385 matches
-
Bahtin manifestarea unei pulsiuni profunde spre libertate și subversiune, spre dinamitarea normelor, altfel spus spre revoluție. Fenomen cu structură dialectică, umorul comportă o fază critică, generatoare de tensiune nervoasă și o fază constructivă de destindere, de cucerire a echilibrului. Subminarea carnavalescă, sancționarea prin rîs este consecutivă suspendării voluntare a unei evidențe (evidență în genere accesibilă unei comunități culturale dar inaccesibilă alteia, ceea ce explică particularismul național sau regional al comicului, precum și perimarea rapidă a umorului ad hominem). Considerăm că esența glumei constă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
plus, ne lămurește și în privința afecțiunii sincere pe care nevasta o poartă averii lui Trimalchio ("Iar Trimalchio are atâtea moșii, cât vezi cu ochii. Bani, cu toptanul"). Romanul lui Petronius se apropie, prin caracterizări de acest gen, de anumite legende carnavalești care începuseră să circule în jurul figurii lui Socrate și a prozaicei Xantippa: odinioară erou, nebunul înțelept de astă dată retrogradat la statutul de libert și denumit Trimalchio, se acoperă în scrierea lui Petronius de un comic pluristratificat. Comicul de nume
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dintre parodia sacră și satira parodică, se folosea de astfel de teme, trebuie amintit că nu întotdeauna o făcea pentru a-și nega modelul. În cazul oamenilor simpli, avea chiar un rol mnemotehnic, urmărind să le reamintească, o dată încheiat festivismul carnavalesc, necesara întoarcere la "cele sfinte". Interesează parodia ca lecție, lipsită însă de rigorile scolasticii și prelungind ideea antică a recunoașterii materialului parodiat în produsul final. W.T.H. Jackson notează, la pagina 229 din The Literature of the Middle Ages188, că
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
acțiunile simbolice proprii unei comunități ca fiind culturale. De aici, la istoricii inspirați de antropologie, atenția s-a concentrat asupra manifestărilor colective în care se enunța într-un mod paroxistic un sistem cultural: ritualuri de violență, rituri de trecere, sărbători carnavalești etc.". La présente collection, intitulée Histoire culturelle, histoire des mentalités, anthropologie historique, publie des travaux ayant pour objet l'étude historique des modèles culturels et leur mise en pratique, autrement dit des travaux qui se penchent sur leș différents modes
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
inflexibil, dar, după ce o pierde, devine umil, lingușitor, slugarnic, cerândui, în final, iertare prefectului. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau o temă în comedia pentru care ai optat Din perspectiva acestui final carnavalesc, mi se pare evident faptul că, prin prezența scenică a personajelor, prin relaționarea lor, prin acțiunile și opțiunile lor, sunt ilustrate elocvent moravurile unei lumi în care imoralitatea invadează, deopotrivă, viața publică și cea privată. Principalul argument care poate susține
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Liantul îl asigură excepționala sa disponibilitate de a transgresa canonicul, mai plastic spus de a propune o modernitate globală, de substanță, aceasta discernabilă și în texte curat parodice. În legătură cu asemenea texte, ne amintim imediat că André Gide imprimase naivelor soties, carnavalescului popular medieval, semnificații moderne, estompând suflul bufon, de suprafață. Nu ca tipologie spirituală, ci doar sub aspectul mișcării firești, dincolo de convenții, Nichita Stănescu are mobilitatea creativă a unui Jean Cocteau!... Nimeni n-a văzut poet respectabil ivit din senin, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la idee". Excepțională este imaginația lui metaforică; spectaculos sistemul său de semne, de repere configurând viziuni șocante; fluxul ideatic bătând spre fantastic, sprijinindu-se pe joncțiuni insolite, a sedus pe mulți. Poetul a avut și are imitatori. Sintagme stănesciene aparent carnavalești, propunând o nouă gramatică a textului, pot fi semnalate la unii dintre contemporani, nu lipsiți de har. Nu o dată, totuși, valurile de enumerări insignifiante cad în gol; redundanța, ticurile, manierismul proliferează. Cu Epica magna, Nichita făcea un pas îndărăt. Intervenise
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Pragul dintre introspecție și exteriorități, dintre Eu și Lume, dintre imanent și transcendent, prag schimbător de la o stare la alta, e semnul unei personalități difluente în acțiune. Un Ego polarizant, acaparator, puternic, se zbate spectaculos în perspectiva aventurii fără sfârșit. Carnavalesc și tragic se întrepătrund. Mișcându-se în planuri stilistice eterogene și înaintând în iluzoriu, poetul, un postmodern, așteaptă crispat versul salvator. Nu timpul, nu iubirea, nu Marea Trecere ocupă prim-planul conștiinței, ci mirajul unui absolut himeric, insidios, motiv constant
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
