448 matches
-
aparțin districtele: Landkreis Eichstätt, Landkreis Neuburg-Schrobenhausen, Landkreis Kelheim, Landkreis Regensburg, Landkreis Neumarkt în Oberpfalz, Landkreis Roth,Landkreis Weißenburg-Gunzenhausen și Landkreis Donau-Ries. Munții se întind pe o suprafață de 296 240 ha. Atracții turistice din masiv sunt regiunile stâncoase, dolinele, izvoarele carstice și căderile de apă, văile terasate adânci și secate. Înălțimile maxime sunt în zona centrală a regiunii cu muntele Hesselberg (689 m), Poppberg ( 652 m) de lângă comună Birgland sau muntele Ossinger ( 650 m) situat lângă Königstein.
Jura Franconiană () [Corola-website/Science/313175_a_314504]
-
săli mari. Remarcabile sunt "Sala celor o sută de metri", "Sala așteptării" și "Soborul", care ating lungimi de cca. 60 m, lățimi de cca. 30 m și înălțimi de până la 11 m. Plafoanele se sprijină pe coloane impresionante. În golurile carstice ale peșterii se află peste 20 de lacuri, dintre care cele mai mari sunt: "Lacul Dacilor", "Lacul Verde", "O gură de apă", "Lacul Albastru", "Lacul Dinozaurilor", "Lacul Nautilus", denumite după cultura, imaginația și pasiunile speologilor. Apa lacurilor, după cum au arătat
Peștera Emil Racoviță () [Corola-website/Science/328363_a_329692]
-
labirinturi interesante pentru vizite. Când bate vântul afară, circulația aerului din peșteră este accelerată, iar când acesta încetează, particulele fine se depun și aerul devine atunci mai curat în peșteră decât afară. Această calitate, însoțită de frumusețea și specificul spațiului carstic, constituie un avantaj pentru valoarea potențialului turistic al peșterii. După geneza sa, peștera Emil Racoviță se datorează eroziunii de dizolvare (coroziune), tipul rețelelor ei fiind determinat de regimul de curgere al apei în subteran, un rol secundar avându-l prăbușirile
Peștera Emil Racoviță () [Corola-website/Science/328363_a_329692]
-
până în septembrie, soarele să răsară de două ori pentru acei oameni care trăiesc în partea de nord a localității). Partea nordică a masivului, mai scundă, poartă și numele de „Colții Trascăului” și adăpostește ruinele unei fortărețe medievale. Relieful de tip carstic al masivului este caracterizat de o prezență intensivă a liniilor de fisurare și de existența a peste 15 peșteri de mici dimensiuni (doar trei dintre ele având peste 15 metri lungime) situate în partea superioară a abruptului. Potrivit unei legende
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 578 ha. Aceasta este inclusă în Parcul Național Semenic - Cheile Carașului, parc natural aflat pe suprafața teritorială a sitului de importanță comunitară "Cheile Nerei - Beușnița". Aria naturală prezină un relief carstic cu micașisturi și calcare; grohotișuri, peșteri, avene, doline, lapiezuri, ponoare, izbucuri, izvoare, văi (râul Cerna cu afluenții: "Valea Lupului, Valea Rusului, Valea Sorchi, Valea Sterneac"), abrupturi cu pereți calcaroși, poiene, pajiști și păduri; cu floră și faună specifică lanțului carpatic
Izvoarele Carașului () [Corola-website/Science/325857_a_327186]
-
Bihor interbelic"). Stațiunile balneare Băile Felix și Băile 1 mai se află la o distanță de 8 km, respectiv 4 km de oraș. Pe lângă apele termale recunoscute pe plan internațional pentru efectele terapeutice, în această zonă se găsește o formațiune carstică spectaculoasă, mai exact, un aven cu o adâncime de 86 de metri, denumit în zonă "Craterul de la Betfia", precum și Pârâul Peța, cu o vegetație tropicală unică în Europa. De secole, municipiul Oradea a reprezentat un punct important de referință pentru
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
