439 matches
-
jumătate fix, în toată lungimea străzii Stoian Militaru, că acolo o să iasă și o să ne vindece ea... Zis și făcut. Încă de pe la șapte jumătate tropăiau deja pe Militaru Stoian toți odioșii. Parcă ne candriserăm. Țipam. Orăcăiam. Ne păcăneam între noi catafalcurile. Trăgeam clopotele unor ucenice de-ale fermecătoarei, care, în zile normale, ne slobozeau la trăscău, dar acum fuseseră dresate să păstreze ordinea în convoi, să-i curenteze pe zvăpăiați și, la un semnal al ciohordoaicei, să ne mâne cu forța
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cavalerul înaintă spre ea, băgă cheia în broasca cea grea de fier, o întoarse cu putere, aripele ușii săriră în amândouă părțile și [se] arătă o sală mare și largă în a cărei adâncime era un sicriu înălțat pe un catafalc și de jur împrejur ardeau în sfeșnice nalte făclii de ceară albă. De-a lungul murilor salei stăteau, în șiruri lungi, statui urieșești de marmură neagră, îmbrăcați ca mauri * și cu săbii mari în mâni. Când cavalerul înaintă, toți ridicară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
învălește simțirea și cugetarea, că lumea încetează împrejurul lui... și în somnul lui mortuar * parcă mai * ***, încet, ca un sunet de vioară subțire și dulce, vorba: amor... apoi nu simți nimic... nimic... In mijlocul paraclisului negru și nalt era zidit catafalcul îngreuiet de un sicriu și asupra întregului era aruncat un lințoliu de catifea neagră cusut cu stele de aur... în noaptea solitară arde o singură făclie... nici un preot nu murmură cu glasul măsurat * rugăciunile morților, numai cîte-o rază se fură
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
din punct de vedere politic să te slujești de un mort împotriva celor vii, să subordonezi respectul pentru misiunea sa față de admirația pentru un om în cele din urmă să deturnezi admirația în propriul tău profit. Lenin se află pe catafalc, învăluit în giulgiul legendei sale, iar succesiunea lui este deschisă. Erau în joc mai mulți tovarăși de drum, dintre care Troțki era cel mai prestigios, iar Buharin părea cel mai evident. Unul singur nutrea însă dorința de a cîștiga cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de a face mai ușoară resurecția în mințile mulțimilor ce vor veni. Limbajul în care i te adresezi acestui om divinizat este codificat în cursul ceremoniilor repetate. Vă sînt cunoscute frazele rostite de Stalin, cu o intonație liturgică, depunînd în fața catafalcului lui Lenin un adevărat jurămînt religios: "Părăsindu-ne, tovarășul Lenin ne-a poruncit să ridicăm cît mai sus și să păstrăm neîntinat titlul măreț de membru al partidului. Jurăm, tovarășe Lenin, că-ți vor urma cu cinste porunca" ș.a.m.
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cultura, cu mult mai mult decît a făcut-o pentru societate. Iar el care voia să pună suveranitatea impersonală a științei și a democrației în locul suveranității personale a religiei și a eroului nu a văzut mulțimea fără număr defilînd în fața catafalcului său, descoperindu-și capul în gînd în timp ce-i rostea numele și sacrificîndu-se pentru cultul său. Act excepțional, zeificarea lui Lenin a devenit apoi exemplele sînt numeroase, de la Mao la Tito un procedeu în slujba expansiunii unei religii profane, la fel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să se dumirească despre ce-ar fi putut fi vorba, dar Trimisul pontifical și Arhiepiscopul văzuseră bine, la fel de bine ca și Starețul Dominicanilor: acel tânăr confrate, acel Tommaso Campanella, cutezase să întrerupă ritualul de omagiere funebră și lipise de draperia catafalcului un pergament pe care erau așternute versuri în latină. Ceva scandalos: care era noima acelui gest? O sfidare a autorității, un omagiu căruia nu-i socotise urmările negative și care se puteau răsfrânge asupra Ordinului Dominicanilor și a lui Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în privința ideilor și gesturilor lui, acum în schimb se îmbulziseră în cor pentru a-i face cunoscut dezacordul lor. Poate c-a făcut-o de pomină, așadar, dacă nici prietenii adevărați nu-i împărtășesc fapta... Ce-am atașat eu la catafalcul bătrânului filosof era doar o poezie, nicidecum o bombardă. Ei da, ca și cum poeziile tale, bătrân ștrengar, n-ar avea mereu spini, ace ascuțite sau otrăvuri. Nu știam că niște ființe mici ca voi s-ar amesteca în filosofie sau teologie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fie înmormîntată încă joi. Rectificăm aceasta. Sicriul dublu a fost depus la biserica Sf. Spiridon pentr-un priveghi de trei zile. Sub placa de sticlă a coșciugului de metal alb se vede fața îngălbenită a moartei, încunjurată cu flori. Împrejurul catafalcului sunt așezate glastre cu flori și arbori cu frunzele negre verzi. Înmormântarea va avea loc abia astăzi. [18 iulie 1876] ["CONVENȚIUNEA DE COMERCIU... Convențiunea de comerciu închiată de guvernul trecut, pentru onoarea sa și a țărei, cu Rusia a primit
