329 matches
-
nr kg Animale moarte aproape întregi, inclusiv pești proaspeți sau prelucrați, broaște țestoase împăiate, fluturi de insectar, reptile în alcool, trofee de vânătoare întregi împăiate, etc. Os BON kg nr Oase, inclusiv maxilare Calipee CAL kg Calipee sau calipash (substanță cartilaginoasă dintre carapacea superioară și corpul broaștelor țestoase, pentru supă) Carapace CAP nr kg Carapace întregi brute sau neprelucrate de la specia Testudinata Cioplituri CAR kg m3 Cioplituri (inclusiv lemn și cuprinzând produse din lemn cum sunt mobila, instrumentele muzicale și uneltele
jrc5377as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90547_a_91334]
-
trunchiului și înotătoarelor. Scheletul capului cuprinde cutia craniană, oasele feței, oasele gurii, operculele. Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrală care cuprinde un număr diferit de vertebre. De apofizele acestora sunt prinse coastele. Coloana vertebrală este unită de un os cartilaginos direct cu cutia craniană și coastele. Ea se împarte în 2 regiuni: toracală și codală. Peștii nu au stern. Conformația membrelor este în strânsă legătura cu modul de locomoție, care este tipic acvatic. Înotătoarele neperechi (dorsală, codală și anală) au
Pește () [Corola-website/Science/300060_a_301389]
-
peștii lipsiți de stomac, esofagul este scurt și continuă cu intestinul. La peștii răpitori stomacul este voluminos și se poate dilata ușor. Ficatul este bilobat sau trilobat și are vezică biliară. Pancreasul endocrin este reprezentat prin insulele Langherhans. La peștii cartilaginoși, apar dinții, din solzii placoidali. Aceștia sunt slab diferențiați, fixați de maxilare și permanent schimbați. La pești, reproducerea are loc în mediul acvatic. Sunt animale unisexuate. Fecundația este în general externă, mai rar internă (la peștii cartilaginoși). Dezvoltarea oului în afara
Pește () [Corola-website/Science/300060_a_301389]
-
Langherhans. La peștii cartilaginoși, apar dinții, din solzii placoidali. Aceștia sunt slab diferențiați, fixați de maxilare și permanent schimbați. La pești, reproducerea are loc în mediul acvatic. Sunt animale unisexuate. Fecundația este în general externă, mai rar internă (la peștii cartilaginoși). Dezvoltarea oului în afara organismului parental se întâlnește la peștii ovipari. La speciile ovovivipare (rechini, crosopterigeni), dezvoltarea embrionară are loc în interiorul corpului (de exemplu, în gură). Speciile vivipare nasc pui care s-au dezvoltat în organismul matern, embrionul fiind adăpostit în
Pește () [Corola-website/Science/300060_a_301389]
-
care continuă traiectoria de-a lungul malului vestic, celălalt pleacă în Caspica de est. Lumea animală reprezintă 1809 specii, dintre care 415 vertebrate. În lumea subacvatică viețuiesc 101 specii de pești, aici este concentrată cel mai mare număr de pești cartilaginoși, dar și de pești de apă dulce, precum carpul sau șalăul. Marea Caspică servește mediu de viață unor specii binecunoscute ca labanul, scrumbia, plătica, somonul, bibanul, știuca ș. a. Marea Caspică mai adăpostește și o specie marină de mamifer - foca caspică
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
tratamentul luxațiilor și fracturilor, de chirurgia sechelelor și poliomielită, inaugurând o serie de procedee operatorii originale descrise în lucrări ca: "Greffes et transplants osseux chez I'homme" (1924), "Ortopedie chirurgicală" (1956), "Artroplastia" (1958), "Scoliozele" (1961), "Transplanturi și grefe osoase și cartilaginoase" (1975) etc. Aduce inovații în tehnica operatorie, echipamentul și instrumentarul chirurgical ortopedic (masa ortopedică "Rădulescu", scărița de extensiune, depanatorul de floare, strângătorul de sârmă, despicătorul de coaste, pense cu astragal etc.). Acordă o atenție deosebită tehnicii protezice, îmbogățind-o cu
Alexandru D. Rădulescu () [Corola-website/Science/307150_a_308479]
