284 matches
-
a atesta închiderea disputei legale . Castelan (pârcălab) al cetății era la 1498 un oarecare Bernaldinus, posibil unul și același cu Bernard Vernes, menționat și acesta ca și familiar și castelan al lui Ștefan cel Mare. La 1500 știm că era castelan Petru care intermediază la această dată cumpărarea de către Ștefan și moștenitorul său ales Bogdan cel Orb a 5 sate de la nobilii din familia Bánffy. Extinderea relativ importantă a domeniului înspre Lăpuș are loc în timpul lui Bogdan cel Orb și nu
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
reconfirmate de către principele transilvan Gabriel Bathory, prin documentul din 3 aprilie 1609 . <br> Districtele românești privilegiate aveau scaune de judecată proprii, prezidate de către un cnez sau de către un voievod. Scaune de judecată ale mai multor districte erau conduse de către un castelan sau chiar de către banul Severinului. La judecarea cauzelor era aplicat vechiul drept românesc Documentele care au ajuns până în zilele noastre consemnează numele a încă peste 30 de districte românești bănățene medievale, acoperind aproximativ trei sferturi din suprafața Banatului istoric. Aceste
Districtele românești bănățene () [Corola-website/Science/304965_a_306294]
-
ungară. Aceste evenimente au rămas în memoria locurilor până în ziua de astăzi, dovadă fiind numele localității Râu Bărbat, din Țara Hațegului. În secolele XIII-XV, procesul integrării Țării Hațegului în Regatul Ungariei se finalizează, iar puterea este exercitată în numele regelui de către castelanul de Hațeg, care câteodată a fost una și aceeași persoană cu vicevoievodul Transilvaniei . Cnezatele, formațiuni feudale timpurii, au funcționat în Țara Hațegului până în secolele XIII-XIV, când regiunea este integrată administrativ în Regatul Ungariei. Istoricul Radu Popa a identificat 11 „mari
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
a Țării Hațegului (1247). Pentru această datare pledează atestarea documentară a unui comite de Hațeg, la 1276, dar, mai ales, similitudinile dintre turnul de la Hațeg și cel al cetății regale a Visegrad-ului, ridicat la 1256. Cetatea Hațegului era locul de unde castelanul administra teritoriul districtului hațegan, în numele regalității ungare. Date fiind dimensiunile reduse ale cetății și menționarea frecventă a unui sediu administrativ al autorităților regale în târgul Hațegului, precum și a funcției de vicecastelan, istoricii dau ca sigură dublarea acestei fortificații de o
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
luptă, dar și judecător în pricinile importante pentru cei pe care îi conducea. După venirea oaspeților regali în valea Tisei, așezările lor ies de sub stăpînirea voievodului. De asemnea strîngerea oastei când aceasta se făcea pentru ajutorul regelui, va deveni sarcina castelanului de Hust, iar judecarea cazurilor cele mai importante va trece în atribuția unui reprezentant regal. În aceste condiții, o parte din cnezii maramureșeni vor trece munții pentru a se stabili în regatul Poloniei, unde s-au remarcat prin fapte de
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
că au cunoscut scrisul și cititul sunt semnatarii actului de zălogire al muntelui Suru către cămătarul Iacob Felekiensis din Avrig, datat în anul 1627. În conscripțiile secolului al XVIII-lea se menționează existența unor racoviceni care îndeplineau diferite funcții pe lângă castelanii de la Turnu Roșu, pe lângă organele scăunale de la Tălmaciu, precum și pe lângă cele două curți din sat, ca: plăieși, călărași, crainici, libertini etc., „slujbe” care implicau o minimală știință de carte. Ținând cont de aceștia dar și de faptul că în conscripțiile
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
sesiuni „ordinare” la fiecare doi ani și în sesiuni „extraordinare” oricând o impune o urgență națională. Camera inferioară—Camera Deputaților (în )—era formată din deputați și plenipotențiari ai orașelor regale; camera superioară—Camera Senatorilor (în )—era formată din senatori (voievozi, castelani, miniștri din guvern și episcopi). Numărul deputaților și senatorilor urma să fie specificat de „alte legi inferioare”. Puterea executivă era în mâinile unui consiliu regal, denumit „Paznicii legilor” (în ). Acest consiliu era prezidat de rege și format din 5 miniștri
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
tranziteze pe teritoriul stăpânit de acesta. Cetatea Bran i-a fost oferită lui Mircea de către Sigismund în 1395. Va rămâne sub stăpânirea Țării Românești până în timpul lui Mihail I, când, pe 7 iunie 1419, în urma numeroaselor proteste ale brașovenilor împotriva castelanilor munteni, cetatea este luată înapoi de regele ungar. Între 1399 și 1410 Mircea cel Bătrân a mai stăpânit în Ardeal și cetatea Bologa. Aceasta i-a fost acordată de către regele Sigismund fie după lupta de la Nicopole, fie în preajma lui 1398
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
stăpânirea fiului acestuia, Ioan Corvin, care se stinge de tânăr. Soția sa Beatrice de Frangepan, se va recăsători cu Georg de Hohenzolern, marchiz de Brandenburg în 1509. Georg de Brandenburg nu se va stabili în Hunedoara. El va numi un castelan cu drept de reprezentare, pe Gheorghe Stolcz. În 1514 a izbucnit răscoala țărănească ce a fost condusă de Gheorghe Doja. Cu acest prilej, mulți țărani de pe domeniul Hunedoarei au fost închiși în cetate drept pedeapsă. Cu sprijinul nobilimii, Ioan Zapolya
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
era numit în funcție de către rege dintre nobilii maghiari. Mandatul depindea de rege. Erau numiți doi sau trei voievozi simultan ce își exercitau în comun atribuțiile administrative. Voievodul guverna în numele regelui, numea vicevoievodul, că locțiitor al sau, numea comiții comitatelor, numea castelanii cetăților regale , convoca congregațiile generale pe care le prezida la ordinul regelui, convoca și prezida congregațiile parțiale, nu putea să facă dani decât din moșiile sale. Avea attributii juridice, prezida scaunul de judecată, decidea sentința finală, însă doar cazurile grave
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
pe Cunigunde, cu ajutorul Papei Urban al V-lea, pe 5 decembrie 1369. A treia fiică, Hedwig a fost legitimizată de către Papa Grigore al Xi-lea pe 11 octombrie 1371. Cazimir a avut copii nelegitimi cu amanta sa, Cudka, soția unui castelan.