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
tije solitare de floarea soarelui ale căror pălării, căutând lumina apusului, îi întorceau și ele spatele... Bătrânul poet era apăsat de acea tristețe din care omul știe că nu va mai ieși. E o fotografie mai tragică decât cea a catafalcului." * La „Ecouri” revista pune (!) scrisoarea profesorului Ciopraga adresată domnului Gruia Novac: „Baaadul” face o frumoasă impresie. A pornit cu dreptul! Împreună cu „Academia bârlădeană” noua revistă concretizează aspirația unei continuități semnificative. Era necesară o reîmbinare a forțelor culturale locale, acțiune venită
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
nu a reușit să-și "ilustreze" dosarul de la Securitate. Iute la minte, atât preotul cât și scriitorul dar mai ales omul Gh. Sofianu, (Gh. Văleanu) nu putea avea simpatia tuturor. Dar a fost prețuit și... citit. El este încă pe catafalc iar noi suntem nevoiți să vorbim la timpul trecut de el deși îl păstrăm în suflet pentru omenia lui. Rămâne în panoplia personalităț ilor din județul Vaslui și în "TV.V. - 15... explozia", rămâne mai ales în paginile unor cărți care
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
să-i foșnească viermii prin ochi, prin gură, dar mai ales prin nas". Spaima animalică trezită de terifianta "condițiune materială" a omului alungă dorul de moarte ca pe o vinovată iluzie, de basm mincinos: Va să zică așa sunt morții! Nu pe catafalc, ci în pământ, în putrezire, în descompunere, în piftia de carne și viermi. Și el care de atâta timp dorise să moară! Ce urâtă e moartea!". Înțelepțit, fiul armurierului nu va mai fi de aici încolo prizonierul percepțiilor imediate și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
glorios, cu modelele lui de eroism. Henric al VI-lea, de pildă, prima piesă istorică a elisabetanului, începe sub semnul morții regelui războinic. Corpul defunctului rege Henric al V-lea este prezent pe scenă, în sicriul său așezat pe un catafalc impunător, iar ducele de Bedford îi invocă fantoma (ghost), rugând-o să protejeze regatul. Piesa se deschide, așadar, cu bine-cunoscutul apel la fantoma ocrotitoare a regescului răposat plecat în lumea umbrelor, acolo unde își va întâlni marii predecesori. Moartea lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în sală, actorii se află deja acolo: niște bătrânei semănând izbitor cu acele figurine de ceară ce înfățișează oamenii „de parc-ar fi vii”, îmbrăcați în haine negre de doliu potrivit unei tradiții ancestrale, stau nemișcați lângă băncile evocând un catafalc pe care se vor așeza în curând. „În fața acestei înfricoșătoare imobilități inumane asemănătoare aceleia a morților”, în spectatorul ce dă cu ochii pentru prima oară de bătrâneii aceștia încremeniți ar trebui să se trezească un sentiment confuz, tulbure, „de repulsie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
shite din piesele no - nu vor fi niciodată absolut sigure. Ele vor lăsa întotdeauna loc dubiului, întrebărilor: e vis sau e realitate? E simulacru sau e adevăr? Monumentalul, mormântul gol și jocul de oglinzi În teatru, mormintele sunt figurate prin catafalcuri goale. Și totuși gravitatea lor monumentală sugerează fără echivoc prezența morții adevărate, cimitirul real. Încă din 1954, cu mult înainte de „Straniul cuvânt de...” și de Scrisorile către Roger Blin, în câteva Fragmente 1 publicate în revista Les Temps Modernes, Genet
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vid, la absență și la piatra comemorativă par cu atât mai bizare! În aventura lui Genet, moartea dublează întotdeauna privirea, fie ea și cea mai frivolă. De asemenea, fiecare gest poartă pecetea morții. Pentru ceremonialul funebru cu mormânt gol și catafalc pe care nu e depus nici un cadavru real, orice privire, orice gest modelează vizibil o absență. „Aventura mea va fi funebră prin faptul că orice acțiune este, în mod categoric, trăită și gândită nu pentru a genera acțiunea următoare, ci
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în mod categoric, trăită și gândită nu pentru a genera acțiunea următoare, ci pentru a se reflecta în ea însăși, pentru a erupe, a exploda și a se autodefini cu cea mai mare rigoare, până în momentul aneantizării sale totale. Exemplu: catafalcul pe care nu se află sicriul cu trupul neînsuflețit al împăratului Germaniei oferă prilejul unei false ceremonii, simulate, găunoase, scurte sau lungi, în cinstea oricărui fel de absență”. Vrând să dea expresie acestui permanent joc între absență și prezență, spectral
