6,961 matches
-
Hebbel am Ufer, Berlin. În 2010 artistul Mihai Mihalcea a luat cu asalt scena culturală cu un proiect de ficționalizare a propriei biografii devenind Farid Fairuz și lansând în spațiul public o serie de întrebări și reflecții cu privire la producția culturală, capitalism, sexualitate și religie. Până să se reinventeze în Farid Fairuz artistul Mihai Mihalcea a fost unul dintre cei mai activi din domeniul coregrafiei contemporane din România de după 1989. A avut un rol esențial în multe dintre inițiativele care au condus
Farid Fairuz [Corola-blog/BlogPost/99117_a_100409]
-
2010) Charles Ferguson Programe speciale CINEPOLITICA 2012 Cinema Elvira Popescu, București Luni, 18.06.2012 - Special Program Želimir Žilnik 18:00 Răni radovi / Early Works / Opere timpurii (Yugoslavia, 1969) Želimir Žilnik 20:30 Stara škola kapitalizma / The Old School of Capitalism / Vechea școală a capitalismului (Șerbia, 2009) Želimir Žilnik Marți, 19.06.2012 - Special Program Filmul Politic Argentinian 20:00 La historia oficial / The Official Story / Istoria oficială (Argentina, 1985) Luis Puenzo Miercuri, 20.06.2012 - Special Program Hugues Le Paige
Festivalul Internaţional al Filmului Politic [Corola-blog/BlogPost/99366_a_100658]
-
speciale CINEPOLITICA 2012 Cinema Elvira Popescu, București Luni, 18.06.2012 - Special Program Želimir Žilnik 18:00 Răni radovi / Early Works / Opere timpurii (Yugoslavia, 1969) Želimir Žilnik 20:30 Stara škola kapitalizma / The Old School of Capitalism / Vechea școală a capitalismului (Șerbia, 2009) Želimir Žilnik Marți, 19.06.2012 - Special Program Filmul Politic Argentinian 20:00 La historia oficial / The Official Story / Istoria oficială (Argentina, 1985) Luis Puenzo Miercuri, 20.06.2012 - Special Program Hugues Le Paige 11:30 COLOCVIU „Populism
Festivalul Internaţional al Filmului Politic [Corola-blog/BlogPost/99366_a_100658]
-
Visăm ca să știm și noi ce-o să facem mâine Visăm ca să avem ce povesti celorlalți Sau poate ca să nu se întâmple în realitate Visăm pentru că visul ne face poftă de somn Și ca nu cumva să ni se plictisească gândurile” “Capitalism Capitalismul io cred că e așa Ca un bloc de o sută de etaje Care stă oameni d-ăia nervoși pe el. Capitalismul e grevă E un grup de oameni Care sunt obsedați de capitalele orașelor O țară care ne
“Visăm ca să nu ni se plictisească gândurile” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20380_a_21705]
-
ca să știm și noi ce-o să facem mâine Visăm ca să avem ce povesti celorlalți Sau poate ca să nu se întâmple în realitate Visăm pentru că visul ne face poftă de somn Și ca nu cumva să ni se plictisească gândurile” “Capitalism Capitalismul io cred că e așa Ca un bloc de o sută de etaje Care stă oameni d-ăia nervoși pe el. Capitalismul e grevă E un grup de oameni Care sunt obsedați de capitalele orașelor O țară care ne conduce
“Visăm ca să nu ni se plictisească gândurile” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20380_a_21705]
-
Visăm pentru că visul ne face poftă de somn Și ca nu cumva să ni se plictisească gândurile” “Capitalism Capitalismul io cred că e așa Ca un bloc de o sută de etaje Care stă oameni d-ăia nervoși pe el. Capitalismul e grevă E un grup de oameni Care sunt obsedați de capitalele orașelor O țară care ne conduce pe toți Un ziar mincinos O melodie de la Capital De la blondele alea două Capitalismul e ceva care-l găsim în alte țări
“Visăm ca să nu ni se plictisească gândurile” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20380_a_21705]
-
Care stă oameni d-ăia nervoși pe el. Capitalismul e grevă E un grup de oameni Care sunt obsedați de capitalele orașelor O țară care ne conduce pe toți Un ziar mincinos O melodie de la Capital De la blondele alea două Capitalismul e ceva care-l găsim în alte țări Adică locul unde se țin banii” “De ce nu se mai joacă oamenii mari? Fiecare are responsabilitățile sale Atunci când ajunge om mare Dacă s-ar juca toți oamenii mari Nu ar mai fi
“Visăm ca să nu ni se plictisească gândurile” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20380_a_21705]
-
sau nu-l mai lăsa să intre înapoi? Sigur că da, cel mai bun prieten! Halal! - Eu personal, intervine doamna Oiterman, nu mai am încredere nici... - Stimată doamnă, o întrerupe elegant Boris Israelovici Glazpapier, dar asta nu e nici o noutate... Capitalismul, cu legea concurenței și libera inițiativă, a descoperit de mult această. Fără milă, fără scrupule, fără nimic... O să vă relatez cazul, petrecut mai de mult, a doi cumnați, ce vreți mai mult, care aveau în tovărășie o mică afacere, o
SCHIŢE UMORISTICE (68) –TRĂDĂRI PARALELE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384204_a_385533]
-