societate. Aceasta îl ajută și mai mult să elaboreze conceptul „Figurilor” expuse în alcovurile bordelului Doamnei Irma. În realitate, e vorba despre o arhitectură și mai complexă, căci bordelul Balconului trimite nu numai la imaginea unui theatrum mundi pe dos, carnavalesc, deturnat, ci și la un dispozitiv carceral conceput pentru a salva ordinea și a aplica sancțiunile indispensabile, grație omniprezenței supravegherii. Doamna Irma ocupă poziția centrală, ca stăpână a casei ce controlează ansamblul camerelor în care clienții reprezentativi, veritabilă galerie simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
veritabilă galerie simbolică a societății, se dedau unor perverse practici sexuale, fără să le treacă prin cap vreodată că nimeni nu se poate sustrage supravegherii ochiului unic, neobosit și omniprezent, al patroanei. Prin această „panoptizare”, Genet operează o veritabilă metamorfoză carnavalescă: libertățile pe care și le ia fiecare „client” răstoarnă complet imaginea și comportamentul propriu funcției sale în câmpul social. Asistăm, firește, la o liberalizare a moravurilor, dar, în același timp, „bordelul este o închisoare”. Iar Doamna Irma se străduiește să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Da, bordelul este plasat între teatru și închisoare. Iar supravegherea le unește. Să supraveghezi înseamnă adesea să vezi pieziș, iar oglinda permite acest lucru. Genet l-a înțeles și, datorită sistemului de oglinzi elaborat de Doamna Irma - tot un rapel, carnavalesc, al Galeriei Oglinzilor de la Versailles -, bordelul este un loc dublu, de expunere și de spionaj. Al actului și al rolului. Al greșelii și al pedepsei. Figurile, în bordelul planetar imaginat de către Genet, se situează la intersecția dintre sala de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de experiențe, esticul nu e pregătit să înțeleagă simpatia unanimă existentă, în Vest, pentru mișcările de stradă, pentru marile demonstrații publice, destinate să exprime protestul, solidaritatea sau, pur și simplu, bucuria comunitară. Civismul, în această variantă, i se pare ușor carnavalesc. Obișnuit cu defilările impuse și educat, sub amenințare, să se abțină de la protestul colectiv, est-europeanul nu pricepe cum pot organiza oamenii, de bunăvoie, „marșuri de Paști” patronate de emblema lui Che Guevara, în loc să petreacă în liniște cu cîțiva prieteni, și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
referitor la posibilitățile de manipulare și de expunere. Aceste manifestări artistice surprind corpul fie în aspectele domestice ale vieții cotidiene ori în situațiile de risc și de suferință, fie în circumstanțele mediale ale simulacrului identității. Fie în latura viscerală și carnavalescă a fluidelor și a dorințelor corporale fie în ipostaza de activism social și politic împotriva spectacolului și a comodificării. De asemenea, aceste direcții nu mai pătrează distanța dintre corp și imagine, dintre fenomenologic și mecanologic, dintre realitate și simulare ori
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
știm, vitalistul Ă care credea că ar fi putut întemeia religii și care își impusese să facă istoria în locul neamului căruia îi aparținea Ă descoperă caducitatea universală și, mai precis, are sentimentul acut al propriei proiectări în iluzie și în carnavalesc. Și eu, și lumea, spune Cioran, suntem aparențe, de nu cumva simple marionete, într-un tărâm al carnavalescului. O astfel de ieșire din impas, în care se resorb energiile primare, este consecința neputinței de a acționa. Fiindu-i interzis accesul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în locul neamului căruia îi aparținea Ă descoperă caducitatea universală și, mai precis, are sentimentul acut al propriei proiectări în iluzie și în carnavalesc. Și eu, și lumea, spune Cioran, suntem aparențe, de nu cumva simple marionete, într-un tărâm al carnavalescului. O astfel de ieșire din impas, în care se resorb energiile primare, este consecința neputinței de a acționa. Fiindu-i interzis accesul la fapta elementară, Cioran îi neagă valoarea, deși trăiește în permanență cu nostalgia ei. Ce-i rămâne decât
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
conștiință a misiunii regizorului care seamănă cu aceea a poeților, de la Hesiod și până la Holderlin, de la Blaga la americanul Bukovschi. Între cele două mari direcții ale teatrului din ultimul secol, care și-au disputat adevărul artei dramatice, între austeritate și carnavalesc, total neîncrezător în ideologii, în vreme ce se lasă fermecat de mitologie și de simboluri, Alexa Visarion pune în valoare, mai mult decât adevărul și neadevărul textului, muzica acestuia, lăsându-ne să-i ascultam vocile, melosul și stridențele. Ambiguitatea, pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
inflexibil, dar, după ce o pierde, devine umil, lingușitor, slugarnic, cerândui, în final, iertare prefectului. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau o temă în comedia pentru care ai optat Din perspectiva acestui final carnavalesc, mi se pare evident faptul că, prin prezența scenică a personajelor, prin relaționarea lor, prin acțiunile și opțiunile lor, sunt ilustrate elocvent moravurile unei lumi în care imoralitatea invadează, deopotrivă, viața publică și cea privată. Principalul argument care poate susține