prin frumusețe în „Sala Imperială” din peșteră. O documentație amănunțită despre peșteri se poate vedea la muzeul de speologie german din Iserlohn. In peșteră sau găsit schelete ce aparțin lui Ursus spelaeus (Ursul peșterilor). Peștera aparține unui lanț de fenomene carstice cu grote din devonian, care se întinde de la Hagen până la Balve. Alte peșteri care se pot vizita din acest sistem carstic (Grüner Tales) sunt Heinrichshöhle și Reckenhöhle. Vizitarea peșterii cu ghidul durează ca. 40 de minute, pe lângă frumuseților naturale din
Peștera Dechen () [Corola-website/Science/312018_a_313347]
-
Iserlohn. In peșteră sau găsit schelete ce aparțin lui Ursus spelaeus (Ursul peșterilor). Peștera aparține unui lanț de fenomene carstice cu grote din devonian, care se întinde de la Hagen până la Balve. Alte peșteri care se pot vizita din acest sistem carstic (Grüner Tales) sunt Heinrichshöhle și Reckenhöhle. Vizitarea peșterii cu ghidul durează ca. 40 de minute, pe lângă frumuseților naturale din peșteră, se pot audia în peșteră diferite concerte muzicale.
Peștera Dechen () [Corola-website/Science/312018_a_313347]
-
partea de sud a Munților Leaota, la o altitudine de 800 m, în partea nordică a satului Cetățeni, în versantul stâng al râului Dâmbovița și se întinde pe o suprafață de 10 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă cu relief carstic rezultat din procesele de eroziune, coroziune și alterare biochimică a rocilor, alcătuit din abrupturi stâncoase, coloane, vârfuri, calcare stâncoase, lapiezuri; de interes geologic și peisagistic.
Microrelieful carstic de la Cetățeni () [Corola-website/Science/326025_a_327354]
-
stâncăriilor cu pereți cvasiverticali, cu pădurile. Acestea, uneori compacte de molid sau amestecate cu fag, brad sau larice (mai rar), acoperă pante abrupte de conglomerate, în timp ce în fisurile pereților cresc uneori molizi sau pini. În parc se regăsesc variate peisaje carstice (pereti verticali si surplombanți, turnuri ("Piatra Altarului", "Piatra Singuratică") și ace calcaroase, hornuri, blocuri diaclazate aproape de desprindere, vârfuri stâncoase, lapiezuri sau câmpuri de lapiezuri ("Poiana Tarcău"), creste, șei carstice, grohotișuri, chei, marmite de eroziune, doline, avene ("Licaș"), peșteri, izvoare petrifiante
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
cresc uneori molizi sau pini. În parc se regăsesc variate peisaje carstice (pereti verticali si surplombanți, turnuri ("Piatra Altarului", "Piatra Singuratică") și ace calcaroase, hornuri, blocuri diaclazate aproape de desprindere, vârfuri stâncoase, lapiezuri sau câmpuri de lapiezuri ("Poiana Tarcău"), creste, șei carstice, grohotișuri, chei, marmite de eroziune, doline, avene ("Licaș"), peșteri, izvoare petrifiante cu depuneri de tuf calcaros și travertin ("Cheile Șugăului"). În zona parcului abundă siteuri paleontologice din mezozoic, în care se găsesc recife fosilizate cu amoniți, bivalve, brachiopode, gastropode, belemniți
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
15' latitudine nordică, acești munți se întind pe o suprafață de cca 1.000 km2 În cadrul Munților Perșani se individualizează 4 compartimente: Au o structură petrografică complexă, alcătuită din roci cristaline, calcare mezozoice, fliș și aglomerate vulcanice. Prezintă interesante forme carstice (Cheile Vârghișului, peștera Merești, ș.a). În extremitatea de N a munților Perșani, Oltul și-a sculptat, în bazalt, frumosul și sălbaticul defileu de la Racoș. Munții Perșani au un mozaic litologic puțin obișnuit, care reflectă o evoluție frămîntată. Alături de șisturile
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
