1,524 matches
-
din Olanda din orașe precum Rotterdam sau Haga. Capitularea Olandei a survenit la scurtă timp după devastatorul bombardament executat de Luftwaffe asupra orașului Rotterdam și după amenințarea că germanii vor distruge toate orașele olandeze dacă armata nu ar fi capitulat. Capitularea a fost văzută de olandezi ca unica șansă de a feri populația civilă de uriașe suferințe și țara de distrugerea totală. Olanda a rămas sub ocpație germană până în mai 1945, când a fost eliberată de aliați. Regatul Unit și Franța
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
să întărească Fortăreața Olanda și, folosind aeroporturile din zonă, să bombardeze orașele și trupele germane. O altă justificare pentru completa cucerire a Olandei era aceea că, în ciuda greutăților militare, era de dorit din punct de vedere politici să se obțină capitularea acesteia, ceea ce ar fi putut duce la schimbarea atitudinii ostile a guvernelor de la Londra și Paris. Înfrângerea rapidă a Olandei ar fi fost o lovitură pentru moralul inamicilor și ar eliberat efective germane importante, gata să acționeze pe alter fronturi
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
putut fi prevenită dacă contraatacurile deja planificate ar fi restabilit frontul sudic de lângă Dordrecht și linia de apărare estică de la Grebbeberg. Ținând seama de toate aceste argumente, guvernul a decis să continue lupta, dându-i un mandat generalului să accepte capitularea oricând ar fi fost potrivit și cerându-i să evite orice sacrificii inutile. Pe de altă parte, guvernul a considerat esențial ca regina Wilhelmina să fie evacuată în siguranță. Ea a plecat în jurul prânzulu din Hoek van Holland la bordul
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Nord. Au fost găsite mai multe barje care să fie folosite în acest scop. În timpul tentativei de traversare, una dintre barja s-a scufundat, iar cea de-a doua s-a rătăcit. Astfe, traversarea efectivă a fost făcută doar după capitularea olandezilor. Winkelman, care se temea de o asemenea debarcare, ordonase încă de pe 12 mai ocuparea unie poziții defensive improvizate de-a lungul North Sea Canal, dar fuseseră disponibile efective reduse pentru această sarcină. În est, infanteria olandeză s-a retras
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
care ar fi atacat cu tancurile pentru cucerirea capetelor de pod. Distrugerile masive ale orașului trebuiau evitate, deoarece ruinele ar fi încetinit înaintarea blindatelor. Hermann Göring, comandantul "Luftwaffe", care era îngrijorat de soarta unităților aeropurtate încercuite, a sperat să forțeze capitularea națională olandeză prin bombardamente devastatoare. Șeful său de stat major, generalul Otto Hoffmann von Waldau, a descris abordarea lui Göring drept o „soluție radicală” ("Radikallösung"). În ciuda îndoielilor lui Albert Kesselring cu privire la scopul și necesitatea unui bombardament de amploare, 90 de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
pentru lansarea unui covor de bombe asupra centrului orașului Rotterdam. La 09:00, un mesager german a traversat podul "Willemsbrug" pentru a-i înmâna colonelului Pieter Scharroo, comandantul militar al Rotterdamului, un ultimatum din partea generalului Schmidt, prin care se cerea capitularea orașului. În cazul în care nu se primea un răspuns afirmativ în două ore, urmau să fie folosite „cele mai severe mijloace de anihilare”. Ultimatumul nu a fost primit de Scharroo decât la ora 10:30. Colonelul nu a fost
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
capitulase iar forțele germane care participaseră la cucerirea orașului puteau să se îndrepte către inima Fortăreției Olandeze. Comandanții olandezi luaseră în considerație posibilitatea ca germanii să declanșeze bombardamente devastatoare de aviație, dar acestea nu au fost considerate ca motivație pentru capitulare. Fuseserăfăcute provizii pentru păstrarea controlului guvernamental asupra țării și armatei chiar și după distrugerea masivă a orașelor. Liniile defensive din jurul orașului Haga era suficient de puternice pentru ca să respingă în continuare atacurile blindatelor, iar Nieuwe Hollandse Waterlinie (Noua Linie de Apa
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
germanii aveau nevoie de timp să își deplaseze forțele printr-o regiune greu accesibilă (poldere). Winkelman a pirmit un mesaj din partea comandantul militar al orașului Utrecht, colonelul Cuno Eduard Willem tot Voorst, prin care era înștiințat că germanii au cerut capitularea imediată a orașului. Germanii lansaseră manifeste deasupra orașului prin care anunțau că doar capitularea necondiționată „va scuti [orașul] de soarta Varșoviei”. Winkelman a ajuns la concluzia că germanii aveau intenția să transforme în ruine orice oraș care ar fi continuat
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
poldere). Winkelman a pirmit un mesaj din partea comandantul militar al orașului Utrecht, colonelul Cuno Eduard Willem tot Voorst, prin care era înștiințat că germanii au cerut capitularea imediată a orașului. Germanii lansaseră manifeste deasupra orașului prin care anunțau că doar capitularea necondiționată „va scuti [orașul] de soarta Varșoviei”. Winkelman a ajuns la concluzia că germanii aveau intenția să transforme în ruine orice oraș care ar fi continuat rezistența. Date fiind mandatul acordat de executivul olandez pentru evitarea oricărei suferințe inutile și
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
