1,121 matches
-
pe unitățiile cehoslovace să se retrage din teritoriul Transcarpatiei, iar la 17 martie a ajuns la Pasul Ujok. La 18 martie, o unitate rutenă a atacat un regiment maghiar la Slatina, dar fără succes. După bătălia aceasta, majoritatea militanților au capitulat, iar mulți dintre ei au încercat să se retrage pe teritoriul Poloniei, dar au fost uciși în luptele cu grănicerii polonezi. La sfârșitul lunii martie, regentul Miklós Horthy a vizitat pe teritoriile ocupate, consacrând anexiunea.
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
musulmane, continuată cu dominația musulmană asupra insulei Sicilia și a Maltei, proces care a fost inițiat din secolul al IX-lea. Stăpânirea musulmană asupra Siciliei a devenit efectivă din anul 902 (când ultimul avanpost bizantin major din insulă, Taormina, a capitulat), domnia completă asupra insulei, sub forma Emiratului de Sicilia, durând între 965 și 1061. Sicilia a reprezentat pivotul stăpânirii islamice în Italia, însă stăpâniri temporare s-au înregistrat și în Italia continentală. Cea mai mare parte din Apulia a fost
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
ducatului de Benevento, și cu ajutor napolitan a fost cucerită și Messina în 842. În 845, a fost ocupată și Modica, iar bizantinii au suferit o înfrângere categorică în apropiere de Butera, pierzând circa 10.000 de oameni. Lentini a capitulat în 846, soartă pe care a avut-o și Ragusa în 848. În 851 a murit, guvernatorul și generalul Al-Aghlab Abu Ibrahim, a cărui domnie a fost bine apreciată de către supușii săi din Palermo, în special prin comparație cu lipsurile
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Troina. În vara lui 868, bizantinii au fost pentru prima dată înfrânți în apropiere de Siracusa. Luptele au fost reluate la începutul verii lui 877 de către noul emir, Jafar ibn Muhammad al-Tamini, care a trecut la asedierea Siracusei. Orașul a capitulat în cele din urmă, la 21 mai 878. Bizantinii mai mențineau controlul doar asupra unei mici fâșii de coastă din jurul Taorminei, în vreme ce flota musulmană ataca nestingherită Grecia și Malta. Flota musulmană a făst până la urmă distrusă într-o bătălie navală
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Reggio Calabria, pe continent. În condițiile în care Ibrahim al II-lea a fost nevoit să abdice în Tunis în favoarea lui Abdullah, el a decis să conducă personal operațiunile din sudul Italiei. Taormina, ultimul avanpost bizantin major din Sicilia, a capitulat la 1 august 902. Messina și alte orașe și-au deschis porțile pentru a evita masacre similare. Trupele lui Ibrahim a pornit în marș asupra sudului Calabriei, unde a pus asediu asupra orașului Cosenza. El a murit în 24 octombrie
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
937, berberii din Agrigento s-au răsculat din nou, dar după două succese de răsunet, au fost înfrânți categoric la porțile Palermo. Noul calif fatimid, al-Qa'im a trimis o armată pentru a asedia Agrigento încă o dată, până când orașul a capitulat în 20 noiembrie 940. Răscoala a fost definitiv suprimată în 941, cu mulți prizonieri vânduți ca sclavi și cu mândria exprimată de guvernatorul Khalil de a fi ucis 600.000 de oameni în campaniile sale (cifră desigur exagerată). După suprimarea
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
asemenea eventualitate și au început să dezarmeze unitățile italiene și să ocupe pozițiile defensive pregătite din vreme. "Operațiunea Slapstick" a fost declanșată pe 9 septembrie. Divizia I aeropurtată britanică a fost debarcat la Taranto, o importantă bază navală. De vreme ce italienii capitulaseră cu o zi mai înainte și cum în regiune erau doar câteva unități germane, trupele britanice au debarcat direct în port de pe navele de război, nu de pe vasele amfibii. Rezistența a fost redusă, iar portul și orașul au fost capturate
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
reușit să păstreze controlul asupra podurilor până la sosirea infanteriei germane. După sosirea infanteriei, forțele germane reunite au executat un al doilea asalt asupra secțiunilor fortului care se mai aflau încă sub controlul belgienilor, forțându-i pe aceștia din urmă să capituleze. După această operațiune, germanii au folosit două dintre podurile cucerite pentru ocolirea pozițiilor defensive belgine într-un marș spre interiorul țării. Podul Kanne a fost grav avariat în timpul luptelor și nu a mai putut fi folosit. Pe10 mai 1940, germanii
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
