1,124 matches
-
și uneori nedumerirea) cititorului, are o anumită semnificație: opera lui Caragiale este ,,oul” pe ca l-au ,,clocit”/îl ,,clocesc” exegeții pentru a înțelege, explica, valoriza și împărtăși cititorului intențiile, mijloacele de realizare a acestora, în ultimă instanță, mesajul operei caragialiene, toate fiind supuse unui tratament pe larg, fără a intra în amănunt. Eseul analizează scrierile a peste 40 de exegeți, ceea ce subliniază acribia cu care a fost gândită și elaborată această lucrare, pe baza unei documentări exhaustive, eseistul citind aproape
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
subliniază acribia cu care a fost gândită și elaborată această lucrare, pe baza unei documentări exhaustive, eseistul citind aproape toate lucrările referitoare la marele dramaturg. Cea de a doua parte cuprinde câteva aspecte privind reprezentarea scenică și cinematografică a operei caragialiene. Un prim articol cuprinde prezentarea eseului „Caragiale și Preda - de la limbaj la pelicula impresionantă”, o lucrare de masterat aparținând Aurei-Clara Marinescu, care vizează „relația text-imagine, translația de la cuvânt la pelicula filmică” a două opere ale celor doi mari scriitori români
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
caracteriza Lovinescu, ca fiind „un stegar al mișcării simboliste ... de un simbolism exterior și mecanic”, nici cum îl caracteriza Călinescu „un simbolism de factură comică ... poet care se complace în a debita enormități cu un aer serios” sau „un tip caragialian, tânăr muntean volubil, facil emotiv, incapabil de a lua ceva în serios”. Tudor Vianu a recunoscut că nu a existat un poet mai retoric decât Minulescu, iar Matei Călinescu l-a considerat un umorist sentimental. Scuzați-mi amănuntele căutate și
SCRISOARE DE PESTE ATLANTIC de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353896_a_355225]
-
amplu de studiu pentru lucrările de sociolingvistică și pragmatică, chiar dacă în timpul său acestea erau discipline de care nici măcar nu se auzise. În cele ce urmează ne-am propus să prezentăm câteva particularități diafazice ale vorbirii personajelor din următoarele opere literare caragialiene: nuvela „Două loturi”, comedia „O noapte furtunoasă”, schițele „Un pedagog de școală nouă” și „O conferență”. Cuvântul diafazic a fost creat de Coșeriu „după modelul diatopic, diastratic, pentru a desemna unul dintre tipurile fundamentale de diferențiere internă a limbilor istorice
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
adaptabil, își reglează pasul după majoritate. Accidentele private sunt tratate sub tăcere, Conu Leonida are mistica ordini fixată prin lege: „...nu se poate să fie revoluție... Câtă vreme sunt ai noștri la putere, cine să stea să facă revoluție?” Omul caragialian e preocupat să intre cât mai repede în rânduri, ferindu-se și de bănuiala că s-ar afla în afara lor. E conservator, e mimetic, maleabil și ductil pentru a rezista. Tache și Lache intră în berărie unde sunt primiți cu
„MOFTANGIUL” CARAGIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359413_a_360742]
-
de familie, de dragoste, de căutare a sinelui, experiențe reale relatate cu bucuria împlinirilor în universal exilului. Personajele nu sunt fictive, ci sunt ipostaze epice ale oamenilor reali cu o viață personală autentică. Nea Mitică pare a fi un personaj caragialian metamorfozat într-un erou cu o biografie complexă în lumea americană. În istoria vieții sale apar „prieteni” care din oameni reali, cu propria viață autentică, devin personaje de poveste. Legăturile de prietenie ale lui Nea Mitică par să se explice
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
