase să scrie la Templul Komyoji și, când lucrase la olărie, caligrafia lui fusese cel puțin de calitate medie, așa că nu se simțea umilit scriind ceva în fața celorlalți. Nu era decât tulburat la gândul de a găsi ce să scrie. Într-un târziu, așternu următoarele: În această seară plăcută, și mirele ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de material roșu, lângă un alt stindard. Două șiruri de caractere aurii erau înscrise pe flamura prelungă, de culoare albastră închisă: Iute ca vântul Tăcut ca o pădure Arzător ca focul Neclintit ca un munte. Toți știau că poemul avea caligrafia executată de Kaisen, preotul șef al Templului Erin. — Ah, cât e de trist că însuși sufletul acelui stindard părăsește astăzi Castelul Tsutsujugasaki și se mută cu locul. Toți oamenii din vechea capitală păreau întristați. De fiecare dată când drapelul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
munți. Mesagerul puse în fața lui Hideyoshi o scrisoare. Era de la Nene. În calitate de soție a seniorului, avea datoria de a se ocupa de toate în lipsa soțului ei. Deși probabil îi scrisese epistola în toiul unei furtuni de confuzie și îndoială, avea caligrafia calmă. Conținutul, însă, indica limpede că se prea putea ca acea scrisoare să fie ultima redactată de ea: Dacă se întâmplă tot ce poate fi mai rău, te asigur, stăpâne, că soția ta nu va face nimic care să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
, revistă culturală și literară apărută la Craiova, săptămânal, între 3 octombrie 1838 și 25 septembrie 1839. Profesor de desen și caligrafie la școala publică din Craiova, Constantin Lecca, redactor și editor, fost colaborator la „Bibliotecă românească” a lui Zaharia Carcalechi, intenționa să facă din această primă revistă craioveană o tribună culturală a orașului. Ecoul apariției, în presa anului 1838, a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288266_a_289595]
-
parcursul său intercultural de-a lungul căruia a clădit un nou univers de valori, care l-a condus la o viziune creatoare asupra Omului, reflectată În pânzele sale. Lam, În copilăria sa petrecută la Sagua la Grande, devine sensibil la caligrafia chinezească practicată de tatăl său, fiind În același timp profund marcat de practicile africane din Cuba, În care este inițiat de nașa sa, Mantonica Wilson, autoritate locală În materie de ritualuri magico-religioase originare din Dahomey 1 și de santeria, religie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
dușman al pedanteriei și un "antiintelectualist" în numele acestora și astfel un prevestitor sui generis al "trăirismului" febril al generației ce i-a urmat. De prisos a mai insista asupra valorii informative a Memoriilor, potențate de un condei ager, atractiv în caligrafia sa neconcesivă. Constantin Beldie: Memorii, Ed. Albatros, 2000, 378 pag., preț nemenționat.
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
dintre ele n-a dezamăgit totuși. Fără a fi numaidecât strălucite, erau solide, bine scrise, în sfârșit, demne de atenție. Și, în tot cazul, stilistic, ireproșabile. Această calitate mai ales i-a servit autoarei în asamblarea livrescă din Viețile paralele. Caligrafia Florinei Ilis nu iese nicicum prejudiciată atunci când, așa-zicând, schimbă cerneala. (Obiectiv vorbind, lui Panu îi face chiar un serviciu, reparându-i inadvertențele). Cele Două note ale lui Caragiale (adică ale sursei Iancu) sunt rezumate prudent și cinstit. Fără excese
Visuri trecute, uscate flori (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4093_a_5418]
-
de ani, dovedind astfel valoarea acestora. Printre manualele școlare elaborate, enumeram: Geografia României, prima geografie școlară, apărută în 1893, geografiile județelor: Ilfov, Neamț, Constantă, Iași, Falciu și multe altele; abecedare, citiri, aritmetici, caiete de desen după natură și caiete de caligrafie etc. De o apreciere deoasebita s-a bucurat Abecedarul realizat de marele om de cultură și trăire spirituală Ion I. Onu, apărut la București în anul 1935, fiind de un real folos atît pentru învățători, cît și pentru învățăcei. Ion
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
alte câteva ore bune, până În momentul de față, am meditat asupra ultimului text pe care l-am găsit, când era gata-gata să renunț. Nu știu când l-o fi scris Belbo. Sunt nenumărate foile În care se Împletesc printre rânduri caligrafii diferite, sau aceeași caligrafie din epoci diferite. Ca și cum l-ar fi scris foarte devreme, pe la șaisprezece-șaptesprezece ani, apoi l-ar fi revăzut, s-ar fi Întors la el pe la douăzeci, și iarăși la treizeci, și poate și după aceea. Până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]