4,924 matches
-
Urmează experiența americană de pe scena operei Metropolitan din New York și apoi revenirea acasă, în Italia, la Scala, la filonul tradiției operei italiene pe calea descisă de G. Verdi pe care G. Puccini pășește la rândul său, atunci când scrie ultima sa capodoperă Turandot (1926). G. Verdi și G. Puccini au parcurs împreună 43 de ani de viață. Mult mai tânăr decât marele maestru al teatrului liric italian, G. Puccini a fost mereu atent la mișcările acestuia, i-a cunoscut și urmărit premierele
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Ed. Oxford University Press , 2002, pag. 2 footnote>. Într-o stagiune erau prezentate câte două titluri. Se pare că în 1874, G. Puccini vede aici primul său spectacol liric, Vestala de Mercadante, într-o montare modestă. Adevărata sa întâlnire cu capodopera teatrului muzical italin, într-o montare fastuoasă, va fi însă la Pisa, sectacolul Aida de G. Verdi în 1876<footnote Ibidem. footnote>. Biografii lui G.Puccini spun că acesta a parcurs distanța până la Pisa, împreună cu doi prieteni, pe jos, numai
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
oceanul și cunoscuse o altă lume. Și mai superficială - doar la nivelul genului comic - este apropierea dintre Gianni Schicchi și Falstaff. La sfârșitul vieții, atât Verdi cât și Puccini își încearcă inspitația până și în genul comic, Verdi reușind o capodoperă, Puccini... cu siguranță, mai puțin. Și Puccini - romantic, naturalist și verist - merge în creația sa lirică pe drumul poveștilor cu sfârșit trist. Majoritatea eroinelor lui, mor. Una dintre puținele excepții este principesei Turandot. Este momentul să ne reamintim că, în
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
clasic de performare, atât în plan compozițional cât și de execuție. Ca atare, legitimarea se face pe baza unei tehnici dobândite pe durata multor ani de studiu și practică. Ce-i drept, merită, căci s-au realizat o mulțime de capodopere și s-au întemeiat numeroase instituții (filarmonici, teatre de operă, diferite genuri și tipuri de formații muzicale) în stare să ni le livreze pe baza proiectelor (partiturilor) lăsate de autor, chiar și după veacuri de la momentul conceperii lor. Dar, deși
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
important filozof de limbă ebraică din Evul Mediu. Artele se dezvoltă conform normelor unui nou curent estetic, ce se va numi hispano-maur. Acest curent artistic va cunoaște perioada de maximă înflorire tot în vremea Califatului de Cordoba. Sunt construite adevărate capodopere arhitectonice, cum ar fi : Marea Moschee din Cordoba, Palatul Alhambra din Granada, Palatul Medinat Al-Zahra de lângă Cordoba, Marea Moschee din Sevilla. Declinul civilizației arabo-hispanice începe în anul 1031, odată cu scindarea Califatului de Cordoba în mai multe regate maure independente. În
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
urmă, împlinirea. Visul e vis, dar ele îl vor realitate. Credința în izbânda finală a celor două autoare este, pe cât de îndârjită, pe atât de convingătoare și cuceritoare. Dacă Doina Cernica poate fi definită ca o Vitoria Lipan (din celebra capodoperă a lui Mihail Sadoveanu: Baltagul), plecată în căutarea bărbatului său, hotărâtă să facă ea dreptate, nemaiașteptând justiția divină -, Maria Toacă poate fi privită aidoma necruțătoarei protagoniste din drama Năpasta a lui I.L. Caragiale: Anca. Despre crimă este vorba în Baltagul
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
această tehnică, excluzând etapa premergătoare a modelajului, fiind utilizată în premieră absolută de Titanul din Hobița la realizarea operelor-cap pentru sculptura modernă a lumii, veritabile pietre de hotar: Sărutul, Cumințenia Pământului (amândouă datând din 1907), ca și pentru toate celelalte capodopere, răspândite și prețuite cu asupra de măsură pe toată planeta Pământ. De o concizie uluitoare, textele Doinei Cernica au virtuți cinematografice și de proză sud-americană (ce abia așteaptă să fie ecranizată). Ele par așchii strălucitoare dintr-un roman de idei
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
genialului poet, cetățean și patriot român, care văzuse lumina lumii în magica Bucovina, la Ipotești, și crea ca un Titan în miraculosul tărâm al Europei Vechi: Dacia. În lamura duhului redactorului total de la ziarul Timpul (unul și același cu zămislitorul capodoperelor lirice Luceafărul, Odă (În metru antic), Povestea magului călător în stele, Glossa, Floare albastră, Revedere, Rugăciunea unui dac, Pe lângă plopii fără soț, al nuvelei Sărmanul Dionis, toate gemene întru spirit românesc, de valoare europeană și universală, cu Avatarii faraonului Tlà
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
bric. Mâncam doar fasole și varză, dar eram mulțumiți. - Și primii pași în cinematografie? -I-am făcut în 1956, în calitate de operator de filmări sub apă. Debutul ca regizor, precum și primul meu succes, s-au produs în 1966-1967 cu lungmetrajul Dacii, o capodoperă româno-franceză. - Ne-ați răsfățat, de-a lungul timpului cu filme istorice și de acțiune. Sunt genurile dumneavoastră preferate? - Nu. N-am agreat doar filmele istorice și de acțiune. Eu am făcut și Ciuleandra, și Ultima noapte de dragoste..., Atunci i-
“Urmaşii mei rămân doar filmele făcute” [Corola-blog/BlogPost/93868_a_95160]
-
Ted Jones și Keneth Rexroth. Înregistrat la studioul Tony Bennett în ianuarie 2011, albumul “Acacia Flower” este cel mai recent și de succes proiect al Emil Bîzgă Quartet, având ca piesa de rezistență o prelucrare a baladei lui Ciprian Porumbescu. Capodoperă în repertoriul clasic internațional, “Balada” este o piesă scrisă la origine pentru vioară. În premieră, balada este transpusa de Emil Bizga într-o piesă de jazz, interpretată la flugelhorn. “Danube’s Fairy” (Zână Dunării), o altă piesă a lui C.
