316 matches
-
De la Sanda împrumutam haine duminica, când ieșeam la Gradina Botanică cu toate fetele de ștabi din clasă. Ne înțelegeam extrem de bine, erau prietenele mele adevărate, însă știam că, fără uniformă, originile mele modeste ar fi devenit vizibile, incomodând astfel consolidarea camaraderiei noastre. Preferam așadar să sacrific bijuteriile mamei și să o plătesc pe Sanda să-mi împrumute unul dintre cele cinci tricouri cu guler - cadou de la vară-sa din Canada. Oricare dintre ele mergea super cu blugii românești de la taică-meu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
colegi.ro. Subiect: nostalgii... Hi! ma bucur sa ne gasim din nou ala turi... cum candva sedeam in aceeasi banca, citind in pauze cu jind bio grafia lui Ceausescu :)) iti mai aduci aminte? a Va F, cu Chera diri ginte. Camaraderia noastra de... banca mi-a lasat frumoase amintiri si m-a urmarit multa vreme ca un miros de gutuie care nu se stie pe unde-a fost lasata, caci la fereastra nu e. Faceai cele mai frumoase compuneri la romana
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pregăteam licența la Iași. Eram de o seamă; tineri, firește, adică optimiști, entuziaști, visători. Disciplinele noastre erau diferite; eu făceam dreptul, el literele. N-aș putea deci invoca între noi acele relațiuni de la suflet la suflet pe care le stabilește camaraderia de studii și care de multe ori sunt începuturi de prietenie durabilă, dacă nu indestructibilă. Dar o împrejurare ne-a apropiat pentru un timp și ne-a făcut prieteni. De mulți ani exista la Iași o societate studențească "Solidaritatea". Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
române la acțiunile cele mai grele de pe frontul sovietic au redeșteptat sentimentul mândriei și demnității. Se precizează că pe teritoriul județului Dorohoi nu sunt trupe germane, dar că prezența lor pe teritoriul țării este privită cu simpatie datorită spiritului de camaraderie arătat nouă de germani atât pe tărâm politic cât și pe front. În august 1942, într-o dare de seamă privind situația internă se spune că „evenimentele actuale nu au influențat în rău starea de spirit a populației care are
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
a Axei. Participarea glorioasă a românilor pe frontul din Caucaz dau siguranță că se va face dreptate și retrocedarea Ardealului cedat. Produce îngrijorare a doua iarnă de război cu Rusia. Prezența trupelor germane în țară este privită cu simpatie și camaraderie. În darea de seamă din iulie 1942, referitor la situația economică scumpetea, lipsuri lespecula și insuficiența salariilor sunt resimțite mai accentuat însă speranța că sfârșitul războiului se apropie și cu aceasta inconvenientele fac să fie suportate cu stoicism, până în prezent
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
cedate fără lupte, în vara anului 1940. În condițiile în care Germania domina Europa, Antonescu a vrut să asigure României un loc în noua ordine internațională dominată de Germania. În relațiile cu Germania poate a pus prea mult accent pe camaraderie, loialitate, poate că nu a avut simțul politic de a reglementa relațiile și eforturile angajate în război, deși rămâne discutabilă măsura în care Germaniei ar fi acceptat. Să recunoaștem că interesele Germaniei au coincis cu interesele României, în perspectiva purtării
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
sfârși în cursul acestui an. Participarea armatei române la acțiunile cele mai grele de pe frontul sovietic a redeșteptat sentimentul mândriei și demnității. Prezența trupelor germane în țară în raza județului Dorohoi nu sunt. Este privită cu simpatie datorită spiritului de camaraderie arătat nouă de germani atât pe tărâm politic cât și pe front. Scumpetea, lipsurile și specula și insuficiența salariilor sunt resimțite mai accentuat însă speranța că sfârșitul războiului se apropie și cu aceasta inconvenientele fac să fie suportate cu stoicism
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
fost deseori privită ca model pentru un cuplu de artiști și, nu o dată, invidiată de cei care nu au detentă suficientă pentru a se înălța la nivelul la care ozonul încrederii reciproce, al iubirii curate, al marii prietenii, al camaraderiei și al respectului adânc poate dăinui între un bărbat și o femeie care, alături, și împreună, poartă crucea unui destin comun, cu sufletul senin, cu credință în Dumnezeu, cu respect pentru semeni, dăruindu-și munca și arta lor acestora. Cercul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
