962 matches
-
petrecere. Mi-ai spus atunci când ai vorbit cu Baby în galerie că ești cel mai înalt din jur care îi poate admira cerceii. Dar atunci purta niște cercei mici pe care nimeni nu-i putea observa. La petrecere a purtat candelabrele alea imense. Cred că atunci ți-a făcut Baby remarca. Pun pariu că ai fost nervos când ai văzut-o la vernisaj. A venit la tine și te-a salutat, nu-i așa? Așa că ai șters-o cât de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
biata judecată care se află în locul acela nu mai e sigură nici măcar de asta. Iar el atât așteaptă. Mă ia de mână și zburăm. Bogdane, stai, nu așa. Bogdane, vom intra în tavanul încăperii și ne zdrobim, o să-mi intre candelabrul în apa ochilor și o să-mi ia vederea la care țin atât de mult, vederea mea dragă, cu care n-am fost în stare niciodată să cuprind nimic mai mult decât marginea grădinii de zarzavaturi, Bogdane o să murim!! Bogdan, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o ușă aflată în stânga mea, o monstruozitate de stejar de aproape trei ori mai înaltă decât un om obișnuit. Strigătele petrecăreților tocmai atingeau un punct culminant, probabil, în așa hal se urla, vreme în care eu tocmai mă holbam la candelabrul imens ce părea să atârne de niciunde, atât de sus și de puțin luminat era tavanul. Undeva în mijloc, podeaua prezenta o gaură în formă de cerc prin care se putea vedea parterul, lucru nemaivăzut de mine în nici una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aproximație, o sută de metri pătrați. Perdele masive și mov, pline de praf, aproape că acopereau geamurile la care mă tot holbasem în vreme ce încă mai șovăiam în fața clădirii, astfel că foarte puțin din lumina naturală putea pătrunde în interior. Un candelabru asemănător celui din încăperea precedentă, numai că aprins, era motivul pentru care acești oameni se prelingeau scăldați într-o lumină galbenă și bolnavă, deși puternică, după cum am mai spus. Ceea ce mă uimea însă deopotrivă de mult ca și sentimentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bolduri. Erau florile Soniei, însoțite de un bilețel în care mă ruga să ne întâlnim chiar în seara aceea. 4 Spre seară, ploaia a stat. Felinarele aprinse se oglindeau ca în niște lacuri negre în trotuarele și în asfaltul umed. Candelabrele gigantice zumzăiau molcom lângă statuia de granit a lui Gogol. Dar globurile lăptoase, învelite în plase de sârmă, care se ridicau în capul acestor catarge de fontă nu-și prea trimiteau lumina în jos ci clipeau, ici și colo în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tare, de trosneau pietrele. Când sania o luă lin spre pasaj, am auzit din toate părțile pași zăngănind pe zăpada înghețată bocnă. De pe acoperișul caselor se ridicau stâlpi albi de fum, de părea că orașul atârnă de cer ca un candelabru uriaș. În pasaj era curent și foarte frig, iar pe oglinzi se pusese un strat gros de chiciură. Când am deschis ușa de la cafenea, aburul a năvălit afară ca dintr-o spălătorie; era un abur cald, plin de miresme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
colț al camerei. — Vino și vezi, îmi spuse el, cu capul întors spre mine și chemându-mă cu mâna întinsă în spate. Uită-te numai la oroarea asta. Îmi arăta un copil gol care susținea cu mânuța lui grăsuță un candelabru uriaș. E cumplit să-ți imaginezi în ce dispoziție idioată erau cei care au executat asemenea lucrare și e și mai cumplit să te gândești la cei care au putut-o cumpăra. Nu, dragul meu, ia privește (mă luă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
unul dintre noi ar trebui să ridice douăzeci de puduri. Ei, ce spui? Și ce crezi că exprimă fața lui? Vezi pe acest chip un semn cât de mic de efort, de luptă sau de încordare? Ia să-i iei candelabrul din mânuță. Ai să vezi atunci că, privindu-i fețișoara, nici cea mai grijulie doică nu-și va putea da seama dacă pruncul acesta vrea să doarmă sauă o oroare, o adevărată oroare! — Ei, dar ce mutră ți-ai dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
