690 matches
-
-au murit. —Dacă asta e cumva o glumă... — Nu e glumă! Toți ceilalți știau despre FVE. Un murmur de voci a zis: —E o idee bună, Anna. Ar trebui să încerci. Cum se face? am întrebat, în defensivă. — Pe un casetofon obișnuit, a zis Barb. Pune o casetă goală. Pune-l să înregistreze, ieși din cameră, întoarce-te după o oră și ascultă-ți mesajele! — Ai nevoie de o cameră liniștită, a zis Leisl. —Greu de găsit așa ceva în New York, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am zis, încet, ținând receptorul lipit de față. Eram la serviciu și, deși era puțin probabil să ghicească cineva că discutam despre înregistrarea vocii soțului meu mort, n-aveam de gând să-mi asum riscul. Ai făcut rost de un casetofon care înregistrează? —Mda. (Cumpărat special.) — Și știi că nu trebuie să începi decât după apusul soarelui? — Da. Știu tot. Nicholas îmi trimisese pe mail o mulțime de informații despre fenomenul vocii electronice. Spre surprinderea mea, unele studii științifice păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu trebuie să înceapă decât „după apusul soarelui“. Muream de nerăbdare să vorbesc cu Aidan, dar mi-am impus să rezist până după zece; în împrejurări normale, fără furtună, soarele ar fi apus cu siguranță până la ora aceea. Am pus casetofonul în dormitor pentru că era mult mai liniștit decât camera de zi, care dădea înspre stradă. Rafalele de tunet încetaseră, dar ploua încă cu găleata. Spre a mă asigura că totul merge, am spus de câteva ori „Probă de microfon, unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Neguțătorul din Veneția e plasat în Los Angeles și împrejurimi. — Foarte interesant, Veronica sau Enid sau Serendipity, repeta întruna Fielding. Acum, te-am ruga să-ți dai jos hainele de pe tine. — Pe muzică? — Sigur, spunea el și se ducea la casetofon. — De fapt, nu prea sunt îmbrăcată pentru așa ceva. — Hai, Maureen sau Euphoria sau Accidia. Doar ești actriță, nu-i așa? Și, dezvăluindu-și mai întîi dinții, fetele treceau prin proba de foc. Am urmărit totul prin perdeaua strălucitoare a jenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Taticule, mi-am spus eu, am nevoie de ceva de băut sau de un tranchilizant. Dintr-o dată m-am înveselit și am început să privesc spre partea senină a lucrurilor. I-am tras una televizorului și am dat iama prin casetofonul hi-fi și video. Eram pe punctul de a coborî scările ca să i-o trag și Fiasco-ului, dar începusem deja să-mi revin, plus că mi-am amintit ca prin vis că lăsasem mașina în Maida Vale. Probabil că atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plină natură. Mioriticul din el gâlgâie revărsat și libertatea zburdă deplină. Poate cânta. Poate urla. Poate înjura. Îi poate povesti biografia colegului de lopată din celălalt capăt al șantierului. Poate fluiera după femei. Poate alerga câinii. Poate să aducă un casetofon și să-l asculte pe cel mai în vogă manelist urlându-și suferințele după beția cu care s-a încheiat nunta, după trădarea aproapelui sau după adâncimea răutății omenești. Poate pune lațuri pentru sticleți șantieristul. Își poate spăla izmenele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe butelii ăla scotea pe zi cel puțin un salariu lunar al unui inginer agronom. Omul nu se uita la bani - erau prea mulți și nu avea pe ce-i cheltui -, dădea cu ei În stânga și-n dreapta, cumpăra aur, casetofoane și țoale de la vaporeni. La botezurile copiilor săi plătise pe cei mai vestiți și scumpi cântăreți, care, la cererea publicului - se strângea jumătate de sat În fața cortului cu petrecerea -, dar și pentru teancuri de sute albastre, slobozeau În difuzoare cântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
singură și stătea cumva deoparte. Avea zece ani mai mult decât cei optsprezece și jumătate ai mei și de aia, am socotit eu, nu se prea amesteca În zbânțuielile și zgomotele puștimii, care urla de fiecare dată când dintr-un casetofon hodorogit, cu butoane Înțepenite cu bețe de chibrituri, izbucnea hârâit câte un cântec la modă. Nu pot să spun de ce stăteam pe capul ei: În afară de sânii mari care, după cum am avut cinstea să-ți spun, mă fascinau și-mi luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
