615 matches
-
N-o să uit în viața mea cât au muncit în primăvara aia, prima, ca să fie gata în weekendul de Ziua Eroilor. Totul merge ca pe roate. Lustruiesc la casa aia până lucește ca un pahar. Angajează un bucătar și două cameriste și pe urmă, chiar când să facă primele rezervări, Peg face o comoție cerebrală și moare. Acolo, în mijlocul bucătăriei, în plină zi. Acum e vie și vorbește cu Stanley și cu bucătarul, și peste o clipă e grămadă la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Adam? Sau, mai exact, ce merită? Capitolul 12tc " Capitolul 12" Stau în fața camerei lui Debbie, bătându-i la ușă. Nu prea tare totuși, ca nu cumva să trezesc pe altcineva. Pe de altă parte, probabil au fost deja treziți de cameristele hispanice, care strigă una la cealaltă în spaniolă, acoperind zgomotul aspiratoarelor. Mă înnebunește chestia asta. Ce rost mai are să atârni un semn cu „Nu deranjați“ de clanță dacă nimeni nu îl ia cât de puțin în seamă? Oricum, iată-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
gofrați de hotel sunt ultima modă? Of, n‑o să pot să mă plimb încoace și‑ncolo în capot, pretinzând că sunt într‑un spa. O să fiu de râsul lumii.. Haide, trebuie să existe haine într‑un hotel. Să zicem... uniformele cameristelor! Da, așa mai da! Trebuie să le țină undeva pe un raft, nu? Niște rochițe drăguțe cu bonete asortate. Și o să pot să‑i spun lui Luke că e ultimul răcnet de la Prada - și să sper doar că n‑o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
față, mi se pare că nu mai știu ce să îmi doresc nici măcar mie. La clinică suntem primiți cu o indiferență mută, teancul de hârtii de pe pat vorbește de la sine, o asistentă frumoasă ne conduce în salon, cu politețea unei cameriste de hotel întipărită pe față, iar eu sunt surprinsă să văd în cadrul ușii un polițist adormit, căscând fără întrerupere. Privesc în jurul meu cu suspiciune, ce mare personalitate păzește el aici, dar spre surprinderea mea, văd în patul din față un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce-o fi fost, aterizase aici de patru zile. V-ați dat probabil seama că aici nu e chiar Grand Hotel. E portarul, care se duce la culcare pe la unsprezece, pentru că clienții au o cheie de la intrare, una sau două cameriste care vin dimineața să deretice Încăperile, și un bătrân alcoolic, care ține loc de hamal și le aduce clienților băutură În camere când ei sună. Alcoolizat, insist, și arteriosclerotic: a fost un chin să-l interogăm. Portarul susține că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-o domnii ăia la școli înalte. — Trăbuie să vorbim cu ea negreșit. O așteptăm când iasă. Acțiunea operei se petrece în Turcia, în palatului lui Selim Pașa. În actul I se arată că aici se găsesc închise Constanța (soprană) și camerista ei Blonda (soprană). Curând apare Belmonte, un tânăr nobil spaniol, iubitul Constanței pentru a o elibera, fiind ajutat și de Pedrillo, valetul său, prizonier și el. Intrarea în palat îi este interzisă de Osman, căpetenia ienicerilor. Pentru că Pașa Selim este
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
poate ca totul să fi avut o anumită semnificație. De fapt, acum când reflecta, era convinsă că Ruby urmărea ceva, ceva ce lui Alex nu-i plăcea. Își aducea aminte de o lume cu șorțuri albe, scrobite, și bonete de cameriste, cu fețe de masă lungi, din damasc imprimat cu floricele argintii, abia vizibile. Era copilă când tatăl ei, Geoffrey Stillowen, „a descoperit-o“ (așa suna povestea) pe Ruby, în șatra de țigani care locuia la marginea maidanelor și față de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simplu, să se descotorosească de obligația plictisitoare de a organiza și supraveghea deplasările lui Hattie pe mapamond. Oricum ar fi fost, John Robert hotărî că Hattie trebuie să aibă o însoțitoare permanentă, o persoană care altădată s-ar fi numit „camerista“ ei. Și, în vederea descoperirii unei asemenea persoane, John Robert venise în acea vreme pentru o scurtă vizită la Ennistone. Voia ca însoțitoarea să fie englezoaică, avea nevoie de un sfat și nu dorea să piardă prea multă vreme cu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George? — George? S-a și introdus la ea în casă? — Stătea lângă Belmont... cred că... — Ai avut o vedenie. Eu nu l-am văzut. Îl ai numai pe George în cap. Ar fi trebuit să-i spunem ceva drăguț și cameristei. Nimeni n-a vorbit cu ea. Presupun că-i americană. Nu, mi-a spus cineva la Băi că-i un fel de rudă cu Ruby. — Cu Ruby? E absolut odios. — De ce? — Pentru că face ca lucrurile să se lege între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