capituleze în fața celei mai apropiate unități militare germane. Negociatorul german din Haga a fost informat despre această decizie la ora 17:20. În jurul orei 19:00, Winkelman a ținut un discurs radiodifuzat prin care informa poporul olandez cu privire la decizia de capitulare. Prin intermediul emisiunii radio au aflat și comandanții germani despre încetarea de către olandezi a ostilităților. Capitularea a presupus ca ambele tabere să înceteze operațiunile militare. Winkelman a acționat în dubla sa calitate de comandant al forțelor terestre și de ministrul cu
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
despre această decizie la ora 17:20. În jurul orei 19:00, Winkelman a ținut un discurs radiodifuzat prin care informa poporul olandez cu privire la decizia de capitulare. Prin intermediul emisiunii radio au aflat și comandanții germani despre încetarea de către olandezi a ostilităților. Capitularea a presupus ca ambele tabere să înceteze operațiunile militare. Winkelman a acționat în dubla sa calitate de comandant al forțelor terestre și de ministrul cu cel mai mare grad rămas în țară. Aceasta a creat o situație ambiguă. În dimineața
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
țară. Aceasta a creat o situație ambiguă. În dimineața zilei de 14 mai, comandantul Marinei Regale Olandeze, viceamiralul Johannes Furstner, a părăsit țara cu intenția declarată de continuare a luptei. Vasele marinei militare nu au fost incluse în discuțiile despre capitulare. Opt vase de luptă în stare de funcționare și alte patru în diferite stadii de execuție părăsiseră deja porturile olandeze, nouă altele au plecat spre Anglia în dimineața zilei de 14 mai, iar câteva vase mai mici au fost sabordate
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
propria forță aeriană și cu fortificații terestre puternice, trebuie să continue rezistența. Winkelman l-a convins cu mare dificultate să se supună ordinului de încetare a luptelor. O mare parte a forțelor terestre olandeze era de asemenea rezervată în ceea ce privește acceptarea capitulării, în special acele unități care luptaseră din greu. Pe data de 15 mai la ora 05:00 a sosit la Haga un mesager german. El l-a invitat pe Winkelman la Rijsoord, unde trebuia să îl întâlnească pe Küchler pentru
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Pe data de 15 mai la ora 05:00 a sosit la Haga un mesager german. El l-a invitat pe Winkelman la Rijsoord, unde trebuia să îl întâlnească pe Küchler pentru negocieri cu privire condițiile cuprinse în documentul de capitulare. Winkelman afirma că a capitulat cu toate forțele din subordinea sa - terestre, navale și aeriene. Când von Küchler a pretins ca piloții care luptau încă de partea aliaților să fie tratați ca luptătorii de gherilă, luptători în afara legilor războiului din
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
abordare, declarând că doar forțele armate de sub comanda sa capitulează, (cu excepția celor din Zealand, aflate de pe 13 mai sub comanda franceză), nu Olanda ca țară. În ceea ce privește restul punctelor aflate în discuție, s-a ajuns rapid la o înțelegere, iar documentul capitulării a fost semnat la 10:15. Provincia Zealand a continuat să lupte prin implicarea cu ajutorul trupelor franceze. Olandezii aveau în provincie opt batalioane ale trupelor terestre și navale. Olandezii s-au aflat sub comanda contraamiralului Hendrik Jan van der Stad
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Infanterie", care a fost distrusă în cele din urmă în timpul luptelor pentru apărarea Bergen-op-Zoom. Moralul trupelor care apărau Poziția Bath, deja zdruncinat de poveștile militarilor olandezi care se retrăgeau în grabă spre vest, a fost puternic subminat de veștile despre capitularea lui Winkelman. Mulți soldați olandezi au ajuns la concluzia că nu mai avea niciun rost ca provincia Zealand să mai fie apărată. Un prim bombardament de artilerie german din dimineața zilei de 14 mai i-a făcut kept resisting as
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
bastion de neînvins al Imperiului, generalului Tomoyuki Yamashita, la 15 februarie 1942. Japonezii au redenumit Singapore "Shōnan" (昭南), din cuvântul japonez "Shō" și "nan" (Sud), și au ocupat-o până la returnarea acesteia Marii Britanii, la septembrie 1945, la o lună de la capitularea Japoniei. Pe insulă, japonezii au preluat celebra închisoare Changi, devenită azi un memorial în memoria miilor de soldați britanici uciși de trupele de ocupație japoneze. În muzeul închisorii Changi se păstrează câteva fresce pictate chiar de deținuți. Rudele celor uciși
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
și Miklós Kállay, ambasadorul ungar la Berlin, au dat curs "invitației" lui Hitler sosind la castelul Klessheim de lângă Salzburg, operațiunea de ocupare a Ungariei fusese lansată. Horthy a încercat să-i explice lui Hitler planul maghiar de "dezangajare". Pus în fața capitulării României și a trecerii acesteia de partea Aliaților, Horthy a demis in cle din urmă guvernul și a încercat formarea unuia nou. În paralel, a purtat negocieri cu sovieticii. La 15 octombrie 1944 Horthy anunța oficial la radio, că Ungaria
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
fost primar al Bucureștiului (1874-1877). Cu gradul de general, s-a distins în războiul de independență, fiind primul român decorat cu Virtutea Militară (1877) Comandant de divizie în războiul pentru independență, el este cel care a obținut în februarie 1878 capitularea Vidinului. După război a fost unul dintre fruntașii Partidului Conservator A fost inspector al artileriei până în 1888, ministru de război în guvernele Teodor Rosetti și Lascăr Catargiu (1888-1889) și președinte al Camerei Deputaților (1891-1895).
