405 matches
-
periplul său nu servește decât la a face mai "digerabilă" transmiterea de informații. Această tendință de integrare a descrierilor în intrigă este uneori contrabalansată de cea care acordă întâietate descrierii în detrimentul verosimilității. Se știe, de exemplu, că celebra descriere a caschetei lui Charles cu care începe Doamna Bovary prezintă un obiect imposibil; pornind de la indicațiile furnizate de text, nu reușim să desenăm șapca respectivă; textul reprezintă un exces față de real. Fenomen care ține de însăși ambiguitatea funcției descriptive: aflată teoretic în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vreun armistițiu după declanșarea lui, războiul. Motiv pentru care, cât în glumă, cât ca o sancțiune, le cer unora dintre cunoscuți să stea la câțiva metri distanță de mine, într o poziție care să subînțeleagă salutul prin ridicarea brațului la caschetă: Eu am făcut războiul și sunt ofițer superior în rezervă. Să mi se ierte încălcarea promisiunii de a nu mai face nici o referire, nici măcar sugerată, la profesia mea. Stau în groapa gropilor de până acum, i-am răspuns soției, întorcându
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
sosit la Bușteni cu întârziere pentru dejunul organizat în vagonul regal. Ceilalți terminaseră deja. El mă servește cu mâncare și ceva de băut, waiting on me... Îl văd de această dată în civil, pantalon sport, veston, pardesiu gri de călătorie, caschetă englezească, o garoafă la butonieră. Are astfel un aer elegant și tânăr, om de lume, un tip Jaucourt 10, nu e englez, dar arată ca un englez, ceea ce e greu dacă ești german, și cu atât mai greu dacă ești
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
că pe covorul de flori de la gara Comarnic, o dalie de mătase pe care o purtam pe rochie a căzut. Prințul de România a ridicat-o, mi-a cerut-o, apoi, în glumă, a pus-o la butonieră. Tânărul cu caschetă englezească s-a năpustit asupra florii, a vrut s-o smulgă, s-au luptat râzând! Floarea rămase în mâinile adversarului. Toate astea se petreceau sub ochii mulțimii adunate în fața gării. Am luat ceaiul în salonul din vagonul regal. Eram așezată
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
conducea, și cu prințul Carol. Și eu am plecat așa cum am venit, cu ceilalți doi prinți, Ferdinand și Carol. Joi, 22 aprilie, la Buftea Serbare populară. Garden party. Coruri. Lume multă. El în uniformă bleu, ținută obișnuită, guler de blană, caschetă, un ofițer prusac... Mai întâi, impresie dezagreabilă. Era frig. Am intrat într-un salonaș ca să mă încălzesc. Departe de dansurile populare care se desfășurau afară, în frig, pe pietriș, am chemat violoniștii și am dansat împreună cu alte trei femei tinere
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
și am coborât împreună scara pentru a ne lua hainele. Spre surprinderea mea, prințul imperial era încă în antecameră, cu prințul de România. Părea că așteaptă. Avea deja haina, o mantie gri cu guler de blană; pe cap purta o caschetă albă. Deodată, chemă un aghiotant căruia îi ordonă să-i aducă naiul care rămăsese în salonașul unde stătusem de vorbă. Aghiotantul urcă scara câte patru trepte deodată, coborî cu instrumentul în mână. Prințul se apropie de mine ca să-mi arate
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
în jurul automobilului. De altfel, la hotel toți trebuie să stea smirnă din cauza vizitei mele. Nu vin prea des aici... azi am venit prin Behrenstrasse. Trebuie să treci printr-un culoar ciudat, ai să vezi. Și-a luat din nou sabia, cascheta, mănușile. M-am îndreptat spre ușa pe care a deschis-o. De aici am zărit agitându-se redingotele negre, directorul hotelului, adjunctul său, ajutorul acestuia, toți în culmea agitației! Am avut senzația că în spatele acestor uși întredeschise de-a lungul
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
competent decât mine. 15 iunie 1909 Trezirea în sunetul trâmbițelor unui regiment care trece pe sub ferestre. Dimineață însorită. La zece și un sfert am plecat într-o mașină roșie pe care III o conducea singur, îmbrăcat cu o manta gri-deschis, caschetă albă trasă bine pe urechi. Un șofer masiv claxona pentru a avertiza [ms. indescifrabil] celelalte echipaje. Noi treceam, femeile își fluturau batistele, strigau cu voci ascuțite și pasionate pe care vântul stârnit de mașini le risipea în urma noastră, iar bărbații
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
