701 matches
-
reținuți în a-și ridica mâinile. Imediat adunarea se risipi și, în vreme ce, în grupuri, cei prezenți să îndreptau spre ieșire, lui Waldomar i se alătură fiul său, un tânăr înalt, ce te privea drept în față, cu părul de un castaniu deschis. Pe chipul tânărului, cu trăsături frumoase, străluceau entuziasmul și admirația pe care le încerca, în clipele acelea, pentru părintele lui. — Ai fost minunat, tată. I-ai convins pe toți. Război, așadar! Nu aștept decât clipa când o să-i ciomăgesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întrebă, făcând ochii roată. Ricarius începuse să-și tragă încet securea din oblâncul șeii. — Poate bagauzii. Din deschizătura coviltirului, în spatele vizitiului ce aștepta ordinele privind în jur cu îngrijorare, își făcu apariția chipul frumos al Fredianei, aureolat de părul lung, castaniu, și încă luminat de veselia râsului. — Ce se întâmplă, tată? De ce ne-am oprit? Waldomar se răsti la ea, spunând doar atât: — Taci și întoarce-te înăuntru. Mai mult surprinsă decât speriată, Frediana își opri, pentru o clipă, ochii întunecoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl îmboldea, în schimb, mai departe pe Rutilan, reușind să câștige teren și să se apropie tot mai mult de car; acesta își continua cursa nebună, cu coviltirul aproape sfâșiat zbătându-se în aer. Prin învolburarea prafului, zări fluturând părul castaniu al Fredianei, care, în mod cert, încerca să oprească goana cailor. Din fericire, viteza vehiculului începu să scadă, iar când el îl ajunse, se oprise aproape cu totul. întrezări pe capră figura surorii sale și o auzi strigând: — Hooo! Bravo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sfârșit, Rutger o pălmui cu putere, iar ea, sfârșită, gâfâind, scoase ultimul țipăt de disperare și, renunțând să mai reziste, rămase zăcând sub el. Nu mai striga. Ținea ochii strânși, iar pieptul i se ridica și cobora tumultuos. Părul bogat, castaniu și unduitor, se răsfirase prin iarbă. Rămăsese inertă; trupul îi era scuturat de mâinile brutale ale burgundului, care, respirând greu deasupra ei, îi ridica rochia și se pregătea să o pătrundă. Văzând scena aceea, care sigur nu era nouă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
culoare cărămizie, cu ornamente delicate din purpură și aur, ea stătea, mândră și dreaptă, cu mâinile strânse pe brațele jilțului și urmărea cu atenție fiecare cuvânt al suveranului său. Uimit, îi observă trăsăturile nobile, privirea inteligentă și hotărâtă, părul unduios, castaniu, pe care vălul, prins cu o diademă simplă, reușea să-l ascundă doar în parte. Mulți demnitari se adunau chiar pe treptele scării, atenți însă să lase loc suveranului lor. în apropierea celor trei femei, Sebastianus zări un bărbat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
curiozitate pe iliri, iar pe alani cu o ostilitate prost mascată - considerau întregul lor popor prieten al hunilor. Gundovek îl însoți pe Sebastianus înaintea celor două catafalcuri. Dezlegându-și coiful cu pene, romanul își descoperi chipul leonin și cârlionții deși, castanii, prin care nu puține matroane din Roma găseau că e un deliciu să-și plimbe degetele inelate; îi dădu lui Vitalius coiful, își puse o mână pe piept și, contemplând cu o privire lungă trupul marelui războinic - pe care, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mulțime și un alan care făcuse parte din suita sa; se numea Maliban și fusese, ca și el, capturat la râu, în timpul luptei. Era un tânăr înalt și cu trăsături nobile, bronzat, cu ochii închiși la culoare și cu păr castaniu și ondulat, prins într-un coc la ceafă. De îndată ce îl recunoscu în el pe comandantul său, se apropie ca să fie recunoscut; avea un aer demn, dar manifesta o bucurie autentică și din momentul acela nu se mai dezlipi de lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un roib minunat, ușor de deosebit și din pricină că avea pe frunte o stea alungită albă. De la o distanță de circa treizeci de pași, Sebastianus îl văzu că scoate coiful. îi apăru chipul unui tânăr cu trăsături frumoase înconjurate de păr castaniu, tăiat uniform în dreptul urechilor. Când, pentru o clipă, putu să-l vadă întorcându-se în direcția sa, tresări: tânărul acela semăna incredibil cu Frediana! Automat, înaintă câțiva pași prin mulțime ca să-l vadă mai bine în vreme ce dădea din cap aprobator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Mandzuk! Ține-i uniți! Cât despre el, slobozi deja prima săgeată, doborându-l din șa pe cel mai apropiat dintre atacatori. Și atunci, căutându-și următoarea țintă, o recunoscu. înainte de a-i vedea trăsăturile feței, îi recunoscu atitudinea, unduirea părului castaniu. Nu avea scut și nu purta armură, ci doar o bluză și pantaloni bărbătești, și călărea un minunat cal alb. Avea în mână o sabie și o îndreptase chiar pe direcția lui. Nu era timp să mai dea drumul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
