1,061 matches
-
în mintea magistrului în clipa când întâlnește privirea discipolului. Dâra pe care o lasă împrejur ochii acestuia este - inexplicabil - șovăielnică, lipicioasă, de animal încolțit. Din nou însă, meseria de profesor, care obligă la perseverență, îl împiedică pe domnul Mironescu să capituleze, așa cum este tentat. — Altminteri, avem destul spirit critic ca să ne știm și acest defect ! Vorbim cu o resemnare amuzată despre nesolidaritatea noastră. Așa sunt românii, spunem, și așa fac, oriunde ar fi : în țară sau în emigrație, se ceartă și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de ață - căci cam cu asta era legat destinul suveranității și integrității ei teritoriale. CÎt de rău arăta harta Europei? Germania Înghițise jumătatea vestică a Poloniei (incluzînd Varșovia), Belgia și Olanda, Norvegia și Danemarca - Franța Își aștepta rîndul, urmînd să capituleze, zdruncinînd temelia civilizației occidentale, lăsînd pe umerii Angliei onoarea rezistenței În fața barbariei. La rîndul lor, sovieticii Înglobaseră cealaltă jumătate a Poloniei și Finlanda, Ucraina cu toată istoria ei Încurcată era de mult o poveste tristă. Așa că România Își așteaptă rîndul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au fost distruse 600 de case și au murit 1200 de locuitori. Orașul a fost eliberat în ziua de 29 august a anului 1944. în localul liceului, șeful statului major al armatei germane a predat armele generalului american Eisenhower, Germania capitulând, recunoscându-se învinsă. Era în noaptea de 7 mai a anului 1945, la ora 2.01. Un alt moment simbolic, petrecut în catedrala martir, l-a constituit întâlnirea de reconciliere între Franța și Germania, respectiv între generalul De Gaulle, președintele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
da o sentință era semnificativă. În realitate, totdeauna hotărârile mele n-au fost altceva decât ezitări eșuate. Dintr-un motiv sau altul, la un moment dat ezitările mele cedau și apărea o hotărâre pe care viața mi-o impunea. Eu capitulam în fața hotărârilor mele, nu le cuceream. Și uneori am împins eu însumi calul troian în propria mea cetate ca să fie cucerită. Mi se părea mai simplu așa decât să ridic de la început steagul alb și să mă predau. Așa că am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care mă împăcăm. Unde erau cetățile dispuse să se apere chiar după ce încetau de a mai rezista? Numai inițiativa părăsirii o avusesem eu. Dar asta era atât de puțin. Îmi plăcuse să mă consider un cuceritor ale cărui cetăți au capitulat de bunăvoie ori au făcut totul să se predea? Hai-da-de! În asemenea condițiuni preferam înfrîngerea. Și pentru un bărbat o înfrîngere ca asta nu-i decât un succes mai puțin. Iată de ce Mihaela începuse prin dârzenia ei să mă intereseze
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
înfrîngerea. Și pentru un bărbat o înfrîngere ca asta nu-i decât un succes mai puțin. Iată de ce Mihaela începuse prin dârzenia ei să mă intereseze. Pe ea o voi cuceri prin luptă și nu voi depune armele înainte de a capitula. Ca să ajung la inima ei, n-o să umblu pe căi ocolite, lăturalnice, ci pe drumul mare, zburând pe cai înaripați. Nu mă vrea? O vreau eu și va fi a mea cu voia ori fără voia ei. Așa scrîș-neam cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
noua și a zecea! Ei, drace, n-aș fi bănuit asemenea rezistență! Iubea pe altcineva? Avea vreo legătură pe care n-o cunoșteam încă? A început să mă frământe îndoiala, neliniștea. Dar hotărârea de a persevera m-a împiedicat să capitulez. Ce are a face? N-avea decât să iubească pe oricare Făt-Frumos din lume. N-avea decât să fie logodită cu toți prinții moștenitori. Mie trebuia să-mi răspundă. Sau măcar să-mi rețină o scrisoare, doar una. Până unde va
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
spus și, dintr-o săritură, m-am urcat în pom. N-o vedeam, se cățărase tocmai sus, în vârful teiului. Nu m-am dat bătut și înălțîndu-mă de pe o creangă pe alta am ajuns-o. ― Mă dau prinsă, zise Veverița, capitulând. ― Hai, jos, cucuie, să te închid în colivie că, altminteri, faci pozne. Am adus fugara înapoi pe pământ și am predat-o Urangutanului, care o duse în casă. Fiind târziu, a plecat și Mihaela, iar eu am condus-o până la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pentru Linn este acolo. Îmi promiți că vei încerca pentru lordul conducător? - Eu - spuse Clane - nu-ți pot promite nimic. Se uitară unul la altul, doi oameni care aproape se înțelegeau unul pe altul. Czinczar fu cel care rupse tăcerea: - Capitulez - spuse cu ușurare - numai în fața ta, cu toate forțele, în credința că ai curajul și dreapta judecată să nu te eschivezi de la vreuna din noile sarcini în calitate de protector al sistemului solar. E un rol - conchise în mod inutil și dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
