386 matches
-
monotone, aspirând la un polimorfism prolific și perpetuu, se simte mereu umilit de plicticoasa lume a celor maturi, rigidizați de griji și strategii rutiniere. Marele Părinte, Unicul iudaic este Înlocuit de incurabilul Mare Copil, multiplicându-și jocul „grecesc”, deliciile blasfemiei carnavalești. Un redutabil, dacă nu cumva un imbatabil competitor În vasta explorare inventivă a magicului cotidian, În eretica reinventare și extindere a pirateriei și traficului de influență ludică. Învestitura sa nu este apriorică, ci probă de surprinzătoare potențare a resurselor Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
supraviețuitor al unor tragedii precum Holocaustul sau Gulagul are de Înfruntat inevitabila oboseală de a reveni și imposibilitatea de a nu reveni la atrocele punct inițial și inițiatic al formării sale ca om și ca artist. Pe piața liberă și carnavalescă a prezentului, unde nimic nu este perceptibil dacă nu este scandalos și nimic nu pare destul de scandalos pentru a fi memorabil, „tema” vieții și creației sale a devenit, Între timp, clișeu vandabil... Post-Holocaust, postcomunism, postmodernism se potențează, Însă, din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
De acord - majoritatea scenariilor mele pentru copii nedepășind 19 pagini... Apoi, ader la ideea că textele conului Iancu sunt ideale pentru teatrul de animație :”... Prezența a numeroase elemente specifice păpușeriei, Între care personajele măști, funcționarea mecanică a personajelor, bastonadele, elementele carnavalești, schematizarea caricaturală, panto mima, costumul comic, incită la abordarea celor patru comedii din perspectiva limbajului teatrului de animație” .[...] Flegmaticul Spiridon este rotofei, roșcovan, zburlit și, fiind obișnuit să asculte pe la uși, are În consecință urechile foarte mari” (pp.1-2). În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pianină mecanică Bogdan-Alexandru Stănescu Celebrul roman al lui Doctorow face parte din categoria „cronicilor“ melancolice dedicate sfârșitului de epocă. Nu contează epoca (în cazul de față, cea cuprinsă între primii ani ai secolului XX și începutul Marelui Război), ci aerul carnavalesc al protagoniștilor unui episod „de final“. Se iau trei familii: una „albă“, perfect burgheză (Tata, Mama, Fratele mai Mic al mamei și Băiatul), familia de imigranți evrei, trăind în mizeria legendară a generației Ellis Island (Mameh cea incestuoasă de nevoie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
de acolo, punându-și curelele pe după umăr ca să reușească să țină În aer instrumentul imens, șuierător, cu multe clape. Acordeonul părea aproape cât ea de mare și Tessie cânta la el conștiincios, prost și Întotdeauna cu o notă de tristețe carnavalescă. Când erau mici, Milton și Tessie Împărțiseră dormitorul și cada de baie, dar fusese era demult. Până de curând, Milton se gândise la Tessie ca la verișoara lui cochetă. De câte ori vreunul dintre prietenii lui Își manifesta interesul pentru ea, Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
profesionale ale artistului frizeriei. în cartea lui despre ființele imaginare, Borges scria că Dante a construit probabil uriașa mașinărie a "Comediei" doar pentru a insera câteva scene cu Beatrice. Și în "Bucla" s-ar putea spune că laborioasa, amuzanta și carnavalesca transformare a lumii în frizerie s-a petrecut numai ca un fel de camuflaj pentru o poveste 157 de dragoste ce, din pudoare și oroare de clișee, n-a putut fi arătată lumii în alt fel. O fată cu gesturi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
picioare, încremenind ca o floare atroce. Era frumos în aceeași măsură în care era abominabil, pentru că oroarea sa era învelită într-un veșmânt feeric, de neuitat. Fiecare segment de la fiecare picior îi era colorat altfel, în cele mai iridiscente, mai carnavalești, mai nebunesc de vesele culori. Toracele îi era de purpură viorie, chelicerii din cel mai scîn-teietor turcoaz, pântecul de culoarea delicioasă a ciclamei, cu perișori ca acel verde care abia se-ntinge în galbenul lămâilor, cu filiere roze și aproape
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Însă ăsta-i chiar șpilul revenirii pe un text bătătorit de zeci de ani: se completează, se dezvoltă notații insignifiante. Dilatându-le, ai șansa să scrii tu însuți un roman, pornind de la faptul, de exemplu, că Lukian Timofeici Lebedev, personaj carnavalesc, „mai mult plânge și ne citește din Sfânta Scriptură... Dar nu despre răsfățul întru buchisirea acelorași prieteni de hârtie, până la extaz, hotărâsem să mă destăinui, nu! Dimpotrivă!!! Vreau să pomenesc despre spaima feroce produsă de reîntâlnirea cu dânșii! Am tocit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