EMIL BIZGA QUARTET amp; DANIELA TOCARI în New York [Corola-blog/BlogPost/93930_a_95222]
-
Evu, Valeriu Bârgău, Antonia Iliescu (Belgia), Bianca Dan, Paulina Popa, Liviu Ioan Stanciu, Linda Bastide (Franța), Ștefan Doru Dăncuș, Pr. Dr. și poet Dumitru Ichim din Kirchener, Ontario, Baki Ymeri, eseuri / cronici despre cărți care au influențat conștiința omenirii (O capodoperă a psihologiei actuale, ,,Carl Gustav Jung - Cartea roșie’’ - p. 30), reflecții, dialoguri la distanță ca cel avut cu Alexandru Cetățeanu despre cel care a fost un bun prieten comun pentru Eugen Evu, Alex Cetățeanu, Lucreția Brezintu (Flory) și Muguraș Maria
Revista hunedoreană NOUA PROVINCIA CORVINA [Corola-blog/BlogPost/93968_a_95260]
-
-i apere pe oameni de IELE, pentru ca aceștia să nu se îmbolnăvească și, în același timp, să-i vindece atunci când, încălcând interdicția de a lucra în perioada Rusaliilor, erau luați din căluș... Din 2005, UNESCO a proclamat ritualul Călușului drept „capodoperă a patrimoniului cultural imaterial al umanității”. MIRON MANEGA Ispravnic de concept
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
un sentimentalism, de un sentimentalism! Acum patru sau cinci ani cînd era la noi furia romanelor de dragoste (Camil Petrescu, Holban, M. Sebastian, M. Eliade, M. Celaria, Ionel Teodoreanu, O. Șuluțiu, D. Petrașincu, Lucia Demetrius etc.; cînd apăreau și unele capodopere ale genului ca Adela etc.), Eminescu rezista încă în proporție de șaptezeci și cinci la sută. Era actual. Era în atmosfera noastră senzualo-sentimentală. Acum, Eminescu, odată cu ultimele romane reușite de dragoste, pare a se scufunda și el, împreună cu stilul și problematicele unui
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
Românească, 1983. Avînd o construcție complexă, subtilă și, în același timp, foarte fluidă, conținînd persoanje memorabile, romanul, considerat de către Monica Lovinescu "un fel de Război fără pace al românilor" (Estetice. Unde scurte, IV, București, Humanitas, 1994, p. 124), este o capodoperă a prozei românești care reînvie prin orele unei zile (ce are cîteva fante deschise spre trecut) un secol de istorie românească ("O dimineață Ťpierdutăť, dar un veac cîștigat", scrie Valeriu Cristea în Fereastra criticului, București, Cartea Românească, 1987, p. 204
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
despre formarea (și, pînă la un punct, într-o replică subtil asumată la modelul flaubertian, despre educația sentimentală a) unei femei unic, în această privință, în literatura română, umbrit (pe nedrept) de concurența pe care i-o face Dimineață pierdută, capodopera scrisă de Gabriela Adameșteanu, Drumul egal al fiecărei zile este o carte care, atît prin calitatea artistică, cît și prin plăcerea pe care o aduce și o menține la lectură, merită atenția noilor generații de cititori. Aceștia au șansa să
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
ca vinul, pe masura ce se învechesc. Lipsa lor de orice integrare într-o modă estetică trecătoare, e însăși garanția expresiei, autenticității lor umane. Artă este expresie a omenescului, dar expresie plus convenție. Convenția sfîrșește prin a înăbuși omenescul. Cele mai mari capodopere ale literaturii universale cer, pentru a mai putea fi primite, o permanentă, dificilă reactualizare. O reactualizare care, de fapt, le desfigurează. Nuditatea jurnalului, viața lui naturală îl apără. El constituie urma cea mai pură și cea mai permanentă a omenescului
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
lui Dimitrie Bolintineanu, Mihnea și Baba, repovestind-o în termeni socotiți improprii ("horcăit cavernos", "hohot"), ceea ce nu-l împiedică pe eseist să discearnă în opera clasicului poet și un potop de compoziții dulcege. Dar, pe tot parcursul, Ilie Constantin caută capodopera, fie și în sensul de cea mai înaltă reușită a unui poet luat în totalitate. Lectorul ia seama că poeții cercetați sunt și iubiți de către eseist și că acolo unde față de unul dintre dânșii s-a folosit un termen inadecvat
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