să depășească prin flanc Linia Maginot și să avanseze prin sudul Belgiei în nordul Franței. În acest fel, Corpul Expediționar Britanic (BEF) și numeroase trupe franceze trebuiau să fie izolate de grosul forțelor aliate, iar Franța putea fi silită să capituleze. Pentru ca să aibă acces în nordul Franței, forțele germane trebuiau să învingă armatele Țărilor de Jos și să neutralizeze sau să ocolească o serie de poziții defensive, cele mai puternice fiind cele din Olanda și Belgia. Unele dintre aceste poziții defensive
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
poduri, ceea ce a întârziat mult ritmul înaintării. După ce parașutiștii au fost înlocuiți pe câmpul de luptă, geniștii și regimentul de infanterie sosit în zonă au organizat un atac împotriva intrării principale a fortului. În fața atacului conjugat inamic, garnizoana belgiană a capitulat la 12:30. Garnizoana fortului a pierdut 60 de soldați morți și 40 de răniți. Germanii au luat prizonieri aproximativ 1.000 de soldați belgieni. Parașutiștiii grupului „Granit” au pierdut 6 morți și 19 răniți. Atacul aeropurtat asupra celor trei
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
și Richepanse, coloana lui Kollowrat s-a dezintegrat într-o fugă dezordonată. Arhiducele Ioan a evitat capturarea fugind pe un cal rapid, dar mulți dintre oamenii săi nu au avut același noroc și mii de austrieci și bavarezi demoralizați au capitulat. În plus, peste 60 de piese de artilerie au căzut în mâinile francezilor. Latour a aflat soarta coloanei stânga-centru când fugarii au inundat pădurile din apropiere. Abandonându-și poziția, s-a retras la Isen, lăsându-l pe Kienmayer să se
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
eliberat, mai mult mort decât viu, la 23 aprilie. Înainte de începutul lunii mai, apărătorii n-au acceptat să discute. Arhiepiscopul lor plecase în Italia, după întăriri. Ei au promis că, dacă acesta nu se va întoarce până la sfârșitul lunii, vor capitula. Constantin și trupele lui s-au retras, preluând fortăreața de la Saravalle, așa cum fusese învoiala. Până la sfârșitul lui mai, arhiepiscopul nu se întorsese. La 1 iunie, Constantin a revenit și i-a poftit pe diriguitorii Patrasului să respecte înțelegerea dintre ei
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
asigurarea victoriei în Bătălia Franței din 1940. Pe 10 mai 1940, forțele terestre germane ("Wehrmacht") au declanșat invazia în Europa Occidentală. Până pe 3 iunie, Corpul Expediționar Britanic (BEF) a fost evacuat prin Dunkerque în timpul Operațiunii Dynamo, Olanda și Belgia au capitulat, iar cea mai mare parte a forțelor terestre franceze fusese distrusă - soldații fuseseră uciși sau căzuseră prizonieri. În vederea desăvârșirii înfrângerii Franței, comandanții germani au organizat o a doua fază a operațiunilor militare - "Fall Rot" - în cursul căreia trebuiau cucerite ultimele
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
au fost de neoprit. Superioritatea aeriană germana atinsese asemenea culmi, că unele unități ale "Luftwaffe" au fost trimise în țară pentru odihnă și refacere. Forțele armate franceze au cedat în doar 22 de zile, iar pe 25 iunie, Franța a capitulat.
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
animale de povară, artilerie de calibru mediu și de echipament montan, a reușit să străpungă Linia Metaxas în seara zilei de 9 aprilie, când a ajuns la nord-est de orașul Serres. Chiar și după ce generalul Bakopoulos, comandantul liniei Metaxas, a capitulat, forturi izolate au continuat lupta mai multe zile și nu au fost cucerite decât după folosirea împotriva lor a artileriei grele. Diferite unități elene, care erau plasate pe frontieră, au continuat să lupte, iar unele au reușit să se deplaseze
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
164-a din componența sa a cucerit orașul Xanthi. Divizia a 50-a a înaintat spre râul Nestos, pe malurile căruia a ajuns împreună cu Divizia a 164-a pe 9 aprilie. În aceeași zi, Armata a II-a elenă a capitulat ca urmare a colapsului liniilor defensive grecești de la est de râul Axios. Mareșalul german List aprecia în dimineața zilei de 9 aprilie că datorită înaintării rapide a unităților sale mobile, Armata a 12-a se afla într-o poziție favorabilă
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
au cucerit Ioannina, ultimul punct de reaprovizionare al Armatei I elene. Pe 20 aprilie, comandantul forțelor elene din Albania, generalul Georgios Tsolakoglou, și-a dat seama că situația trupelor sale este fără ieșire și a declarat că este gata să capituleze alături de cele 14 divizii de sub comanda sa. Istoricul John Keegan scrie că Tsolakoglou „era așa de hotărât să [...] refuze italienilor satisfacția unei victorii pe care nu o meritaseră, încât [...] a deschis negocieri total neautorizate cu comandantul diviziei germane SS din fața
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