publicare. Intercomul meu a prins viață. Mă chemau cele patru cifre înfricoșătoare. Nu din nou. Dezvoltasem un reflex pavlovian la vederea numărului derivației lui Vivian. Stomacul mi s-a strâns, iar inima a început să-mi bată ca bașii de la casetofonul unei decapotabile din South Central. — Claire?! a lătrat ea. — Sunt aici, Vivian, am spus, apăsând butonul. — Lulu mi-a spus că TU crezi c-ar trebui să lăsăm de-o parte manuscrisul peștelui adolescent. — Da, așa e, am răspuns rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
multe povești, abia așteaptă să-l asculte cineva. A lucrat și pe la ziare, are relații... tu nu prea ai. — Ba am, uite că am, bombănea domn’ Tolea, meșterind la casetele alea noi și holbându-se la ochiul roșu de pe ecranul casetofonului. Apoi timpul se încâlcise, doctorul se evaporase, cândva, muzica agoniza, tot mai puține lămpi și pendula bătuse, iar și iar, cine să audă. ...Vezi că noi avem treabă, dom’ Bazil. Noaptea asta... șoptește dom’ Tolea la urechea lui Vasile, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe prostu’ de Vasile încremenit în rama ușii. Să-l privească, plictisit, pe nătărăul de Vasile. Nu putea, nu se putea roti, paralizase. De frică, de frică să fi înlemnit, poate. Nu mai era aprins decât becul mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu al casetofonului. Ușile scârțâiau. Noaptea șuiera lung, între mlaștini și peșteri. Geamătul și șuierele mici, întrerupte n-ar fi trebuit să-l sperie,doar mai exista lumina aceea mică, de la casetofon. Tolea s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Să-l privească, plictisit, pe nătărăul de Vasile. Nu putea, nu se putea roti, paralizase. De frică, de frică să fi înlemnit, poate. Nu mai era aprins decât becul mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu al casetofonului. Ușile scârțâiau. Noaptea șuiera lung, între mlaștini și peșteri. Geamătul și șuierele mici, întrerupte n-ar fi trebuit să-l sperie,doar mai exista lumina aceea mică, de la casetofon. Tolea s-ar fi putut roti, nu era nici o primejdie, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu al casetofonului. Ușile scârțâiau. Noaptea șuiera lung, între mlaștini și peșteri. Geamătul și șuierele mici, întrerupte n-ar fi trebuit să-l sperie,doar mai exista lumina aceea mică, de la casetofon. Tolea s-ar fi putut roti, nu era nici o primejdie, n-ar fi avut de ce să-i fie frică de Vasile. Dar încremenise, țintuit, nu se putea mișca... nici când a auzit pași apropiindu-se. Nu s-a clintit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oprise, se simțea. Tolea stătea întors cu spatele, să nu-l vadă, dar a simțit când musafirul avusese o ultimă ezitare și se oprise. Nu mai scârțâiau nici ușile, totul se oprise. Ușile iarăși scârțâiau, rămăsese aprinsă lampa mică de la casetofon, pașii solemni ai străinului se apropiau din nou. Da, umbra ajunsese din nou în spatele său, lipită de spatele său. A durat mult puțin, greu de spus. Era palid ca un mort și a tot așteptat așa, încremenit, până s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lipit pe ușa camerei mele: două trupuri de fete bronzate, mușchi exersați, zâmbete albe, fără carii. Imagine you’re in Spain. After a delicious breakfast served in your hotel room you’re deciding how to spend the morning. Am stins casetofonul și m-am Întins În pat, n-aveam stare. Am luat din biblioteca Dana cartea preferată a lui, Odiseea, recitase din ea În casa de la Cărbunești, ce să mai fie și asta? Cartea s-a deschis chiar la citatul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vrei acum să pleci acasă, În țara ta? Mergi cu bine! De-ai ști tu Însă cât ai să mai suferi... E drept, dura atât și pentru că din geamantanele celor de dinaintea mea ieșeau căciuli de blană, În plină vară, pături, casetofoane, pachete de cafea și țigări Kent. Numai și numai Kent par să fumeze oamenii cu ceva stare din țara aceea, mi-e greu să vă explic de ce... Geamantane burdușite, oameni transpirați, polițiști crunți, cu figuri de bătăuși, Înjurături cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