-
Doyon (1904), în cel al lui H. Winterstein (1911), precum și în "Tratatul de Chimie fizicală și Medicină" scris de Koranyi și Richter. Prima cercetare realizată de Călugăreanu după revenirea sa în țară a privit fenomenele de plasmoliză observate în celula cartilaginoasă. Studiul fost efectuat în laboratorul de fiziologie al Școlii de Medicină Veterinară din București, fiind publicat în 1903. În această lucrare se arată că celula cartilaginoasă, spre deosebire de alte celule animale, se comportă în privința rezistenței membranei sale ca și celulele vegetale
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
Călugăreanu după revenirea sa în țară a privit fenomenele de plasmoliză observate în celula cartilaginoasă. Studiul fost efectuat în laboratorul de fiziologie al Școlii de Medicină Veterinară din București, fiind publicat în 1903. În această lucrare se arată că celula cartilaginoasă, spre deosebire de alte celule animale, se comportă în privința rezistenței membranei sale ca și celulele vegetale “lăsând să intre sau să iasă din protoplasmă numai apa și opunându-se la străbaterea sau ieșirea substanțelor solide”. Și această lucrare a găsit ecou în
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
mai intensă. Există cazuri în care țesutul displazic conține insule de țesut osos nou format ce se văd radiologic ca ușoare opacități neregulate sau chiar ca opacități intens radioopace, în special la nivelul oaselor cranio-faciale. Rareori țesutul displazic conține arii cartilaginoase cu calcificări la periferia acestor arii ce apar pe radiografie sub forma unor opacități inelare, asemănătoare imaginilor observate în tumorile cartilaginoase. 2) de gradul de afectare a cortexului: La început, cortexul este doar subțiat: se vede radiologic ca fiind mai
Displazie fibroasă () [Corola-website/Science/308064_a_309393]
-
opacități neregulate sau chiar ca opacități intens radioopace, în special la nivelul oaselor cranio-faciale. Rareori țesutul displazic conține arii cartilaginoase cu calcificări la periferia acestor arii ce apar pe radiografie sub forma unor opacități inelare, asemănătoare imaginilor observate în tumorile cartilaginoase. 2) de gradul de afectare a cortexului: La început, cortexul este doar subțiat: se vede radiologic ca fiind mai subțire și mai puțin radioopac. Ulterior, corticala poate fi observată ca o expansiune formată prin resorbție endostală asociată cu o ușoară
Displazie fibroasă () [Corola-website/Science/308064_a_309393]
-
hemoragii, ce conțin fie lichid seros, fie hemoragic. Cu timpul, în special în formele monostice de DF, aproape întreaga zona osteolitica se reduce la o cavitate cu lichid, astfel încât rezolvarea este similară chistului osos. Pe măsură ce țesutul tumoral evoluează, apar insule cartilaginoase, mai abundente în copilărie și în zonele metafizare. DF este formată din țesut histiofibroblastic compact în care sunt implantate mici trabecule osoase care nu mai conțin osteoblaste. În general, histiofibroblastii sunt rotunzi, numeroși, cu mitoze rare, înconjurați de o rețea
Displazie fibroasă () [Corola-website/Science/308064_a_309393]
-
problemă de sănătate importantă prin frecvența mare la populația de peste 40 de ani. Este caracterizată prin câteva elemente: 1) Alinierea anormală a genunchiului: in varus sau in valgus 2) Instabilitatea genunchiului: 3) Incongruența articulară: 4) Traumatisme directe: pot produce modificări cartilaginoase degenerative. Traumatismele pot fi unice și majore sau repetate și mici. 5) Inflamațiile: reumatismale și infecțioase (septice și specifice). Clasificarea se bazează pe: Pe baza acestor examene, AG a fost impărțită în 4 stadii de gravitate: 1) stadiul I: modificările
Gonartroză () [Corola-website/Science/307567_a_308896]
-