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
până la venirea ambulanței, într-o sală de așteptare cu ferestre enorme de cristal ce dădeau spre holul de așteptare. Eram însă așezat în mijlocul sălii cu dosul la vitrine și sala era plină de lume, aveau cu toții impresia că era un catafalc aranjat acolo și oamenii aceia cu toții, veniți ca să consoleze familia, atât doar că fumau și mă serveau și pe mine, cel de pe catafalc, cu bomboane, și că trăgeam și eu dintr-o pipă bună... În geamul vitrinelor își turteau nasurile
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sălii cu dosul la vitrine și sala era plină de lume, aveau cu toții impresia că era un catafalc aranjat acolo și oamenii aceia cu toții, veniți ca să consoleze familia, atât doar că fumau și mă serveau și pe mine, cel de pe catafalc, cu bomboane, și că trăgeam și eu dintr-o pipă bună... În geamul vitrinelor își turteau nasurile palide și-și holbau ochii o mulțime imensă de gură cască.... privind cu toții în sală la bolnav și șoptind între ei tot felul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mai puțin,/ Deși știu că-n opaițul vieții/ Trebuie pus mereu sânge,/ Sângele altuia.// Mai nevinovată, dar nu nevinovată,/ Am stat la masă cu vânători,/ Deși îmi plăcea să mângâi urechile lungi/ Și mătăsoase ale iepurilor/ Asvârliți, ca pe un catafalc,/ Pe fața de masă brodată./ Vinovată chiar dacă eu nu apăsam pe trăgaci,/ Ci-mi astupam urechile,/ Oripilată de zgomotul morții/ Și de mirosul sudorii nerușinate a celor care-au tras". (Animal planet) Redând ad litteram frânturi din existență, prin acest
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Nu e, cel puțin acum, cazul! Probabil am să revin, am să nuanțez, am să mă Întorc undeva, În timp, Înainte de ’89 și, imediat, după aceea... Când Însă mă gândesc că cei ce Își lingeau degetele atunci când Sorescu era pe catafalc, ei erau deja, cadavre ambulante, că erau morți de dinainte (paradoxal, un fel de morți mergători!), parcă Îmi vine să o las baltă! Voi vedea eu cum și În ce fel voi face! Subiectul e Încărcat de mizerii umane până
Întrebări și mirări la masa trecutului. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1484]
-
simbolistă în Eloe cu Ellenai (1907-1909) din care răzbate un sens redempționist, mesianic, al suferinței care transcende scena mizerabilistă a decupajului istoric. Dacă prima pictură întreține un simbolism difuz recuperabil din haloul unei suferințe spiritualizate, în cea de-a doua, catafalcul improvizat, modest pe care zace Ellenai a fost înlocuit cu aripile îngerului Eloe care o poartă spre paradis. Remarcabil în pictura lui Malczewski este tocmai această trecere dinspre tabloul cu subiect istoric, cu o intrigă, la compozițiile simboliste. Cadrul realist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolist, descoperind prototipul la Hans Holbein cel Tânăr. Din păcate, criticul vede filiația tematic, fără a înregistra și schimbările de viziune caracteristice pentru o schimbare de sensibilitate: Böcklin, Von Stück, Max Klinger. "Prototipuri sunt reprezentările trupului lui Iisus întins pe catafalc, așa cum îl concepuse mai întâi Hans Holbein cel tânăr, pe catafalc, subiect reluat de idealiștii școlii germane, de A. Böcklin în tabloul "Durerea Magdalenei", de Fr. Stück în "Pieta" sau de Max Klinger în stampa "Moartea" din ciclul "O iubire
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vede filiația tematic, fără a înregistra și schimbările de viziune caracteristice pentru o schimbare de sensibilitate: Böcklin, Von Stück, Max Klinger. "Prototipuri sunt reprezentările trupului lui Iisus întins pe catafalc, așa cum îl concepuse mai întâi Hans Holbein cel tânăr, pe catafalc, subiect reluat de idealiștii școlii germane, de A. Böcklin în tabloul "Durerea Magdalenei", de Fr. Stück în "Pieta" sau de Max Klinger în stampa "Moartea" din ciclul "O iubire", op. X., nr. 10. Schița cuprinde mai multe persoane. Peste căpătâiul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se lupta pentru deconspirarea Securității! Iar Corneliu Coposu, sin-gurul adevărat bărbat politic din România postdecembristă, murise, dar nu înainte de a mai face un ultim serviciu partidului său: accesul la guvernare. Când l-a văzut bizonul românesc pe Ion Iliescu la catafalcul lui Coposu, oma-giindu-l, a avut brusc o revelație care, din fericire, i-a schimbat puțin și votul cam un an mai târziu! Într-un fel, Seniorul a avut noroc, n-a mai apucat să vadă ce-au făcut urmașii cu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]