877 matches
-
A INTENSITĂȚIITC "CATEGORIA GRAMATICAL| A INTENSIT|}II" Intensitatea 4 este singura categorie gramaticală autentică din flexiunea adjectivului, cu conținut propriu și mijloace specifice de exprimare. Conținutul categoriei are natură dublă, semantică și deictică, ceea ce duce la dezvoltarea a două variante categoriale: A. intensitatea obiectivă (comparativă) B. intensitatea subiectivă (apreciativă) A. Conținutul categorial al intensității obiective rezultă din interpretarea lingvistică a raportului dintre două sau mai multe obiecte din punctul de vedere al manifestării unei însușiri comune sau din interpretarea unui obiect
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categorie gramaticală autentică din flexiunea adjectivului, cu conținut propriu și mijloace specifice de exprimare. Conținutul categoriei are natură dublă, semantică și deictică, ceea ce duce la dezvoltarea a două variante categoriale: A. intensitatea obiectivă (comparativă) B. intensitatea subiectivă (apreciativă) A. Conținutul categorial al intensității obiective rezultă din interpretarea lingvistică a raportului dintre două sau mai multe obiecte din punctul de vedere al manifestării unei însușiri comune sau din interpretarea unui obiect din perspectiva aceleiași însușiri, situată între coordonate temporale și spațiale diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
uita, iar la dânsa ba.” (I. Creangă, p. 244) ș.a.m.d. Adjective incompatibiletc "Adjective incompatibile" cu categoria gramaticală a intensitățiitc "cu categoria gramatical\ a intensit\]ii" Sunt invariabile în funcție de categoria gramaticală a intensității, datorită planului lor semantic: a. adjectivele categoriale: dreptunghic, hexagonal, românesc, daco-getic, alpin, montan etc. b. unele adjective calificative, incompatibile cu gradualizarea însușirii pe care o exprimă: etern, veșnic, mort, perfect, esențial, principal, desăvârșit etc. c. adjective care se caracterizează prin absolutizarea unui sens categorial în planul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic: a. adjectivele categoriale: dreptunghic, hexagonal, românesc, daco-getic, alpin, montan etc. b. unele adjective calificative, incompatibile cu gradualizarea însușirii pe care o exprimă: etern, veșnic, mort, perfect, esențial, principal, desăvârșit etc. c. adjective care se caracterizează prin absolutizarea unui sens categorial în planul lor semantic; sunt termeni neologici, ocupând în limba latină, de unde provin, o anumită poziție (comparativ = gradul de intensitate superioară sau inferioară sau superlativ) în paradigma comparației (= intensității) adjectivului latinesc: anterior, posterior, exterior, interior, inferior, superior, major, minor, maxim
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înseamnă $Eu spun că$$ tu cânți; • persoana a III-a; subiectul vorbitor constată că obiectul comunicării lingvistice nu este nici unul din protagoniștii actului lingvistic: „El cântă” înseamnă $Eu spun că$$ El/ea $adică nici eu, nici tu$$ cântă. Conținutul semantic categorial se suprapune cu conținutul semantic lexical, ceea ce face din persoană o categorie semantică și gramaticală totodată; fiecărui sens categorial îi corespunde un anumit pronume, caracterizat printr-un anumit sens lexical: eu este pronume care desemnează locutorul și termen semnificând ‘persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nici unul din protagoniștii actului lingvistic: „El cântă” înseamnă $Eu spun că$$ El/ea $adică nici eu, nici tu$$ cântă. Conținutul semantic categorial se suprapune cu conținutul semantic lexical, ceea ce face din persoană o categorie semantică și gramaticală totodată; fiecărui sens categorial îi corespunde un anumit pronume, caracterizat printr-un anumit sens lexical: eu este pronume care desemnează locutorul și termen semnificând ‘persoana I’; tu desemnează interlocutorul și semnifică ‘persoana a II-a’; el desemnează un „obiect” care nu este nici locutorul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
77) Categoria gramaticală a număruluitc "Categoria gramatical\ a num\rului" Opoziția de număr prezintă trăsături distinctive și sub aspect semantic și sub aspectul expresiei. Sub aspectul conținutului semantic, opoziția de număr se deosebește la unele pronume personale de aceeași opoziție categorială din flexiunea substantivului sau din flexiunea pronumelor nepersonale. Prezintă aceeași desfășurare semantică din flexiunea substantivului pronumele de persoana a III-a. La aceste pronume (și la cele grupate cu ele: dânsul, dânsa, însul, însa), opoziția de număr ea/ele corespunde
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Mai departe veți merge numai voi: tu și sora ta.” Categoria gramaticală a genuluitc "Categoria gramatical\ a genului" Numai pronumele de persoana a III-a, din interiorul paradigmei personale (el, ea) sau exterioare paradigmei (dânsul, dânsa, însul, însa) dezvoltă opoziția categorială de gen. Întrucât intră în raporturi de reluare sau de anticipare cu substantive, pronumele el și ea preiau și caracteristici categoriale ale acestora, „se acordă” cu ele în gen. Realizând prin termeni diferiți opoziția de număr și caracterizându-se printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
