311 matches
-
valuri zglobii”. Denumite de către Bach „"dramma per musica"„, în unele cantate, precum „Alegerea lui Hercule” și „Întrecerea dintre Phoebus și Pan” (1731), adoptă tematica mitologică. Apelează și la umor în „Cantata cafelei” (1732), o burlescă a vieții citadine, sau în „Cantata țărănească - Avem un nou stăpân”, în care imaginile pitorești ale vieții rustice sunt redate prin autentice motive populare de dans. Cantatele sale laice ne arată cât de mult a influențat stilul de operă muzica sa. Se știe că la Hamburg
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
1731), adoptă tematica mitologică. Apelează și la umor în „Cantata cafelei” (1732), o burlescă a vieții citadine, sau în „Cantata țărănească - Avem un nou stăpân”, în care imaginile pitorești ale vieții rustice sunt redate prin autentice motive populare de dans. Cantatele sale laice ne arată cât de mult a influențat stilul de operă muzica sa. Se știe că la Hamburg, opera germană crease un gen de operă biblică, favorizând pătrunderea stilului dramatic în muzica religioasă. Acest fapt va fi resimțit în
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
de operă biblică, favorizând pătrunderea stilului dramatic în muzica religioasă. Acest fapt va fi resimțit în Pasiuni, „Magnificat” și în „Missa în si”. Stilul operei italiene este vizibil în cantata-solo „Amorul trădător” și în „Nu știu ce-i durerea”. Unele fragmente din cantatele profane le-a întrebuințat și în cele religioase. Astfel, cantata omagială „Se înalță cu bucurie” a fost executată pentru trei persoane diferite, schimbându-se în text numele dedicatorului, și apoi a fost transformată în cantată religioasă. Din cantata „Alegerea lui
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Acest fapt va fi resimțit în Pasiuni, „Magnificat” și în „Missa în si”. Stilul operei italiene este vizibil în cantata-solo „Amorul trădător” și în „Nu știu ce-i durerea”. Unele fragmente din cantatele profane le-a întrebuințat și în cele religioase. Astfel, cantata omagială „Se înalță cu bucurie” a fost executată pentru trei persoane diferite, schimbându-se în text numele dedicatorului, și apoi a fost transformată în cantată religioasă. Din cantata „Alegerea lui Hercule” câteva numere au trecut în „Oratoriul de Crăciun”, iar
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
-i durerea”. Unele fragmente din cantatele profane le-a întrebuințat și în cele religioase. Astfel, cantata omagială „Se înalță cu bucurie” a fost executată pentru trei persoane diferite, schimbându-se în text numele dedicatorului, și apoi a fost transformată în cantată religioasă. Din cantata „Alegerea lui Hercule” câteva numere au trecut în „Oratoriul de Crăciun”, iar cantata „Înălțimea sa, Leopold” a devenit religioasă, înlocuind alteța sa cu Dumnezeu. Deși a dezvoltat mult dimensiunile cantatelor, Bach nu a ajuns la operă, întrucât nu
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
fragmente din cantatele profane le-a întrebuințat și în cele religioase. Astfel, cantata omagială „Se înalță cu bucurie” a fost executată pentru trei persoane diferite, schimbându-se în text numele dedicatorului, și apoi a fost transformată în cantată religioasă. Din cantata „Alegerea lui Hercule” câteva numere au trecut în „Oratoriul de Crăciun”, iar cantata „Înălțimea sa, Leopold” a devenit religioasă, înlocuind alteța sa cu Dumnezeu. Deși a dezvoltat mult dimensiunile cantatelor, Bach nu a ajuns la operă, întrucât nu i s-a
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
omagială „Se înalță cu bucurie” a fost executată pentru trei persoane diferite, schimbându-se în text numele dedicatorului, și apoi a fost transformată în cantată religioasă. Din cantata „Alegerea lui Hercule” câteva numere au trecut în „Oratoriul de Crăciun”, iar cantata „Înălțimea sa, Leopold” a devenit religioasă, înlocuind alteța sa cu Dumnezeu. Deși a dezvoltat mult dimensiunile cantatelor, Bach nu a ajuns la operă, întrucât nu i s-a oferit ocazia de a scrie în acest gen. În schimb, potențele sale dramatice
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
numele dedicatorului, și apoi a fost transformată în cantată religioasă. Din cantata „Alegerea lui Hercule” câteva numere au trecut în „Oratoriul de Crăciun”, iar cantata „Înălțimea sa, Leopold” a devenit religioasă, înlocuind alteța sa cu Dumnezeu. Deși a dezvoltat mult dimensiunile cantatelor, Bach nu a ajuns la operă, întrucât nu i s-a oferit ocazia de a scrie în acest gen. În schimb, potențele sale dramatice le-a valorificat în muzica vocal-simfonică. Prima lucrare religioasă este „Magnificat” (1723), un oratoriu cu arii
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
