659 matches
-
jur de cincizeci de paturi. Undeva În pîlcul de salcîmi din spate sînt veceurile, iar În spatele lui, dincolo de gardul de sîrmă, un cîmp perfect neted și nesfîrșit. În direcția opusă, sînt tunurile așezate În adăposturi și acoperite cu plase de camuflaj, iar după ele, pista al cărei capăt se strecoară sub linia orizontului. Aici, punctul de observare vizuală e amenajat pe un dîmb meschin și, cînd mă uit prin binoclul puternic, Îmi amintesc cu nostalgie de peisajul de la Hațeg. De jur
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Există un parc auto la nord, există un centru de comandă cu un punct de observare vizuală În centru (unde, de altfel, se găsește și un depozit de muniție), există o mulțime de biute de pămînt acoperite de plase de camuflaj prin care se ițesc țevile unor tunuri enorme, există o lizieră de salcîmi spre sud-vest și o mulțime de avioane care ba zboară, ba sînt rulate pe pistă pentru a fi duse În zona de Întreținere, la est. Și mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
calificat pentru parcul auto, unde Învîrte șuruburi sub capotele camioanelor militare. Gabriel știe cum funcționează radarul, pentru că asta a făcut la unitatea de la care a fost transferat aici, așa că s-a adăpostit Într-una din mașinile acoperite cu plase de camuflaj de la capătul bateriei și apasă butoane. Toți acești băieți au reușit cumva să scape, să frece menta În locuri unde nu trăiesc cu amenințarea instrucției, a măștii de gaze, supuși capriciilor unui caporal pe care nu știi din ce Îl
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
văzut că și În București s-au dat lupte pînă aproape de Anul Nou. CÎnd v-am găsit la spital atunci Încă nu eram... mă rog, adică eram... nu eram chiar așa de speriați... Undeva În față, liziera de salcîmi de camuflaj Își desenează din ce În ce mai accentuat filigranul negru pe cerul alb-gri, pînă cînd la un moment dat ne strecurăm printre crengile de pe care se scutură picături strălucitoare de apă. Soarele se vede ca un gălbenuș luminos printr-o sticlă mată. Se pare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să vezi cum fumai Într-o seară În atelierul subteran al lui Hefaistos (Rădoi, pe numele lui, un răcan brunet și simpatic din Constanța, care a primit pe mînă atelierul unității, Îngropat Într-o biută acoperită cu o plasă de camuflaj, unde face ce vrea el, ca recompensă pentru măiestria lui mecanică... ne-am Împrietenit cu el, așa că ne putem adăposti uneori acolo) primele țigări Assos, pe care Cristian a Început să le aducă din excursiile lui de curier al unității
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vițel - din care ieșeau niște fulgere de vițel. Dar Înțeleg, din felul În care toată lumea rîde și se bucură, că am obținut un calificativ foarte bun. Ies toți ofițerii din găurile În care au stat vîrÎți, acoperiți cu plase de camuflaj, iute, dînd din antenele lor de gîngănii, cu binoclul clăti nîndu-li-se la gît, deasupra pîntecului țuguiat. Un maistru militar vine și-mi trage rîzÎnd un pumn În cască și Îmi spune ceva. Încerc să-i citesc pe buze. Nu mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Înspumate pe care le face din ce În ce mai departe, pe urmă dispare undeva unde norii grei de aprilie Își Întîlnesc neliniștea cu acest deșert lichid. Apoi sună fluierele și sirenele și sărim de pe tunuri zbierînd chestii, În timp ce ofițerii ies de sub plasele de camuflaj, ca niște insecte verzi, cu pîntece mici și țuguiate și membre firave, fragile. În ultima după-amiază ni se dă liber, dar În poligon. Constăn țenilor li s-a dat drumul În permisie, pentru că sînt foarte aproape de casă, pentru că tragerile au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
așa că pare că doarme chiar și cînd e treaz (la fel cum pare că e treaz cînd doarme). În ultimele două săptămîni, la Hefaistos În atelier s-a gătit non-stop, pe un reșou. Au fost zile cînd, de sub plasa de camuflaj, s-a ridicat aburul unor stranii rafinamente culinare - produsele ni le livrează Cristian direct din piața centrală din Caracal. Drept pentru care deasupra intrării a apărut o firmă (atîrnată de o sîrmă), pictată cu vopsea roșie, pe un carton: Haute
