4,448 matches
-
mondial (nu doar cel latino- american) și luând ca bază nu o ideologie, ci realitatea. Adio marilor ideologii pseudoreligioase Niciodată nu am fost în favoarea vreunei utopii. Utopia semnifică "loc care nu există": în deceniile trecute utopiile, de tip socialist sau capitalist, împreună cu promisiunile unei lumi mai bune și sănătoase, au indus în eroare numeroase persoane. Solidaritatea mea trebuia să rămână realistă: nu aveam nevoie de idei fără legătură cu realitatea. Fără proiecte strălucitoare și irealizabile. Fără reprezentări entuziaste asupra viitorului și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
curând în cărțile lui Aleksandr Soljenițîn și în distopia lui George Orwell, 1984, publicată în ianuarie anului 1949. De cealaltă parte, viziunea teribilă din Minunata lume nouă de Aldous Huxley, roman editat în 1932, în care este descris un sistem capitalist, ultimul produs al dezvoltării tehnico-științifice, "minunata lume nouă" a anului 642 de după Ford, în care producția și consumul de masă au luat locul lui Dumnezeu și religiei. Nu făceam parte din grupul acelor persoane care, în Europa Occidentală sau în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se diminuează progresiv în interiorul procesului real de producție, în timp ce rolul dispozitivului instrumental obiectiv nu încetează să sporească, sub forma mașinilor marii industrii clasice mai întâi, a ciberneticii și a roboticii mai apoi. Legea scăderii tendențiale a ratei profitului în perioada capitalistă nu este decât expresia pe planul economic a fenomenului crucial care afectează producția modernă: invadarea acesteia de către tehnică și expulzarea vieții. Chiar și atunci când, totuși, producția tinde să se identifice cu dispozitivele tehnice și, astfel, cu tehnica însăși, menținerea în interiorul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fac ceea ce fac și gândesc ceea ce gândesc pentru că există o Istorie și în funcție de ritmul acesteia, de caracterul fiecăreia dintre "epocile" sale. Nu individul viu este cel care produce prin munca sa capitalul și principalul său caracter, plusvaloarea; dimpotrivă, structura regimului capitalist este cea care determină în totalitate acest individ și munca sa. Capitalismul, tocmai, este o structură, un sistem, el se auto-dezvoltă și se sporește de la sine potrivit iluziei pe care Marx o denunță neobosit. Nu pentru că există indivizi care trudesc
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pentru toți; mai mult, era vizată realizarea unei bunăstări colective. În acest sens, statul subvenționa generos produsele de bază, promova o largă politică a locuirii, mai ales prin urbanizarea accelerată 43. Se aprecia că șomajul era un efect al exploatării capitaliste și, ca atare, trebuia eradicat. Statul socialist se dorea un bun organizator al vieții socioeconomice. Prin mecanismele social-politice, prin planificarea economică se intenționa folosirea integrală a forței de muncă. Șomajul nu era recunoscut. Dacă exista sporadic, acest fapt se datora
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pildă, arăta că relațiile în spațiul privat sunt o reflectare a modurilor de producție și a relațiilor interumane aferente din sfera economică. Soluția de tip marxist se baza pe presupunerea că, prin eliminarea proprietății private și dizolvarea modului de producție capitalist, se va ajunge la depășirea inegalităților. De aici decurgea eliminarea formelor de discriminare care le afectau pe femei. Exploatarea acestora lua sfârșit odată cu toate tipurile de exploatare generate de sistemul capitalist. În România, în tranziție, neajunsurile din sfera economică, disfuncționalitățile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
prin eliminarea proprietății private și dizolvarea modului de producție capitalist, se va ajunge la depășirea inegalităților. De aici decurgea eliminarea formelor de discriminare care le afectau pe femei. Exploatarea acestora lua sfârșit odată cu toate tipurile de exploatare generate de sistemul capitalist. În România, în tranziție, neajunsurile din sfera economică, disfuncționalitățile sociale ce decurg, în principal, din starea de sărăcie generală a populației, par să sugereze, ca în abordarea marxistă, că economicul este cheia tuturor problemelor celor mai mulți oameni, care fac mari eforturi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
limitat de obicei la 4-6 pagini, cu reportaje, studii și articole despre marile succese ale economiei socialiste, planificate și supercentralizate, care producea zi și noapte pentru bunăstarea popoarelor din lumea a treia și pentru exportul pe valută forte în țările capitaliste dezvoltate, altminteri vehement criticate de către ideologii de serviciu (care tânjeau în taină, după un pachet de „Marlboro” sau după un spray „Rexona” pe care să-l poată oferi în dar nevestelor sau amantelor, că oameni erau și ei). Producea cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