cele mai importante din punct de vedere strategic - Atena, Salonic și Macedonia centrală plus câteva insule precum Creta. Aceștia au ocupat de asemenea orașul Florina, revendicat atât de italieni cât și de bulgari. În aceeași zi în care Tsolakoglou a capitulat, armata bulgară a invadat Tracia. Scopul acestei invazii era cucerirea unei ieșiri la Marea Egee. Bulgarii au ocupat teritoriul dintre valea râului Struma și o linie de demarcație care trecea prin Alexandroupoli și Svilengrad. Ceea ce a mai rămas din Grecia a
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
în 1941, Hitler și-a exprimat admirația pentru rezistența armatei elene, spunând că: „Dreptatea istorică mă obligă să recunosc că inamicii care au luat poziții împotriva noastră, în particular soldatul grec, au luptat cu cel mai mare curaj. El a capitulat doar când continuarea rezistenței a devenit imposibilă și nefolositoare”. Führerul a ordonat de asemenea eliberarea și repatrierea tuturor prizonierilor greci de război de îndată ce au fost dezarmați. După cum afirma mareșalul Wilhelm Keitel, șeful Statului Major al lui Hitler, Führerul dorea să
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
a fost parțial responsabilă pentru pierderea a 100.000 de vieți în mai multe epurări, în peste trei decenii de domnie ale sale. În Qinghai, musulmanii Salar s-au situat de bunăvoie sub guvernarea Ming, liderii lor de clan au capitulat în jurul anului 1370. Trupele Uyghur, sub generalul Hala Bashi, au suprimat rebeliunea miao din 1370 și s-au stabilit în Changde, Hunan. Trupele musulmanilor Hui, de asemenea, s-au stabilit în Changde, Hunan, după ce au deservit dinastia Ming în campaniile
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
deține încă o mare putere de seducție simbolică datorită promisiunii de transfigurare printr-un ritual sacrificial cotidian. Fără doar și poate, în chiar această ecologie umană retardatară este înscrisă , ca și în mișcare beguinelor medievale, o poziționare politică tranșantă care capitulează tocmai femeia, feminitatea, femininul și, mai nou, feminismul. Antifeminismul Victoriei Zidaru propagă un asemenea feminism radical diferit și își asumă o alteritate extremă, fiind o artă politică, militantă,neo-conservatoare și antiprogresistă.Indolența critică față de lucrările sale este explicabilă pe fundalul
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
salva suveranitatea, nu a avut dreptul să participe la discuții. Anglia și Franța au amenințat că, dacă Cehoslovacia nu va fi de acord cu termenii oneroși ai înțelegerii, Praga va fi făcută responsabilă de declanșarea războiului. Președintele Edvard Beneš a capitulat. Germania ocupa Sudetenland cu aprobarea puterilor occidentale. În martie 1939, încălcându-și promisiunile făcute la München, Hitler a ordonat ocuparea întregii Cehoslovacii. În 1939, japonezii au atacat din Manciuria în direcția nord, în încercarea de a cuceri o parte a
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
000 de arcași a venit la Bourges, reședință Delfinului (moștenitorul tronului Franței), Carol. În luna august, armata nouă a sosit în ajutor apărătorilor cetății Évreux de la Canalul Mânecii, care era asediat de ducele Ioan de Bedford. Cu toate acestea, Évreux a capitulat înainte sosirii unităților franco-scoțiene. Comandanții erau indeciși cu privire la continuarea ostilităților. Scoțienii și unii comandanți inferiori francezi insistau la darea luptei imediat. În contrast cu vicontele de Narbonne și alții comandanți superiori, care nu uitaseră "lecția de la Azincourt", aceștia fără tragere de inimă
Bătălia de la Verneuil () [Corola-website/Science/328775_a_330104]
-
aprilie 1941, odată cu livrarea primelor 14 aparate CR.42 „Bombe Alari”, biplanul a început să fie folosit ca avion de vânătoare-bombardament. Pe 19 iunie 1942, ultimele 82 de aparate CR.42 au fost repatriate. În momentul în care Italia a capitulat, doar aproximativ 60 de avioane biplane CR.42 mai erau capabile să-și ia zborul. În ultimele luni ale anului 1940 și de-a lungul întregului an 1941, avioanele CR.42 au fost utilizate din plin pe post de avion
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
enciclopediei din biblioteca familiei. Ellis credea că împrejurările dificile din copilărie l-au facut sa devină un eficient și tenace rezolvator de probleme și să-și folosească calitățile intelectuale în găsirea soluțiilor optime în confruntarea cu greutățile vieții, în loc de a capitula în fața suferinței emoționale. Ellis a învățat la o școală comercială până la vârsta de 16 ani, terminând pe locul 7 dintre 150 elevi. Voia să devină scriitor, dar înțelegând ca va trebui să se întrețină singur pâna ce va reusi ca
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]