prieten, ca ăla să-i cumpere rochiile și să aibă parte de reproșurile conjugale. Soțul s-o vadă cu bigudiurile și amicul cu bigu-bigu-rile. Și vă rog să mă credeți, greșește cine crede că trebușoara asta are vreo legătură cu capitalismul sau socialismul, cu democrația sau dictatura, cu America de Sud sau cu Honolulu... - Domnilor, reușește în sfârșit să pună lucrurile la punct doamna Oiterman, dar toate astea sunt fleacuri cine nu a auzit de ele, pe cine mai miră în ziua de
SCHIŢE UMORISTICE (68) –TRĂDĂRI PARALELE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384204_a_385533]
-
niciodată,în a toca suflete.Lumea aceasta pestriță de șantier,avea un miros de care Petre voia să scape,oferindu-l ca un parfum straniu,celor care vor trebui să știe, de ce acum suntem ca împiedicații în propriile capcane ale capitalismului. Ca un școlar dornic de evadare, a ieșit în orașul pe care îl iubea,poate pentru atenția acordată de ardeleni umilelor lui cărți scrise,poate pentru amintirea imprimată în suflet, a unei iubiri pierdute și consumate rapid ca o flacără
POVESTIRI NETERMINATE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380085_a_381414]
-
început privatizările, cu banii strânși au început o afacere pe cont propriu în același domeniu, care le-a mers bine cunoscând furnizorii din celelalte vremuri și acum se puteau numi componenți ai clasei de mijloc a societății nou creată în capitalismul românesc. Ea era ca și Ramona singurul copil în familie și de aceea părinții îi acordau cea mai mare atenție, să nu-i lipsească nimic și să se situeze printre protipendada juvenilă bucureșteană. De aceea au insistat s-o înscrie
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
cioburilor acoperea ce era de acoperit, îi arată azi pe mulți la ce nivel sunt de fapt. Când nu mai merge cu învârteala, miroase a muncă. Așteptăm la orizont urmarea ei firească, meritocrația, ca să fim siguri că am trecut la capitalism. Roxana ICHIM / UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94066_a_95358]
-
mai oameni sau mai neoameni? / Vom ieși din comunism și vom deveni îngeri ? / Muritorule,înțelege / regimurile vin si colorează realitatea, / cu pensula fac cercuri,chipuri radioase, / cheamă supușii, /le arată tablouri kitsch și le vând reclamă / drept viitor luminos, / comunism,capitalism,nu se deosebesc ,/ e doar ură de oameni.” ) Stampa nr. 71. Istoricul Marius Oprea, unul din recenzenții volumului,cunoscut pentru căutarea victimelor comunismului și repunerea lor în drepturi, a menționat că volumul oglindește, ca nici o alta scriere similară din literatura
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94152_a_95444]
-
locali din cauza diferenței mediului cultural și social. Așadar, am început prin a prezenta propria mea ”lume”, realitate ce vine din formația mea ca artist. Iar experiența pe care o trăiesc în fiecare moment marchează realitatea mexicană, unde conceptele ca moartea, capitalismul, violența, matriarhatul, etc., capătă înțelesuri noi și vii, de unde mă nutresc pentru a împreuna trecutul cu prezentul, abstractul și figurativul, compunerea și descompunerea. Această țară, care pentru noi românii e atât de exotică, mă îmbogățește cu o cantitate de experiențe
“…dincolo de aparenţe putem găsi esenţialul.” [Corola-blog/BlogPost/94160_a_95452]
-
de unde atâtea crime, atâția traficanți de droguri, de carne vie etc ... ? Răspunsul este simplu: sistemul neocapitalist generează și stimulează impulsul de înavuțire prin orice mijloc, inclusiv prin cele mai josnice. Câti oameni nu sucombă unor astfel de ispite ? Atâta timp cât există capitalismul, căt totul este o marfă, infracționalitatea se va intensifica. O dovadă o constituie Afganistanul. În timpul când, chipurile, se desfășoară operațiunea “Enduring Freedom” (Libertate durabilă !!!) , Afganistanul a devenit unul din cei mai mari producători - dacă nu cel mai mare producător - de
In Memoriam – Florin Constantiniu [Corola-blog/BlogPost/94266_a_95558]
-
măsurați adevărații culpabili de aceste delicte. Sunt sigur că dacă Al-Qaeda mai dă o bombă în SUA, în afară de paăapoarte biometrice, ni se va tatua și un număr ca la detinutii din lagărele hitleriste. In fond, fascismul este un produs al capitalismului. Victor Roncea
In Memoriam – Florin Constantiniu [Corola-blog/BlogPost/94266_a_95558]
-
blestem: o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee. Mă întreb dacă noi, românii, nu am părăsit deja scena istoriei. O bună parte a elitei intelectuale a capitulat în fața globalismului, a capitalismului de cumetrie și a clientelismului politic, abandonând funcția de ghid spiritual al națiunii. Oameni ca pașoptiștii, oameni ca făuritorii României Mari ar fi priviți astăzi ca anacronici și nostalgici. Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să
Acad. Florin Constantiniu: „Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii” [Corola-blog/BlogPost/93647_a_94939]
-