de-acum să lase locul unor cercetări mai sistematice, mai solide. Și totuși ceva din el nu agrea direcția în care se îndrepta cercetarea. Convergența rapidă a neuroștiințelor în jurul anumitor premise funcționaliste începea să-l alieneze pe Weber. Domeniul său capitula în fața unuia dintre acele impulsuri străvechi, pe care ar fi trebuit să-l lămurească: mentalitatea de turmă. Pe măsură ce neurologia se lăfăia în forța ei instrumentală din ce în ce mai mare, gândurile lui Weber începeau să se îndepărteze pervers de hărțile cognitive și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trombonit. Zicea că n-au lăsat pe nimeni să mă vadă în noaptea aia, în afară de rudele de gradul întâi. Dar tu mi-ai zis că pe tine te-au lăsat. Nu se leagă, nu-i așa? Ea clătină din cap, capitulând în fața legilor lumii lui. — Nu, Mark. Într-adevăr nu se leagă. O oră, cât dură ședința, stătu la bufetul spitalului, calculând gradul în care se autoiluziona. Terapia nu-l ajuta cu nimic. Ea se agăța de știința medicală așa cum mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spui, da? Depinde. — De ce? De ce-mi spui tu mie la schimb. Mâinile întinse pe masă. —Dă-i drumul. Întreabă-mă orice. —Orice? Ea chicoti. Cum merge viața de familie? El se lăsă pe spate, lipindu-se de spătar și capitulă, prea repede. Copiii fac... foarte bine. Mă bucur foarte tare că m-am băgat în toată chestia asta de tată. În fiecare săptămână se întâmplă ceva diferit. Skateboard, teatru de amatori, piraterie de software la scară industrială. Nu, pe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
multe triburi dușmane unul altuia, căci vedem pe regele get Roles aliatul lui Octavian, cerând ajutorul lui Crassus contra unui alt cap get Dapix. Crassus, răspunzând la chemarea lui Roles, include pe Dapix într-o cetate și o face să capituleze prin trădarea unui Grec, când atunci Dapix cu ai săi se sinucid cu toții. Căderea marii națiuni a Tracilor sub Romani se explică mai ales din aceste certe și dușmănii lăuntrice, care nu numai ca îi impiedecase de a se uni
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
noastre. De unde știi că n-are puterea de a emite niște radiații capabile să distrugă totul în cale? Ai uitat că și felina aceea era în stare să pulverizeze metalele? - Așadar, după părerea dumitale, nu ne rămâne altceva decât să capitulăm? exclamă Gourlay, disprețuitor. - Nu! replică biologul, furios. Ceea ce vreau eu este să ne păstrăm judecata. Să nu ne repezim orbește spre un țel cu neputință de atins! În videocomunicator se auzi vocea lui Korita: - Personal, sunt de acord cu părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
secția mea. Dar mai întâi aș vrea să mă ajuți să-i transport pe von Grossen și pe ceilalți în dormitoarele lor. Vreau să trezesc în sufletul lui von Grossen un sentiment de scârbă față de sine însuși. - Crezi că va capitula? - Nu. Grosvenor nu se înșelase. A doua zi dimineață, la orele zece, apasa pe un buton care trimise curentul electric prin întrerupătorul instalat în ajun. De-a lungul și de-a latul navei, luminile începură să pâlpâie: era o versiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Zeliha după ce și-a terminat de inspectat manichiura. Se teme doar să nu se Îngrașe! Deși știa prea bine ce greșeală imensă era să-și piardă cumpătul În fața mamei sale, Asya a țipat furioasă: — Nu e adevărat! Mătușa Zeliha a capitulat cu o lucire ștrengărească În ochi: — Bine, scumpo, dacă spui tu. Abia atunci a observat Asya tava pe care o căra mătușa Feride. Pe ea erau un cocoloș mare de carne și unul și mai mare de aluat. În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Putem să plecăm după micul dejun și să ne Întoarcem În două ore. O să fie distractiv! Însă mai Întâi - mătușa Banu s-a Înviorat În mijlocul frazei - vino În bucătărie și ajută-mă să Împart ashure. Asya dat afirmativ din cap capitulând. Ce naiba? și-a zis. Ce naiba...? Bucătăria mirosea Întocmai ca un restaurant Într-o