acestor examene, AG a fost impărțită în 4 stadii de gravitate: 1) stadiul I: modificările sunt minime: - simptome clinice minime: durere ușoara și uneori tumefacție articulară - radiologic: nu sunt încă modificări radiologice sau ele sunt minime - artroscopic: semne de degenerare cartilaginoasă (cartilaj moale, opac, gălbui și uneori cu fibrilare fină a suprafeței articulare) și semne de degenerare meniscală - tratament: conservator: 2) stadiul II: - clinic: simptomele sunt moderate: durere, tumefacție, redoare crescătoare - radiologic: diminuarea spațiului articular pe radiografia în sprijin - artroscopic: fibrilarea
Gonartroză () [Corola-website/Science/307567_a_308896]
-
tehnici benefice în gonartroză: a) lavajul: asigură ameliorarea simptomelor la 85% din cazuri. La 2 luni post lavaj 60% dintre cei operați înca mai au ameliorare. Este doar un tratament paliativ modest. b) debridarea: scoate din articulație fragmente libere meniscale, cartilaginoase sau sinoviale dar și fragmente încă aderente dar parțial desprinse. c) tehnica microfracturilor: este urmată de rezultate mai bune decât debridarea: la 7 ani postoperator rezultatele bune au reprezentat 75% din cazuri. d) tehnica mozaicoplastiei: indicată pentru leziunile relativ mici
Gonartroză () [Corola-website/Science/307567_a_308896]
-
ii, din franceză "requin", (ordinul Selachimorpha) sunt pești cu schelet cartilaginos și cu un corp hidrodinamic. Există peste 300 de specii; cele mai multe sunt marine, dar există și unii rechini de apă dulce (ex. în Gange, Zambezi). ii posedă între cinci și șapte branhii pe fiecare latură a corpului prin care se
Rechin () [Corola-website/Science/308342_a_309671]
-
există 368 de specii de rechini, împărțite în opt ordine: Din acest ultim ordin făcea parte și megalodontul ("Carcharodon megalodon"), specie dispărută, dar care este cunoscută datorită conservării dinților săi (singurele oase propriu-zise ale acestui pește care are un schelet cartilaginos). O reproducere a mandibulei sale a avut ca punct de plecare dimensiunea dinților iar aceasta a sugerat ideea că peștele putea atinge 36 de metri în lungime. Calculele s-au revăzut anterior și s-a ajuns la concluzia că această
Rechin () [Corola-website/Science/308342_a_309671]
-
și s-a ajuns la concluzia că această specie putea atinge în jur de 15 metri. Scheletul rechinilor este foarte diferit de scheletul peștilor teleosteni (pești cu schelet osos) sau al vertebratelor terestre. Rechinii, ca și pisicile-de-mare, au un schelet cartilaginos și elastic, un țesut mult mai ușor și mai flexibil decât cel al oaselor. Ca și la ruda sa apropiată, pisica-de-mare, mandibula rechinului nu este unită de craniu. Mandibula este, ca și vertebrele și arcurile branhiale, un element scheletic care
Rechin () [Corola-website/Science/308342_a_309671]
-
Astfel, în mod centrifug se dezvoltă (osifică) oasele membranoase plate. În momentul nașterii, procesul de osificare nu este încheiat iar oasele boltei nu sunt complet unite având spații între ele acoperite de țesut fibros (aceste suturi sunt denumite fontanele). Neurocraniul cartilaginos (condrocraniul) - baza craniului Oasele bazei craniului se dezvoltă din condrocraniu prin procesul de osificare endocondrală. Condrocraniul este o structură formată din diferite nuclee cartilaginoase osteogenice separate (condrocraniul precordal își are originea în creasta neurală iar condocraniul cordal în mezodermul paraxial
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
complet unite având spații între ele acoperite de țesut fibros (aceste suturi sunt denumite fontanele). Neurocraniul cartilaginos (condrocraniul) - baza craniului Oasele bazei craniului se dezvoltă din condrocraniu prin procesul de osificare endocondrală. Condrocraniul este o structură formată din diferite nuclee cartilaginoase osteogenice separate (condrocraniul precordal își are originea în creasta neurală iar condocraniul cordal în mezodermul paraxial). Fontanelele - craniul nou-născutului La naștere, oasele plate ale craniului nu sunt complet osificate și sunt separate de spații ocupate de țesut conjunctiv fibros (provenit
