534 matches
-
C.F.R. din Ciceu, halta din Belcești, casa dărăpănată din Iași, de pe Socola, altă casă, în centru, cu o curte interioară, castan, vînzători de butelii, prostituate pentru soldați (una avea un picior de lemn și era foarte căutată!) domni, doamne în capoate lucioase, fîlfîind desfăcute de emoție, în taioare pocnind de șoldărărie profesorală și de sîni în cămăți de forță... sutiene blindate, încopciate ermetic... gașca teatrului, iubirile dezastruoase... adolescența, sala de anatomie cu cadavrele injectate cu formol, îmbolnăvirea netrebnică, sanatoriul Bîrnova, rezerva
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
Pe stradă, cînd mă duc sfios la școală Spre-o profă de română ideală, Care predă "adverbu'"-n pielea goală? Chipiul cefere, frageda haltă Răsfrîntă-n zori în cea mai pură baltă De pe-un peron cu semafor, cișmeaua, Mama-n capot, ascunsă de perdeaua De la etaj, pîndind, în coate, trenul, Fără chiloții roz, fără sutienul Ce-mi fascinau copilăria dulce În dup-amiezele eterne și năuce? Ce-mi va aduce Moș Crăciun, ce-mi va aduce???
Ce-o să-mi aducă oare Moș Crăciun? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7754_a_9079]
-
apropii de poartă, neștiind ce să fac- să intru sau să bat mai întâi? Dar cum stam pe gânduri, ușa de la intrare se deschide și o femeie între două vârste, legată cu un batic dupa ceafă și îmbrăcată cu un capot din mătase bleumarin cu trandafiri galbeni, își face apariția în prag. Am rămas lipită de poartă, privind. În mâini ține un ghiveci cu clopoței roșii, pe care-l pune în fața casei pe o bancă. Pe rând alte 10 ghivece sunt
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
lui, prețioasele lui instrumente și unelte care-i fuseseră confiscate de portărel, se aflau din nou aici, gata să fie folosite. Zguduit încă de emoție, Fara o chemă pe Creel prin teleecran. Ea apăru puțin mai târziu, îmbrăcată într-un capot. Când văzu cine a făcut apelul, păli la față. - Fara, ah, Fara! Credeam că... El îi reteză vorba cu severitate: - Creel, am fost la Arsenale. Vreau să faci următorul lucru: du-te direct la maică-ta. Eu sunt la atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fotolii, morți amândoi, dar eu de băutură. Când a venit poliția, eu urlam ca un nebun, spunând că am ucis-o. M-au arestat tot atunci, dar noroc de Elvira, strânsese plicul gol de pe masă și-l băgase în buzunarul capotului; să nu lase mizerie în urmă, înainte de a ne otrăvi. Victore, de ce folosești pluralul, te-ai otrăvit, totuși, și tu? îl întrebă încet Gheorghe, aproape involuntar. Ești tâmpit sau o faci pe prostul?!... Dar, totuși, întrebarea ta este bună. Da
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
-și mai făcea complexe, ba chiar și-l arăta pe tot ecranul televizorului întregii suflări omenești. Și tot așa, nimănui nu îi dăduse prin cap să se întrebe de ce nu iese și ea, ca toată lumea normală trăitoare la bloc, în capot și papuci să ducă gunoiul, ca pretext să rămână de vorbă cu doamna Veronica, vecina de palier, care s-a hotărât într-o dimineață să pună perdeluță la ghenă, nu de alta, dar să-și poată exila acolo bărbatul după
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
posesorul frustrării nu dă colțul prematur, la un moment dat, după Revoluție, cu muștarul sărit cât colo și cu terminațiile nervoase iritate la culme, locatarii blocului 48A, aleea Muzelor, s-au strâns de prin apartamente, au abandonat maiourile albe și capoatele înflorate în favoarea hainelor de duminică și s-au pus pe făcut gât. La început oral, în fața blocului, apoi în scris, la Primărie. Pe scurt, s-au dus cu jalba-n proțap și cu convingerea că este o problemă de care
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