Cazimir al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/319629_a_320958]
-
în luptele interne dintre nobilii feudali, în urma cărora a intrat în posesia familiei Bánffy. În 1319 este pentru prima dată atestat un „Castrum Volko”., într-o scrisoarea de danie a regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou, catre Dezideriu de Elewanth, castelan al cetății Bologa. Atestarea este următoarea: ..."„Dar după o bună bucată de vreme, scăpând din robia lor cu ajutorul nostru, n-a încetat cu puteri recâștigate, de a bate cetatea zisului Bekch numită Valcău, a pomenitului Ștefan, numită Derguech, (cei doi
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
Ungariei. Dezideriu de Elewanth, amintit mai sus, a atacat „cetatea zisului Bekch”, răzvrătit împotriva lui Carol Robert, pe care o cucerește și pe care o dăruiește regelui. La 1 mai 1329, Capitul din Pojon adeverește că văduva comitelui Kenez, fost castelan al cetății Valcău, împreună cu fiii săi și cu ginerele, au vândut două moșii. Un document din 27 septembrie 1341 pomenește „Welke”, odată cu punerea magistrului Donch în stăpânirea acestei moșii. Într-un document datat 27 septembrie 1341, domeniul cetății Valcău este
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
ginerele, au vândut două moșii. Un document din 27 septembrie 1341 pomenește „Welke”, odată cu punerea magistrului Donch în stăpânirea acestei moșii. Într-un document datat 27 septembrie 1341, domeniul cetății Valcău este delimitat cu claritate. Se pomenește de un fost castelan al cetății, care îi scria regelui următoarele: "„... ține de moșia Valcău, moșia numită Nușfalău, Boghiș, Monorod (dispărut), Hușeni, Ban, Peceiu, Fizeș, Sâg, Aleuș, Halmășd, Tușa, Mykahaza și Thyreteluke (dispărute), Cizer, Stârciu, Meseșenii de Sus, Crasna, Recea, Drighiu, Zăuan, Oaia (cătun
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
moșia Valcău, moșia numită Nușfalău, Boghiș, Monorod (dispărut), Hușeni, Ban, Peceiu, Fizeș, Sâg, Aleuș, Halmășd, Tușa, Mykahaza și Thyreteluke (dispărute), Cizer, Stârciu, Meseșenii de Sus, Crasna, Recea, Drighiu, Zăuan, Oaia (cătun al satului Crișeni, astăzi dispărut) pe care Chemburg, fostul castelan de Valcău,...”" Un document adresat în anul 1342 Capitulului din Oradea ilustrează organizarea satelor românești de pe domeniul cetății Valcau, mențiune consemnata cu ocazia unei ședințe de judecată: „... fiii pomenitului magistru Donch, au pus să se cosească de către Tihomir Românul (voievodul
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
arătura, livezile și pădurile precum și de toate celelalte folosințe ale sale (după cum) a susținut și în pomenitele scrisori acel Napakur...”12 Se reliefează aici două realități pregnante: existensa cnejilor români, conducători ai comunităților obștești libere, cât și necesitatea relațiilor dintre castelanii regali de Valcau și cnejii 13 care „... înțelegeau să-și conserve sau să-și consolideze statutul social de sorginte arhaica, prestatala”.14 de altfel, unul din primii castelani ai cetății Valcau purta numele de Kenez, fiind probabil din rândurile cnejimii
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
cnejilor români, conducători ai comunităților obștești libere, cât și necesitatea relațiilor dintre castelanii regali de Valcau și cnejii 13 care „... înțelegeau să-și conserve sau să-și consolideze statutul social de sorginte arhaica, prestatala”.14 de altfel, unul din primii castelani ai cetății Valcau purta numele de Kenez, fiind probabil din rândurile cnejimii românești din preajma cetății.15 Documentul care atestă acest lucru datează de la 1 mai 1329 eliberat de Capitul de la Pojon, care adeverește că „văduva comitelui Kenez, fost castelan al
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
primii castelani ai cetății Valcau purta numele de Kenez, fiind probabil din rândurile cnejimii românești din preajma cetății.15 Documentul care atestă acest lucru datează de la 1 mai 1329 eliberat de Capitul de la Pojon, care adeverește că „văduva comitelui Kenez, fost castelan al cetății Valcau, Filip și Petru fiii acestuia, precum și Simion ginerele său, au vândut magistrului Petru zis Orrus, castelan de Pojon moșiile Dudagzeg și Anya”.16 La 27 septembrie 1341 este amintit un fost castelan al cetății, care stăpânea și
