367 matches
-
devin mai ambițios, căci mă bate gândul să Mă multiplic și aduc În viața mea mai mulți Ceilalți ca parteneri ai mei. Deși aceasta ar Însemna să intru În competiție cu ei pentru cele câteva substanțe nutritive prețioase pe care catadicsești să mi le furnizezi din rația ta alimentară. Ce ironie Bruce, eu să-mi fac griji pentru tine, tu, cel care mi l-ai luat pe Celălalt, sufletul cel mai frumos care a fost găzduit vreodată Într-un organism viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
noi. — Ascultă Bruce, evident a trebuit să-ți retragem cererea... de promovare. Acum nu-i momentu potrivit pentru tine să te Întâlnești cu comitetul pentru promovare. Îți dai seama de asta, nu-i așa? Noi Înțelegem ce zice Toal. Nu catadicsim să-i răspundem. Mi-au luat acum slujba după care tânjeam, cea care era de drept a noastră, dar sentimentul că am suferit o pierdere e, Într-un mod ciudat, insignifiant. Toal se uită-n jurul lui prin casă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
doar de cele cu care au fost incriminați soții Ceaușescu. Să ne reamintim cum foștii securiști erau etichetați în bloc drept teroriști, torționari, odioși, siniștri etc., iar pentru justificarea acestor atribute, pe cât de grave, pe atât de neadevărate, nimeni nu catadicsea să aducă cea mai mică dovadă și, cu atât mai puțin, să asculte și „cealaltă parte”. Apoi, mi-a fost și îmi va fi cu neputință să uit cum, în acea conjunctură de furie oarbă, mai exact, în ianuarie 1990
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
dacă nu invocam una din „strălucitele indicații”, potrivit căreia nici o persoană care a comis o infracțiune să nu rămână nepedepsită și nimeni să nu fie condamnat pe nedrept. În sală s-a lăsat o tăcere mormântală, iar ministrul nu a catadicsit să dea vreun răspuns. De fapt, aveam să aflu de la ofițeri din alte unități, aceasta era atitudinea lui Emil Bobu la ședințele unde participa: nu întrerupea pe nimeni, nu punea întrebări și nu da răspunsuri, iar în cuvântul final, pregătit
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
îndrăzneț, am prins-o pe neașteptate într-o strânsă îmbrățișare și i-am furat un sărut pasional cum nu a mai avut ea ocazia vreodată să primească. Ha, ha, ha!... A fost pasional doar din partea mea, că ea nu a catadicsit să răspundă în același fel...Am luat-o prin surprindere, că altfel nu se lăsa. Îmi amintesc că era printre puținele studente de la Medicină care nu aveau niciodată timp să se mai și distreze... Nu mai știu ce Tainicele cărări
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
aduce audiențe în emisiune. Pe scurt, povestea de față mi se pare la fel de abominabilă ca momentul de acum câțiva ani, când o femeie și-a dat foc la Pitești, timp în care nici un mare ziarist prezent în zonă nu a catadicsit să îi întindă o mână. După toată nebunia asta, simt nevoia să evadez într-o poză salvată pe desktop-ul laptopului meu, primită de la bunul meu prieten, Cătălin. E, acolo, o casă singuratecă, ițită într-un vârf de munte plin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
unui adolescent. Mi-am amintit că băiatul care stătea cu pumnii Încleștați În poale ne făcuse să ne lansăm in tot felul de speculații. — Cu siguranță că acesta este urmașul acestui loc, m-am aventurat - și, văzând că Dora nu catadicsește să răspundă, am adăugat: Pare pus pe năzbâtii. Uită-te numai la coșurile alea, la spatele ăla, la pumnii ăia. E supărat pe toată lumea! Cu doi tați, am continuat, se prea poate să ajungă așa. — Savurându-și momentul de glorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poetul Calistrat Costin, ce este poezia? C.C.: Lesne de întrebat, greu de răspuns...eu am făcut și nu puțină cronică literară, i-am analizat pe alții, i-am întrebat, i-am criticat, i-am lăudat la rigoare, dar n-am catadicsit să scot o cărticică "de gen", m-a furat literatura originală. Am scris și trei volume de proză, mai multe de versuri. M-oi fi chestionat pe mine însumi despre "ce-i poezia", dar nu m-am luat prea în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