terminați repede cu secretele, că acu pică, știi tu cine, bufni în râs scorpia mică. Cine să... Ce vorbește asta? Prostii, prostii, n-o băga-n seamă, îl liniști Irina. Vrea să te necăjească. Hai. De ce râde? Irina își strânse capotul pe ea și, luându-l de mână, îl sili s-o cuprindă cu brațele și s-o privească în ochi. Zi mai repede. Ce-ați făcut? Cum ați scăpat? Ochii ei de pisică se îngustară pe fața rotundă de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la fereastră. Deschide garderobul, ordonă Drummond de afară. — Nu cred c-ar trebui să mă aflu aici. — Să faci exact ce-ți spun. Ușa garderobului era întredeschisă și, cînd Thaw o deschise, o pisică roșcată se prelinse afară. — E un capot din mătase neagră printre hainele din dreapta? strigă Drummond. Da. — Adă-l aici și nu atinge nimic altceva. Thaw se întoarse în haosul din bucătărie. — Scuze, spuse Drummond, ar fi trebuit să-l iau eu, dar mama m-a pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uși părând subțiri ca de carton se-nșirau în stânga și-n dreapta. La zgomotul pașilor mei se deschidea câte o ușă, de după care se căscau spații strâmte și calde, cu câte un bărbat doar în chiloți și maieu, femei în capoate bând cafea din cești ciobite, vreo bătrână cu broboada scoasă, atârnată pe spătarul scaunului, așa încît i se vedeau cele două cozi de păr cărunt, lungi până la călcâie... Am ajuns la piciorul scării în melc care ducea spre parter și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ziua, ce să facă? Abia i-am schimbat scutecu' și îmi și trage un căcățel în ăsta nou', de parcă special l-a ținut. Numai copii să nu faci." Angela are și ea-n cap sărmăluțele de rigoare și poartă un capot care risipește peste curte miros de chiftele. "Te duci la film? E vreun film frumos?" "Nu, mă duc prin oraș, tanti. Nu e păcat de soarele ăsta?" "Du-te, Marioaro. Mă duc și io să văd ce-i cu ăsta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
geam, era un biet omuleț cu figură de funcționar. Femeia-păianjen, nimic altceva decât o pițipoancă plină de coșuri pe bărbie, tocmai își dădea jos din jurul șoldurilor labele negre și păroase de cârpă umplută cu câlți. Înghițitoarea de șerpi era în capot și căuta în cap, de păduchi, cimpanzeul, ținîndu-l în poală ca pe-un copil. Năvăli înspăimîntată, cu o bucată de ziar vechi în mână, și baba-n lameuri, care lăsă deschisă, de uimire, ușa barăcii. "Aha! Uite dovada! Voi singuri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a spațiului, a momentului de acum, și sub lumea vocii și a urechii, sub voce, în sunete Și inflexiuni, în mirosul ei de rântaș și de colonie ieftină, în bucătăria care o-mbrăca sărac și ieftin ca și bietele ei capoate, îmi transmitea ceea ce și ea știa fără să știe că știe, mă învăța ceea ce și ea învățase, și nu de la popa Ciocoiu, nici de la învățătorul Spiridon. Așa aflasem despre satul din munții Rodopi, despre macii aduși de țigani, despre războiul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de ce să-i fie frică..." Dar dacă cel de la ușă striga răstit "Gunoiul!" sau "Dăm oale pe haine vechi, coniță!", nu deschidea în ruptul capului. De data aceea i-a răspuns tata, iar ea s-a repezit în casă după capot. Tata? Ce căuta acasă la ora aia? El era musafir de seară. Pe jumătate bucuros, pe jumătate nemulțumit, am venit și eu în hol, care deodată, cum a deschis mama, s-a umplut de lume. "Tovarășii sânt de la Securitate", a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
densă, mierie, din mațele mamei: "...planuri militare... secrete de stat... fotografii aeriene... doar proiectul Cerber ar putea... sputnikul... de unde știți dumneavoastră?... Varșovia... Cuba...", totul întrerupt de exclamațiile de uimire ale tatei și de scâncetele și bâlbâielile singurei femei rătăcite, în capotul ei înflorat de cârpă ordinară, printre sutele de bărbați: "Dar io nu știu... nu-nțeleg ce spuneți, nu-i nimic în covor din ce ziceți, tovarășe... doar așa, brizbrizuri, ornamente... Să nu credeți cine știe ce, spune-le și tu, Costele... ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mari geamuri împachetate-n carton gofrat și întărit cu șipci grosolane. Vreo două mașini, un Wartburg străvechi și o Skodiță galbenă, erau parcate sub umbra tăioasă a blocului. Pe balcoane fojgăiau oameni în ținută de casă, în maie-uri și capoate. Mircea îi știa pe cei de la etajele de jos, fiindcă țipau toată ziua la ei să nu mai facă gălăgie. Scara lor era Scara 4 și ajungeai la ea printr-un gang larg și umbrit, unul din cele trei ale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de cârciumărese. Mergeai de ți se ura. De-o parte și de alta erau case prăpădite, putrede, cu mese acoperite de mușama scoase-n curte, cu copii în pielea goala printre straturi de flori, cu femei nemaipomenit de șleampete în capoate jerpelite, torul puțind într-un fel anume, nu ca la Tîntava, puțind a săpun de casă și-a corcodușe strivite. Din fiecare curte lătra cîte-o javră, și oamenii, rufoși, nebărbieriți, cu albeața pe ochi sau cu cîte-o mână chircită, ieșeau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
