265 matches
-
punea în vedere să dea „învătătură oamenilor voștri să nu umble făcând valu fără ispravă în sate", și, de vor afla „niscare deșugubini adevărate", care să nu „hie menciuni", tot să nu învăluiți nimic, numai să le scrie într-un catastif și să le aducă la noi; „voi trimite eu oamenii noștri de aici de voi socoti după greșeala lor și li se va face judetu cu dreptate"... Documentele cercetate duc la concluzia că în cazul Fălciului, globnicii se trimiteau de la
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cu murdărie cu smârc și otravă grâu stricat cântece cu moarte gloduri și ei cu gheara înfiptă în gâtul tatălui și ei descărcând pubelele eșecului în ochiul mamei curat hohotind hohotind șterge-i Doamne din lume șterge-le numele din catastifele tale adu zăpezile copilăriei florile de cireș plânsul în sughițuri al băiețelului părăsit pe autostradă - în lăcașul încăpător al spaimei picură Doamne lumină să ningă doamnelor și domnilor cu fulgi de lumină ia uite-l pe Marinică D.J. care îmi
Ion Tudor Iovian by Ion Tudor Iovian () [Corola-website/Imaginative/10468_a_11793]
-
pe daiboj de la gulie prin rotoaica pe sub deal spre lăzărescu cu bâte și topoare meșterite direct prin arini pe gârla vezi la vale pe cei care nu știau carte i-a ajutat să pună degetul (ăla belit și mare) pe catastife și călindare pe ceilalți i-a luat direct pe sus cu ghiotura o dubă mare neagră la raion când a obosit sătulă și fericită s-a oprit pe clopotnița bisericii noastre în coastă lângă pădure s-a uitat lung peste
pixelii leana bădălana și păcala făgețelului by Petruț Pârvescu () [Corola-website/Imaginative/2651_a_3976]
-
îl trăgea altcineva printre sunete și mirosuri. printre stâlpi moi ai puzderiei de clipe. simțind ca o fereastră în creștete. peste grâul cuvintelor răsucit. al cerurilor fără de asemănare. primul copac înflorit smuls. după ce asudase la cântatul utreniei. într- un catastif stătător. morți scoși de prin uliți. în grădini cu păsări spirituale. așteptând o corabie de pâine trasă de un melc. * asemenea mult dorite cărți. în care stau ascunși lei nemuritori. sau retrași în mânăstiri. pentru citirea lor. a acelor litere
MUNTELE VIU by Paul Aretzu () [Corola-website/Imaginative/5328_a_6653]
-
Aici s-au găsit un șir de așezări și necropole din paleolitic, neolitic (culturile Criș, Dudești, Boian, Precucuteni, Gumelnița), epoca bronzului (culturile Tei, Monteoru, Coslogeni), epoca fierului (culturile Halstatt, Latène). Prima mențiune documentară a localității pare a fi cea din catastifele Brașovului, în anul 1529. Localitatea este atestată documentar sub numele "Eșteu" într-un pergament slavon, emis la cancelaria lui Mihnea Turcitu la 6 iulie 1585. Din acest document reiese că așezarea are vechime de câteva secole, fiind recunoscută de comercianții
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
a scos satul, care avea și un văd de moară în apă Prutului, la vânzare. L-a cumpărat, cum am arătat, Mănăstirea Galata, care era ctitoria lui Petru Șchiopul. Spre sfârșitul anului 1588, noiembrie 25, Mănăstirea Galata a întocmit un catastif al averii sale în care este trecut și satul Sivita cu 6 mori și 100 porci. Morile erau la Prut dar și pe gârlele din Baltă Bratesului. Dintre cele 16 sate pe care le stăpânea mănăstirea, la Sivita erau cele mai multe
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
de piatră aflate în regiune. În jurul anilor 1720-1750, în Iași, încep să fie construite tot mai multe case, poduri, străzi de piatră. Astfel apare celebra "breaslă a pietrarilor, podarilor și cărămidarilor". La început pietrarii locuiau în Iași, după cum vedem în Catastiful Iașilor din 1755, însă datorită drumului anevoios până pe Dealul Repedea de unde scoteau lespezile de piatră, au hotărât să se mute la poalele carierei. Astfel apare satul Pietrărie. Neobișnuit este faptul că ei nu aveau, ca celelalte bresle, o biserică a
Pietrăria, Iași () [Corola-website/Science/301299_a_302628]
-
legumele, pomii fructiferi. Despre localitatea Leșu se pomenește pentru prima dată, după cum afirma profesorul Anton Coșbuc, unul din fiii de seamă ai acestei așezări, în studiul său intitulat " Obârșia satului Leșu", la începutul sec. al XVII-lea. Este vorba despre catastifele de dare ale orașului Bistrița pe anul 1603, în care găsim consemnat și numele satului Leșu. Au existat în decursul timpului și alte puncte de vedere cu privire la vechimea satului Leșu. Astfel, preotul Anton Mălai, într-o descriere a parohiei greco-catolice