roci cristaline, ce dispar însă sub cuvertura de conglomerate, la care se adaugă bazalte și tufuri spre nord, gresii și marne la sud. Calcarele răspîndite în zona estică și, fragmentar, În cea vestică a acestor munți, au generat un relief carstic cu versante abrupte, chei, defilee, hornuri, lapiezuri, ca, spre exemplu, în porțiunea centrală a Defileului Oltului, pe văile Vîrghișului, Săratei, Lupșei, precum și cea mai înaltă cotă a regiunii, Măgura Codlei. În funcție de vîrstă și de gradul de cimentare, conglomeratele, mai extinse
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
orientate NNV-SSE. Ele sunt caracterizate printr-o energie mare de relief. Pe suprafața lor se întâlnesc o serie de forme exocarstice, cum ar fi: câmpuri de lapiezuri, doline, văi de doline, avene. Aceste platouri sunt tăiate de chei și văi carstice active sau temporar active: Cheile Carașului, Cheile Gârliștei, Valea Sodol, Valea Comarnic, Valea Raicovacea, Valea Șereniac, Valea Buhui, Valea Jejnița, Valea Mare( în versanții cărora sunt peste 300 de peșteri). În cadrul lor, cea mai mare suprafață, 600 kmp, o ocupă
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
formată din: În planul de raionare geomorfologică a României, încadrarea sintetizată a comunei Carașova, cu localitățile aferente: Iabalcea și Nermed, localizează arealul în grupa podișurilor și a munților calcaroși din Reșița- Moldova Nouă, regiunea geomorfologică mediană în care predomină relieful carstic, reprezentat prin polii, doline(numite vârcane local, exemplu de vale de doline fiind Valea Iabalcei, lungă de 6 km, unde întâlnim aproximativ 50 de doline pe km²), chei(Cheile Carașului), cursuri de ape subterane, izbucuri. Influența tectonicii, respectiv stilul tectonic
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
a lungul râului cu același nume, afluent de dreapta a Carașului, iar localitatea Iabalcea, pe un platou piemontan, cu conducte morfologice slab conturate, este considerată a fi una dintre localitățile cu cele mai mici resurse de apă din țară. Zona carstică Carașova este situată în partea vestică a acestei vaste arii de sedimentare a Unității Pânzei Getice, cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de Sinclinoriul Reșița- Moldova Nouă. Sedimentarea sinclinoriului peste fundamentul cristalin s-a efectuat în cursul mai multor
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
și pe suprafața României drenează 1.148 kmp. Lățimea maximă a bazinului de recepție se înregistrează în dreptul localității Carașova cu un coeficient de asimetrie de 0, 594. Panta medie pe bazin prezintă variații, fiind provocate de evoluția specifică a reliefului carstic. În zona de carst lipsește rețeaua hidrografică de suprafață, apele meteorice fiind preluate de numeroase doline și dirijate spre cursurile subterane ale văilor ca o caracteristică generală a bazinului hidrografic Caraș. În arealul Carașova, se remarcă o sărăcie a cursurilor
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
de carst, pe cursul superior și parțial mediu al Carașului, se explică prin traversarea pachetului gros de depozite carbonate hidrosolubile, afectate de procese profunde de carstifiere. Apele meteorice scăzute pe acest areal se infiltrează în lungul fisurilor și a golurilor carstice, în adâncime, urmând trasee de circulație difuze. La distribuirea rețelei hidrografice minore, contribuie în mod vădit și răspândirea inegală a pădurilor și creșterea indicelui de ariditate. Vehicularea unor volume de ape într-un timp limitat, cu valori superioare debitelor medii
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