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
care atestă acest lucru datează de la 1 mai 1329 eliberat de Capitul de la Pojon, care adeverește că „văduva comitelui Kenez, fost castelan al cetății Valcau, Filip și Petru fiii acestuia, precum și Simion ginerele său, au vândut magistrului Petru zis Orrus, castelan de Pojon moșiile Dudagzeg și Anya”.16 La 27 septembrie 1341 este amintit un fost castelan al cetății, care stăpânea și cele 22 de sate înconjurătoare și care se numea Chemburg. A doua zi, la 28 septembrie 1341, Capitul de la
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
că „văduva comitelui Kenez, fost castelan al cetății Valcau, Filip și Petru fiii acestuia, precum și Simion ginerele său, au vândut magistrului Petru zis Orrus, castelan de Pojon moșiile Dudagzeg și Anya”.16 La 27 septembrie 1341 este amintit un fost castelan al cetății, care stăpânea și cele 22 de sate înconjurătoare și care se numea Chemburg. A doua zi, la 28 septembrie 1341, Capitul de la Oradea menționează că regele donează cetatea comitelui Doch de Crasna și urmașilor săi.17 Aceasta înseamnă
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
scrisoarea prezentă. De aceea credincioșilor, aleșilor și nobililor comiți, vicecomiți și juzi ai nobililor, strângătorilor de dare, dijmuitorilor, strângătorilor de none, computatorilor și perceptorilor noștri de tot felul de contribuții, dijme și none, conducătorilor susnumitului comitat Turda, deasemenea administratorilor și castelanilor cetății noastre VECHY (azi Brâncovenești n.n.), deasemena juzilor și juraților posesiunii amintite mai înainte, Săcal, celor de azi, și celor care se vor rândui pe viitor, deasemenea și altora pe care îi interesează sau îi va interesa, care vor cunoaște
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
martor al crimei, fecioara războinică Brienne din Tarth. Majoritatea susținătorilor lui Renly își mută loialitatea în tabăra lui Stannis, în afara Casei Tyrell, a cărei fortăreață, Capătul Furtunii, cade atunci când Melisandre dă naștere prin magie unei alte umbre care îi ucide castelanul. Tyrion Lannister sosește la Debarcaderul Regelui pentru a deveni Mâna Regelui, cel mai intim sfetnic al monarhului. În timp ce complotează împotriva surorii lui, Cersei, văduva defunctului rege și mama regelui King Joffrey, Tyrion îmbunătățește apărarea cetății și îl trimite pe alunecosul
Încleștarea regilor () [Corola-website/Science/321674_a_323003]
-
În acest interval a reușit să mențină autonomia voievodală, însă la începutul domniei lui Ludovic I de Anjou (1342-1382), casa regală reușește să-l destituie. Există două ipoteze cu privire la motivele acestei decizii politice: fie un conflict cu nobilul maghiar Ioan - castelan al cetății Visc - reprezentantul regelui în Maramureș, fie o decizie a fostului rege Carol Robert de a impune o taxă de 18 dinari pentru fiecare "poartă iobăgească", ceea ce ar fi dus la o mișcare de amploare a maramureșenilor pentru apărarea
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
al Lituaniei, acolo au fost mutate Arhivele Lituaniene în 1551. În 1586, moșia a fost transformată în "ordynacja" (moșie ce nu putea fi înstrăinată). În 1582 Mikołaj Krzysztof „Sierotka” Radziwiłł, mareșal al Lituaniei, voievod de Trakai și de Vilnius și castelan de Šiauliai, a început construcția unei impozante vile cu trei etaje, în plan pătrat. Deși lucrările se bazau pe structura deja existentă a unui castel medieval, fostele fortificații au fost în întregime transformate într-o vilă în stil renascentist-baroc. Construcția
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]
-
acele vremuri, reputația lui Czarniecki era importantă: Seimul îi recunoscuse public aportul la lupta pentru recucerirea Ucrainei, iar otomanii, aliați temporar cu Polonia, își exprimaseră la rândul lor admirația pentru el. Pe 14 mai 1655, Czarniecki a primit titlul de castelan al Kievului, titlul care îi asigura poziția de membru Senatului. În timpul invaziei suedeze conduse de regele Carol al X-lea Gustav, Czarniecki s-a remarcat în timpul asediuluii Cracoviei. În ciuda faputului că a fost obligat să predea orașul, Czarniecki a capitulat
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]