după-amiază aglomerată de weekend. Mirosul puternic de scorțișoară le depășea pe toate celelalte. Asya a luat o lingură mare și a Început să Împartă ashure dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe Desert Rose pe alee, lângă muntele ei de bagaje, așteptând un alt taxi. Kitty știa că, În final, prietena ei nu avea să ia nici un taxi. Acum ducea o ultimă bătălie cu mândria ei, dar În curând avea să capituleze. Se ridică din șezlong, Înotă puțin și se Întinse din nou la soare. Când se Întoarse, Desert Rose era tot acolo. Mândria Încă o Îndemna, evident, să ia un taxi, dar bunul-simț o sfătuia să nu spargă o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
al camerei. Mai târziu în aceeași noapte, după ce spălase vasele și întorsese seara pe toate părțile, Henrietta tăbărî asupra soțului ei în timp ce acesta se dezbrăca și îl târî în pat. El fu atât de surprins încât nu putu decât să capituleze. Așadar, îl întrebă Henrietta, desfăcându-i nasturii de la cămașă cu o viteză amețitoare, ce părere ți-a făcut Laurence Westcott? — Mi s-a părut cam papă-lapte, răspunse Simon, strecurându-i mâna sub fustă. — Bun, spuse Henrietta, lăsându-se pătrunsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
șase ani. O luase de nevastă cînd era Însărcinată cu fiul lor Ronan, acceptase locul de contabil la fabrica de faianță și pricepuse foarte curînd că În zestre intra și mama soacră. Philippe nu era În stare să lupte și capitulase Înainte chiar de a fi dat vreo bătălie. Se Întrebase adesea de ce Își aruncase Gwen ochii asupra lui, apoi, cunoscînd-o mai bine pe Yvonne, Își spusese că nu făcuse decît să repete schema maternă: să se mărite cu un cretin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-mă că nu-mi face plăcere să ți-o propun - lasă-mă pe mine să mă ocup. Deși fusese mișcată, refuzase. - Tu ești... erai prea apropiat de el pentru a fi obiectiv. Și nici nu dispui de tehnologia necesară. Yves capitulase. Prevăzuse eventualitatea unui refuz și Își luase unele măsuri pentru ca nimic să nu-l compromită. Marie plecase luînd cu ea lucrurile recuperate de pe corpul fratelui ei. Tipii de la SRPJ aveau să vină cu bacul de ora 16 pentru a duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ai baroului, un afurisit de individ care flutura Codul Penal și o sumedenie de argumente vizînd scurtarea perioadei de arest preventiv. Un telefon dat procurorului și Fersen, căruia Îi lipsea un mănunchi de elemente - probatoare și convergente - fusese nevoit să capituleze. Loïc Kermeur avea să fie eliberat peste un ceas sau două. Nu scosese nimic altceva de la el decît un ridicat din umerii pe care Îi ținea cu Îndărătnicie aplecați, stînd cu capul În mîini. Oare ce Îi putuse spune surorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
domnule de Kersaint... Arthus se făcu roșu la față. - Dacă această convorbire trebuie să se transforme În interogatoriu, Îmi chem avocatul și-l sun și pe procurorul din Brest, prietenul meu Dantec... - Nu cred că va fi necesar deocamdată... Fersen capitula, nu avea În posesia lui destule elemente pentru a răspunde unei mustrări a procurorului. În timp ce se Întorceau la mașina de teren, Lucas aruncă o privire piezișă spre Marie. Era Îmbufnată. Îi stătea bine: sub fruntea bombată ochii i se Întunecaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-te mai degrabă să cumperi toate exemplarele de la cafenea, Îi porunci ea Întinzîndu-i o mînă de bancnote. Și distruge-le. Te rog, Ronan, fă ce-ți spun. La fel ca tatăl lui, nu știuse niciodată să-i țină piept. Așadar capitulă. Pierric se uită după ei cum străbăteau atelierul, apoi se strecură În biroul surorii lui și recuperă ziarul din coșul de hîrtii. Își trecu ușor degetul peste fotografia lui Yvonne, buchisi textul literă cu literă, cum fac copiii cînd Învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oameni care așteaptă un semn. Și mulți dintre aceștia sunt absolvenți ai universităților. Când ultragiații săi colegi Îl atacau, Ravelstein spunea că se simte asemenea generalului american asediat de naziști - la Remagen să fi fost? Când i‑au cerut să capituleze, răspunsul lui a fost: „Cotu’ și pișcotu’”. Firește, Ravelstein era mâhnit, cine n‑ar fi fost? Și nu se putea aștepta să fie salvat de vreun Patton universitar. Se putea bizui Însă pe prietenii lui și, desigur, avea generații Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]