915 matches
-
inimă și minte, Mă prindeți în cămăși de forță Cât arde-n mine ca o torță Licăr schimbat în dor fierbinte. Nici ochilor nu le dați pace. Prea orbi, nu se îndestulează. Cu chipu-i, palme sângerează Când unghii zgârmă-n carapace. Îmi dați arome de cucută, Minte și inimă bolnavă Schimbându-mi mierea în otravă Când gura-i buzele-mi sărută Inimă-n piatră, minte-n vânturi Să vă prefaceți de iubirea Vreți să-mi striviți cu amăgirea De zgomot, ca
NEBUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370243_a_371572]
-
în frunte și altare. ----------------------------------------------- Publicată în „ZARATHUSTRA”, ianuarie 1941, Buzău, placheta 3 și „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 10, din 7 martie 1942 PORTRET Eu sunt sălbatec ca un vis Ce noaptea liniștea sugrumă, Ca un profet păgân închis În carapacea mea de humă. Eu sunt înalt ca un stindard Ce-i ros de umbră și de glorii, Ca un păcat spălat de nard În patruzeci de purgatorii. Eu sînt pribeag ca un strigoi Ce scuipă lumea cu blesteme, Ca un
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Nae în curtea casei noastre, cu pește și raci, venit să ia în schimb vin de la tata, renumitul vin ghiurghiuliu, cum îi mai spunea bunicul din partea mamei. Când eram mai mic, îmi plăceau racii cum se înroșeau după fierbere și carapacele le păstram ceva timp, să mă joc cu ele, până le arunca mama la porci. Atunci am visat pentru prima dată că aș putea deveni pescar și s-a născut în mine dorința de a merge și eu la pescuit
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
săteni. Observa șușotelile lor când trecea pe uliță cu vestita lui bicicletă cu remorcă. Deși nu-i convenea deloc această stare a relațiilor cu cei din jur, nu încerca să o clarifice prin comunicare cu ei. S-a retras în carapacea sa, justificându-și atitudinea cu fel de fel de motivații: --Foarte bine că mă lasă în pace! Nu mă bag în treburile lor, n-au de ce să-și bage nasul într-ale mele. Dacă-i supără de ce fac eu, e
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
frumuseții, atunci când viisi pentru că fără ține, femeie... VI. VIAȚA CĂ O PERLA, de Lăură Isabelle Nicolae , publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. VIAȚA CĂ O PERLA * Ce naști tu VIAȚA, Ca o plămădire ascunsă În dosul unor carapace de cleștar ? Ce plăsmuiești frenetic În beznă umedă și rece A unei cochilii purtată de un val ? Ce-astepti tu strigat de durere Inalatat la stele, În clipa deznădejdii de a fii ? Tu tot mai speri, ca o indarjire-a
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
deznădejdii de a fii ? Tu tot mai speri, ca o indarjire-a firii Oceanul de speranțe să-ți poarte-n coama-i, talazul fericirii ? Citește mai mult VIAȚA CĂ O PERLACe naști tu VIAȚA,Ca o plămădire ascunsaIn dosul unor carapace de cleștar ? Ce plăsmuiești freneticIn beznă umedă și receA unei cochilii purtată de un val ?Ce-astepti tu strigat de durereInalatat la stele, În clipa deznădejdii de a fii ? Tu tot mai speri, ca o indarjire-a firiiOceanul de speranțe
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
să mergi călare pe ele ca pe cal, dar... puțin mai încet! * Episcopul de Panama, Thomás de Berlanga, în 1535, când vasul pe care călătorea a fost împins de Curentul Maritim Panama în aceste insule, scria Regelui Spaniei că forma carapacei broaștelor țestoase de aici seamănă cu o șa de călărit (galápagos, în spaniolă), de unde și denumirea arhipelagului. Naufragiați pe aceste insule deșertice, fără apă potabilă (decât în rare locuri, în eleșteie produse de ploaie), episcopul și echipajul vasului mestecau și
BROAȘTELE ȚESTOASE GIGANTICE DIN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354456_a_355785]
-
căldura soarelui, puii ieșiți din găoace sunt femele (la temperaturi mai înalte) ori masculi (la temperaturi cu 2°-3°C mai mici). * Masculii au cozile mai lungi, iar masculul care ridică mai sus capul îl domină pe celălalt competitor. Au carapacea în partea de jos concavă, pentru a putea să se urce deasupra femelelor la reproducere. Tot pentru dominanță și delimitare teritorială, masculii scot gemete, murmure puternice - al căror ecou se aude la distanțe de câțiva kilometri. * Deoarece pot să-și
BROAȘTELE ȚESTOASE GIGANTICE DIN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354456_a_355785]
-