persoana a III-a, din interiorul paradigmei personale (el, ea) sau exterioare paradigmei (dânsul, dânsa, însul, însa) dezvoltă opoziția categorială de gen. Întrucât intră în raporturi de reluare sau de anticipare cu substantive, pronumele el și ea preiau și caracteristici categoriale ale acestora, „se acordă” cu ele în gen. Realizând prin termeni diferiți opoziția de număr și caracterizându-se printr-un grad ridicat de abstractizare, pronumele cunoaște numai două genuri: masculin și feminin: „El veni, copilul mândru,/Călărind pe-un papagal
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la unitatea lexicală și gramaticală a grupului: a o șterge, a o întinde, a o încurca etc. Observații: Forme diferite de gen intervin și la pronumele de persoanele I și a II-a, la cazul genitiv, dar nu în interiorul opoziției categoriale biplane și nici într-un raport de variație în planul expresiei, ca la adjectiv, în funcție de substantivul determinat. Forma de gen la aceste pronume este orientată de structura prepoziției (locuțiunii prepoziționale) care a impus situarea pronumelui în genitiv; asupra, contra, împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ta din sintagmele în fața mea, în fața ta nu pot sta decât în genitiv; sunt forme de genitiv ale pronumelor eu și tu. 2. Un sens gramatical nu poate duce la modificarea constantei semantic-lexicale a termenilor intrați într-o anumită opoziție categorială; față de singularul student, varianta morfologică studenți are diferit doar sensul gramatical: ‘plural’ vs ‘singular’; sensul lexical rămâne nemodificat, cum nemodificat rămâne sensul lexical al aceluiași substantiv la genitiv: viața de azi a studentului. Nu se comportă în mod diferit nici
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceluiași substantiv la genitiv: viața de azi a studentului. Nu se comportă în mod diferit nici pronumele; acesta își păstrează constanta semantică lexico-gramaticală, indiferent de variabilitatea sensului concret-lexical în actualizarea lui, în funcție de situația de comunicare și indiferent de sensul gramatical categorial: acesta păstrează sensul de ‘apropiat de locutor’, în opoziție cu acela ‘ândepărtat de locutor’ și în interiorul opoziției de număr: acesta - aceștia sau în interiorul opoziției de caz: acesta - acestuia, inclusiv în sintagme cu prepoziții: cu acesta (Ac.), datorită acestuia (D.), împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în stilul solemn. În limbajul familiar, se mai cuprind, între pronumele personale, forme de politețe regionale: mata, dumneatale etc. Sub aspect morfologic, trăsătura distinctivă a acestor pronume este dată de structura lor și de modul de desfășurare a unor raporturi categoriale în strânsă legătură cu raportul semantic. Structura distinctă caracterizează întreaga subclasă: pronumele de politețe sunt pronume compuse (din substantiv și pronume posesiv). Desfășurarea specifică a raporturilor categoriale caracterizează numai unele pronume: 1. În stilul neutru, singularul și pluralul persoanei a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este dată de structura lor și de modul de desfășurare a unor raporturi categoriale în strânsă legătură cu raportul semantic. Structura distinctă caracterizează întreaga subclasă: pronumele de politețe sunt pronume compuse (din substantiv și pronume posesiv). Desfășurarea specifică a raporturilor categoriale caracterizează numai unele pronume: 1. În stilul neutru, singularul și pluralul persoanei a II-a sunt omonime: dumneavoastră. 2. În flexiunea cazuală, în stilul neutru, toate cazurile sunt omonime, la amândouă persoanele: La persoana a II-a omonimia cuprinde și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
eu = eu: șEu spun căț eu te îmbrac.”). La persoana a III-a, acestei deosebiri de conținut îi corespunde și o deosebire de formă: îl (pronume personal)/ se (pronume reflexiv): „El îl îmbracă.”/„ El se îmbracă.” În planul expresiei opoziția categorială de persoană este asigurată de supletivismul formelor: mă/te/se; ne/vă/se. Numărultc "Num\rul" La primele două persoane, conținutul categorial se caracterizează, la plural, prin aceleași variante semantice ca și pronumele personal: • pluralul inclusiv: ne = mă + te: Noi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de formă: îl (pronume personal)/ se (pronume reflexiv): „El îl îmbracă.”/„ El se îmbracă.” În planul expresiei opoziția categorială de persoană este asigurată de supletivismul formelor: mă/te/se; ne/vă/se. Numărultc "Num\rul" La primele două persoane, conținutul categorial se caracterizează, la plural, prin aceleași variante semantice ca și pronumele personal: • pluralul inclusiv: ne = mă + te: Noi ne îmbrăcăm. vă = te + se: Voi, tu și fratele tău, vă îmbrăcați în albastru. • pluralul exclusiv, separativ: subiectul locutor vorbește în numele unei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când pronumele posesiv trimite numai spre posesor: cartea mea sau implicit, când pronumele cuprinde în planul său semantic și posesorul și obiectul posedat: a mea. La amândouă variantele pronumelui posesiv sensul de persoană rămâne o trăsătură lexico-semantică în afara opoziției gramaticale categoriale. În consecință, indiferent de persoana semantic-lexicală a pronumelui-subiect, verbul-predicat se situează totdeauna la persoana a III-a: Ai mei/ai tăi/ai săi au plecat. Cele două variante semantice determină constituirea a două subclase pronominale: • pronume posesive (propriu-zise) • pronume posesive