metamorfozat într-un erou cu o biografie complexă în lumea americană. În istoria vieții sale apar „prieteni” care din oameni reali, cu propria viață autentică, devin personaje de poveste. Legăturile de prietenie ale lui Nea Mitică par să se explice caragialian „Las'că rezolvă domn Mitică!”. Exilul nu înseamnă pentru nici un personaj o înstrăinare de țara de suflet și din suflet, de România. Exilul din secolul XX nu este un exil propriu-zis, dar, poate, amintește de diaspora românească din timpul lui
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
mare boier, că ne-a miluit pe toți. E un om tare cumsecade, mi-a mângâiat pe frunte amândoi nepoțeii când i-am descuiat poarta... I-a întrebat cum îi cheamă și le-a dat câte o coroană.” Generozitatea asta caragialiană era proverbială și i-a dus la faliment o berărie deținută în Ploiești, deoarece scriitorul își cinstea des prietenii, acceptând totodată plata pe datorie, sine die. Închei mica prelegere, deși copiilor le mai spun și despre viața la redacție (unde
Dragă societate civilă, pot accepta criticile legate de metodele noastre de predare, dar nu pot accepta să îi subestimez pe elevi () [Corola-blog/BlogPost/338553_a_339882]
-
interpretării”, U. Eco constată că limitele interpretării sunt „intențiile autorului” și „intențiile textului”. La rândul său Leonard Orr vorbește de „un-interpretability”: arată că neinterpretabilitatea trebuie să se limiteze la semnificația textului, a lexemelor. Din această perspectivă interpretarea celor două personaje caragialiene este una defectuoasă, eronată, bazată pe comprehensiunea deficitară a unor lexeme și pe gândirea în afara sensului textului de bază. Interpretarea comică pierde lucrul textului, direcția adresării și mesajul de profunzime. Persuasiunea și interpretarea eronată sunt două dintre sursele comicului caragialian
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Persuasiune şi interpretare la I. L. Caragiale (Persuasion and interpretation to I. L. Caragiale) () [Corola-blog/BlogPost/339603_a_340932]
-
caragialiene este una defectuoasă, eronată, bazată pe comprehensiunea deficitară a unor lexeme și pe gândirea în afara sensului textului de bază. Interpretarea comică pierde lucrul textului, direcția adresării și mesajul de profunzime. Persuasiunea și interpretarea eronată sunt două dintre sursele comicului caragialian. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Persuasiune şi interpretare la I. L. Caragiale (Persuasion and interpretation to I. L. Caragiale) () [Corola-blog/BlogPost/339603_a_340932]
-
Pentru teribil de mulți români, capitalismul de după comunism a însemnat înavuțirea peste noapte. Unii, puțini, au și comis-o, alții au rămas doar cu visele. Și cu încercarea norocului. Cele două lozuri caragialiene devin, pentru trei amărășteni ai zilelor noastre, Dinel, Sile și Pompiliu, un soi de Graal întru cucerirea căruia pornesc în comicruciadă. Aidoma vechilor cavaleri, își abandonează viețile de până atunci și investesc totul într-o expediție la al cărui capăt
Două lozuri și trei luzări iluzări () [Corola-blog/BlogPost/339145_a_340474]
-
primit de Revista Armonii Culturale. Astfel, emisiunea de mărci poștale 2012 - Anul Caragiale, alcătuită dintr-un singur timbru , cu valoarea nominală de 5 lei, prezintă portretul foto al dramaturgului, la care se adaugă o colita dantelata, ilustrând fragmente ale ansamblului „Caragialiana”. Alături de timbru și colita, emisiunea mai cuprinde un plic prima zi și o carte maximă. La toate acestea se adaugă și albumul filatelic realizat într-un tiraj de 600 de exemplare (numerotat cu roșu de la 001 la 600), echipat cu
ANUL CARAGIALE ÎN ROMÂNIA ” de MIHAI MARIN în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340635_a_341964]
-
Godină. Îl cunosc pe Marian din adolescență, i-am observat talentul și l-am încurajat să continue încă de la prima povestire pe care a împărtășit-o prietenilor pe Facebook. Marian a început să scrie pentru a-și povesti cu simțul caragialian care îl caracterizează viața de polițist, nu pentru a se lupta cu sistemul. Sinceritatea scrierilor sale și succesul de care acestea s-au bucurat au fost însă percepute rapid ca o amenințare de către cei corupți, polițistul Godină devenind „o pacoste
