57,403 matches
-
m-au despicat deși nu mă gândesc la asta și nu o simt dar nici pe tine nu te întreb despre geografia beznei bocetul de bărbat auzit în vis Alunecări de pământ Alunecări de pământ până jos pe fața muntelui carnea pământului ruptă până la os rădăcinile orbite de lumină care țipă le auzi? toate aceste lucruri visând să fie în altă parte decât sunt Pescăruși fără mare Pescăruși se rotesc deasupra cetății mele noaptea cu foșnet de înger în inima uscatului
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
Tzara E noapte, vii peste munte doar lanterna ta se vede - o lumină alta decât puzderia stelelor aluneci în zigzag, lipit de pământ șerpuind pe potecă ascuns de stânci, de păduri și reapari tot mai aproape silabe frânte coborând în carne te apropii peste fâneața din vis sub vălul țesut într-un război care nu mai există
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
zis și cristian tzone e un vulcan activ și foarte periculos pentru limba română de ieri și de azi dar mai ales de azi și de mîine tzone zi de zi căptușește cu capodopere limba de foc și limba de carne din gura de foc și din gura de carne a limbii române tzone e numele care nu are nevoie de laudă dreaptă sau strîmbă de gură românească aproape ori departe de el ca să înflorească și să strălucească tzone e poezia
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
foarte periculos pentru limba română de ieri și de azi dar mai ales de azi și de mîine tzone zi de zi căptușește cu capodopere limba de foc și limba de carne din gura de foc și din gura de carne a limbii române tzone e numele care nu are nevoie de laudă dreaptă sau strîmbă de gură românească aproape ori departe de el ca să înflorească și să strălucească tzone e poezia română care crește înaltă pînă la lună direct de pe
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
degrabă din cer decît de pe pămînt * iisuse leagă-mă la ochi cu rănile tale și cu insomniile tale și cu decepțiile tale cu privire la fiara din om și la omul devenit fiară iisuse apără-mă de pămîntul care cîteodată adoarme în carnea mea și în sîngele meu și doarme dus de parcă zici că-i mort și că sînt mort iisuse nu mai vreau în trupul meu carne de pămînt și sînge de pămînt iisuse nu mai vreau deloc pămînt în gura mea
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
om și la omul devenit fiară iisuse apără-mă de pămîntul care cîteodată adoarme în carnea mea și în sîngele meu și doarme dus de parcă zici că-i mort și că sînt mort iisuse nu mai vreau în trupul meu carne de pămînt și sînge de pămînt iisuse nu mai vreau deloc pămînt în gura mea nici viu și mai cu seamă mort iisuse te implor iisuse te rog dă foc o dată pentru totdeauna la tot pămîntul de pe pămînt să nu
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
bucată de brînză în bucătăria cu pămînt sub picioare miere cît să țină buzele aproape de degete. Și dacă e întuneric va fi o femeie pe-aproape cu mîinile uitate-ntr-o carte de sub prag vocea ta se aude din fruct carnea ți se-aruncă în mine fără stele aș fi dac-ai lipsi din paginile mele umile. Plouă sau visez că plouă degetele de la picioare numără stropii de apă ai unei zeițe ea ne aduce vinul și pîinea cît îi trebuie
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
MUȘCĂTURILE Mușcăturile, în fapt, sînt niște mulaje. Și românii, ca și franțuzoaicele (sîc!), se înnebunesc după mulaje. Sînt obținute, cum ar spune tehnologii, prin presare la rece. Îți lași un mulaj dentar după toate regulile artei. Urma dinților mei în carnea ta. Și îmi place să mă contemplu acolo. Să mă bucur de fiecare fir al lumii. De fiecare dinte. Mușcă-mă adînc, pînă ai să dai de mine însumi. Femeile franceze sînt superficiale. Superficiale? Nu toate. Superficie înseamnă și spuma
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
înseamnă și spuma zilelor. Spuma mării. Spuma tuturor mărilor din lume, strînsă aici, pentru tine. Îmi și închipui acțiunea aia înceată. Depilarea. În toate modurile în care se practică. Îmi închipui durerea. Sfîșierea. Despărțirea părului de rigoarea fină, molatică, a cărnii. Prăbușit. Prăbușit sînt în mine, acum, cînd scriu. În adînc. Prăbușit. Ajuns la fundul sacului. La fundul ochilor. De după care stă memoria. Materia vîscoasă, cenușie. Creierul. Un bebeluș rebel. Scuip viața. Viața sare din mine sub formă de mucusuri. Viața
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
de la începutul pădurii. Liziera se vede undeva în depărtare. A scos tricoul îmbibat de sudoare și l-a aruncat în sus și pe ăla. În jur, nici țipenie. Blocurile sînt departe, se văd numai ca un semn indecis. Îi văd carnea. Uleioasă de transpirație. Și țîțele sărind ca nebunele. Are țîțe mari, vindecătoare. Ostoitoare. Care îți alină arșița. Și ți-o potolesc. Iar mie mi-i arșiță, nene, nu glumă. Atunci mă întind. Mă antrenez, așa, din ochi. Mă aplec în
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
s-a uscat și stropul de noroc. Ce-mi folosește roua că-i rotundă Și fluturii că-și pun aur pe burtă În solzi mărunți. Mi-e viața tot mai scurtă. Sufletul spaima unde să-și ascundă? Moartea-mi sluțește carnea, mi-o dărîmă Și-o calcă în picioare ca pe-o rîmă...