în semicerc, alte trei mașini roșii și mai multe persoane așteptând pe treptele peronului: doamne, prințesa imperială, prințul. Toată societatea de ieri, saluturi, o adevărată încâlceală de bună ziua. Un lucru mă impresionează foarte plăcut: prințul este îmbrăcat civil, poartă o caschetă englezească, veston, pantalon la fel cu cel pe care-l purtase în dimineața excursiei la Câmpina, în România. Are un ceas la mână. Plecăm. Cum ne vom aranja? Mașina mare, roșie, e în fața peronului. Îl aud pe prințul imperial spunându
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
tehnici vechi, lucru care a creat o atmosferă, bine descrisă de Robert Kaplan în cartea sa Balkan Ghosts, care "revela o lume fizică în care cel de-al Doilea Război Mondial tocmai luase sfârșit, plină de soldați în uniforme și caschete... și de violență, alături de ritualurile religioase care acompaniau înmormântarea victimelor, aveau un caracter teatral și morbid care arăta un popor mișcat de nevoia de a-și arăta pasiunile în fața oglinzii, iarăși și iarăși". Descrierea pe care Kaplan a făcut-o
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
a vrut să-și asume vreo răspundere, lăsându-mă singur în fața unei situații fără ieșire”. Din unele declarații ale mamei sale, doamna Baranga, din acele timpuri, spunea că-i venea băiatul acasă obosit și flămând,” nui trebuia nici mâncare, trântind cascheta pe masă și mă implora să-i spun eu ce să facă, pentru că nici unul din șefii partidelor nu vrea să-l ajute, să-l sprijine, nici cu vorbe”.” La cine să mă adresez mamă? La cine să-i cer ajutor
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
la serviciu, pentru că lucra în tură. Eu am fost încântat că nu sunt singur și am cu cine discuta, în special că nu o cunoscusem până atunci și avea pe un scrin,o șapcă de ofițer, spunându mi că este cascheta logodnicului ei. Intr-un fel m-am bucurat simțindu-mă mai liber în discuții, dar trebuia să fiu mai atent să nu scap vreo vorbă care să lezeze gazda, sau amicul ei, care bănuiam că era artilerist sau transmisionist, că
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
de patru avioane care efectuează imediat un tur de pistă, cu intenția evidentă de a ateriza. "Mustanguri americane." Până acum, aceste avioane fuseseră considerate adversare și de temut; acum însă apăreau ca semnele virtuale ale salvării noastre. Strigăte de bucurie, caschete aruncate în aer, ovații. Aerodromul este în fierbere... Un viraj, un avion din patrulă se detașează din formație și se angajează pe panta de aterizare. "Nu cunosc aerodromul și, ca să evite orice risc, vor ateriza, probabil, unul după altul." O
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Timpul era frumos și cald, ce prevedea o toamnă lungă. După cum ne înțelesesem, plecam îmbrăcat în uniformă, cu o valiză și un sac de voiaj cu câteva schimburi și lucruri de toaletă. Pentru avion aveam doar un combinezon de pânză, cascheta și ochelarii de zbor. Cu toate că avionul era deschis, știam că n-o să fiu obligat să zbor la mare înălțime, deci fără grija frigului. Cum data plecării mele era hotărâtă pentru 11 septembrie aveam suficient timp pentru a face pregătirile necesare
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Locotenentul, destul de jenat, îmi răspunde: Este un căpitan englez, din Intelligence Service". "Puțin mă interesează din ce serviciu face parte! Dar chiar dacă aș presupune că nu cunoaște uniforma și gradele, totuși, după frunzele de stejar pe care le aveam pe caschetă, orice ofițer știe că este vorba de un ofițer superior, cum se poate explica atunci această atitudine, în orice caz, ireverențioasă?" Englezul, nu știu ce a înțeles din vorbele mele adresate în franceză, face un pas către mine: "Italian?" "Nu, răspunde francezul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de culoare verzuie (mi s-a spus că este uniformă italienească de vânător de munte), pantaloni groși de țesătură plușată de culoare nisipie, bufanți, moletiere groase de culoare, de asemenea, verzuie, bocanci solizi maro și pe cap un fel de caschetă, tot verzuie, ale cărei părți laterale puteau fi lăsate în jos pentru a acoperi urechile și ceafa. Am găsit un loc potrivit și în trei ore, poate chiar mai puțin, totul era gata, mai mult, aveam focul aprins în soba
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
casă în Piața Amzei, și Regele Manuel al Portugaliei, a rămas fidelă doctorului Nicolae Minovici, singura ei iubire. A devenit faimoasă, în 1898, datorită plimbărilor cu bicicleta ei cu ghidon de argint pe Calea Victoriei, îmbrăcată în pantaloni și cu o caschetă de mătase înfășurată de un voal alb prins cu două "ace a la madame Buterfly" . Cel care a făcut-o "celebră" a fost ziaristul George Ranetti, redactor șef al revistei "Furnica"; supărat ca aceasta nu-i împărtășește sentimentele, el a