violența sa intrinsecă, iar mai apoi, presa românească postdecembristă de la ,,Dimineața”, ,,Azi”, ,,Adevărul”, ,,România Mare”. Analiza lingvistică a fost facută de Ruxandra Cesereanu și asupra a două reviste pamflet, ,,Academia Cațavencu” și ,,Plai cu boi”, care au pedalat pe un carnavalesc extrem, luând în derâdere aceleași vicii ale nației române. Autoarea mărturisește că nu doar românii s-au manifestat în anumite cazuri printr-un ,,fratricid lingvistic”. Există destule popoare violente la nivelul imaginarului lingvistic, iar românii nu sunt nici cei dintâi
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
asumarea sau, mai bine zis, accesarea unei anumite tradiții, care Începe, să zicem cu Rabelais, Cervantes, are tangență cu romanul gotic englezesc, continuă cu Poe, Gogol, Dostoievski, Flaubert, Canetti, Kafka, Celine, Joyce, Faulkner și Musil, se intersectează, În latura lui carnavalescă, cu Mateiu Caragiale, Creangă, și Principile lui Barbu, iar pe linia ironică trece prin Bulgakov, Eugen Ionescu, Becket, Borges, Marquez, Arghezi și Urmuz. Ar putea fi vorba totuși și de un realism magic al Balcanilor, dar atunci ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
biserici, fără a observa, copleșiți de gesturi, zâmbetul Lui tandru-ironic. Sentimentul tonic și înfricoșător al libertății coexista cu isteria ei voioasă sau cu o parodie grotescă. Anul 1989 devenise Anul României, pentru a se transforma apoi printr-o inconștientă și carnavalescă exaltare în Anul României Universale, printr-o tristă și grandioasă emigrație. Suferința reală, banalizată prin supraexpunere sau supralicitare, devenise un produs de export, un simplu slogan identitar-publicitar care nu mai ducea nici spre compasiune și nici spre redempțiune. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
individualitatea lor ireductibilă. Confesiunea e modalitatea privilegiată de structurare a substanței acestei cărți, de dinamizare a fluxului de imagini și de întâmplări, e modul de a retrăi un timp revolut, cu relieful său contorsionat, cu dinamica sa absurdă, tragică ori carnavalescă, nu de puține ori. Sunt evocați, astfel, scriitori mai cunoscuți sau cu o prezență mai discretă în istoria literaturii române, precum Tudor Vianu, Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, Geo Dumitrescu, Nichita Stănescu, Nicolae Velea, Ion Caraion, Mihail Crama, Paul Georgescu, Ov.
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
romane care trebuie reluate periodic și care sînt capabile să producă revelații cu fiecare nouă lectură. Romanul lui Nichita Danilov, Mașa și Extraterestrul seamănă, pe alocuri cu un lung poem în care sentimentalismul de sorginte rusească se amestecă cu spiritul carnavalesc, iar melancolia și nostalgia sînt continuu agresate de frenezia tembelă a grotescului. Este o carte greu de clasat, nu foarte ușor de citit, pe alocuri ininteligibilă, despre care nu poți fi niciodată sigur că ai înțeles-o în totalitate. Paralela
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
ucigașe sunt duse la capăt cu o exactitate mecanică. Bizar și vizionar, Sanders dă un nou sens, terifiant, obiectelor celor mai nevinovate. Atacurile sale sunt purtate de jucăriile înzestrate cu arme de foc, iar jaful este executat de acoliții înveșmântați carnavalesc. Trecând din apă în mare, „Amiralul” comandă și trimite în luptă structuri din ce în ce mai elaborate, al căror rafinament tehnic conferă realității invadate de ele un aer ireal și cinematografic. Sinteză de Fantomas și de Coppelius, „Supremul” își regizează propria dispariție. Ultima
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu ochiul, prelungindu-și ideea: S-o fi dedicat, nu glumă! pufni ea într-un râs argintiu și făcu un gest, cu palmele adunate căuș, prin care voia să arate că, astfel, de pe buzele ei trandafirii, pornise în eter un carnavalesc șuvoi de sărutări. Emisia de sărutări putea fi pentru orice entitate din univers. Părea să fie uitat, ca destinație, doar manechinul gonflabil, care ar fi dat orice de pe lume, numai ca fata să-i acorde atenție. O atenție specială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mult în trecut, chiar și cu cei plecați dintre noi pe care îi „tratăm” ca și când ar fi vii: un pahar de țuică, un cozonac, o colivă! În nici un caz nu ne distrăm pe rupte, cum se distrează ei cu moartea carnavalescă pre moarte călcând. Dar asta iarăși spune multe. Spune ceva și despre cât de mult prețuim noi morții și cât de puțin îi prețuim pe cei vii. Cât de mult ne place privirea retro și cât de puțin înainte. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prețuim pe cei vii. Cât de mult ne place privirea retro și cât de puțin înainte. E o cultură a respectului pentru cei duși, fără să fie și a respectului pentru cei care trăiesc lângă noi. Mă gândesc, la modul carnavalesc, și la noi. Oamenii își fac aprovizionarea cu cele ale morților și înmormântării, ba chiar fac și pomană de viu. Își prețuiesc acea ipostază fiindcă abia atunci devin cu adevărat merituoși în ochii familiei, în primul rând. Probabil aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o percepție a realității apropiată de a reprezentărilor contemporane. În opera sa, născută la confluența dintre clasicism și realism, se află trăsăturile celei mai moderne arte: „tema dezorientării omului”, „vidul umanității”, „personajul lichefiat”, motivul „lumii pe dos” rezultat din proiecția carnavalescă a vieții, desfășurată într-un „spațiu închis, de dramă circulară”. c. Structura personajului Împletind mijloacele tradiționale de construire a personajului cu cele novatoare, capabile să învestească personajul comic cu noi dimensiuni, Caragiale recurge la o tehnică din care deslușim o