serios că văzuse el nu știu ce bazaconii. Între timp, Mircea se suise, ultimul, cu picioarele-n găleata de zinc și se apucase bine de sfoară. Deja locatarii începuseră să-i cam ia la ochi, ivindu-se pe geam în pijamale și capoate. Dar oalele trebuiau supravegheate, așa că deocamdată nu-ncepuseră să strige la ei, sau să coboare ca să-i ia la goană. "Hai, trageți-mă și pe mine", le strigă Mircea, dar trebui să insiste mult până ce copiii să-i dea vreo
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fluierând. La trecerea lui, curcanul se înfoaie și, cu pași iuți, se-ndreaptă spre gardul de sârmă al cotețului. După ce încă o ușă se deschise și se-nchise fugitiv la catul de jos, ivind un cap de țoapă și un capot roșu decolorat, apărură la etaj două femei tinere, dintre care una ținea în brațe un băiețel de vreo doi ani. Cea care-l ținea pe brațul stâng, uitîndu-se la el ca la o minune, giugiulindu-l și ciupindu-l de sub
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să-i dea indicații. Zicea că nu poate să aibă încredere în el, trebuie să-l supravegheze, că cine știe ce castravete cumpără ăsta. Că nu se pricepe. Și mai zicea că ar veni și ea să cumpere, da’ e numa-n capot, mai are și niște oale pe foc și nu poate să se riște. Poate s-o descurca și soțu’. Deși e posibilități care se poate și posibilități care nu se poate. Vezi, mă, să nu te-nșele la cântar! Domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mațele unui motor rablagit, vă așteptam pe toți trei împreună, zice, parcă așa fusese înțelegerea, sau s-a schimbat ceva? — Nu s-a schimbat nimic, zice Sena izbutind cu greu să-și mute gîndul de la silueta doamnei Mina îmbrăcată în capotul de casă, am vrut să vă sun aseară, dar m-am gîndit că o fi prea tîrziu, că vă băgaserăți deja în pat, nu voiam să deranjez la ora aia, așa că am vorbit doar cu Petrică și Monte Cristo. Le-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dînd semne de nerăbdare, uitînd să-și mai șteargă pantofii pe preșul întins în fața ușii, grăbit să intre la căldură. — Sîntem abia pe 14, își amintește Monte Cristo. — Bună seara, săru’ mîna, salută respectuos Sena, plimbîndu-și din nou ochii pe capotul doamnei Mina. Frig al naibii, se gîndește, mai bine că n-a ieșit. — încă unul care-a nimerit din întîmplare în afacerea asta, strîmbă din nas domnul Președinte, desfăcîndu-și șireturile, aruncîndu-și ghetele cît colo. Abia că se cunoscuseră, dom’ Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Nimic nu seamănă așa de mult cu un mitocan de pe stradă ca o femeie bogată. Odată Întors În apartamentul meu, mi-am turnat ceva de băut și apoi am Încălzit niște apă să fac baie. Mi-am pus pe mine capotul pe care-l cumpărasem de la Wertheim’s și am Început să mă simt din nou bine. În casă era un aer cam Închis, așa că am deschis câteva ferestre. Apoi am Încercat să citesc ceva. Mai mult ca sigur că oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
religioase tradiționale, pe care le contemplă pentru prima dată, par doar bizare și plicticoase. Realitatea se revelează dramatic abia În dimineața când, din Întâmplare, deschide ușa de la baie și confruntă, Îngrozit, o arătare apocaliptică: femeia rasă În cap, Într-un capot roșu, În fața oglinzii. Mătușa sa, fără tradiționala perucă a femeilor bigote (despre care băiatul Încă nu avea cunoștință), fusese brusc transformată Într-o grotescă sperietoare. „Mai târziu, când evreitatea mea a Început treptat să asume mai mare importanță, adică atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În ea Însăși, pedeapsa cu moartea, am Început să deslușesc faptul straniu și de neînțeles - a fi evreu, adică - Într-o lumină pe drept bizară, dar măcar mai familiară, atunci am Început să Înțeleg cine eram: o femeie cheală, În capot roșu, În fața oglinzii.” Extraordinara imagine revine, ca un laitmotiv, de-a lungul persistentei autoanalize. În momente de șoc, În timpul captivității și adesea după război, În socialism, când realitatea Îi reamintește naratorului identitatea-destin, el se „metamorfozează” ( În sens kafkian, aș zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]