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
protesteze. Între timp, pescarii taciturni plecaseră, restaurantul era gol. Ieșind, șeful de gară îi făcu un semn din cap lui Grigore, ca pentru a-i indica direcția de urmat. Pe peron, vijelia fu cât pe ce să le smulgă căciulile, caschetele și chipiele. Se precipitară în sala de așteptare de unde, printr-un mic culoar, ajunseră la apartamentul șefului de gară. În încăperea spațioasă care servea drept cameră de zi, salon și sufragerie, masa era pusă (cinci tacâmuri) și o fetiță, așezată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cealaltă, nu se știe de fapt cum e. "Și ce vrea să spună vorba asta, bosiac? Am mai auzit-o azi." Bosiacul e un om care nu are nimic de pierdut, afară de viață. Unul sărac lipit pământului, Filip... Învățătorul, cu cascheta peste căciula de lână și fularul peste fleandura lui de palton, intră în restaurant lovindu-și una de alta mâinile amorțite de frig. "E strașnic pe-aici", spuse el, aruncând o privire spre masa jucătorilor, de unde țâșneau înjurăturile și insultele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cai. Dorina M. făcea călărie și îi vorbea despre asta vrăjită. Să urci pe cal, ce fericire! Iar pentru Nel, ce amintire a fericirii!... Noaptea își vedea prietena în vis, bine strânsă în costumul de călărie, pe cap cu o caschetă, dar, ciudat, mereu din spate, depărtându-se, în trapul mărunt al calului, prin lumina cernută a unei pădurici. La întoarcere, Nel a ajuns prima. I-a păstrat un pupitru lângă ea și i-a pândit câteva zile sosirea, închipuindu-și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Sau, la scara evoluției umane, de patruzeci de ori mai mult decît paleoliticul, mezoliticul și neoliticul, împreună. Iar performanța aceasta halucinantă aparține judecătorilor militari, grupului restrîns de activiști de partid care, în locul șepcii și salopetei proletare, au ales să poarte caschetă și uniformă cu însemne și stele sovietice pe epoleți. Săracă, zestrea lor culturală nu-i ajuta să gîndească. Noțiunile pe care le aveau despre dreptate se dovedeau infinit mai rudimentare decît ale strămoșilor cu bîtă și unelte de piatră. Justiția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
am simțit inexplicabil de bine în timp ce conduceam pe străzile umbrite. Am trecut pe lângă un câmp cultivat cu cartofi. Am trecut pe lângă un hambar și pe lângă niște cai care pășteau în vecinătate. La porțile campusului agentul de pază și-a înclinat cascheta și eu am ridicat paharul de cafea în timp ce mă lăsa să trec. Prima oară când am remarcat acel 450 SL crem a fost în acea după-amiază caldă, senină, de Halloween. Staționa lângă bordura trotuarului, chiar în afara parcării și am zâmbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o impune? Poate că așa-zisa "criză a israelitului" e chiar aici, în nehotărârea între port și templu, în marele ecart dintre preaplinul de sănătate de pe coastă și prea marea nevroză de pe înălțimi. Între yuppies și reprezentanții specificului local, între cascheta de baseball și toca din coadă de vulpe. Nu de mult, un "păstrător al tradiției" mi se confesa la Ierusalim: Sunt îngrijorat, Israelul și-a uitat opțiunea și vocația lui religioasă." La Tel-Aviv, un alt amic, liber-cugetător, de data asta
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care trupele ruse au luat parte târziu și într-o măsură mult mai mică decât era scris în Convenția militară [din august 1916, n.n.], mulți ofițeri ruși declarau: `noi n-am venit aici ca să ne batem contra bulgarilor. Îndată ce recunosc caschetele soldaților noștri, ei se aruncă în brațele noastre`”. De altminteri, șeful Statului-Major al generalului Berthelot era contrariat de faptul că în cele patru luni de război a constatat „o inexplicabilă tandrețe a rușilor pentru bulgari, care, la rândul lor au
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Statelor Unite. Spre marea mea surpriză, semnează documentele cu un pix de plastic ordinar, albastru. Solemnitatea momentului se duce dracului, Africa nu se deziminte nici de această dată. Unde sunt stilourile coloniale de altădată, groase și solide ca bastoanele albilor cu caschetă de plută pe cap? 21 iunie 2003 Chelner (serveur sună mai nobil) voluntar la o sărbătoare a românilor din Geneva, aripa bogată, integrată, aurită, respectabili profesioniști ajunși aici prin anii '70. O prezență necesară pentru a-mi plăti datoria morală
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]