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
deschide în afară pe fața dorsală și mediană a capului. Au craniul incomplet (lipsește regiunea occipitală) din care motiv sunt denumite și "hemicraniate". Corda dorsală este persistentă, iar segmentația ei este abia indicată, vertebrele nefiind încă individualizate. Scheletul este exclusiv cartilaginos la ciclostomi și, în parte, osificat la ostracodermi, la care s-a dezvoltat și un puternic schelet extern, de origine dermică. Branhiile sunt de origine endodermică, de unde li se trage și numele de "endobranhiate". În urechea internă au două canale
Agnate () [Corola-website/Science/307456_a_308785]
-
la formele mai evoluate s-au contopit în plăci (scuturi osoase) puternice, impregnate cu fosfat de calciu. Acest schelet dermic lipsește complet la ciclostomi. Endoscheletul agnatostomilor este puțin dezvoltat și este format din cartilaj și țesut conjunctiv; el este exclusiv cartilaginos la ciclostomi și, în parte, osificat la ostracodermi, la care s-a dezvoltat și un puternic schelet extern, de origine dermică. Scheletul capului se compune dintr-un paleocraniu incomplet dezvoltat și dintr-un schelet visceral mai mult sau mai puțin
Agnate () [Corola-website/Science/307456_a_308785]
-
lipsa fălcilor li se trage și numele de "agnatostomi". Coarda dorsală este persistentă (se păstrează în tot timpul vieții), iar segmentația ei este abia indicată, vertebrele nefiind încă individualizate (vertebrele sunt lipsite de corp și reduse adesea la câțiva noduli cartilaginoși, neuniți între ei). Înotătoarele perechi (pectorale și ventrale) la formele actuale lipsesc complet, de asemenea și centurile, acestea din urmă fiind slab indicate numai la formele fosile (ostracodermi). Lipsa înotătoarelor perechi se pare că este primară. Unii ostracodermi aveau după
Agnate () [Corola-website/Science/307456_a_308785]
-
și muscular cu membre superioare lungi, proporționate care ajută la cățărare și prindrea de ramuri. Alt lucru care ajută koala la cățărare sunt mușchii coapsei care se prind de tibie mai jos decât la alte animale. Koala are o perniță cartilaginoasă la sfârșitul coloanei vertebrale care îl poate face să se simtă mai confortabil când se așează pe ramurile unui copac. Koala are unul din cele mai mici creiere în raport cu greutatea corporală al oricărui mamifer, fiind cu 60% mai mic decât
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
gleznei normale, spațiul tibio-fibular este rareori > 4 mm. O separare > 5 mm sau un spațiu clar între tibie și fibulă la individul adult este semn sigur de diastazis, necesitând reducere și fixare cu un șurub până la vindecarea ligamentelor. 1) "Leziunile cartilaginoase" 2) "Instabilitatea cronică a gleznei:" (cea mai frecventă este instabilitatea cronică laterală) 3) "Instabilitatea subtalară:" este foarte greu de diferențiat de instabilitatea gleznei. Instabilitatea subtalară se manifestă prin durere situată distal și lateral de articulația gleznei, în aria lui sinus
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
anterioară a gleznei, care se face în ușoară flexie a gleznei. Este evaluată astfel stabilitatea pe care o dă ligamentul talo-fibular anterior. 2) pasul 2: artroscopia. Este folosită înaintea reconstrucției ligamentare, pentru evaluarea și tratamentul leziunilor intraarticulare ale gleznei. Leziunile cartilaginoase posterioare sau mediale pot fi tratate artroscopic prin debridare și microforaje. Leziunile osteocondrale laterale sunt abordate în timpul operației deschise. 3) pasul 3: poziționare și expunere. Pacientul este poziționat în decubit lateral. Se desenează anatomia pe piele. Operația este făcuta sub
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]