poeți care nu și-ar dori așa ceva, precum M. Ivănescu sau Gh. Grigurcu, care propun lumi personale iar nu "țâșnete" lirice de un vers. Și, invers, întâlnim în culegerea de Poeme într-un vers a lui Ion Pillat unele veritabile capodopere restrânse, dar ele au nevoie de considerabilul rest al operei pentru a împlini un destin demn de luat în seamă. Pornit pe autonegare, încă tânărul Paraschivescu nu se cruță. Indirect, el distinge totuși între visul abatelui francez, poezia "pură", și
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
jurnal că s-a ciocnit de "monstruoasa forță a nihilismului". Dificultatea în evaluarea lui Céline, a omului și a operei, rezidă în împrejurarea că nu era un individ oarecare. Se putea făli pe drept cu palmaresul său literar, cele două capodopere menționate, descrieri halucinante ale spațiilor suburbane, cu năvala plebei haotice, imprevizibile. Expresia narativă era șocantă, asociere de meditații și impresii într-o curgere ca un șuvoi care trecea peste maluri. Era pusă la încercare rigoarea tradițională a prozei franceze care
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
i "se închid posibilitățile de exprimare" și i "se anulează" încrederea în anumite valori. Este de-a dreptul consternat în fața numeroaselor interdicții ale "forurilor" ideologice: se respinge tot ce "nu e în perspectiva marxistă": "tragedia pe motiv că e deprimant", "capodopera în care nu se exaltă spiritul colectivist". Când lumea se desparte "în două fronturi, cel sovietic și cel anglo-american" și se instalează "cortina de fier", Comarnescu se întreabă dacă să mai rămână în țară, întrucât România "e în frontul comunist
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
nouă: Titircă Sotirescu et Compania, comedie în patru acte, și Urmașul, tragedie în trei acte". Trei ani mai târziu, revista "Falanga literară și artistică", din 28.II.1910, condusă de Cincinat Pavelescu, E. Lovinescu, Em. Gârleanu nota în numărul I: "Capodoperele pe care șCaragialeț le-a dat dramaturgiei române poate se vor înmulți cu una. De mult se vorbește despre o nouă piesă a lui și însumi l-am auzit pe maestru vorbind despre noua sa lucrare. Mi-am amintit chiar
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
-i vorbesc la ureche", nu le va deslipi din sufletul său. Iar când vor vorbi, vor merge, vor trăi din viața lor proprie, fiecare cu însușirile fizice și sufletești ale lui, atunci literatura dramatică română desigur, va înnumăra o nouă capodoperă." Din păcate, acest moment n-a mai venit niciodată. Deși piesa a fost "preocuparea de căpetenie a lui Caragiale, în ultimii săi șapte ani de viață" (Șerban Cioculescu) - structura ei nu s-a închegat, personajele nu-i mai vorbeau, replicile
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
Streinu cu mai mare entuziasm ca despre Povestirile lui V. Voiculescu, în paginile cărora se bucură să remarce că “delirul cromatic se împerechează cu explozia de viață”. Superlativele se succed într-un fel de crescendo: “Sezon mort este astfel o capodoperă a prozei românești narative și chiar a prozei narative universale”. De asemeni, Pescarul Amin, Lostrița, Ciorbă de bolovan, Căprioara din vis. Lor “nu le lipsește... decât o bună traducere în limbile de mare circulație”. Criticul îl prețuia pe bună dreptate
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
tău / mă bălăceam în el”), la discursul amoros (“unde ești sam iubitule / s-auzea de sub pat / și-au început să iasă pe rând / fostele mele femei / treizeci și șapte la număr”), ori la pasiunea adolescentină pentru o femeie idealizată, asimilată capodoperei artistice: “și mă îndrăgosteam de mona lisa / aveam o carne castă timpurie / ca un pământ virgin / mâncam agrișe / apostolii veneau cu flori de măr în mână / mă ajutau să trec calea ferată”. Se poate identifica în astfel de versuri mult
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
S-au gravat în memoria studenților și în general a publicului cititor splendide portretizări și disocieri: * despre Ion de Rebreanu, care cânta în solemnitate condițiile generale ale vieții, nașterea, nunta, moartea, un poem epic solemn ca un fluviu american, o capodoperă de măreție liniștită; * despre Vasile Pârvan, ca un păstor nordic, cu haina încheiată auster până sus călcând pe un ghețar și care privea pe fereastră, pe cerul îndepărtat sfărâmarea ideală a norilor; * despre Nicolae Iorga apropiat de zmeul din poveste
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]