extrem de nefericită. În timp ce umbla, amețită, încerca una din acele crize de non-identitate prin care trece, probabil, fiecare dintre noi, într-un moment sau altul. Cât stătuse în poziție de „drepți“, în ușă, în spatele „tinerei ei stăpâne“, îmbrăcată în uniformă de cameristă, cu șorț, se simțise absolut invizibilă. Mă rog, preotul o observase, dar nu-i plăcuse felul lui de a o observa. Și acea tânără doamnă McCaffrey îi aruncase vreo două din surâsurile ei mieroase, dar asta nu însemna nimic. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de patruzeci de ani, iar pe Hattie ca de paisprezece. „Uhuu! Uhuu!“ Ruby se ivi, purtând sacoșa lui Alex. Bună Ruby, spuse Tom, cine sunt cele două fete care tocmai au trecut pe aici? E mica domnișoară Harriet Meynell, cu camerista dumneaei. Trebuie să fug! Emma începu să râdă. „Oh, Dumnezeule!“ Își vârî mâna în buzunar și dădu peste scrisoarea mamei lui. O scoase afară, o duse la nări, aspirându-i parfumul, și continuă să râdă. George McCaffrey întră în Camerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
regină egipteană. Unde e acum? La Londra. Sau, după câte presupun eu, la taică-su la Tokio. Ce ciudat! Da, dar cuplul Stella-George a fost întotdeauna ciudat. Ei, uite-le pe domnișoara Meynell și pe domnișoara Scotney. De unde cunoști numele cameristei? L-am auzit la Băi. Doamne sfinte, încep, să se dezbrace, nu știu că noi suntem aici sus și că le vedem. Haide s-o ștergem! Tom și Emma se lăsară să lunece de pe stâncă și porniră să alerge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ciudat. Transpira în costumul lui cu vestă și soarele îi arsese fața palidă dându-i o culoare roz-opărit. Se uita la ea cu multă seriozitate, prin lentilele înguste, ovale. Da. Mă interesezi. Foarte amabil din partea dumitale. Dar știi că sunt camerista domnișoarei Meynell? Da, lucrul ăsta e pitoresc, dar neimportant. În zilele noastre e ciudat pentru cineva să fie camerista cuiva. Ești irlandez, nu? Și asta-i pitoresc, dar neimportant. Și ce, mă rog, e important? Dumneata. Emma zvârli o pietricică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
uita la ea cu multă seriozitate, prin lentilele înguste, ovale. Da. Mă interesezi. Foarte amabil din partea dumitale. Dar știi că sunt camerista domnișoarei Meynell? Da, lucrul ăsta e pitoresc, dar neimportant. În zilele noastre e ciudat pentru cineva să fie camerista cuiva. Ești irlandez, nu? Și asta-i pitoresc, dar neimportant. Și ce, mă rog, e important? Dumneata. Emma zvârli o pietricică în lac, care ateriza pe o foaie lătăreață de nufăr. Aruncă o a doua, menită să o disloce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o remarcase pe Pearl de prima dată când o văzuse. Dar ce stupid și lipsit de sens era totul! Tom părea pe jumătate îndrăgostit de Anthea Eastcote, și oricum era făcut de Dumnezeu spre plăcerea femeilor. Figura asta ambiguă de „cameristă“! Ce știa despre ea? Nu discutaseră împreună decât o singură dată. În orice caz, nu însemna nimic mai mult decât că era foarte capabil să se îmbete. Totul avea să sfârșească, dacă nu a și luat sfârșit, într-o zăpăceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avut loc niște evenimente extraordinare la așa numitul Papuc, luxoasa reședință de vară din Victoria Park, care de curând a fost închiriată de doamna Alexandra McCaffrey profesorului John Robert Rozanov, ca locuință pentru nepoata acestuia, domnișoara Harriet Meynell și pentru camerista ei. Repetițiile spectacolului Masca Afroditei, care au loc la Sala Ennistone tocmai se încheiaseră cu o petrecere deșănțată, când George și Tom McCaffrey au avut ideea de a se înconjura de o șleahtă de bețivi și de a porni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aruncat cu pietre în ferestre și un vitraliu antic de mare valoare a fost făcut țăndări. Au fost de față o serie de tineri șocant travestiți și mentora lor, Madame Diane a noastră. În cele din urmă, în complicitate cu camerista care i-a descuiat ușa din spate, George McCaffrey a reușit să pătrundă