chiar, deși în mai mică măsură, ale personalului ambulanțelor, prin natura profesiei obișnuit cu ce era mai rău. Pe măsură ce automobilele avansau pe străzi, se aprindeau pe fațade, unele după altele, de sus până jos, becurile, lampadarele, proiectoarele, lanternele de mână, candelabrele atunci când existau, poate chiar și vreo candelă veche de alamă în trei colțuri, din acelea alimentate cu ulei, toate ferestrele deschise și revărsând în afară, în șuvoaie, un râu de lumină ca o inundație, o difuzie de cristale făcute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pentru a putea urca pe râu. Își Îndreptă privirea spre careul de la pupa, sub castel. Ușa de la cabina căpitanului se legăna ușor, ca și când cineva dinăuntru l-ar fi invitat să intre. Cabina era cufundată În Întuneric. În mijlocul careului, sub un candelabru de fier care le atârna deasupra capetelor, erau trei bărbați nemișcați, În jurul unei măsuțe, șezând În jilțurile lor Împodobite de parcă abia și-ar fi Întrerupt o conversație În fața câtorva cupe de vin, surprinși de un somn neașteptat. La picioarele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
reflexe simulate, Îngrozitoare, ca și când un cosmos nebănuit s-ar fi concretizat În spațiul Încăperii. Simțea cum, de dincolo de suprafețele de sticlă, apăsau diavoli În flăcări, cu cozile lor șerpești vibrând ca niște tentacule, târându-se pe pardoseală, Încolăcindu-se pe candelabre. I se păru că se ridicase În picioare, cu toate că Încă mai simțea relaxarea somnului, și făcuse câțiva pași Încercând să se Îndepărteze, ajungând până la colțul unde Își amintea că era poarta acelei abații infernale. Dar un horcăit dinapoia uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
țesătura grea de fetru care acoperea una din plăci, iar apoi Își trecu degetele peste suprafața Înghețată, ca un orb care Își căuta prin pipăit confirmarea propriei Închipuiri. În lumina slabă a lunii care pătrundea prin ferestre, Dante aduse un candelabru și, cu câteva lovituri de amnar, aprinse mucurile de lumânare. Apoi se Întoarse spre Guido Bonatti, care se așezase pe marginea cristelniței. Părea istovit, plin de sudoare, ca și când bătrânețea i s-ar fi dat În vileag dintr-o dată. Respira anevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
va cumpăra cineva de la Conservator, un mare compozitor, face aici bărbatul meu un cartier de artiști. Să știe Snagovul ce înseamnă arta! Și toate intermedierile astea le-a făcut al meu. Mai ne completăm și noi mobila, mai punem un candelabru cu banii ăștia. Când ne-am făcut vila (că nu mai stăm de doi ani în apartamentul ăla înconjurat de comuniști, ăia de-ți scanează sacoșele când vii de la piață, ăia de te întreabă de ce sunteți acasă la ora asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în Danemarca - el credea că toată viața lui se leagă de Hamlet, că nefericitul prinț îi controlează și acum viața -, dar n-a fost chip, m-am gândit că mai bine ne cumpărăm ceva în casă din banii ăștia, un candelabru, spre exemplu, cum să cheltuim atâta pe un concediu? Și-am plecat la mare aici... Ați văzut că am luat-o și pe Căpșuna cu noi - pe ea și pe regizorul ei -, a rămas casa numai cu dumneavoastră și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a cuprins când am auzit-o spunându-mi: „Aa! Aceea era apa mea“. Nu reușeam să-mi explic natura acelui sentiment de rușine și nu doream să mai fac vreun gest necugetat. Pe suprafața de sticlă a măsuței se reflecta candelabrul suspendat de tavan. Era montat În formă de flori de crin și nu-mi dădeam seama dacă era o piesă de epocă originală sau o imitație. Tijele de crin dintr-un bronz cu un luciu opac se Întindeau Înspre exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
peisaj urban care depășea cu mult sfera de percepție vizuală a omului. Aveam o senzație de sufocare și În același timp simțeam un sentiment bizar și masochist de siguranță. Hotelul se afla la distanță de câteva străduțe față de cursul Senei. Candelabrele din sala de la intrare erau atât de strălucitoare Încât Îmi dădeau senzația de amețeală, iar lumina lor se reflecta stins În pardoseala din marmură. Prin comparație cu sala de la intrare somptuos, biroul de la recepție părea minuscul. Poate din cauza orei târzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai mult de-atât. Simțeam o excitare atât de puternică Încât Îmi venea să mă reped asupra Maestrului și să-i acopăr trupul cu săruturi, când l-am auzit strigându-mă: „Reiko, ia aprinde puțin luminile“. Am apăsat pe Întrerupătorul candelabrului și, În momentul acela, am avut impresia că aud sunetul luminii. Știi, un sunet ca atunci când se branșează la curentul electric un generator sau o rampă imensă de proiectoare și se aude un pârâit. Apoi am văzut un vârtej de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu ar fi putut să acționeze de unul singur. — Și atunci, de ce nu a zis ceva la proces? — I-au