M-ai umilit cu tristele-ți cuvinte… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6947_a_8272]
-
aer. Lucrătorii s-au prăbușit. Conductele s-au acoperit de rugină. Doar fumul negru. Casele negre. Și iarba. Neagră. Orbitele vineții. Noi treceam grăbiți. În capsule. Doar o ușoară mîzgă. Pe sex, După dragoste. Roșu în iarbă În iarbă, roșie carne sexul ei. De ce era acolo? De ce eram acolo? De ce s-a desfăcut, fierbinte? Nimic nu are sens. Ce-am așteptat S-a întîmplat. Ce am visat E roșu, aici, în iarbă. Ninive Sexul meu intrînd, prietenos, În sexul tău. Mirosul
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
care? Sau zeii de azi sunt simple carcase? La fel cum, după moarte, Măduva se retrage din oase. Visez la femeile din reviste, Sau la tine, cum erai acum 10 ani, Acum 20 de ani? Ele sînt hîrtie strălucitoare, Tu carne și sînge, respirație fierbinte. Ele sînt contur și culoare, Tu senzor și feromon. Ele există în milioane de exemplare, Tu... În seara asta am vrut să mă bag Sub pătură și să plîng. N-am putut: Nu simt nimic, nu
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
hoinari Prin roua plină de primejdii grele, Fără să știm că sîntem ocrotiți De îngerii ce au la tălpi obiele, Fluturi și flori scoțîndu-le din minți. Culesul va începe către seară? Cine din noi va înțelege, blînd, Că Dumnezeu în carne ne coboară, Spre-a le lua cu mîna Lui din vînt? Și-a le mușca-n miezul mustos, cu sîmburi, Ca să simțim că nu mai sîntem singuri...
Copac sfios, iubirea-ntruna crește… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7081_a_8406]
-
Agora, Păstorii daci Mergeau cu mieii din cetățile de stânci Purtați la piept de mândrii baci, Bărbații Cavaleri Kabiri, Care susțineau acolo convorbiri, Prelegeri în parabole, pilde și fabule Ciugulindu-și codrul de pâine cu fagure; Grecii cumpărau în draci Carnea fragedă, nevinovată, Cu mireasmă de iarbă, de izvor, Până-ntr-o zi, Odată ca Niciodată, Când Păstorii Armâni nu mai avură spor. Un străin, cu numele Simon Petru, le vorbise lor Despre Zeul Necunoscut și Mântuitor Asemuindu-l, dându-i
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
și cu arta noastră, băieți Rafinamentele astea textuale au pervertit gustul public Cancerizând sufletul omului cu produsele lor greu digerabile Saturate de e-uri, conservanți, coloranți, aditivi rafinați Care nu fermentează ci putrezesc în colon Măncăm roșii ardei castraveți sau carne de pui și toate au același gust. Mai exact: nici un gust! Mâncăm să mâncăm și scriem să scriem. Doar atât! Fără nici o plăcere, fără căldură umană, fără emoții și sentimente Fără gustul meselor noastre de sărbătoare Fără sufletul meselor noastre
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
a sus hijos * acum pot să te simt aila tu nu ești morceeba și nici nu mesteci rotocoale străvezii în camera plutitoare cu burroughs și gysin & kerouac acum tu ești femeia lui saturn aila și-o să-l privești devorându-ți carnea din carnea ta aila i couldn't feel so i tried to touch hallelujah * văd în zori un vârf de munte acolo o revăd pe Aila ea cântă cu tony și muzica ei mă îmbrățișează ca o răbufnire de val
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
hijos * acum pot să te simt aila tu nu ești morceeba și nici nu mesteci rotocoale străvezii în camera plutitoare cu burroughs și gysin & kerouac acum tu ești femeia lui saturn aila și-o să-l privești devorându-ți carnea din carnea ta aila i couldn't feel so i tried to touch hallelujah * văd în zori un vârf de munte acolo o revăd pe Aila ea cântă cu tony și muzica ei mă îmbrățișează ca o răbufnire de val pe malul
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