domnișoarei matilde, cea de-a doua mănușă a doamnei Bordaz, o pudrieră, o cutie de Coca-Cola și un pantof bărbătesc. 12. abia după patru sau cinci vizite făcute de mine în micuța sa librărie din pasajul Verdeau bătrînelul excesiv de amabil catadicsi să-mi întindă mîna și să se prezinte : — Bernard. Fără îndoială, trecusem cu bine un test de rezistență sau de tenacitate întrucît imediat după această scurtă prezentare Bernard mă consideră un prieten al librăriei. După cum vedeți, îmi spuse el, cărțile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
propus, mai bine zis i-a impus, un truco În doi. — Orice joc e și-al meu, i-a replicat Montenegro. La estancia străbunilor mei, În castelul crenelat ce-și numără de două ori turnurile În apa trecătorului Paraná, am catadicsit să accept societatea dătătoare de vlagă și distracțile rurale ale unui gaucho. Desigur că vorba mea În legea jocului s-a spus totul era spaima celor mai cărunți trișori din Deltă. Foarte curând, Montenegro (care n-a scăpat de ghină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fie Întâmplăcios, a zumzăit lugubru Croce. Fără direcție și poteră, mergem grămadă fix În haosu rus, În tirania lu Ceka. Tre să recunoaștem: În țara lui Ivan cel Groaznic, liberu arbitru ia-l de unde nu-i. Ostentativ gânditor, Ricardo a catadicsit să afirme: — I-o chestie că chestiile nu pot fi Întâmplăcioase. Și, fără ordine, pe fereastră intră-n zbor o vacă. — Ba chiar și misticii de mâna-ntâi, o Teresa de Cepeda y Ahumada, un Ruysbrokio, un Blosio, a confirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ar fi comis - risum teneatis - un plagiat. Lungi extrase din ambele opere, publicate În coloane paralele, justificau, În opinia sa, insolita acuzație. Dar ea a căzut În gol; nici cititorii nu au luat-o În seamă, nici Paladión nu a catadicsit să răspundă. Pamfletarul, de al cărui nume nu vreau să Îmi aduc aminte, și-a Înțeles greșeala pe loc și s-a condamnat la tăcere perpetuă. Frapanta-i orbire critică este acum evidentă! Perioada 1911-1919 corespunde deja fecundității aproape supraumane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
parolă masculă, s-a pus În picioare cât iera dă estraplat și, cu flinta În dreapta, mi-a dat poroncă să cânt ultimu Ave Maria. Să mă fi vizionat cum boceam. Nu știu dacă dân dispreț sau milă, il Capo a catadicsit să lungească termenu cu niște ceasuri, da m-a somat: — În seara asta, la orele douăzeci, acilea sub vizualii mei, ai să Înghiți toată pudinca și n-ai să lași fărâme. Vezi că te fac arșice. Acu iești liber. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
locurile pustii, nu era chiar de nebăgat în seamă. A luat-o pe mijlocul drumului, stîrnind praful din ce în ce mai gros, mai moale, mai alb. "Doamne, dacă plouă te îneci în noroi." Probabil nu ploua decît foarte rar și de aceea nu catadicsiseră să aducă piatră măcar pentru ulița ce duce la gară. Ori, mai bine, nu prea pleca și nici nu prea venea nimeni cu trenul. Șoseaua era la cîțiva kilometri buni și apropierea mării era mai puternică decît orice curiozitate turistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mahalagiu sau ca un vătaf de moșie, amestecătura avea rostul ei, probabil nu-și dădea prea bine seama cu cine discută, oricum, dacă se găsea acolo, în casa lui, însemna că insul avea un rost pe lume și de aceea catadicsise să-i intre în voie. Leonard Bîibîie judeca repede, fără să se înfunde în amănunte. Ceea ce-i spunea lui, Basarab Cantacuzino mai spusese și altora desigur, cu alți termeni, cu alt ton. Probabil îl făcuse să-și aleagă limbajul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alcătuirea Regenței după sfîrșitul lui Ferdinand, timp în care Basarab Cantacuzino se agitase, desigur, în felul său, destul de mult. "Se agitase" însemna că telefonase personal, ceea ce l-a pus pe gînduri pe inspectorul însărcinat cu supravegherea discretă a zonei, prințul necatadicsind în general să se obosească pentru atîta lucru. Plătea pentru asta cam trei-patru secretari, oameni educați și plini de rafinament, încît te puteau face să crezi că vorbești chiar cu Excelența-sa în persoană. Preocuparea față de alcătuirea regenței fusese serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și soarele lucea pe un cer senin și verde ca piatra de chiclaz. Cei patru cai încordați traseră la scară sania plină de blăni și de cergi mițoase; iar vizitiul, cu căciula-i buhoasă, stătea drept și mândru, nici nu catadicsea să se uite spre umilitele icoane care se zugrăveau în juru-i. Bordeienii se adunaseră iar, așteptând plecarea stăpânilor. În geamlâcul