pompat ceva ca să-l facă să-și țină gura, i-au amenințat familia. Știi cum e. Nebe păși pe lângă uriașul candelabru din bronz care zăcea contorsionat pe pardoseala murdară de marmură. — Aici. Vreau să-ți arăt ceva. Deschise drumul, conducându-mă în marea Sală a Dietei, unde Germania văzuse ultima dată ceva ce semăna cu democrația. Deasupra noastră se înălța cochilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am coborât din mașină. Interiorul nu era chiar ceea ce mă așteptasem să văd în sediul Sipo. Am stat puțin într-un hol al cărui element central era o scară cu ornamente aurite, decorată cu cariatide în mărime naturală, și cu candelabre imense. M-am uitat la Nebe, inducându-i din sprâncene că eram impresionat favorabil. — Nu-i rău, nu? zise el și, luându-mă de braț, mă conduse la glasvandul care dădea spre o grădină magnifică. Dincolo de ea, către vest, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Botez Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TRONUL POEZIEI binevoiesc - din tronul meu - să vă privesc cum bâjbâiți lumina verii s-o aflați abia-n amurg pe frații-mi zei regal primesc - și-n candelabre cântă îngeri răsfățați... orbi târâtori - spre păsări globii goi și-nalță dar de atâtea raze-s pururi covârșiți: orbesc a doua oară - toți - zarafi smeriți de lăcomie-n casa-mi se descalță vă sunt stăpân - prin muzici și văpaie și
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
scara vieții. Înțelepciunea o (de)țin la cote înalte, Tinerețea fardează-n curcubeu pleoapele ochilor, Obrajii stau rumeniți în Floarea-Soarelui, Roșul (stră)lucește pe (con)turul buzelor. În astfel de condiții mi-i drag să trăiesc!... Printre aburi de cafea Candelabrele înalte își deschid clopotele ca un crin imperial. Din inima Olteniei se bat vocile în gamă, recitând poeme multe. Microfonul mă-nconjoară, în ecouri, diademe, fredonând vorbele mele. Printre boabe de cafea aburii dansează făcând piruete. Timpul aleargă pe bandă
PRINTRE ABURI DE CAFEA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362806_a_364135]
-
muzeul găzduit de interiorul mănăstirii, icoane de o valoare extraordinară, obiecte de cult și piese de mobilier specifice lăcașelor de rugăciune ortodoxe, altarul sculptat în marmură și piatră și ornat dumnezeiește cu dantelării din aur și argint masiv, sfeșnice și candelabre din aur, toate acestea într-o atmosferă de pură înălțare sufletească. De menționat faptul că biserica mănăstirii păstrează una dintre cele trei icoane făcătoare de minuni ale Sfintei Maria, aceasta fiind pictată de Sfântul Apostol Luca și a cărei legendă
CIPRU (2) – RELIGIE, ISTORIE ŞI MIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361200_a_362529]
-
sosirea lui. Își odihnise privirea pe tablourile de pe peretele dinainte, fără să privească vreunul anume, cum îi stătea în obicei, apoi, aproape fără să vrea, aceasta i se abătuse înspre picupul valoros, pe al cărui platan strălucea negru, sub lumina candelabrului de cristal, discul cu Recviemul lui Mozart. Uitase să-l repună la locul său, ceea ce nu-i prea stătea în obicei. Ciudat, spusese după această constatare. Dar mai ciudate fuseseră altele. Prezența străinului aceluia, muzica funebră care îl obsedase întreaga
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
Mobilă, aerul de epocă, o introduceau într-o atmosferă de film. Mobilă clasică era ușor modernizata, lemnul era din mahon greu, ferestrele mari acoperite de perdele cu draperii din cele mai fine materiale. Marmură dădea încăperii elegantă. Plantele exotice, lumina candelabrelor, îndulceau atmosferă. Avea gusturi ... mda.. Majordomul îi pofti în biroul somptuos al Madamei. Era mirata, nu regasea dantelăriile specifice stabilimentelor standard. Era cameră unei femei de afaceri. Menajeră le servi limonada cu gheață. - Suntem la vodevil sau ce mă-sa
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
Dimensiunile au fost dictate de necesitatea obținerii celei mai bune acustici posibile. O sală mai mare își diminuează acustica, rezonanța sunetului se propagă diferit. Această sală are forma unui dreptunghi, în stil neorenascentist, cu cariatide și plafon casetat, cu enorme candelabre în formă de clopot, făcute din cristal și pietre Swarowski. Este scăldată în ocru și roșu, predominând aurul. Privind aurul care-i dă o strălucire deosebită nu mi-am putut stăpâni gândul să nu-și pună obsesiv o întrebare: oare
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]