a artei contrapunctice”. Numeroase corale de mici dimensiuni, de mare simplitate și cu structură armonică, participă la desfășurarea dramei și subliniază expresia prin mijloace diversificate. Cele trei oratorii ale sale sunt cantate mai dezvoltate, în care autorul înlănțuie piese din cantatele anterioare. Astfel, Oratoriul de Crăciun (1734) este alcătuit dintr-un ciclu de șase cantate, scrise pentru zilele de Crăciun, Anul Nou și Bobotează. Din cele 51 de numere ce alcătuiesc oratoriul, 17 provin din cantate laice. Celelalte oratorii, de Paști
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
armonică, participă la desfășurarea dramei și subliniază expresia prin mijloace diversificate. Cele trei oratorii ale sale sunt cantate mai dezvoltate, în care autorul înlănțuie piese din cantatele anterioare. Astfel, Oratoriul de Crăciun (1734) este alcătuit dintr-un ciclu de șase cantate, scrise pentru zilele de Crăciun, Anul Nou și Bobotează. Din cele 51 de numere ce alcătuiesc oratoriul, 17 provin din cantate laice. Celelalte oratorii, de Paști (1735) și de Înălțare, nu prezintă un interes deosebit. Lucrări religioase sunt și motetele
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
care autorul înlănțuie piese din cantatele anterioare. Astfel, Oratoriul de Crăciun (1734) este alcătuit dintr-un ciclu de șase cantate, scrise pentru zilele de Crăciun, Anul Nou și Bobotează. Din cele 51 de numere ce alcătuiesc oratoriul, 17 provin din cantate laice. Celelalte oratorii, de Paști (1735) și de Înălțare, nu prezintă un interes deosebit. Lucrări religioase sunt și motetele, scrise în stil polifonic, deși în acel timp își croise drum motetul univocal acompaniat. În creațiile sale vocale, de cele mai multe ori
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
la primele o formă perfectă și un conținut auster, în timp ce la fugile din a doua lucrare ne surprinde tratarea liberă a formei fugii, ca rezultat al unui conținut dramatic clocotitor. Adâncimea dramatică a Pasiunilor contrastează cu temele glumețe ale unor cantate laice sau cu "quodlibet"-ul din „Variațiunile Goldberg”, inspirația spontană alternează cu calculul rațional, rece. Artistul îndrăzneț din Pasiuni sau din „Fantezia cromatică” este mai cumpătat în unele concerte de clavecin. Ne atrage elanul romantic din Aria Suitei a III
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
îmbolnăvirii și morții mamei sale. În următorii patru ani lucrează cu capela curții și cu orchestra teatrului din Bonn, având astfel prilejul să-și îmbogățească cunoștințele muzicale cu operele aflate în circulație în acel timp. În această perioadă compune o Cantată cu ocazia morții împăratului Iosif al II-lea. În noiembrie 1792, Beethoven pleacă pentru a doua oară la Viena, unde devine elevul lui Joseph Haydn, mai târziu și al lui Antonio Salieri. În capitala imperiului habsburgic, Beethoven reușește să câștige
Ludwig van Beethoven () [Corola-website/Science/296598_a_297927]
-
înființarea unui concurs anual de pian, ce trebuia să înceapă la 4 ani de la moartea sa. Mai lasă o altă rentă anuală, de 1800 de franci, primului șef al Secțiunii de muzică de la Institut, pentru finanțarea unui concurs internațional de cantate pentru cor și orchestră, pe o temă din Vechiul Testament. Concursul trebuia să fie deschis atât francezilor cât și străinilor, dar nu și femeilor. Fiul său, Eraïm Miriam, zis Elie Delaborde (1839-1913), a fost concertist și profesor de pian. Sora sa
Charles-Valentin Alkan () [Corola-website/Science/298337_a_299666]
-
Astfel a început una dintre cele mai productive perioade din viața lui Telemann: în perioada petrecută în Eisenach a compus un număr mare de lucrări instrumentale (concerte și sonate) și numeroase lucrări sacre, inclusiv patru sau cinci cicluri anuale de cantate, 50 de cantate în germană și italiană și în jur de 20 de "serenatas". În 1709 a mers la Sorau pentru a se căsători cu Amalie Louise Juliane Eberlin, fiica muzicianului Daniel Eberlin. Au revenit în Eisenach unde în ianuarie
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
una dintre cele mai productive perioade din viața lui Telemann: în perioada petrecută în Eisenach a compus un număr mare de lucrări instrumentale (concerte și sonate) și numeroase lucrări sacre, inclusiv patru sau cinci cicluri anuale de cantate, 50 de cantate în germană și italiană și în jur de 20 de "serenatas". În 1709 a mers la Sorau pentru a se căsători cu Amalie Louise Juliane Eberlin, fiica muzicianului Daniel Eberlin. Au revenit în Eisenach unde în ianuarie 1711 Amalie Louise
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
Barfüsserkirche. A fost acceptat iar Telemann a sosit în Frankfurt pe 18 martie 1712. Noile sarcini ale lui Telemann erau asemnănătoare cu cele din Leipzig. Furniza muzică pentru două biserici, Barfüsserkirche și Katharinenkirche (compunând, printre altele, noi cicluri anuale de cantate), precum și muzică pentru ceremoniile civice. După mai 1712 Telemann a servit ca administrator și trezorier pentru Haus Braunfels, administratorul unei fundații caritabile. Pe 28 august 1714 s-a căsătorit cu a doua sa soție, Maria Catharina Textor, fiica unui funcționar