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
în ochi, o vedeam deodată proiec tân du-se înspre mine, înflorind ca și când și-ar fi văzut deodată iubitul, mă gândeam cum ar fi fost o noapte în brațele ei. Și... treceam mai de parte, până ieșeam din zona aceea carnavalescă și reintram în orașul protestant, sever, plin de cupo lele bisericilor îndepărtate. Ajungeam de fiecare dată acasă, în cămăruța mea, mulțumit că sunt sin gur și nu în brațele unui obiect sexual. În toată lunga mea ședere în Amsterdam, nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
asupra angoaselor și coercițiilor normative de tot felul.” Cu alte cuvinte, un “rire d’accueil”, al solidarității cu eroul, dar concomitent un “rire d’exclusion”, de excludere și discreditare a tot ceea ce însemnă constrângere și normă. Ocupându-se de funcțiile carnavalescului în Evul Mediu, Mihail Bahtin face constatări importante despre caracterul social al râsului. Acest tip de comic abolește distanțele, regulile, convențiile pe care le impune viața socială; el apropie și amestecă ceea ce obișnuința și logica disting, permitând exprimarea a tot
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
cuprinși de-o stranie dorință de a petrece, ar strîmba pirostriile ruginite ale lumii noastre, ne-ar răsturna valoarea tuturor noțiunilor, brusc”. Răsturnarea valorilor dezvăluie caracterul de butaforie al lumii „de fetișuri” în criză. Apocalipsa umanului este însă una veselă, carnavalescă: „...întreaga priveliște ar fi de carnaval. Suferința rostogolită în cascade de rîs. Veselia isbucnită în suspine și întreg rostul firei întors. O lume croită pe-o muche de gîndire. Sinteza rece a acțiunilor omenești laolaltă, pe cari nu le poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fluier pe cîmpie triste părți de biografie” (Tristețe casnică, greșit transcrisă de unii comentatori, „Tristețe cosmică“, și interpretată în ocurență cu... Blaga!). Un anarhism lucid se naște din sentimentul insuportabil al captivității (care produce, pe lîngă „cuvinte în libertate”, un carnavalesc plebeu tipic predadaist): „azi-dimineață din pentru ce ai vrut să fluieri telefon/ nu eu nu vreau eu nu vreau și mă strînge MULT PREA TARE/.../ sînt b... care se dilată eu vreau să cresc într-un tub de sticlă/ asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
constructivismele și Suprarealismul) și Carnavalul (ilustrat, între altele, de relativismul hedonist, antipolitic al Dadaismului zürichez). Privită prin prisma acestei tipologii inevitabil reductive, dar stimulative, acțiunea grupării Contimporanul se dovedește a fi însă mai curînd un „hibrid” între revoluționarismul constructivist și „carnavalescul” sincretic al spectacolelor Dada. La 10 ani după debutul mișcării dadaiste, acțiunile grupării Contimporanul vor face apel la un nou sincretism novator, „constructiv”, lipsit de negativismul anarhic al performanțelor dadaiste. Cele cîteva spectacole colective de muzică, poezie, film și teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îl găsește genial. Susține că a fost un humorist. - Am fost și la Teatru. La Roma, la Paris, la București. Da, da, e amuzant. Mai ales la tragedii. Drept să spun, eu de acolo îmi adun spiritele (în carnet)”. Spațiu carnavalesc al libertății anarhice, circul - o lume a l’envers, cu paiațe grotești și luptători supraponderali - oferă spectatorilor moderni sătui de emfaza teatrală o cură reconfortantă de divertisment pur: „Sîntem rugați a fuma și a scuipa pe jos. Nimic nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
diferite ale limbilor engleză și franceză - politicos, colocvial, dialectal, literar, parodic și „păsărește“ - era irezistibil pentru orice cititor căruia tema Îi făcea plăcere, prin felul În care se dispensa de chichițele și scrupulele critice, cu o energie și un élan carnavalesc. Trebuise să admire Îndrăzneala cu care Du Maurier lăsase cea mai mare parte a dialogurilor În franceză netraduse. Era gata să parieze că prea puțini din mulțimea de cititori ai poveștii, și mai ales cei din America, avuseseră competența lingvistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]