m-am dăruit cu patima tinereții și încrederii acestei minunate profesii care mi-a adus atâtea satisfacții. De multe ori, ministerul sau ambasada au constituit mai mult decât un loc de muncă, reprezentând o familie, un mediu profesional și de camaraderie, unde m-am simțit apreciat, sprijinit și împlinit, am fost binecuvântat cu superiori și colegi minunați, am cunoscut lumea și o lume de oameni interesanți. "Albastrul" din aceste rânduri nu este unul inventat, nici căutat cu premeditare, el a existat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu știam că o posedam. O energie ce părea nelimitată, care m-a acompaniat În condițiile de lucru cele mai grele, când nu există nici siguranță, nici confort. Luându-mi rămas-bun de la colegii cu care Închegasem o prietenie solidă, o camaraderie care durează și azi, am simțit pe umăr o atingere blândă, gestul inconfundabil al lui Peter. „Ce ai hotărât?“, m-a Întrebat. „Nu știu, greu de spus.“ Plecam, asta era clar, nu avea nici un rost să mai continui după un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
semnându-se cu tupeu. Domnișoara G. s-a înroșit, nu a spus nimic. Georgescu nu a pățit nimic, nu a fost eliminat, cum eram siguri că se va întâmpla (ba mai târziu a ajuns ministru), și prin acest gest de camaraderie domnișoara G. a devenit modelul uman, idolul nostru absolut. Sunt sigur că mulți elevi o visau (libertinajul oniric al acelor timpuri cenzurând totuși, spontan, excesele chiar în vis)... Cu anii, însă, o uitasem, pentru că ea plecase în Germania; pentru că totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
binevoitor. Începuturile mele în carieră nu cereau activitate de cancelarie înrobitoare: relațiile franco-române erau cordiale, deși fuseserăm înglobați în Tripla Alianță, tinerimea română, de generații venea să se instruiască în școlile franceze și se stabiliseră puternice legături de prietenie și camaraderie, menținîndu-se un contact cordial de o parte și de alta, (pînă la afacerea Dreyfus St. Cyr și Ecole de Guerre primeau cu larghețe pe ofițerii români). Unirea Principatelor și urcarea pe tron a prințului de Hohenzollern-Sigmaringen avuseseră sprijinul Franței lui
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nume: baronul de Eppinghoven. Văd intrînd un bătrîn a cărui calviție era ornată de cîteva fire vopsite cu mare grijă în negru și adunate într-un desen ce aducea oarecum cu vulturul imperial cu două capete. După ce a amintit de camaraderia de regiment pe care a avut-o cu prințul Carol de Hohenzollern Sigmaringen, regele României, baronul mi-a comunicat că este oaspetele regelui Bulgariei. (Mai tîrziu, pe cînd eram ministru la Bruxelles, am aflat că vizitatorul meu era un Coburg
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
într-un mod derivat, cum ar fi situația în care ascult relatarea despre un eveniment teribil ce a lovit semeni de ai mei și spun vai de mine, ce vi s-a întâmplat! Aici este vorba despre o confraternitate, o camaraderie afișată în care autenticul vai! aparține semenilor loviți, ei îl rostesc cu autoritate primară, eu doar imit afirmația lor, doar o reflectez, precum o oglindă redă imaginea reală, încercând să fiu deplin solidar cu suferința lor. Se pare că în
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
e Taur!” Scena, mărturisesc, m-a înveselit, demonstrîndu-mi încă o dată că oricine poate trece printr-o eclipsă de umor. „Am să l întreb - a conchis S., abandonînd ches tiunea vanității și revenind la «of»-ul său - ce crede el despre camaraderie?” *Eveniment misterios, moartea e supusă ipotezelor și interpretărilor celor mai diverse. Uneori anumite afirmații, gesturi și atitudini, mai vechi sau mai recente, ale celui defunct par să sugereze existența presentimentului morții. În zilele următoare înmormîntării părinților, mai mulți din sat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu dumneata”, l-a întrerupt R.C. „Mîine, cel tîrziu poimîine, îmi aduci recenzia. Am terminat. Hai, fuguța, la treabă!” „Bine, șefule”, a răspuns moale, cel expediat. Apoi, după o clipă de ezitare: „Ai cumva volumul de care ziceai (vechea lor camaraderie spărgea din cînd în cînd crusta formulelor protocolare) ori îmi poți spune cum se cheamă, să-l caut în bibliotecă?” A doua zi, R.C. l-a convocat din nou pe Sp. și i-a dat de scris altceva, tot pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al lui Miron: „La mulți ani,/ iubit prieten al tatălui meu”. * MRP ocupă un loc aparte În pribegia mea printre cărți și cuvinte. Mă frapase de la Început participativitatea, pasiunea sa În lectură, În prietenie, În aversiuni. Și un fel de camaraderie lipsită de convenții, În relația cu tinerii sau cu oamenii simpli, de oriunde, atât de rară În tradiția „elitară”, bizantino-latină a locului. Fusese un iconoclast În România dintre cele două războaie și redevenise, după o „gripă” a oficializării, În anii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ploieștiul lui Caragiale reprezenta o provocare. Viteza mult crescută a gândului, expresia vivace, acidă adesea, umorul absolvind, nu o dată, potlogăria promiteau surprize la fiecare pas. M-am trezit Într-un grup de tineri relaxați, inventivi, care ofereau un soi de camaraderie și tehnică a amuzamentului, nepăsătoare la ipocrizia dogmei oficiale. Încercam, de fapt, nu știu cât de conștient, să uit „tirania afectivității” familiei și profesia nevrozantă. Apariția lui Rubin a fost și ea la voia hazardului, dar de alt soi. Ne-am descoperit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
