444 matches
-
solidar în virtutea unei asemănări, vagi, dacă vreți, dar destul de puternice. Era intolerabil. Doar constatarea nevoilor comune pe care viața mi le provoacă mie, ca și lor, ar fi temperat surpriza pe care o încercam. Dar să-i fi plăcut tu canaliei, târfă de nevastă-mea, la fel ca mie, asta mă irita mai mult decât orice. Sunt convins că-i lipsea ceva unuia dintre noi. O numesc „târfă“ pentru că nici un alt nume nu i se potrivește așa de bine. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am luat două prăjituri de pe etajeră și m-am strecurat afară din casă, fără să atrag atenția nimănui. Fugeam de propria mizerie: am rătăcit de-a lungul străzilor, fără țintă, nici nu știam măcar încotro să mă duc, prin lumea canaliei cu fața avidă, în goană după bani și vicii. N-aveam nevoie să văd ființele astea: nu era fiecare din ele imaginea tuturor? Toți erau făcuți dintr-o gură de care spânzura un pumn de viscere, terminându-se într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
știu de ce, sub toate aspectele, viața și fericirea celorlalți îmi făceau greață. În ceea ce mă privește, înțelegeam bine că existența mea era pe sfârșite, că se stinge dureros de încet. Atunci de ce să mă mai intereseze viața imbecililor, a acestei canalii plesnind de sănătate, care mănâncă bine, doarme bine, face dragoste bine, pe care n-o încearcă nici cel mai mic rău și a cărei față nu era atinsă în treacăt, în fiecare clipă, de aripa morții? Doica mă trata ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
amidon, amestec de lapte și buruieni și mii de alte fleacuri. Cu câteva zile înainte de aceste evenimente, îmi adusese o carte de rugăciuni, puțin prăfuită. Nu numai cartea asta de rugăciuni, dar nici un alt fel de cărți sau idei ale canaliei nu puteau să-mi fie de vreun ajutor. La ce bun atâtea trăsnăi? Nu eram eu produsul unei suite de generații, a căror experiență ereditară supraviețuia în mine? Nu eram chiar incarnarea trecutului? Și totuși moscheea, cântecul muezinilor, abluțiunilor, gargarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
viață devenise atât de puternică în mine, încât cea mai neînsemnată clipă de sănătate era suficientă să compenseze lungile ore de sufocare și neliniște. Vedeam că durerea și suferința există, dar și că ele n-au sens. Figuram, în mijlocul lumii canaliei, ca reprezentant al unei rase necunoscute. Sfârșiseră toți prin a uita că, într-o epocă foarte veche, aparținusem și eu lumii lor. Lucru înspăimântător, simțeam că nu eram nici viu de-a binelea, nici mort. Eram un cadavru ambulant. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în preajma ușii pentru a-și debita rugăciunea; repeta cu voce tare: „Dumnezeul meu! Dumnezeul meu!...“ De parcă mie ar fi trebuit să mi se facă milă de cei vii! Toate aceste sclifoseli mă lăsau rece; dimpotrivă, mă bucuram să văd și canalia traversând, de o manieră fugitivă și superficială, evident, dar cel puțin câteva secunde, universul în care trăiam. Nu era camera mea un sicriu? Patul meu nu era mai umed și mai rece ca mormântul? Patul ăsta, mereu gata, care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
moarte, la decompunerea celulelor corpului meu, încât moartea nu numai că încetase să mă mai înfricoșeze, dar chiar doream să dispar, să devin neființă. Un singur lucru mă speria: ideea că atomii cărnii mele se vor amesteca cu aceia ai canaliei. Era de nesuportat să mă gândesc la asta și îmi doream să dispun, odată mort, de mâini lungi, înzestrate cu degete lungi, sensibile, cu care să-mi pot aduna toți atomii, să-i păstrez în palmele mele închise, ca să împiedic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dispun, odată mort, de mâini lungi, înzestrate cu degete lungi, sensibile, cu care să-mi pot aduna toți atomii, să-i păstrez în palmele mele închise, ca să împiedic aceste fragmente ale ființei mele, bunul meu exclusiv, să intre în corpurile canaliei. Mi se întâmpla, de asemenea, să-mi spun că toți cei al căror sfârșit e aproape trebuie să aibă aceleași viziuni ca ale mele. Neliniște, teroare, spaimă, dorință de a trăi, toate dispărură. Nu mă simțeam așa de calm decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