Budiniac, Sereniac, Raicovacea ce s-au format în zona de aflorare a depozitelor impermeabile. De remarcat este faptul că unul din izvoare are emisie de gaze și temperaturi cuprinse între 12 grade C- 18 grade C, în funcție de aportul de apă carstică. Cazul particular îl constituie Peștera Lizlonea, care devine o exurgență la 215 m. altitudine, alimentată numai de apele de infiltrație. În concluzie, manifestările hidrologice ale carstului in zona Carașova, prezintă particularitățile: Reprezentative pentru acest areal sunt solurile zonale, determinate în
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
Mumcil" în timpul administrației românești și "Momchil" în bulgară. Satul avea populație majoritară de etnie tătară. Locul era populat de ionieni în secolul V î.Hr.. La acea vreme, așezarea era numită "Kmuni" sau "Krunoi" (în grecește însemnă "izvoare"), datorită abundenței izvoarelor carstice din zonă. <br> Mai târziu a fost redenumit "Dionysopolis " după numele zeului Dionysos, al vinului și sărbătorilor. După una din cele mai răspândite legende, orașul a primit acest nume după ce o statuie a lui Dionysos a fost adusă la țărm
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
cunoscută și ca Avenul V5 sau Avenul din Fața Muncelului este cea mai adâncă peșteră din România și pe cale să devină și cea mai lungă. este situată pe platoul carstic Padiș în depresiunea Vărășoaia, de unde și inițială numelui. Se poate ajunge de la Padiș pe marcajul ce duce la Peșteră Cetatea Rădesei. A fost descoperită în anul 1986 de speologul orădean Paul Damm, de la Clubul Z Oradea și explorata de-a
Peștera V5 () [Corola-website/Science/318886_a_320215]
-
află. Este un bazin închis, unde apa de suprafață aproape lipsește, fiind drenata în întregime pe sub pământ în valea Galbenei și în valea Boghii. Prin colorări au fost identificate 8 bazine care comunică doar subteran. Zona este bogată în formațiuni carstice, peșteri că Cetățile Ponorului, Lumea Pierdută, Ghețarul de la Bârsa, Peșteră Cetatea Rădesei, Peșteră de la Căput. Sunt cîteva chei: Cheile Galbenei, Cheile Someșului Cald, Groapă Ruginoasa, doline uvale, izbucuri și ponoare etc. Până în prezent, sunt cartografiați 18 km, dar potențialul este
Peștera V5 () [Corola-website/Science/318886_a_320215]
-
iar altitudinile cele mai mari sunt în Munții Semenic (Vârful Piatra Goznei) și Munții Almăjului (Vârful Svinecea Mare). sunt formați în mod predominant din șisturi cristaline la care se adaugă calcare, fliș și roci vulcanice. Arealele calcaroase au un relief carstic foarte reprezentativ: peșteri (Peștera Comarnic), chei (Cheile Minișului, Cheile Nerei, Cheile Carașului), cursuri subterane, izvoare carstice, văi seci. Pe fliș se dezvoltă forme de relief structural, iar pe șisturile cristaline s-au conservat formele de modelare ciclică (platformele de eroziune
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
Svinecea Mare). sunt formați în mod predominant din șisturi cristaline la care se adaugă calcare, fliș și roci vulcanice. Arealele calcaroase au un relief carstic foarte reprezentativ: peșteri (Peștera Comarnic), chei (Cheile Minișului, Cheile Nerei, Cheile Carașului), cursuri subterane, izvoare carstice, văi seci. Pe fliș se dezvoltă forme de relief structural, iar pe șisturile cristaline s-au conservat formele de modelare ciclică (platformele de eroziune), mai reduse altitudinal decât în Carpații Meridionali. În partea de vest și nord, Munții Banatului sunt
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
prelucrare a cuprului, dar cu o industrie mai modestă în prezent (textilă, lemn); Anina este un centru minier; Otelu-Rosu (Ferdinandsberg) a fost un important centru industrial-metalurgic ,cu aprox.13000 locuitori. Turismul dispune de obiective notabile (Defileul Dunării cu Cazanele, zona carstică Anina, Cheile Nerei, Cheile Carasului, amenajările turistice de pe muntele Semenic etc.).
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]