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vorba : -Drăguță, să ierți, domnul acuma are alte treburi; mai du-te și te mai plimbă, vino aldată." MALENTENDU ȘI MAL... ENTENDU. NENOROCIRILE AVANSCENEI Între lucrurile existînd "de cînd lumea", petrecerea, sărbătoarea, serbarea sînt, pentru trăitorii în tradiția reiterată a carnavalescului, repere ale vieții înseși . Ch(i)eful, în varianta lui balcanică, este o bornă a entuziasmului popular, trăit individual cu voluptatea pierderii în lume, prin ea, o formă a convivialității la care ospățul este negreșit completat de bucuria colectivă, împărtășită
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
apetitul enorm al scriitorului pentru situațiile cocasse, pentru ceea ce este (privit cu voluptate) "caraghioz" (și monstruos, de ce nu?). Mica mărturisire cataloghează, altminteri, o dispoziție pasageră, a călătorului poposit la Grand Hôtel "Victoria Română", ne-adaptat la zarva citadină, la tumultul carnavalesc, la zgomotele mulțimii. Situația propune, narativ vorbind, insolitarea personajului în mijlocul celorlați. Faptul este anticipat cu economie, în incipitul schiței: "Toată noaptea trecută moțăisem ghemuit în unghiul unui vagon de clasa a doua, înghesuit de o companie veselă de bucureșteni cari
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pre-homerice, dominată de instinct, dar stilizată prin geniul natural al autorului (Vladimir Streinu). În atmosfera generală de râs, de voioșie colectivă "se conturează o lume a carnavalului popular". Sfatul Poveștilor și al Amintirilor din copilărie este unul imaginar cu personaje carnavalești, cu reprezentații scenice (G. Călinescu). Personajele joacă roluri de bufoni, vorbesc, gesticulează, mănâncă enorm, râd. Atât viziunea din Povești, cât și cea din Amintiri din copilărie este una carnavalescă, rezultată în urma degradării lumii oficiale. "Prefața la poveștile mele e o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Poveștilor și al Amintirilor din copilărie este unul imaginar cu personaje carnavalești, cu reprezentații scenice (G. Călinescu). Personajele joacă roluri de bufoni, vorbesc, gesticulează, mănâncă enorm, râd. Atât viziunea din Povești, cât și cea din Amintiri din copilărie este una carnavalescă, rezultată în urma degradării lumii oficiale. "Prefața la poveștile mele e o parodie a unui prolog "cult": "Iubite cetitoriu. Multe prostii ăi fi citit de când ești. Cetește rogu-te și ceste și unde-i vede că nu-ți vin la socoteală
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
săi, se transpune în limbajul și comportamentul fiecăruia, degradează retorica "serioasă" până la un limbaj imaginar, coboară lumea la materialitate, la imaginea corporală a acesteia. De pildă, cearta din casa de aramă din Povestea lui Harap-Alb, dintre "monștri" care sunt personaje carnavalești (Petru Poantă). Cuvintele acestor bufoni grotești sunt stâlcite, sonoritatea coborâtă, mișcările trupului au ceva grotesc. Aceleași lucruri se remarcă în parodierea sau degradarea infernului și a paradisului în Dănilă Prepeleac, Povestea lui Stan Pățitul și Ivan Turbincă. Personajele devin niște măscărici
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a lor artă/ Ce e rău și ce e bine". Privită ca un teatru, viața este înșelătoare, dar înțeleptul contemplă detașat și înțelege din jocul actorilor "ce e rău și ce e bine" (Strofa a patra). Poetul acceptă această atmosferă carnavalescă, se consideră un spectator contemplativ și stoic, se detașează de mascarada lumii, orientându-se după propriul cod de morală. Aspirând la o liniște absolută a spiritului, acesta comentează o maximă despre timpul ireversibil pentru om, cu întâmplări nesemnificative, trecătoare: "Multe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
noastră viață socială, s-a resimțit de pe urma acelor măsuri, care au însemnat un sistem complex și draconic de restricții, prezente în orice registru, la orice nivel, de la manualele de școală, drastic schematizate, până la produsele cele mai sofisticate ale cercetării, de la carnavalescul, epuizantul festival Cântarea României la creația artistică cea mai înaltă. S-au interzis teme, s-au excomunicat cuvinte, s-au redus la minimum canalele pe care puteau intra în societatea noastră, cea atât de bine vegheată, idei străine de utopia
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
deseori spontan, anumitor moduri de spectacole: carnavaluri, iarmaroace, reprezentări publice etc. Această animație corespunde spiritului orașului, singularității sale, conferindu-i vocația de loc de sărbătoare. Se înțelege de la M.Bahtin [1970, p.176] că reprezentarea romanesca a orașului accentuează aspectul carnavalesc al formei narative. Lume de aparente și artificii, domeniu al simulacrului, orașul apare ca simbol al teatrului 175. Parisul este conceput de Balzac drept "le théâtre de grandes choses" și considerat capitala șarlatanismului, capitala hazardului și a vanității: spectacole se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]