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Stați liniștită! A aprins o lanternă foarte puternică, cu care a luminat figurile celor care pătrunseseră pe teritoriul Mariei-Louise. Femeia a cercetat cu mare atenție acele chipuri și a rămas într-o mare uimire. Erau soldați echipați în haine de camuflaj și cu fețele vopsite în negru. Ca niște mascați. Numai ochii le sticleau. - Dar ce căutau, Marie-Louise, soldații aceia? am întrebat-o. - Nu căutau nimic. Făceau niște exerciții de-ale lor. Și a adăugat, cu o mândrie ce trebuia să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
jos. De un scaun în plus nu era nevoie, căci nu puteam primi oaspeți. De altfel, ce coleg ar fi acceptat să vină la mine, riscând o întîlnire cu "Șoacățu"? În acea cameră, având ferestrele acoperite cu hârtie vânătă, de camuflaj, cum cereau rigorile războiului, și bine încălzită iarna de o bună sobă de teracotă pe care o puteam îndopa la discreție cu lemne din rezerva liceului, am luat cele mai importante hotărâri ale adolescenței mele. De ea se leagă singura
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să supravegheze ceva, jos în stradă, de pe balconul de la etajul al doilea al clădirii de vizavi. Pe la patru și jumătate, mă instalam în spatele uneia din cele două ferestre ce dădeau spre strada Vasile Lascăr. Rupsesem pe margine hârtia vânătă, de camuflaj, care acoperea geamul încît, din postul meu de observație, puteam vedea totul fără să mă dau de gol. Și așteptam să treacă minutele. Preferam să trebuiască să am răbdare, numai să nu pierd "spectacolul"; mereu același; doamna blondă ieșea în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de fier, etalîndu-și provocator sânii. Pe măsură ce se apropia ora cinci, emoția mea creștea, gata să mă sufoce. Neliniștile erotice erau ceva nou, un mister care mă amețea. Când o vedeam apărând în balcon, nu mă mai dezlipeam din spatele hârtiei de camuflaj de unde spionam. Nu i-am reținut fața, căci atenția mea era îndreptată asupra sânilor și a picioarelor. Momentul culminant îl reprezenta de fiecare dată aplecarea peste grilaj. Atunci, sânii se dezvăluiau în toată splendoarea lor provocatoare și nouă pentru un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe coridor. Fir-ar să fie, că tare-i frig în universul ăsta. —Mie-mi zici? Mi-au ieșit boașele prin ochi. Se rostogoliră în salon - Tommy Rupp într-o jachetă neagră, militară, iar Duane Cain într-un costum de camuflaj căptușit cu un strat izolator. Cei trei Muskratari 1, reuniți pentru prima oară de la accident. O potopiră pe Karin cu saluturi joviale. Ea rezistă impulsului de a-i întreba unde fuseseră până acum. Rupp se repezi la Mark, care zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și propriul pui derutat, cel pe care-l îngrijiseră pe tot drumul înapoi, alungându-l cu lovituri de cioc și fâlfâiri de aripi. Perechea albastră-cenușie devine cafenie, de la fierul care ruginește în aceste mlaștini. Se acoperă cu mâl și frunze - camuflaj de sezon. Cuibul lor e o moviliță fortificată de plante și pene, lată de aproape un metru. Se strigă unul pe altul, din gâtlejurile lor răsucite, zgomotoase ca un trombon. Dansează, înclinându-se adânc, lovind cu picioarele aerul sărat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Avea portrete ale celor mai buni prieteni ai lui Mark, doi bărbați neglijenți, la vreo douăzeci și ceva de ani, care se distrau cu o țigară, un pahar de băutură și niște tacuri de biliard, unul cu un tricou de camuflaj, iar altul cu o bluză pe care scria „Ai niște metadonă?“. Avea o fotografie cu o femeie greoaie, brunetă și palidă, cu un pulover oliv tricotat, în en-coeur, etalând un zâmbet fragil. —Bonnie Travis. Pipița grupului. — Asta e făcută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de demult. Americana. E sexy. Mă relaxează. În ciuda atacurilor lascive pe care le încasă de la Rupp și Cain, rămase costumată, agitându-se în bucătărie ca să pregătească ospățul improvizat alături de Karin, care era în pantaloni scurți și cu buricul gol. Jeanși, camuflaj de vânătoare, tricouri cu inscripții și o falsă bonetă imprimată: America la două secole și un sfert. Unde ți-e prietenul? o întrebă Bonnie pe Karin. —Ce prieten? strigă Mark din curte. Karin avu impulsul să rupă gâtul ăla învolănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poată vedea. O infirmieră, care era la curent cu cea mai nouă satiră din New Yorker. Dar era o senzație împărtășită la cel mai firesc mod posibil. Ea își ridică privirea, cu pupilele ochilor ei căprui mari cât petele de camuflaj ale unei molii. Îl cunoșteau. Oamenii tot nu renunță la ordine, nu-i așa? Chiar și atunci când ierarhia e imaginară. Nu-i o competiție care să-mi stârnească cine știe ce interes. Ea se dădu înapoi, cu