cum aș mângâia piatra din nori, / Când astăzi se scrie pe duruitori, / Pe pietre-aruncate și pe tâmple fierbinți, / Adorabilă fiară, să nu mă mai vinzi / Stelei duble și fără noroace / Ca balaur pe ochi să se-nșface. / Port în mine carapace verzuie / Și durută cerneală, și cerneală cam șuie. Parcurgând cele două cărți, cititorul va constata că adorabila fiară îl seduce, îl sfâșie fără milă și, în același timp, îi reconstituie parametri arhetipali ai binelui și frumosului. Îmblânzită sau nu, poezia
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > VIAȚA CĂ O PERLA Autor: Lăură Isabelle Nicolae Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului VIAȚA CĂ O PERLA * Ce naști tu VIAȚA, Ca o plămădire ascunsă În dosul unor carapace de cleștar ? Ce plăsmuiești frenetic În beznă umedă și rece A unei cochilii purtată de un val ? Ce-astepti tu strigat de durere Inalatat la stele, În clipa deznădejdii de a fii ? Tu tot mai speri, ca o indarjire-a
VIATA CA O PERLA de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354274_a_355603]
-
căutând perla primei iubirii tăcute,/ Enigmă a Adolescenței. La granița Paradisului/ Cuvântul nescris. Doar noi facem pasul...dincolo, /Prin vreme. Ca să ne regăsim în el, ca într-o apă. / Suntem lunaticii adolescenți din făurarul Timpului. Câteodată, culegătorii de perle sparg carapacea/ Tăcerii lui. Trecem linia prin iubire, doar tu și eu./ De câte ori am fost ilegal în adolescența Cuvântului ?!” (cf. Ilegal în adolescența cuvântului). Logos-ul Adolescenței este, deci, “ilegal”, în sensul că va crea/isca, dinăuntrul Demiurgiei Iubirii, alte legi (al
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
Nae în curtea casei noastre, cu pește și raci, venit să ia în schimb vin de la tata, renumitul vin ghiurghiuliu, cum îi mai spunea bunicul din partea mamei. Când eram mai mic, îmi plăceau racii cum se înroșeau după fierbere și carapacele le păstram ceva timp, să mă joc cu ele, până le arunca mama la porci. Atunci am visat pentru prima dată că aș putea deveni pescar și s-a născut în mine dorința de a merge și eu la pescuit
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
a scufundat pluta și au rămas cei doi părinți pe insula nemaiavând cu ce-și să-și aducă apă. După opt luni au venit pe insula niște monahi de la Rait și i-au găsit pe amândoi morți; pe dosul unei carapace de broască au găsit scris: " Avva Grigore faronitul a murit după ce nu băuse apă douăzeci și opt de zile; eu, însă, am ajuns până în ziua a treizeci și șaptea fără să beau apă". I-am găsit pe amândoi întregi, i-am luat
LIVADA DUHOVNICEASCA (39) de ION UNTARU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347192_a_348521]
-
Ofer la degustare în serai Cu mazagran dacă doriți, un pai Veți savura aromele subtile Îl beau în zbor moderne escadrile Dar și milionarii din Dubay Coroanele întâielor regate Îl trimiteauu ca un zălog de pace (Securea de război sub carapace!) Pe mări și pe oceane cu fregate; Poftiți vă rog să beți cu noi un ceai Și-apoi să punem șeile pe cai! Referință Bibliografică: un ceai / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 500, Anul II, 14 mai
UN CEAI de ION UNTARU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357884_a_359213]
-
hotărîse să rămînă, fetele îi scriau lunar, aveau darul povestirii moștenit de la el, așa își cucerise el nevasta dintîi, care îl alinta zicîndu-i “gură bogată”, ăilalți bărbați din partea locului erau tăcuți, munceau cu încrîncenare, e adevarăt, dar stăteau închiși în carapacea lor ca broaștele țestoase și numai cînd se atingeau de palincă îi apuca dorul de suflet și cîntau toată noaptea despre mîndrele lor, despre pădure, despre horincă și despre viață, care e cînd dulce, cînd amară, după cum și-o face
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
cu trotineta, să mă ia. Se priviră un moment, izbucnind în râs. -Știi ... credeam că ești mai retras. Mi-am dat seama că-ti iubești fanii, ai făcut multe opere de caritate, însă te simțeam restrictiv, oarecum distant, intr-o carapace protectoare. Se pare că m-am înșelat. -Nu ești singura. Alții au depășit cu mult limitele realității. Nu vor să accepte, că sunt un om în carne și oase, două mâini, două picioare, nas, urechi ... sentimente. -Nu vor accepta niciodată
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
papagali roșii sau cu mai știu eu ce purici verzi nu mai putem tăia acum Copacul ăsta al abundenței. Iată, broasca-i moartă de cinci sute de ani, au omorât-o niște invadatori indo-europeni deghizați în răpitori de trupuri. Și carapacea au spart-o și au împărțit-o în bucăți. Și nici Dumnezeu n-o mai poate lipi acum, că-i plină toată de viruși. Și nici cu papagalițele astea roșii nu mai putem împărtăși lumea, că s-au înmulțit ca