gustam plăcerea suferinței. Era o plăcere supraomenească, o plăcere pe care numai eu eram capabil să o suport. Nici zeii, dacă există, n-ar fi știut să guste un astfel de deliciu. De-abia atunci am înțeles superioritatea mea față de canalie, față de natură, față de zei; acești zei născuți din senzualitatea oamenilor. Devenisem zeu, eram chiar mai mare decât ceilalți zei; simțeam trecând prin mine curentul veșniciei, al nesfârșitului. ...Dar ea reveni. Nu era atât de crudă cum presupuneam. M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dorința și făcea să-mi apară mai vie și mai caldă. Ce bine că puteam să mă gândesc la asta! Să împart cu ea un pahar de vin și apoi să murim în același spasm. Ce este deci dragostea? Pentru canalie, un desfrâu, o plăcere abjectă și trecătoare. Trebuie cercetate caracteristicile dragostei așa cum le concepe canalia în cântecele fară perdea, în înjurături și grosolănii pe care le repetă în lumea beției ei, sătulă sau pe stomacul gol. De exemplu, „a băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să mă gândesc la asta! Să împart cu ea un pahar de vin și apoi să murim în același spasm. Ce este deci dragostea? Pentru canalie, un desfrâu, o plăcere abjectă și trecătoare. Trebuie cercetate caracteristicile dragostei așa cum le concepe canalia în cântecele fară perdea, în înjurături și grosolănii pe care le repetă în lumea beției ei, sătulă sau pe stomacul gol. De exemplu, „a băga piciorul măgăriței în vas“ sau „a-și pune pământ pe cocoașă“. Dar dragostea mea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
zice trăgîndu și răsuflarea, nu-mi place să stau pe uscat. Știu de unde ți se trage toată ura asta, zice Roja, da’ mi-e frică să ți-o spun, mărturisește, al naibii alcoolul ăsta, zice Gulie. Croitorașul și Bulgarul, două canalii, dom’ Roja, începuseră să vîndă tot felul de ponturi pe bani, că anume vilă a vreunui tovarăș e părăsită, că individul a fugit de frica revoluției și că e plină de obiecte de valoare, că în Palatul Cotroceni bate deja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
noștri devorau colecția .... Submarinului Dox de 15 lei, Încep „darea de seamă” cu nădejdea că va mai urma cel puțin Încă un volum... Fiindcă repet, citesc memorialistică pe rupte. Trăiesc epoci teatrale prin procură. Cunosc mari artiști - sau doar mici canalii , datorită unora care au avut ocazia să le strîngă mîna (ori, doar să-i observe direct ). Prin intermediul acestui gen de amintiri & portrete, eu Însumi Încep să cred, În unele momente de visare impunibilă, că am stat cu-adevărat În preajma doamnelor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
se va deschide brusc și iată-l pe mântuitorul omenirii cu frișca prelingându-i-se pe bărbie, cu ochii cât cepele, trăgând salvă după salvă din făcăleț, în direcția becului din tavan! A ajuns, în sfârșit, de râsul lumii! O canalie! O șande pe capul familiei lui pentru tot restul vieții. Da, da, pricep: drept răsplată pentru faptele mele abominabile, într-o bună zi o să mă trezesc înlănțuit de o toaletă din iad, laolaltă cu toți codoșii din lume. — Ștarkes, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
al celor mai înțelepte, mai așezate, mai cu cap articole - inclusiv de teorie literară intuitivă - scrise în epocă) și acest performer al limbajului, ci și consternarea mea în privința cameleonismului său politic (care-l făcea pe Maiorescu să-l numească adeseori "canalie") și a lipsei de scrupule și lealitate față de prieteni (aventura cu Veronica, pentru care se alege cu ura mereu mai adâncă a lui Eminescu: "pezevenchiul cel de grec", "șarpe veninos" etc). Aceste trăsături, detestabile-n sine, mi-l apropie mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
refuză intenția. Tună isteric. „Incredibil...! Un mucalit, Îmi dă mie lecții...! Puțină răbdare. În curând vei face cunoștință cu puterea pe care o dețin, făcând tot posibilul să te distrug...!” Tony Pavone se dezlănțui. „Ție nu ți-e rușine mă canalie să tot ameninți...? Se repezi la el, Îmbrâncidu-l către eșire, strigând. Afară, afară din biroul meu câine turbat să nu te strivesc ca pe o muscă...!” Ticălosul opuse rezistență iar apariția la timp a Șefului de Șantier cu Gică Popescu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însă de ai aplica doi pumni În moalele capului...! Fire milostivă, Tony Pavone sacrifică o parte din cămașe pansându-i rănile, iar din puținul lui Îi oferi ceva să mănânce astfel reușind să capete Încrederea tânărului, care se agita, Înjurând. “Canaliile...! M’au prins grănicerii acum dar, data viitoare voi reuși...!” “Cum v’au depistat...?” “Ne-am grăbit. Având convingerea prostească a trecerii frontierii române, am rupt’o la fugă. Deodată rachetele luminoase brăzdară cerul În timp ce grănicerii români trăgeau În noi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