Faceți gălăgie! () [Corola-blog/BlogPost/338131_a_339460]
-
din parc s-ar putea strânge material pentru o teză de doctorat în lingvistică. De exemplu, aici se pot auzi chemări de tipul „Hei, amice, vino să ne jucăm!”, cu o fidelă ritmare de Disney channel și cu reînvierea acelui caragialian „amice”. Oricum, ce am ilustrat mai sus apare ca minim pericol. Să privim spre adolescență, unde cu greu mesajul școlii (și al familiei) mai este acceptat de elevi, interesați extrem de mult de aspect fizic (aceeași presiune media și de grup
Dragi părinți, e greu ca școala să vă mai educe copiii, când acasă vi-i educă televizorul () [Corola-blog/BlogPost/337734_a_339063]
-
care au fost în pușcăriile comuniste, dacă erau din sămânța lui Caragiale, mai puteau să ducă neamul ăsta mai departe? Credeți dumneavoastră că, dacă cei care au murit la Canal sau la Cotul Donului își legitimau propria identitate la dimensiunea caragialiană, mai exista poporul român? Lecția de condus Iacobinii și Girondinii marxiști ai ateismului bolșevic, ajutați de slujbașii slugarnici ai proletariatului și de iudele vândute s-au pripășit samavolnic peste pământul străbun, peste moșia strămoșească, peste frumusețile sufletului nostru creștin și
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Mica burghezie meschină de la periferia orașului și a vieții, imoralitatea flagrantă, limbajul vulgar, prostia, animalitatea, voluptatea instinctelor de care se râde în hohote la început, la un moment dat înfioară, pune pe gânduri publicul și-l oripilează. În adaptarea piesei caragialiene și montarea lui Dragoș Galgoțiu, personajele sunt actualizate, permanent înecate în alcool, calfa Iordache cântă manele, se urlă cu glas răgușit și toți se păruiesc din amor sau gelozie. Cititorii noștri își amintesc desigur bilețelul de amor pierdut de Nae
„D’ALE CARNAVALULUI” DE I.L. CARAGIALE LA TEATRUL MIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375094_a_376423]
-
verosimil, dar neconcordant; tot ce povestește pare să fie adevărat, numai că acțiunea se desfășoară în alt timp decât cel al evenimentelor cotidiene. Gore, așa cum afirmă Eugen Simion, în Scriitori români de azi, pare a se asemăna cu unele personaje caragialiene. Totul se bazează pe un joc paradoxal al timpului, pe ruptura ce are loc la nivel temporal. Elementul senzațional se produce atunci când, întorcându-se în cârciumă, nimeni nu-l crede, ba mai mult, aceștia au argumente vizibile că nimic nu
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
necruțătoare. Venerabilul Cezar Bolliac, junele Al. Macedonski ori poligraful N.D. Popescu vor fi, cu un prilej sau altul, luați în pleasnă. Sunt, fără îndoială, exersări pentru opera maturității. O fiziologie ca Broaște... destule - Nuvelă pesimistă poate fi socotită prima schiță caragialiană. În Smotocea și Cotocea se prefigurează perechea de farfarale Lache și Mache, în vreme ce băcanul Ghiță Calup, gardist civic de o credulitate ce îl sortește încornorării, îl anunță pe Jupân Dumitrache. Dacă nu inventivitatea comică impresionează în toate aceste texte, în
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
devenire sufletească, eroii lui comici par să fi încremenit într-o mărginire definitivă. Modul lor de a fi, în afara agitației exterioare, se refugiază în limbaj, un limbaj deformat, stropșit, înțepenit în ticuri absurde care le divulgă vacuitatea interioară. Limba personajelor caragialiene este prin ea însăși un spectacol, montura perfectă a replicilor în care sunt încrustate nemuritoarele formule având o armonie aproape muzicală. Iar numele, sugerând fie „naturelul”, fie ocupația, condiția materială, socială, proveniența regională, sunt ele însele mici „caractere”. O noapte