perpetueze un aparat funcționăresc hipertrofiat, care-și caută de lucru blocînd exporturi, anulînd vînzări, acordînd licențe, tot soiul de avize și aprobări, făcînd controale, birocratizînd, corupînd, sufocînd afacerile. Ei bine, acest "rol" al Statului trebuie schimbat fundamental. Într-o economie capitalistă, Statul poate exercita diferite grade de intervenție. Chestiunea delicată este proporția optimă a sectorului public (recomandată la 25% din P.I.B. de către Colin Clark, la începutul anilor 1940), care variază, desigur, după specificul fiecărei țări, după timp și conjunctură. Statul poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
imperfecte"4. Prin urmare, sectorul public nu este și nu poate fi o alternativă la cel privat, ci un complement al acestuia. 1.3. Statul ca actor economic Economiile actuale sunt economii mixte. în care coexistă, în proporții diferite, sectorul capitalist bazat pe piață si Statul ca agent economic. De ce trebuie să intervină Statul? În ce domenii și în ce măsură? Trebuie el să-și amplifice intervenția sau să o diminueze? Vom încerca să identificăm, în continuare, cîteva răspunsuri. 1.3.1. Rațiunile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sau școli de gîndire. Din acest punct de vedere, putem remarca faptul că, exceptînd capitalismul, toate ideologiile a căror traducere în viață a fost încercată (nazismul, fascismul, comunismul) au degenerat și au eșuat în mod lamentabil. Dar și promotorii sistemului capitalist au avut, de-a lungul timpului, opinii diferite referitoare la această chestiune. Autorii liberali, clasici și neoclasici, rezervau autorității guvernamentale un rol minor în economie. Adam Smith, patriarhul științei eco-nomice, admitea ca legitimă și necesară intervenția statului atunci cînd vizează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
decît alte teorii. Faptul că sistemul keynesian furniza un remediu pentru șomaj fără a cere vreun sacrificiu, furniza un rol bine definit al guvernului și o politică aparent ușor de îndeplinit."11 Sistemul keynesian a reprezentat modelul dominant în economia capitalistă pînă în anii 1980, cînd s-a produs resurecția liberală, pe fondul acumulării deficitelor și a derapajelor inflaționiste. Purtătorii de drapel ai acestei contrarevoluții, cu efecte importante pînă astăzi, au fost F. von Hayek și M. Friedman în plan teoretic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
guvern în cadrul sistemului economic includ, în primul rînd, mărimea (amploarea) și scopul intervenției guvernamentale. Includ pro-blema proprietății, baza redistribuirii avuției prin intermediul politicilor de venituri și cheltuieli, responsabilitatea finanțării și a prestării serviciilor publice, metodele cele mai eficiente etc. În sistemul capitalist, cu toate că acumularea de avuție este ma-re, aceasta se concentrează tot mai mult în mîinile a tot mai puține persoane. Cum remarca James Tobin, "Capitalismul de piață generează mai degrabă inegalitate decît armonie față de valorile democratice. Sursele acestei inegalități nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mai mult în mîinile a tot mai puține persoane. Cum remarca James Tobin, "Capitalismul de piață generează mai degrabă inegalitate decît armonie față de valorile democratice. Sursele acestei inegalități nu pot fi, însă, remediate fără sacrificarea flexibilității și a eficienței economiilor capitaliste"13. Economia de piață și sistemul politic democratic nu sunt deplin compatibile, prezintă diferențe și chiar contradicții, au propriile sisteme de valori și propriile reguli în ce privește luarea deciziilor. Iată, sintetic, o prezentare a unor elemente divergente: Sistem de piață (economic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
distrus spiritul liber întreprinzător, mecanis-mele pieței, autonomia locală și solidaritatea comunitară, virtuți fără de care dezvoltarea nu e posibilă. După 1989, în anii de tranziție cețoasă care au urmat, reperele, structurile instituționale, legale și mentale ale unei dezvoltări regionale de tip capitalist se constituie cu mari întîrzieri și au încă o funcționare incipientă, precară. Spre pildă, în România, abia în 1998 a apărut o Lege a dezvoltării regionale și primele instituții noi relativ autonome în teritoriu, care au această funcțiune de bază
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
urmă curent se înscrie și Școala Reglării care, așa cum o indică și numele, se străduiește să gîndească funcționarea economiilor liberale într-un cadru cuprinzător, ținînd seama de aspecte economice, dar și sociale și istorice. 6.1.2.1. Două reglări capitaliste majore Robert Boyer, unul dintre autorii cei mai importanți ai acestei școli, definește reglarea ca pe o "conjuncție a mecanismelor ce concură la reproducția de ansamblu, ținînd cont de structurile economice și de formele sociale în vigoare". Ne aflăm aici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fundamental, deoarece cauționează regulile funcționării economice și sociale. El reprezintă, de asemenea, organismul care apără interesele unei națiuni, entitate pe care teoria economică are tendința să o neglijeze. Articulînd toate aceste elemente, Școala Reglării distinge cinci variabile cheie ale reglării capitaliste, cinci forme instituționale, care au cunoscut adaptări sensibile, ilustrînd trecerea de la vechiul la noul tip de reglare capitalistă. Cele cinci sunt: raportul salarial, formele concurenței, gestiunea monetară, inserția în diviziunea internațională a muncii și compromisul statal (funcțiile Statului). Trecerea de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