jos rostind. „Facă-se voia Ta Doamne...!!” Profund impresionat,Tony Pavone Își aduse aminte de fapt, nici poziția lui În societate nu-l favoriza, făcând o mare greșeală dezertând din adevărata democrație, Încercând să se acomodeze cu această bandă de canalii comuniste care sub acoperirea unei propagande mincinoase, maltratează, intimidează, omoară oameni nevinovați, decretând legi după placul lor Încercând să arate lumii civilizate cât de proști și rău intenționați sunt...!! În dumineca următoare Îl vizită din nou, oferindu-i unele alimente
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
găsit o lipsă de, două milioane lei...!” „Ai recunoscut lipsa...!” „Vai de păcatele mele. Jur, nu am furat și nu am dat nimănui măcar o singură foaie de tablă de furat. Am solicitat o nouă expertiză contabilă cu participarea mea, dar canaliile au refuzat...!!” „Trebuia să protestezi...!” „Are cine să te asculte...? Odată ajuns În mâna lor, pui sub Învinuire rudele și părinții blestemând ziua În care te-ai născut!! Cer iertare. O parte din nenorocirea căzută pe capul meu, se datorează
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ziua În care te-ai născut!! Cer iertare. O parte din nenorocirea căzută pe capul meu, se datorează și persoanei dumitale.Astai...!” „Ce vrei să spui...?” Am fost anchetat de cel mai periculos ofițer de miliție, Lct.Col.Tudose Ion...!” „Canalia...!” „ La Început s-a purtat frumos cu mine, a promis să mă ajute să capăt o pedeapsă mică cu condiția să dau o declarație din care să rezulte, ce credeți...! Dv. personal a-ți ridicat din gestiunea mea materiale furate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Bătrâne, dorești cu tot dinadinsul să mori...? Scrie declarația de care am nevoie și uite, Îți promi, te voi servi cu o cafea.Bine...?” „Am răspuns, nu...!” „Deci nu vrei să ne ajuți să aflăm adevărul, se stropși la mine canalia. Puțină răbdare...!” „Unul din ce-i prezenți aprinse o brichetă și cu flacăra a Început să-mi pârjolească tălpile picioarelor. Fiind bine legat În curele nu am putut evita tortura, dar am rezistat. Atunci Însă când flacăra brichetei a fost
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bine studiate pentru a creea În jurul lui o atmosferă de grandomanie specifică tuturor dictatorilor ce au studiat filozofia În gropi și maidane, furând găinele din cotețul vecinului, Împreună cu fratele său Dictatorul...! Acest „Pinochio”, avea puteri nelimitate, având permanent grijă cu ajutorul canaliilor pe care Îi indoctrina la școala Securității Statului, să terorizeze populația arestând, deportând ori ucigând orice tendință de Împotrivire, a Înfricoșării Întregei populații a nefericitei țări. Generalul Ceaușescu, Îl privi mai atent câteva secunde, motivând refuzul Într-un mod suficient
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
după bunul plac, forța de-a teroriza pe cel căzut În dizgrația stăpânilor fără ca nimeni să le tempereze instinctul lor de animale sălbatice...!! Însfârșit, intuind persoana cel iscodea, Tony Pavone expuse pe scurt necazul apoi Îi Întoarse spatele. Turnătorul insistă. „Canalia s’a răzbunat, astai...! Nu te necăji, așa zisa violare a legilor În vigoare, nu poate avea efect asupra persoanei tale...! „Ce te face să crezi...?” „Să nu te surprindă...! De doi ani lâncezesc În această mizerabilă Încăpere iar În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
răspundă austriacul și apoi se întoarse spre ceilalți ostatici: Stați liniștiți! spuse. În două zile se rezolvă totul. — Fă tot posibilul să fie așa. Și te rog, să fie anunțate familiile noastre. — De asta mă ocup eu - trase o înjurătură: Canalie mizerabilă! Uite în ce ne-a băgat! Încălecă pe motocicletă, continuând să înjure, și după câteva clipe părea că zboară pe întinderea nisipoasă, urmând ceea ce începea să fie un drum perfect conturat. Gacel și Suleiman îl însoțiră cu privirea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
așa că l-am citit de vreo douăsprezece ori. Dar noi, tuaregii, avem legi mult mai vechi decât Coranul, și eu le respect. — Nu mi se pare drept. — Dreptatea e diferită în funcție de locuri, de vremuri și chiar de oameni, replică Gacel. Canalia aia n-a ezitat să lase patru ființe să moară de sete în deșert, iar dacă nu e dispus să plătească pentru asta, eu voi lăsa alți patru oameni în deșert, să moară de sete. Și puteți fi siguri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]