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
Te-aș ruga iubită doamnă Să revii din nou la mine; Ai plecat încă din toamnă Tu, femeia lui oricine. Ai fugit din calea sorții Neștiind ce rău vei face; M-ai lăsat în pragul morții Prins în propria-mi carapace. Scapă-mă de frigul iernii Cu căldură ce-o emani Și rămâi la cheremul cărnii Cel puțin pentru opt ani. Gerul e năprasnic doamnă, Golul inimii-i mizer, Înger negru cântă-n goarnă Călărind un cal cerber. Noaptea repede se
TARIFUL UNEI NOPŢI DE IARNĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357780_a_359109]
-
a conștientiza creștinul că este un pelerin spre nemurire și veșnicie. Viața noastră nu se încheie pe pământ, căci ea a fost rânduită spre alt rod, spre rodul nemuririi. Eul nostru trebuie permanent asaltat de dăruire pentru a putea sfărâma carapacea egoismului și a ignoranței, care încătușează spiritul și iubirea. Viața fiecărui om pe pământ trebuie să fie o pildă atât pentru sine, cât și pentru aproapele său. În acest înveliș de lumină al pildei, veșmântul faptelor devine înfrumusețare. Cu cât
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
pe de altă parte este trist de tot ce știe, de toată experiența acumulată și trăită de omenire dar și de el însuși. Timpul și locul poeziei lui sunt „în vid... acolo se lovește/ aripa somnului de vis/ căzând în carapacea scoicii/ fără stele diamante” („Farul de la Tuzla”). Prin Poeme dansante George Filip ne supune atenției două emisfere alegorice prezentate liric, acea îmbrățișare unduioasă și permanentă de Yin și Yang, înlănțuită într-o răsucire dureros exprimată prin cuvinte și într-o
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
prin omătul afânat. Nici nu simțeam că suntem uzi până la piele, ci doar că eram numai noi doi, în primul nostru concediu, într-un peisaj ca în filme, cei mai fericiți oameni de pe pământ. Obrajii lui Genny erau roșii, precum carapacea racilor din amintirea copilăriei mele și radiau de fericire. Când am intrat în cameră eram complet uzi, dar cine se uita la asta? Trăiam prin toți porii această minunată senzație, singuri - în mijlocul peisajului de basm. Ea era pentru prima dată
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
nu-i totuna; Miros albastru de benzină Pătrunde prin fereastra spartă Și aripile nu mai iartă Robia noastră la chenzină! E putred mărul! Și degeaba: Din ce în ce mai lânced rugul Că se prăvale tăvălugul Și tot mai proastă ne e treaba Invidiată carapace În care melcul, recompensă Sfidează orice recompensă Și lui i se oferă pace Propuneți-mi și mie una Din variantele cu sila Să nu mă mai cuprindă mila De victimă, dintotdeauna! De când mă știu în câte feluri Pierd, înăuntru și
SCUZE ŞI ACUZE de ION UNTARU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358927_a_360256]
-
multă literatură... Am simțit ca oamenii au nevoie de scrierile mele... iar criticii, în majoritatea lor, au scris la modul laudativ despre cărțile mele. Însă eu mă feresc de laude și nu iau în seamă critica învăluită în elogii! Sub carapacea ei se ascunde deseori sâmburele veninului! George ROCA: Sunteți director al revistei „Agora literară”. Aceasta este publicația centrală a Ligii Scriitorilor Romani? Mai sunt și alte reviste aparținătoare de aceasta? Al Florin ȚENE: Desigur! Dau doar câteva exemple: „Cetatea lui
GEORGE ROCA, INTERVIU CU AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358880_a_360209]
-
Lumină și strigă !!! fârtate din toată ființa ta deschide și urcă cu pași de aripă cu gânduri de sticlă Așa cum poți acum cum altădată nu și nu te mira temni.cerule că lanțuri ți s-au rupt de la mâini iar carapacea cărnii a putrezit în tina uitării Mormântul speranței s-a demolat în sine a făcut implozie de bucurie căci totul a înflorit nădejde ca să înoți în sfârșit Ca un pește de fildeș duios în oceane de Cer.titudine în ea
POEM HIERATIC XXXIX TREZIRE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360483_a_361812]
-
cum aș mîngîia piatra din nori,/ Cînd astăzi se scrie pe duruitori,/ Pe pietre-aruncate și pe tîmple fierbinți./ Adorabilă fiară, să nu mă mai vinzi,/ Stelei duble și fără noroace/ Ca balaur pe ochi să se-nșface.// Port în mine carapace verzuie/ și durută cerneală, și cerneală cam șuie” (Ars poetica). Poeta revine altundeva asupra temei sale predilecte, considerînd-o trăire plenară, dar și integrare în originar: „Poezia: Adorabila Fiară/ Colții-năuntru, doar ochii-n afară/ Efectul eclipselor solare în bulgărul de
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]