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
Într-un document din 22 martie 1621, Alexandru Ilieș întărește schimbul de moșii: Mitropolia Moldovei da satul Stârceni Ținutului Sucevei și primește satul Udești de la Ionașco Gheghea. Mai tarziu, în anul 1662, sătul ajunge în proprietatea vistiernicului Iordache Cantacuzino. În catastiful general al tuturor banilor pe care i-a dat vistiernicul de pe toate moșiile sale se arătă: 60 sate întregi, 15 jumătăți de sate, 2 jirebii, 33 fălci de vie în valoare de 14.300 galbeni, 650 galbeni pe Fântânele și
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
bute slad, 1 poloboc vin, 1 poloboc stridie, 3 camene pietre ciară, 6 taleri de chieltuială, 3 zloți la tămâie ”, ca la 3 aprilie 1602 același voievod să vină cu daruri cu ocazia aceleiași sărbători. La 21 aprilie 1614 întocmește „catastif de praznic ce au dat și miluit ... sfintei sale mănăstiri a Voronețului” Ștefan Tomșa voievod, care vine cu aceeași ofrandă. Constantin Mavrocordat dă mănăstirii Voroneț, la 7 noiembrie 1733, „din vama mare cîte 2 ocă de untdelemn și cîte 8
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
avea fonduri și nu era în stare să plătească. Acum patru luni, într-o clipă foarte grea, a mai împrumutat 100.000 lei, refuzând dobânda lor de 6.000 lei. E un adevărat patriot. Care numai i se șterge din catastiful isprăvniciei și a se arăta atârnătoare de-a-dreptul de visterie, plătindu-se birul de-a-dreptul către ea, moșiile lui din Ilfov: Tâncăbești, jumătate, Dragomirești, jumătate, Pupăza și Hagi-Gheorghe. Dumnealui are dreptul de a chema străini și de a face cu dânșii slobozii
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
al voievodului, Anton-Maria Del Chiaro ("Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia"). De asemenea se adaugă documente interne, precum însemnările personale ale lui Constantin Brâncoveanu (pe un calendar, editate de istoricul Emil Vîrtosu), corespondența, condica marii logofeții, condica vistieriei, anatefterul și catastiful, și documente externe, de o „impresionantă diversitate”, după cum observa istoricul Andrei Busuioceanu. În perioada fanariotă - o perioadă de declin pentru scrierea istoriei - domnia lui Constantin Brâncoveanu nu a fost tratată; nici în perioada pașoptistă, care a utilizat trecutul istoric pentru
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
la limita cu județul Neamț, într-o zonă de șes de pe valea râului Moldova. Teritoriul actual al localității se afla în stăpânirea mănăstirilor Râșca și Neamț, actualul sat fiind împărțit în două părți: Boroaia Neamțului și Boroaia Râștii. Deoarece în catastiful sămilor tuturor mănăstirilor din țară din 1742 satul nu apare, el figurând de abia în cartografia rusească din 1774, se poate deduce că satul Boroaia a fost fondat în perioada 1742-1774 de către locuitori refugiați din Transilvania care au lucrat ca
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea un numar de 24 de ținuturi: Bârlad, Tecuci, Tigheci, Lăpușna, Vaslui, Orhei, Soroca, Hotin, Cernăuți, Suceava, Iași, Fălciu, Covurlui, Horincea, Putna, Adjud, Tutova, Trotuș, Bacău, Român, Neamț, Cârligătura, Hârlău și Dorohoi. "Catastiful de câșle" (1591) al lui Petru Șchiopul menționează numai 22 de ținuturi, ținutul Horincea fiind contopit cu ținutul Covurlui, iar ținutul Adjud cu ținutul Putna. Aflat la granița Moldovei, ținutul Covurlui avea menirea de a apăra Moldova de atacurile turcilor
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
dar uneori fără voia lui găsea plăcere într-însele; era vădit că-i plăcea să-și aducă musafirii la Juniperus, unic în felul lui și pe care la urmă ajunsese să-l privească drept o creație a lui. Aveam un catastif în care se înscriau cei care vizitau ,,Juniperus” și pe foile lui pictasem florile sălbatice ale Sinaiei. Asta dovedește numărul și importanța persoanelor primite începând cu Ferdinand al Bulgariei până la cei mai smeriți sublocoteneți, primiți în ceasurile când oamenii mari
„Cuibul Princesei“ de la Peleș, căsuța din copaci a reginei Maria - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102274_a_103566]