entitate pe care teoria economică are tendința să o neglijeze. Articulînd toate aceste elemente, Școala Reglării distinge cinci variabile cheie ale reglării capitaliste, cinci forme instituționale, care au cunoscut adaptări sensibile, ilustrînd trecerea de la vechiul la noul tip de reglare capitalistă. Cele cinci sunt: raportul salarial, formele concurenței, gestiunea monetară, inserția în diviziunea internațională a muncii și compromisul statal (funcțiile Statului). Trecerea de la reglarea tradițională, calificată drept concurențială, la forma sa modernă, zisă monopolistă, corespunde în fapt unei relaxări a regulilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
procesului de producție, delocalizîndu-și activitățile ce se pretează la astfel de operațiuni. Iată de ce, deși există monopoluri și enclave ale concurenței, o competiție subzistă și chiar se ascute între actorii economici. Ne aflăm deci tot timpul în prezența unei reglări capitaliste și comerciale, dar în care Statul ocupă un loc important. Este de cercetat în continuare amploarea acestuia. 6.1.2.2. Statul ambiguu Pentru a defini un mod de reglare trebuie să precizăm care este regimul de acumulare și care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
celui din urmă de a ameliora forțele productive, dar pentru aceasta el a trebuit să descopere munca salariată și să schimbe raporturile sociale. Într-un anumit fel, Școala Reglaționistă prelungește logica marxistă actualizînd-o, deoarece ea explică criza actuală a economiilor capitaliste printr-o epuizare a fordismului. Limitele regimului intensiv de acumulare ar fi atinse și aceasta ar obliga la oprirea creșterii salariilor, impunînd întoarcerea la flexibilitate, sub toate formele sale. Norma socială de consum include din ce în ce mai multe servicii, caracterizate prin sporuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sprijin al capitalului. Scăderea tendențială a ratei profitului fiind o lege fundamentală a capitalismului, persistența acestuia din urmă ar presupune o intervenție crescută a Statului pentru a socializa pierderile și a privatiza profiturile. Acțiunea publică este aici aservită nevoilor clasei capitaliste. Este perspectiva leninistă a "Statului valet al capitalului". În acord cu fundamentele primului curent, dar atribuind Statului o anumită autonomie în raport cu monopolurile, se prezintă un al doilea curent pentru care reglarea monopolistă este flancată de o reglare statală. Acțiunea puterilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
În acord cu fundamentele primului curent, dar atribuind Statului o anumită autonomie în raport cu monopolurile, se prezintă un al doilea curent pentru care reglarea monopolistă este flancată de o reglare statală. Acțiunea puterilor publice, adaptîndu-se la diferitele faze ale ciclului acumulării capitaliste, devine o reglare intențională. Ches-tiunea se pune de a ști cum se constituie acest actor dotat cu proiecte și cu voință: Într-o manieră proprie, cel de-al treilea curent reglaționist, care e și cel mai cunoscut, prezintă Statul ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
o are asupra noastră, a mediului și a celor din jurul nostru”, declară Alexandru Bodnar, asistent de proiecte în cadrul Asociației Mai Bine și inițiatorul acestei acțiuni. Buy Nothing Day este susținută și de un Free Shop, o alternativă economică la sistemul capitalist actual, la care toată lumea este invitată să participe. Poți aduce orice, de la o cană la o furculiță, de la o umbrelă la un coș pentru fructe. Toate aceste obiecte vor fi adunate la un loc și oricine va avea posibilitatea de
Buy Nothing Day, după Black Friday, în București () [Corola-journal/Journalistic/80728_a_82053]
-
înaintea economicului. Scrie Rocard: "Marx anunță o criză mai gravă decât toate, constând în dezechilibrul economiei reale provocat de o atotputernică, dar haotică, finanță mondială. Ei bine, o constatăm pe pielea noastră." Dacă ideea marxistă a pauperizării și polarizării societății capitaliste nu s-a dovedit o prognoză corectă, aceea a riscurilor capitalismului financiar, urmaș al capitalismului industrial, pare confirmată, în opinia lui Rocard, de bancruta actuală a băncilor și de recesiunea care urmează. Pe de altă parte, liberalul Alain Madelin, tot
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7862_a_9187]
-
Mondial de Fotbal 2014: "Capitalismul bate romantismul la fund, la fotbal și la cap Germania a jucat un fotbal anost și eficient. Suficient cît să se califice în semifinale fără să se consume prea mult. Eficiență și productivitate și spirit capitalist. Franța a jucat doar anost. Eficiență și productivitate specifice francezilor. De-aia merge UE cum merge, că aințwaidrai e mai tare decît suleopontdAvignion și pe terenul de fotbal. În rest, meci fără istorie. Ce naiba să povestești dintr-o întîlnire cu
Mirel Palada compară cele două sferturi jucate la CM: "Capitalismul bate romantismul la fund, la fotbal și la cap". Ce predicție face pentru semifinala Brazilia - Germania by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79162_a_80487]