l-am condus afară din club, aerul Înghețat care ne-a lovit făcându-mă să-mi strâng mai mult haina pe lângă mine. Mașina lui era neașteptat de elegantă, iar el conduse lin pe străzile cufundate În Întunericul nopții, În timp ce la casetofon se auzea muzică soul. De-abia dacă scoteam vreo vorbă; doar cât să-i indic pe unde s-o ia ca să ajungem la mine. Am tras În fața garsonierei mele și am observat că nu-i surâdea ideea de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un vag iz de vâscoză pârlită. — Dă raportul, spuse Fliss. — Ție ți s-a Întâmplat vreodată? Scutură din cap că nu. — Cu cât te amendează? Fliss ridică din umeri. — Depinde În ce toane sunt. Lesley ieși din sală, cărându-și casetofonul; avea ochii un pic cam roșii, dar buzele Îi erau strânse. Trecu țintă pe lângă noi și coborî scările către subsol. Șoldurile ei, Îmbrăcate În colanți de culoarea lămâilor verzi, se legănau mai puțin ca de obicei. — Se duce la Derek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dădea ora exactă. Uniformă purta, normal, uniforma și pantofi negri din piele, iar Nakano purta o bluză sau un pulover și teniși albi. Uniformă avea cu el o cutie din lemn, pe care o purta ceremonios, iar Nakano ducea un casetofon Sony. Nakano punea casetofonul la baza catargului, iar Uniformă deschidea cutia din care scotea un steag frumos împăturit. Îl oferea reverențios lui Nakano, care îl prindea de frânghia catargului în așa fel încât să scoată în evidență frumusețea cercului roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
purta, normal, uniforma și pantofi negri din piele, iar Nakano purta o bluză sau un pulover și teniși albi. Uniformă avea cu el o cutie din lemn, pe care o purta ceremonios, iar Nakano ducea un casetofon Sony. Nakano punea casetofonul la baza catargului, iar Uniformă deschidea cutia din care scotea un steag frumos împăturit. Îl oferea reverențios lui Nakano, care îl prindea de frânghia catargului în așa fel încât să scoată în evidență frumusețea cercului roșu, reprezentând soarele, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
apatici doi țigani în ușa chioșcului unde se decodau telefoanele furate. Fumul le țâșnea de sub mustățile fioroase fără ca ei să miște buzele. La stânga, un alt țigan, gras, în maieu vișiniu, vindea casete cu manele pe o tarabă de lemn. Din casetofonul imens, rezemat de piciorul lui, ieșea o voce groasă, nazală, atât de puternică, încât aveai impresia că e chiar vocea celor două guri de metrou: „Așa vor fetele toate, pe la spate, pe la spate!” - Bineînțeles că vreau să cumpăr cărămida. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care o chitea de mult și de la parfumul Givenchy. - Ia d’ aici. - Să-ț dea ’mnezău sănătate la familie, inginerule! Odată târgul încheiat, țiganul obez strânse taraba și dispăru în mulțimea care se dădea la o parte cu respect din fața casetofonului cu vocea bărbătească. Ceilalți doi aruncară chiștoacele în mijlocul aleii, traseră un scuipat pe zidul magazinului din față și se topiră în chioșc. L III Sabina s-a mutat la mine. Cum mă știam un tip tandru și casnic, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în când prin poșete-borsete-mape. Văzând-o adormită cu gura deschisă, n-am putut rezista tentației. Învelită într-o bucată de pânză neagră am găsit o casetă. O casetă ciudată - se vedea clar că nu era românească. Am introdus-o în casetofon, mi-am băgat căștile în urechi și am apăsat pe play: Cara mia, sono qui, nell’ ospedale, sto pensando a te, ti voglio bene, e tu, anche, mi ami, lo sai. Dai, ragazzina mia, vieni qua e fammi un massagio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu muzică rock. Știu că cel mai tare o scoate din minți Judas Priest, cu Breaking the Law. Uneori apelez și la Marilyn Manson, cu Obscene. Efectul e mereu același: țâșnește din pat, îmi trage o palmă peste ceafă, oprește casetofonul și se întoarce în culcuș pentru încă o jumătate de oră. Apoi se alintă: câte sarmale cu urdă mi-a adus ea mie, câte prăjituri cu nucă, ce zgârcit eram eu... - Și nici măcar biscuiți nu mi-ai luat, doal o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
plecat apoi să exorcizeze și încăperile din spate: cuibul de hoți din care ieșise la lumină spaima benzinăriilor. Mătușă-mea după el, că doar era fratele mezin, pe care-l corcoliseră toată viața cele cinci surori. Ușurat, am introdus în casetofon o casetă cu Europe și am dat volumul la maximum, să poată băieții să arate ce pot în You’ ve got your mind in the gutter. Am rămas blocat când, peste cinci minute, m-am trezit în cameră cu părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]