am creat-o mai târziu, în copilărie, după o fotografie rea și ștearsă, pe care am înviat-o și am colorat-o cu tot ce am auzit de la alții și cu propria mea fantezie: o fată tăcută, înaltă, cu părul castaniu, cu ochii căprui. Amintire a unei imagini arbitrare de altădată, aceasta și atâta este mama. În cursul vieții, imaginea rămânând aceeași, a variat, totuși, odată cu punctul de privire în care mă mutau anii. În copilărie, fata cu părul castaniu îmi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
părul castaniu, cu ochii căprui. Amintire a unei imagini arbitrare de altădată, aceasta și atâta este mama. În cursul vieții, imaginea rămânând aceeași, a variat, totuși, odată cu punctul de privire în care mă mutau anii. În copilărie, fata cu părul castaniu îmi era mamă. La douăzeci de ani, soră. Astăzi, o simt fiică. Dar aceste sentimente sui-generis, aceste ipoteze afective, fără substratul vreunei realități experimentate în viața de familie, au fost nostalgii de amor pentru o fată frumoasă, moartă de mult
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
femeile - agitat, mirîndu-se ori indignîndu-se de prețuri, afirmând la fiecare articol că "la Iași" ori "la Botoșani" toate sunt pe jumătate mai ieftine, plătind la urmă prețul cerut. Când ne pregăteam să plecăm, își făcu apariția o nimfă cu păr castaniu, de optsprezece ani la față, de douăzeci și cinci la trup, cu o floare roșie în păr, cu un șorț alb care o cuprindea pe după gât cu bretelele, îi strângea talia accentuîndu-i cei douăzeci și cinci de ani și-i acoperea rochia vișinie - o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe piept. De unde știam eu atît de bine că ea făcuse ceva Înainte de a aprinde lumina? Acum, privirea ei măsura peretele de lîngă patul În care dormisem pînă la fereastra de dincolo de toaletă, care-i ajungea pînă la talie... perdeaua castanie cu dungi albe, cristaline... — La ce te uitai? — O fereastră... Nu, vreau să știu la ce te uitai prin fereastră? — Ferestre... o mulțime de ferestre... Luminile se sting una cîte una... Doar așa poți să-ți dai seama că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pădurii, pe subt arcurile ramurilor, prin scăpătări de raze pe ici pe colo. O veveriță se cățără pe trunchiul unui copac în calea lor. Îi privi o clipă cu ochișori negri, se dosi după o cracă, sări ca o minge castanie de păr, în alt copac, și se pierdu în frunziș. Boierul tresărise, cu mâna pe pușcă; apoi se liniști, pe când Vasile zicea încet: Ia, o biată dihanie mititică... Așa merseră o vreme, într-o liniște deplină, prin mirosul umed al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toamna la muget. Îi mugea și-i chema cu scoica. Era un bărbat oacheș, cu privirea străpungătoare. Ionaș Popa, domnul de la Cluj, se nimerise a fi un uriaș blând, cu grai moale și cu ochii bulbucați mari, umbriți de gene castanii. Doctorul Micu era un mărunțel nervos, care se mișca de două ori încolo și încoace, de câte ori ceilalți făceau numai doi pași într-o parte. Găsind o săptămână liberă pentru o expediție ca aceea, tovarășii răzbătuseră cu automobilul până la Tău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceștia erau „azamoglanii“. Rânduiala curții cerea ca slujitorii albi să nu păstreze din bărbăția lor decât aparența. O parte din fecioarele aduse intrau în haremul marelui stăpân. Copile cu ochii albaștri din ținuturile de cătră miazănoapte, ochi căprii și cosițe castanii de la Carpați, boiuri unduioase de la Caucaz și destul de des domnișoare de pe coastele italiene și franceze. O raită de pirați berberi au izbândit astfel a aduce haremului împărătesc o marfă mai puțin obișnuită, întru care s-a aflat și o odraslă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care le vedea în zonă; observarea păsărilor îl liniștea și-l relaxa așa cum nu mai reușea nimic altceva din viața sa înregimentată. Cormorani, berze negre, egrete indiene de baltă, egrete de vite, potârnichi micuțe, granguri, păsări drongo, spărgători-de-nuci cu burta castanie, barbete și păsări-căutătoare-de-miere, peruși și păsări-care-sug-lapte-de-capră, păsări-care-prind-muște și pupeze. Lista continua, dar visul lui, ceea ce-și dorea mai mult decât orice, era acela de a putea trece în jurnalul său de observare a păsărilor porumbelul verde; da, banalul porumbel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