în casă, în timp ce fratele său Tom se prăpădea de râs afară. Ce s-a întâmplat în continuare nu știm. Au ieșit însă la iveală o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fii atât de dependentă de o altă persoană, trebuie să renunți la acest vechi atașament sentimental fața de o persoană cu care te-ai deprins. M-am deprins! Și nu e dependență, ci dragoste! Nu o vreau în chip de cameristă. O vreau ca prietenă. Dumneavoastră nu vă dați seama cât sunt de singură, nu am familie... — Mă ai pe mine. — Da, desigur, dar... pe dumneavoastră v-am văzut atât de puțin... nu ați putut suporta un copil în viața dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Atunci, ce... Există două femei în casa asta, deși știu bine că tu nu ai remarcat decât una. Domnișoara ta, stăpâna, a plecat. Eu, așa cum îmi stă bine în situația mea de prieten al eroului principal, m-am culcat cu camerista. — Te-ai... o, Emma... — Ești șocat! — Nu-mi place prezența ta aici. După câte știu, nu ai nici un drept în casa asta. În schimb, tu te porți ca și cum ai avea. Ce încurcătură, ce afront adus ei... lui Hattie Meynell. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în felul ăsta, nu-ți pot explica. — Să tratezi casa asta ca pe un... — Haide, haide, Tom! — Eu te credeam o persoană serioasă, cu un standard decent de comportare. — Adică mă credeai unul dintre cei care nu se culcă cu cameristele? Știi bine că nu asta am vrut să spun. Dar dacă așa stau lucrurile, tu ce căutai, strecurându-te aici, neanunțat, la ora asta? — Vrei să insinuezi...? — Nu! Îți cer doar să te calmezi. — Ai niște purtări foarte ciudate. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
formă de sulițe. Privi apoi la una dintre farfuriile albe cu portocaliu, importate din Suedia, așezată pe un scaun lângă ușă. Se uită la cărțile de pe masă și văzu că unele dintre ele erau prăfuite. Probabil că John Robert ceruse cameristelor să nu-i atingă cărțile. Își mută apoi privirile spre mânerele ferestrelor, confecționare din același oțel originar, grăitor în ce privește data instalării lor. Îl muncea dorința de a le atinge sau de a-și plimba degetele pe cotoarele cărților. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mult cu o grimasă. Era puțin chel, brunet la față, uscățiv, trecut de 50 de ani; îmbrăcat în pantaloni scurți, în maieu bleumarin și o pereche de șlapi, el își ațintise ochii asupra lui Codrin, impresionându-l. A strigat imediat camerista care se afla în bucătărie. - My name is... dar nu mai apucă să rostească vreun cuvânt, căci fu cuprins de braț și condus pe terasă. Contemplă mai întâi peisajul, apoi mă privi scruțător. - How do you do? Vorbea perfect englezește
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
emoții. Mă privea curios, fix, parcă ar fi vrut să mă hipnotizeze. Apoi începu să zâmbească și mă invită la un ceai cu gheață. - Cu plăcere, răspunsei eu, deși n-aș vrea să deranjez. M-am așezat. A apărut imediat camerista cu tava de argint, aducând ceaiurile cu zahăr și lămâie. - De unde știți cine sunt, domnule Costash? îl întrebai eu. - Știu foarte puțin despre tine, zise el. Aici, la graniță, oamenii știu puțin unii de alții. Știu că ești de la mulți
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
soare, adept al citricelor, mare iubitor de natură. Pe fața lui se afla un zâmbet ciudat, iar privirea lui adâncă mă făcea să mă simt că prezentam un deosebit interes pentru el. Costash m-a invitat să servesc din prăjiturile cameristei, apoi a intrat în camera laterală unde toți pereții erau acoperiți cu cărți. Soarele se pregătea grăbit să apună și marea se odihnea leneșă la marginea umbrelor munților cenușii. Simțeam că ar trebui să plec, dar Costash apăru imediat spunând
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
foarteversat, lucram “cu manuși” fară a lăsa nici cele mai mărunte urme posibile. Ramânea să mai meditez încă la propoziția lui Costash “Ai fost ales.... ". A doua zi, Costash m-a însoțit la dejun . Imediat ce am pășit în salon, strigă camerista să-mi aducă un ceai. Se vedea clar că luase hotărârea să mă facă să povestesc despre mine. Am discutat despre calculatoare, despre facultate, despre familie, despre motivul real al plecării mele din țară. El nu continua cu întrebările, dar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]