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
lui Joachim Gerstenbüttel. Compozitorul a acceptat și a rămas în Hamburg pentru tot restul vieții sale. Perioada sa din Hamburg s-a dovedit a fi și mai productivă decât cea din Eisenach. I s-a cerut din nou să compună cantate numeroase nu numai pentru slujbele religioase, ci și pentru ceremoniile civice. A susținut concerte publice, a condus un nou "collegium musicum" și a devenit directorul operei Gänsemarktoper. Inițial, Telemann a avut o serie de probleme: câțiva oficiali ai bisericii considerau
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
nu conținea un articol despre Telemann iar puținele menționări erau "lucrările net inferioare ale unor compozitori nesemnificativi precum Telemann" comparativ cu Handel și Bach. Asemenea judecăți au fost produse de renumiții biografi Bach, Philipp Spitta și Albert Schweitzer, care criticau cantatele lui Telemann și apoi lăudau lucrări care ei credeau că au fost compuse de Bach dar în realitate au fost compuse de Telemann. Ultima interpretare importantă a unei lucrări de Telemann ("Der Tod Jesu") a avut loc în 1832 și
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
nou sintetizator - Synthi-100. Doi ani mai târziu, înregistrează adaptări electronice din muzică de Claude Debussy și Serghei Prokofiev (lansate pe disc în 1980, la casa de discuri Melodia). Cu ocazia organizării Jocurilor Olimpice de vară din 1980 la Moscova, Artemiev scrie cantata "Ritual" (pe versurile lui Pierre de Coubertin - fondatorul Comitetului Olimpic Internațional -, în traducerea Nataliei Koncealovskaia), concepută pentru tenor, două coruri mixte, cor de copii, orchestră simfonică, formație de rock și sintetizatorul Synthi-100. În 1987, la moartea prietenului și colaboratorului său
Eduard Artemiev () [Corola-website/Science/319209_a_320538]
-
2010. El a făcut un videoclip pentru fiecare dintre piesele sale de pe album. Melodia să “Celebrate” a fost în top 3 de la Radio Disney. Musso a fost lansat, de asemenea, două single-uri prin intermediul YouTube ("Rollin'" și "Crystal Ball"), ambele cantate cu KyleE. El va lansa cel de-al treilea album numit "Lonely".
Mitchel Musso () [Corola-website/Science/315850_a_317179]
-
Hayride): „Ai veni cu noi dacă am avea mai multe întâlniri?” Fiecare din piesele lui Presley înregistrate la casa de discuri Sun, combină pe o parte a discului o piesă blues iar pe cealaltă parte o piesă country, dar amândouă cantate cu aceeași forță și energie. În sesiunile din 1955, la scurt timp după ce Presley s-a mutat de la casa de discuri Sun la RCA, a fost suținut de o formație ce ii includea pe Moore, Black, Fontana, chitaristul lap steel
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
Hölderlins Dichtung"". "Memnon", 1934; "Moartea lui Pan", 1940; "Juvanum", 1945; "Râul", 1953; "Por las calzadas de Punta Europa", 1956; "Twist", 1963; "Recitativ", 1965; "Dialoguri", 1964; "Punta Europa", 1969; "Dialogos", 1971; "Kairos", 1974: "Jurnal", 1975; "Discurs și excurs", 1978; "Imperiul", 1981; "Cantata învierii", 1982; "Rugăciune de ziua Marianei", 1983; "Cartea Regilor și Împăraților",1984 "Seis poemas de Hölderlin", 1957 și "Pathmos de Hölderlin", 1975 (în limba spaniolă); "Opera lirică a lui San Juan de la Cruz", 1978 (în limba română) "Cinci sute de
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
melodiei "Moments of Happiness" (Momente de fericire), provin dintr-un pasaj din Cele patru Cvartete a lui Eliot. Fiind un muzical neobișnuit judecând după construcție, uvertura încorporează o "fugă" și sunt momente în care muzica însoțește versuri vorbite și nu cantate. Scenă, ce are în componență o groapă de gunoi supradimensionata, nu se schimbă deloc de-alungul spectacolului. Eclectismul lui Lloyd Webber e foarte puternic aici: genurile muzicale variind de la clasic la pop, music hall, jazz, rock și electroacustic, existând de asemenea
Cats (muzical) () [Corola-website/Science/320291_a_321620]
-
sau pur și simplu a recitat textele multor poeți. Printre aceștia: • Louis Aragon: Îl n'y a pas d'amour heureux ; • Paul Fort: "Le Petit Cheval, Si le bon Dieu l'avait voulu, La Marine, Comme hier" (puse pe muzica cantate), "L'Enterrement de Verlaine, Germaine Tourangelle, À Mireille dite « Petit Verglas » "(recitate fără muzică); • Victor Hugo: La Légende de la nonne, Gastibelza, Altesse; • Francis Jammes: La Prière; • Alphonse de Lamartine: Pensée des morts; • Antoine Pol: Leș Passantes; • Jean Richepin: Leș Oiseaux
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]