celălalt capăt al sălii. Îmbrăcat cu un smoching alb, își topea șoaptele în boarea ce plutea în jurul unei fete miraculos de frumoase. Purta o rochie decoltată de un cenușiu roșcat - o rochie care făcea ape ca imaginea unui televizor. Părul castaniu cobora în bucle pline peste supapele sensibile ale gâtului și peste tonusul lui care vibra de viață. Fără să-i mai las timp lui Fielding să mă interpeleze, m-am unduit ca o lebădă până în dreptul ferestrei și am sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lor. Rinaldo și Isolier, deveneți acum prieteni, au pornit împreună să caute calul prin pădure. L-au găsit, în sfârșit, pe Bayard și au rămas multă vreme ascunși într-un tufiș, minunându-se de puterea și frumusețea lui. De un castaniu strălucitor, cu o stea argintie în frunte și picioarele dindărăt albe, capul delicat, pieptul larg și musculos, umerii lați și plini, coama bogată căzând pe gâtul încordat, el venea gonind prin pădure fără a se sinchisi de stânci, tufișuri, copaci
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care-am învățat... Doar amintiri ne înconjoară Și ne-nsoțesc la orice pas, Iar timpul rece parcă zboară Și ne luăm iarăși, bun rămas... Se scurg în mare grabă anii Dar noi tot mai uniți vom fi, Ne înfloresc în păr castanii, Doar moartea ne va despărți...
IMNUL CLASEI A XII-A A, PROMO?IA 1970 A LICEULUI INTERNAT ?COSTACHE NEGRUZZI? IA?I by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83806_a_85131]
-
Cameron, ceea ce era un progres categoric și bine-venit. Penelope Îmi făcuse cunoștință cu Cameron la o petrecere cu grătar pe care o dăduse Avery la doi ani după ce terminaserăm facultatea. Nu sunt sigură dacă a fost vorba de părul lui castaniu strălucitor sau de modul În care arăta fundul lui În pantaloni kaki Brooks Brothers, dar am fost suficient de vrăjită Încât să nu remarc Înclinația sa spre bârfă răutăcioasă sau modul dezgustător În care se scobea Între dinți după fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu adevărat ce-mi spunea. —O, Doamne! Uită-te dracului la asta! șuieră ea. I-am urmărit privirea Îndreptată spre o femeie Înaltă, deșirată, care purta o pereche de jeanși foarte banali și un pulover negru obișnuit. Avea un păr castaniu cam slinos și un corp destul de mediocru și totul la ea părea să spună: „banală din cap până-n picioare“. Entuziasmul Elisei părea să sugereze că femeia era o vedetă, dar mie nu mi se părea deloc cunoscută. — Cine e? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Circulație, de unde primi dosarul ei de conducătoare auto, apoi se deplasă în Beverly Hills, unde îi ținu casa sub supraveghere. După două ore de așteptare Claire plecă de acasă. Fotografia ei era profeția împlinită a frumuseții. Era zveltă, cu păr castaniu și doar câteva fire argintii, având un chip de o frumusețe naturală de excepție, dar puternic. Îi urmări Cadillacul până la Villa Frascati. Femeia se întâlni să ia prânzul cu Reynolds Loftis - tipul acela de bărbat doldora de demnitate, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Martorii oculari n-au nici o valoare. Trebuie să fie vii ca să depună mărturie. Înțeles? Detectivul Upshaw se întoarse, cu un pahar cu apă în mână. Mal văzu un tânăr de talie mijlocie, cu trăsături regulate, ochi căprui, păr tuns scurt, castaniu, și câteva tăieturi de la bărbierit pe pielea palidă. Arăta suplu și musculos. Ceva de la el amintea de băieții chipeși din fotografiile lui Claire De Haven. Vocea îi era de bariton. — Dă-o peste cap și scuipă tot ce știi, Vincent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
echipei de investigație a marelui juriu. Interesul neobișnuit al lui Dudley pentru detaliile privind asasinarea lui José Diaz și activitatea CASL. — Doamnă, e vorba de un accent irlandez? Un bărbat imens, de vreo treizeci de ani, cu fața roșie, păr castaniu și ochi căprui? Delores făcu o serie de gesturi: duse mâinile la piept și apoi la față, ca și cum ar fi jucat într-un vechi film de groază și s-ar fi apărat de vampiri. — Piei, Satană! Simte puterea Bisericii Pătrimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]