aceeași expresie de scepticism amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-și pună mintea la contribuție și să descurce singură ițele. Devreme, în seara primei zile din an, maistrul militar Thomas Rupp de la Regimentul 167 cavalerie - Soldații Preriei - apăru la Homestar, în prag. Nu avea haină, ci purta uniforma militară de camuflaj, pentru că abia se întorsese în oraș de la exercițiile de la unitate. Mark se uită pe fereastra lui murdară în curtea întunecoasă, gândindu-se că sosiseră forțele paramilitare să-i rechiziționeze casa pentru proiectul ăsta nou cu Așezământul natural. Maistrul militar Rupp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Coulter dădu un picior zidurilor și împinse canistrele în viroagă. Thaw îl urmări abătut pînă cînd nu mai rămaseră decît niște stinghii și un zăngănit depărtat. N-ar fi trebuit să faci asta. Am fi putut să-i încropim un camuflaj din ramuri și alte chestii care ar fi ascuns-o de priviri. Coulter își croi drum spre potecă, printre ferigi, și începu s-o ia la vale. După cîțiva metri, se opri, se întoarse și strigă: — Cretinule! Mama ta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Gosseyn era în așteptare. Probabil că afară era noapte de-a binelea. Nava de asemenea dimensiuni se putea deplasa numai la adăpostul nopții. În curând plafonul urma să se desfacă. La suprafață trebuie că se întindea o preerie servind drept camuflaj hangarului subteran. Și, într-un fel sau altul, aceasta se va escamota, la momentul potrivit. Deodată, toate luminile se stinseră. Exact după cum se aștepta. Nu trebuia ca vreo lumină să-i trădeze. În chiar acel moment, detectoare sensibile, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Gosseyn era în așteptare. Probabil că afară era noapte de-a binelea. Nava de asemenea dimensiuni se putea deplasa numai la adăpostul nopții. În curând plafonul urma să se desfacă. La suprafață trebuie că se întindea o preerie servind drept camuflaj hangarului subteran. Și, într-un fel sau altul, aceasta se va escamota, la momentul potrivit. Deodată, toate luminile se stinseră. Exact după cum se aștepta. Nu trebuia ca vreo lumină să-i trădeze. În chiar acel moment, detectoare sensibile, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
tipică marelui reviriment. Surpriza pe care o încercăm față de cineva se cere consumată, fantezia dezlănțuită adăugând substanțial materialului faptic. Actuala carte de vizită a Melaniei Lupu, casnică, văduva unui modest funcționar în Ministerul de Finanțe ― era convins ― reprezenta doar un camuflaj, o cacealma formidabilă de care ea însăși probabil râdea cu hohote, în pătucul de fecioară cu îngerași și bile de bronz. ― Desigur, domnule Matei! o auzi. V-ați gândit foarte bine. Avem nevoie de un pahar. O picătură de apă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și se uită lung la el. Hedrock nu-i dădu nici o atenție. Un alt inel pe care și-l pusese în deget îl gîdila iritant. Întoarse încet mîna. Cînd senzația neplăcută încetă, piatra inelului indică direct peretele din spatele biroului. Frumos camuflaj! stabili cu admirație Hedrock. Modelul tapetului nu era întrerupt cîtuși de puțin, uriașa armă cu explozie era perfect ascunsă îndărătul lui. Fără inelul său de explorare, n-ar fi descoperit-o niciodată. Brusc se simți mai mohorît. Își îngădui gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să intrăm În panică urlînd că trebuia să ne aliniem. Am Întrebat unde ne ducem. Un infirmier m-a sfătuit să aștept Întoacerea la civilie pentru a pune Întrebări. Culoarele spitalului semănau cu ulițele unui sat Într-o seară de camuflaj. Am zărit În depărtare o cabină telefonică În direcția căreia m-am Îndreptat aidoma marinarului care vede ivindu-se farul salvator. Dar nu-l pusesem la socoteală pe sergentul care m-a prins din urmă: „Ei, Misticule, Încotro Îți iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de licurici, stele căzătoare pe pantele dealurilor. Mașini rare care trec, coboară la vale, urcă spre sătucuri cocoțate mai sus. Când Belbo era copil, probabil că priveliștile nu erau aceleași. Nu existau mașinile, nu existau șoselele de acum, noaptea era camuflaj. Am deschis dulapul unde se găseau juvenilia, imediat ce am sosit. Rafturi Întregi pline cu hârtii, de la temele școlare din clasele elementare până la fascicule de poezii și de proze din adolescență. În adolescență, toată lumea a scris poezii, apoi poeții adevărați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]