primăvara anului 1929 eram student la Universitatea din București. Am fost înscris la Facultatea de Litere și locuiam la Căminul din Str. Sfinții Voievozi. Încă de pe băncile școalei secundare îmi făcusem mari iluzii asupra vieții studențești, cu lumea ei de camaraderie și ideal. Fiecare tânăr vede această lume prin prisma impresiilor pe care le lasă piesa „Heidelbergul de altădată”. Viața studențească din România vremii aceleia prezenta, pe lângă interesul romantic, care ispitește pe oricare tânăr cu cei douăzeci de ani ai săi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pedepsei, ci clica din jurul regelui, care atunci când va bate crivățul peste țară, va fi fugit de mult în alte orizonturi. Cum funcționează atunci această dreptate divină de neînțeles? De la aceste gânduri reverberate haotic, fără rezultat, în mintea lui obosită, sentimentul camaraderiei sfinte aduce un nou cortegiu de întrebări și răspunsuri ipotetice...... Ce s-a întâmplat cu Horia? A scăpat în adevăr în urma încercării disperate din grădina lui Neagu, de a reține atenția urmăritorilor asupra sa, pentru câteva clipe sau a fost
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lor în guvem, ca și îmbrăcarea uniformei. nu mai promovau interesele Mișcării, ci dimpotrivă. Toate acestea o îndepărtau de a ajunge la conducerea statului, așa cum s-a și văzut mai târziu. Pentru Bidianu am avut sentimente de mare prietenie și camaraderie, și mă durea. Mă durea nespus marea neînțelegere pentru evenimentele care se precipitau și tot atât de mare neînțelegerea față de unitatea Mișcării Legionare, pe care de mult o întruchipa un singur om: Horia Sima. Sufeream parcă mai mult la amintirea zilelor frumoase
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
asocieze Gărzii de Fier, să nu opună nici un fel de rezistență, pentru că nu are a se teme de nici un fel de resentiment. Mișcarea Legionară se adresează Armatei Române, adânc lovită în onoarea și mândria ei, și o asigură de toată camaraderia și dragostea legionarilor. Mișcarea Legionară își exprimă din nou atașamentul ei profund pentru Puterile Axei și încrederea nezdruncinată în spiritul de dreptate care va prezida la alcătuirea Europei de mâine. Mișcarea Legionară cere sprijinul Puterilor Axei în aceste clipe de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
partide, ori neîncadrați la noi, vă sunt adversari, așa cum ne sunt și nouă și vă vor trăda când veți avea mai mare nevoie de colaborarea țării noastre cu Germania. Dar această colaborare trebuie să se desfășoare pe o prietenie și camaraderie sinceră și nu prin subjugarea poporului român. Destul! Răspunse energic Domnul Fass. Noi nu avem nevoie de lecții de la voi. Aici sunteți refugiați și sunteți obligați să vă supuneți condițiilor de viață pe care vi le creăm. Nu ne interesează
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Mario Appelius unde este arestat de poliția italiană și predat poliției germane. Urmează o anchetă la vila de la Berkenbrück, apoi lagărul Sachsenhausen și Oranienburg, până la sfârșitul lui August 1944. Împrejurări de groază suportate de către Comandant de la forurile germane, în numele așazisei camaraderii de idei, care ne sunt relatate, în scurt, în cartea de istorie legionară: „Prizonieri al Puterilor Axei” Nicolae Petrașcu are de înfruntat alte încercări. Imediat după plecarea Comandantului Horia Sima, spre Italia, pe când încă nu se știa încotro se îndreptase
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
o pauză începu să ne spună: „Să știți că ce suferim noi acum se aseamănă cu ce a suferit în Evul Mediu o mișcare asemănătoare cu a noastră, în Portugalia, având tot ideea națională drept crez de luptă, cu o camaraderie puternică bazată pe o disciplină autoimpusă și selectarea elitei după capacitatea de jertfă, care a dispărut fără urmă în meandrele istoriei. Ceea ce cred eu că nu avea acea mișcare era dragostea, care la noi arde ca un foc sacru ce
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]