de dindos, Faliboga sta de vorbă cu cuconu Jorj, răspundea la tot ce-l întreba și primea porunci. - Când ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de alături, alese sarica ce era de trebuință bătrânei; veni îndărăt și o lepădă lângă vatră. Cățelușa i se încurcă iarăși printre picioare. —Tu vrei să te duci și Vidra se împotrivește, râse într-un dinte nana Floarea. Paznicul nu catadicsi să răspundă la asemenea observație. Încă se amestecau în el otrăvurile și dezgusturile și încă nu-i venise vremea să rupă din el mânia. —Așa-i acest Culi totdeauna! oftă bătrâna. Feciorul ei ieșise, întorcând aceleași sprâncene posomorâte. Sania era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
undoire a trupului. Ne întreba ca să nu tacă și să înțelegem că ne acordă atenția cuvenită. —Ne ducem în colo, îi răspunse barcagiul. Dumneata ești, nene Fane? După cum se vede. Poate duci pe dumnealui la coliba uncheșului? Omul meu nu catadicsi să-i răspundă. Ea râse cu toți dinții. —Iaca, i-am dat unui berechet opt lei, să-mi cumpere pâine și pamblică. N-ar mai fi ajuns! Pâine să se facă și pamblică - să-l mănânce și să-l întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era mai rău? Am simțit eu că Pastenague, care mi-a citit peste umăr ultimele două tablete, nu e prea mulțumit de ce citește (nimeni nu l-a silit să citească!). Pentru că-l văd cam încruntat și arborând un aer preocupat, catadicsesc să-i pun întrebarea eliberatoare: — Ce ai, ți s-au înecat corăbiile? N-am nimic, ce să am... — Văd eu că nu ți-s boii acasă. Mă enervezi cu stilul ăsta forțat paremiologic. Ce, ești Creangă în exil? Sau vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
de bine primit: conferință de presă în toată regula, mai multe interviuri la ziare, la televiziune și vestea, care nu poate să nu încânte urechile unui autor, că prima tranșă a tirajului era deja epuizată. La Budapesta, traducătorul n-a catadicsit să vină să mă întâlnească. Aici, la Ljubljana, Aleš Mustar, un bărbat tânăr și isteț, vorbind la perfecție româna (a studiat-o în România, unde și-a dat doctoratul cu prof. Eugen Simion) a avut amabilitatea să mă însoțească peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
numai o pagină și jumătate? E imposibil! Și-apoi, nu vezi, Eugen Simion a devenit și el colaborator al Cotidianului. — Și ce! Păi o să creadă lumea că ne firitisim între noi. — A! Probabil din cauza asta tânăra Elena Vlădăreanu n-a catadicsit să anunțe în articolașul ei despre premiile Uniunii Scriitorilor că ai luat și tu premiu la proză. La ziarul ăsta al vostru împingeți rigoarea până la a vă persecuta unii pe alții. O cunoști pe Elena Vlădăreanu? — Pe cine? — Pe poeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
De vină, oricum, sunt românii: în primul rând regimul comunist care a făcut ce știm cu toții că a făcut, dar și cel postcomunist, care nu se sinchisește de cultură. De vină e și Uniunea Scriitorilor din România, care n-a catadicsit să protesteze pe lângă editorii dicționarului. Trebuie să mă indignez eu, care, câtuși de puțin, măcar după nume, care înseamnă ce înseamnă, dacă nu și după cărțile scrise, sunt francez. Noroc cu Alexandra Laignel-Lavastine... După cartea ei, care a stârnit tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
o dată sau de două ori pe an: primăvara și toamna. În orice caz, nu iarna, pentru că nu mai suport frigul, sunt prea bătrân ca să mă readaptez. La drept vorbind, nici nu prea mă adresez scriitorilor care, știu foarte bine, nu catadicsesc să mă citească, pârțâie din buze și întorc foaia. Scriu pentru cititorii din România, pentru cititorii Cotidianului, ziarul care mi-a făcut cinstea să-mi ofere o rubrică săptămânală. — Bine, bine, știu eu toate chestiile astea. Dar când urezi scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
ai văzut vreodată un incendiu în pădure, iar câteva din amintirile mele cuprind date asupra acestui subiect, vei știi că focul stârnește orice fel de vânat din ascunziș. Începe o goană nebună către zone mai reci. Chiar și regele animalelor catadicsește să alerge din fața unei asemenea conflagrații. Părerea mea este că vom găsi un rege aici, sfârși el brusc - iată-l aici, în loc deschis, unde pot să mă asigur, cu un minimum de risc, că nu-mi pierd timpul. Craig dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]