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Ion Luca Caragiale, Leningrad-Moscova, 1964; Brădățeanu, Istoria, I, 338-396; Șerban Cioculescu, I.L. Caragiale, București, 1967; Ștefan Cazimir, Caragiale. Universul comic, București, 1967; B. Elvin, Modernitatea clasicului I. L. Caragiale, București, 1967; Călinescu, Principii, 244-291; Mîndra, Incursiuni, 90-129, 264-283; Silvian Iosifescu, Dimensiuni caragialiene, București, 1972; Amintiri despre Caragiale, îngr. și pref. Șt. Cazimir, București, 1972; Ioan Constantinescu, Caragiale și începuturile teatrului european modern, București, 1974; I.L. Caragiale interpretat de..., îngr. și introd. Liviu Călin, București, 1974; Șerban Cioculescu, Caragialiana, București, 1974; ed. îngr
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
264-283; Silvian Iosifescu, Dimensiuni caragialiene, București, 1972; Amintiri despre Caragiale, îngr. și pref. Șt. Cazimir, București, 1972; Ioan Constantinescu, Caragiale și începuturile teatrului european modern, București, 1974; I.L. Caragiale interpretat de..., îngr. și introd. Liviu Călin, București, 1974; Șerban Cioculescu, Caragialiana, București, 1974; ed. îngr. Barbu Cioculescu, București, 2003; Al. Călinescu, Caragiale sau Vârsta modernă a literaturii, București, 1976; Studii despre opera lui I. L. Caragiale, îngr. și pref. Ion Roman, București, 1976; Șerban Cioculescu, Viața lui I. L. Caragiale. Caragialiana, București, 1977
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Șerban Cioculescu, Caragialiana, București, 1974; ed. îngr. Barbu Cioculescu, București, 2003; Al. Călinescu, Caragiale sau Vârsta modernă a literaturii, București, 1976; Studii despre opera lui I. L. Caragiale, îngr. și pref. Ion Roman, București, 1976; Șerban Cioculescu, Viața lui I. L. Caragiale. Caragialiana, București, 1977; Cristea, Alianțe, 7-125; Mircea Tomuș, Opera lui I.L. Caragiale, București, 1977; Manolescu, Teme, III, 71-75, IV, 193-198; Dicț. lit. 1900, 157-167; Valentin Silvestru, Elemente de caragialeologie, București, 1979; Piru, Ist. lit., 144-154; Maria Vodă Căpușan, Despre Caragiale, Cluj-Napoca
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Ontoretorica lui I.L. Caragiale, Craiova, 1997; Bibliografia I. L. Caragiale în periodice (1852-1912), I-II, coordonator Marin Bucur, pref. Eugen Simion, București, 1997; Dan Alex. Condeescu, Planeta Moft, București, 1997; Ștefan Cazimir, Caragiale e cu noi!, București, 1997; Ieronim Tătaru, Itinerar caragialian, București, 1997; Simion, Fragmente, II, 19-22, 77-79, 80-83, III, 68-79; Dicț. analitic, I, 223-226, 260-262, 325-326, II, 276-277, 334-335, III, 90-93, 113-115, 201-202, 220-222, 248-250, IV, 31-32, 220-221; Iulian Boldea, Fața și reversul textului (I.L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Constantin Cubleșan, Caragiale în conștiința critică, București, 1999; Procesul Caragiale-Caion, pref. Dan Alex. Condeescu, București, 1999; Liviu Papadima, Caragiale, firește, București, 1999; [Articole și eseuri despre I.L. Caragiale], O, 2000, 1; Dicț. esențial, 134-141; Sorescu, Lumea, 9-29; Ieronim Tătaru, Mențiuni caragialiene, Ploiești, 2000; Ieronim Tătaru, I.L. Caragiale și Prahova, Ploiești, 2000; Gelu Negrea, Anti-Caragiale, București, 2001; I. L. Caragiale față cu reacțiunea... criticii, I, îngr. George Genoiu și Cezar Alexandru Genoiu, București, 2001; Bogdan Ulmu, Mic dicționar Caragiale, pref. Ileana Berlogea, Iași
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
presa vremii, București, 2002; Aurel Buzincu, Caragiale. Discurs și expresie, Suceava, 2002; Caragiale în Iașii „Junimii”, Iași, 2002; Constantin Trandafir, Efectul Caragiale, București, 2002; Marta Petreu, Filosofia lui Caragiale, București, 2003; Theodor Codreanu, Caragiale - abisal, Timișoara, 2003; Ioan Derșidan, Nordul caragialian. Periplul versiunilor, București, 2003. F.F.
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]