atunci și când privesc ruinele înșirate de-a lungul șoselelor, ce întristează și îndurerează privirea, când văd pământurile nemuncite și pădurile distruse, când bogățiile și pământul Țării sunt date pe nimic străinilor, pentru comisioane grase, întreb ce a adus românilor capitalismul și „darul divin” al domnului Petcu? Fabrici închise, milioane de oameni „disponibilizați”, agricultura adusă la sapă de lemn, la propriu... Statul român nu investește, nu creează locuri de muncă, ci le desființează. Se împrumută, dar nu dă socoteală ce face
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
disprețul rece față de umanitate al lui Friedman - este cât de proaspăt și imperios este simțit stilul. Bineînțeles, există o viziune regizorala incredibil de puternică. Cel mai important lucru legat de piesă și producție este sentimentul de furie pură față de lumea capitalismului târziu. Față de nihilismul monetarismului și piața liberă, cele mai mici așteptări de umanitate în gândirea lui Friedman și faptul că mai mult sau mai putin toată lumea (probabil 99%) a fost vândută pentru luxul inutil a foarte, foarte puțini. Nu este
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93229_a_94521]
-
intelectuale din epocă și chiar de acum, proclama revoluția prin sex, sânge, violență. Rezultatul, pe scurt, s-a tradus prin apariția Acțiunii directe în Franța, a Brigăzilor roșii în Italia, a Bandei lui Bader în Germania. Revoluție împotriva cui? Împotriva capitalismului, a burgheziei. Pentru promovarea ideologiei comuniste dirijate de Moscova timpului. Care este schema marii majorități a filmelor Occidentului actual? Sex, sânge, violență. A treia etapă: Europa patriilor, cea în care credea De Gaule, Europa diversității, Europa unită printr-un patrimoniu
Stupiditatea în artă, mondializată by Alexandru Trifu () [Corola-journal/Journalistic/8221_a_9546]
-
Este cea mai importantă intervenție de rescriere a istoriei literaturii române, repudiind junimismul și incluzându-i pe Eminescu, Creangă, Caragiale și Slavici, separați de Maiorescu, în tradiția realismului critic, a cărui "sarcină estetică fundamentală era să submineze încrederea în valabilitatea capitalismului, să denunțe racilele acestuia, să-l facă odios în ochii mulțimilor asuprite" (p. 104). Baza operei eminesciene o constituie poezia socială, în care poetul "exteriorizează în versuri de o rară frumusețe revolta împotriva unei societăți în care valorile muncii intelectuale
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
ce trece reperele... Dar chiar aceste schimbări, vizibile și pentru ochiul profan, arată evoluția generală de la un sistem închis, centralizat, etatizat, la unul deschis, multipolar, liberal, în care literatura nu mai este unica opțiune. Trecerea de la comunismul de ieri la capitalismul (fie el și chestionabil) de azi reprezintă nu doar o șansă istorică, o turnantă pentru fostul lagăr socialist. Ea este și un domeniu în sine, cu totul nou, în care atâția cercetători și-ar putea aplica și verifica teoriile, cu
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
istoriografia noastră. Avem în față o istorie a rupturilor care "desfundă izvoarele imaginarului". Autorul identifică două intervale cu o anumită stabilitate (1860-1914 și, respectiv, 1919-1927) și trei mari falii: ruperea de Orient și de feudalism; închiderea față de Occident și de capitalism; desprinderea de Est și de comunism. Altfel spus, modernizarea, comunizarea și democratizarea. Peisajul "bizar" al literaturii române sub comunism, explorat în excepționala sinteză, își arată acum coerența, într-o sistematică mitologică sui-generis. Lucrurile care nu puteau fi întru totul explicate
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
la altul, dar chiar în interiorul aceluiași discurs, cu accente deopotrivă anticomuniste și anticonsumeriste. Violența de atitudine și limbaj la adresa activiștilor, securiștilor, cenzorilor anterevoluționari se împletește (mai apăsat la Marius Ianuș și Elena Vlădăreanu, mai adânc la Ruxandra Novac) cu penalizarea capitalismului sălbatic, a îmbogățiților ridicați pe cadavre și - inevitabil - a societății indiferente la fragedele ei valori... În acest cadru generaționist al fracturilor și convulsiilor, Ion Maria vine cu o notă personală și o perspectivă complet diferită. Povestiri din cartierul de Est
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
evreitate ratată (dar cu atât mai interesantă cu cât e ratată și târziu recuperată) se completează și se potențează cu o românitate ratată și cu o nu mai puțin ratată americanitate. Ratarea artistului saltimbanc schimbă numai contextul: din comunism în capitalism, din dictatură în societatea de consum. Pentru scriitor și pentru cititor, ca și pentru textul narativ prin care comunică, ar putea să fie productive simbolic ambiguitățile exilului. Artistul, veșnic nemulțumit, nu e niciunde acasă, nici măcar în propriul text.
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]