Gheorghe Manu (general) () [Corola-website/Science/304446_a_305775]
-
eliberarea Parisului. Rezistența Franceză din Paris s-a ridicat împotriva ocupantului pe 19 august, iar Divizia a 2-a blindată franceză și Divizia a 4-a de infanterie americană au forțat înaintarea spre capitala Franței. Generalul Philippe Leclerc a primit capitularea germanilor din regiunea pariziană pe 25 august, consfințind eliberarea Parisului. Debarcările din Normandia au fost multă vreme umbrite de numeroase manevre politice printre aliați. Au existat numeroase neînțelegeri cu privire la momentul declanșării operațiunii, numirea comandanților, și asupra locației în care avea
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
comandate de Andrew Hull Foote. O combinație între eficiența tirului tunurilor navale și slaba aranjare din fort, aproape complet inundat de apele râului, l-a determinat pe comandantul acestuia generalul Lloyd Tilghman, să se predea lui Foote înainte de sosirea armatei. Capitularea Fortului Henry a deschis Râul Tennessee traficului Uninunii dincolo de granița cu Alabama, ceea ce s-a concretizat printr-un raid al vaselor de lemn în perioada 6-12 februarie, care a distrus capabilitățile navale și podurile feroviare ale Confederației. Armata lui Grant
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
bătălie ce a durat 75 de minute, Tilghman s-a predat flotei care atacase fortul și se apropiase la . O ambarcațiune mică din flotă a reușit să treacă direct prin intrarea fortului și să-l ia pe Tilghman pentru ceremonia capitulării de la bordul lui "Cincinnati". Doisprezece ofițeri și 82 de soldați s-au predat; totalul victimelor este estimat la 15 morți și 20 de răniți. Forța evacuată a lăsat în urmă toată artileria și tot echipamentul. Tilghman a fost luat prizonier
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
Tribune" scria că bătălia a fost „una dintre cele mai complete și mai clare victorii din analele mondiale ale războiului.” Căderea Fortului Henry a deschis Râul Tennessee vaselor înarmate și de marfă ale Uniunii dincolo de granița statului Alabama. Imediat după capitulare, Foote l-a trimis pe locotenentul Phelps cu trei vase de lemn, "Tyler", "Conestoga" și "Lexington", într-o misiune în susul râului pentru a distruge instalațiile și proviziile de valoare strategică. Cuirasatele flotilei fuseseră avariate de bombardment și erau prea lente
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
a dat ultimatumuri Lituaniei, Estoniei și Letoniei prin care se cerea, practic, ocuparea militară a celor trei țări. ("Vedeți și": Ocuparea statelor baltice) La 22 iunie 1940, cu patru zile mai înainte de prezentarea ultimatumului cu privire la Basarabia, mareșalul Philippe Pétain semna capitularea Franței în fața Germaniei. Cel mai important aliat european al României și arbitru al relațiilor sovieto-române își pierduse o bună parte a teritoriului, inclusiv capitala Paris. După Polonia, Finlanda, Estonia, Letonia și Lituania, avea să vină rândul României, care pierdea Basarabia
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
militare. Până la încheierea celui de-al doilea război mondial, Armata Sovietică avea sub arme în permanență între 10 și 13 milioane de oameni. În timpul Războiului Rece, Armata Sovietică era fără nicio discuție cea mai puternică din toate țările. Imediat după capitularea Germaniei, efectivele armatei sovietice au fost reduse la aproximativ 5 milioane de oameni. Această scădere nu a fost rezultatul scăderii interesului conducerii sovietice pentru armată, ci mai degrabă pentru creșterea interesului pentru o forță mult mai mobilă și mai eficientă
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]