sus în jos și-o luă alene pe zăpada bătătorită de sănii. Nane avea sentimentul că a rămas singur, în afara timpului principal, care îi absorbise pe toți oamenii importanți din jurul său. Era aproape de prânz și pe deasupra cartierului plutea miros de carne prăjită și de usturoi proaspăt zdrobit. Ar fi trecut drumul, spre casa lui, unde însă știa dinainte ce-l așteaptă: sufrageria învăluită în mirosul de țuică fiartă, iar la masa lungă, fața fericită a tatălui său, captiv el însuși în
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
de baștini... Acolo, printre rădăcinile putride, Pești orbi, turtiți, înhață moi omide, Și buzele își rup, prinse-n cîrlige, Din nou lenea-n adîncuri să-și cîștige Și să viseze nuferi de deasupra Cum își răstoarnă peste dînșii cupa Și carnea albă de sub solzi le-o frige Cu-amorul razelor aduse în adînc...
Cîntec naiv (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7014_a_8339]
-
ar fi căzut lată jos și dusă ar fi fost pe ceea lume. Dar zmeul, chiar dacă se descumpănise destul de tare în urma păliturii, tot zmeu rămânea și nu putea fi îngenuncheat, cu una, cu două, de către un biet om făcut din carne, oase și sânge. Când pe sus, când pe jos, zornăindu-și solzii zbârliți și tăioși, când cu botu-i bălos de câine smintit și ochii-i ceacâri dogorâtori, când cu coada-i încovrigată și șfichiuitoare, schimbat, de nerecunoscut, acesta se repezea
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
că sodomiții aveau niște legi severe împotriva străinilor nedeclarați și veniră la căderea nopții să-i ceară lui Lot să-i predea autorităților pe străinii suspecți din casa lui. Lot, neclintit, refuză, oferindu-și în schimb fetele la schimb de carne vie. Sodomiții, incoruptibili și inospitalieri, vrură să spargă casa, dar îngerii semănară confuzie printre atacanți, care nu mai putură nimeri poarta. A doua zi, îngerii îl salutară pînă în pămînt pe Lot ca pe singurul om drept găsit în cetate
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
cui a grăit sângele și fumul jertfei? împotriva celui hirsut, în zdrențe roșcate, sau împotriva celui exilat în fundătura mileniului nostru? Eu am văzut pe fiecare urcat pe umerii celuilalt, pe sub pietre, după o gură de aer, rupându-și din carne, carnea-nroșită; să vină cel de deasupra și să-mi reteze mâinile - din ele va crește muzica înaltelor sfere: strig până când îmi voi pune capăt! să vină cel de deasupra și să-mi bea sângele - din el va țâșni fulgerul care
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
Și din icoana în care degetul bate, vestindu-i întoarcerea, sunetul pornit să-i caute urmele în cenușa de dincolo de ziduri nu întoarce umbra pe cadranul Ahaz. XXXII. (greșeala celuilalt) 1. Umbra mâinii de deasupra strălucitoare m-acoperă, taie în carne din stânga spre dreapta semnul arătat în odaia închisă. 2. Ațintirea flăcărilor tulbură bezna din unghiurile încăperii până când gura de umbră ridică vorbe zguduitoare; de prisos vărsarea apelor mari - nu apropie lumina de buzele calde; vuiește în pâclă flamura și se
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
estompau esențele vieții ochii însingurați stăruiau pe virginele creste ce înțeles pot avea literele oarbe înscrise în orizontul descrescător fără lumina unui trup omenesc Lecția de metafizică Rămân înăuntru îngropate gesturi și sunete cumințenia zăpezii e o fragilă peliculă peste carnea verde a brazilor vreau să cred neauzit strigă inima mea un alt eu sfâșiat de îndoială dictează contururi e ca și cum ar amesteca esențele altor lumi la capătul unei cetăți inventate stă cerul cu litera stinsă atât pentru ziua de azi
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]