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Observații: Pronumele același este tot un pronume compus la origine dar, în flexiune, reacționează ca un pronume simplu și poate fi considerat ca atare. Flexiunea pronumelui demonstrativ implică aceleași categorii gramaticale din flexiunea celorlalte pronume nepersonale: gen, număr, caz. Conținutul categorial este dat cel mai adesea de poziția substantivului substituit în interiorul acelorași opoziții gramaticale, iar forma se caracterizează prin raporturi specifice pronumelui. Genultc "Genul" Opoziția de gen implică doi termeni corelativi: masculin și feminin. Substantivele neutre sunt reluate, la singular, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a altor adjective pronominale (determinative); își schimbă forma în funcție de genul, numărul și cazul substantivului determinat. Mijloacele de exprimare a acestor categorii sunt aceleași ca în flexiunea pronumelui, dar, uneori, cu poziții diferite în funcție de topica adjectivului. Când adjectivul precede substantivul, opozițiile categoriale se exprimă în mare măsură dezinențial. Când adjectivul urmează substantivul, dezinențele se înscriu în desfășurarea flexiunii interne, ca mijloc de marcare a opozițiilor categoriale sau secundează flexiunea internă (la adjectivele compuse) ca și flexiunea pronumelui. Genultc "Genul" Ca și celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în flexiunea pronumelui, dar, uneori, cu poziții diferite în funcție de topica adjectivului. Când adjectivul precede substantivul, opozițiile categoriale se exprimă în mare măsură dezinențial. Când adjectivul urmează substantivul, dezinențele se înscriu în desfășurarea flexiunii interne, ca mijloc de marcare a opozițiilor categoriale sau secundează flexiunea internă (la adjectivele compuse) ca și flexiunea pronumelui. Genultc "Genul" Ca și celelalte adjective pronominale, adjectivul demonstrativ își schimbă forma în funcție de două genuri: masculin și feminin; când determină substantive neutre, adjectivul ia, la singular, formă de masculin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de concretizare a numărului obiectelor substituite determină constituirea a patru subsclase de pronume de cuantificare: a. pronume de cuantificare numerică simplă; exprimă numărul obiectelor ca atare, considerate într-o desfășurare deschisă: unu, doi, trei etc.; sunt expresia concretă a numărului categorial al substantivelor nedeterminate: doi (studenți) - studenți; b. pronume de cuantificare totalizatoare (colectivă) (închisă); exprimă numărul obiectelor considerate într-un grup închis: amândoi, tustrei etc.; sunt expresia concretă a numărului categorial al substantivelor determinate definit: amândoi studenții - studenții; c. pronume de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deschisă: unu, doi, trei etc.; sunt expresia concretă a numărului categorial al substantivelor nedeterminate: doi (studenți) - studenți; b. pronume de cuantificare totalizatoare (colectivă) (închisă); exprimă numărul obiectelor considerate într-un grup închis: amândoi, tustrei etc.; sunt expresia concretă a numărului categorial al substantivelor determinate definit: amândoi studenții - studenții; c. pronume de cuantificare nedeterminată; situează în nedeterminare numărul obiectelor, în desfășurare deschisă: mulți, puțini, câțiva, câteva sute etc. sau dintr-un grup închis: toți; sunt expresia concretă nedeterminată a numărului categorial al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numărului categorial al substantivelor determinate definit: amândoi studenții - studenții; c. pronume de cuantificare nedeterminată; situează în nedeterminare numărul obiectelor, în desfășurare deschisă: mulți, puțini, câțiva, câteva sute etc. sau dintr-un grup închis: toți; sunt expresia concretă nedeterminată a numărului categorial al substantivelor caracterizate prin determinare nedefintă: mulți studenți - niște studenți sau determinare definită: toți studenții - studenții. Observații: Pronumele mulți și puțini se apropie de adjectivul calificativ; cunosc diferite grade de intensitate: mai mulți, foarte mulți (puțini). De altfel, „formele de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la pronumele atâția și toți din subclasa a treia. Ca sens gramatical, determinarea este o variabilă și caracterizează pronumele din prima subclasă (cu excepția pronumelor de singular: unu, una și unele pronume din subclasa a III-a: mulți, câțiva, puțini). Opoziția categorială se realizează prin morfemul cel, marcă a determinării definite în opoziție cu morfemul Ø, marcă a nedeterminării: Doi au plecat, ceilalți se mai gândesc./ Cei doi au plecat, ceilalți se mai gândesc. Mulți au fost, puțini au rămas./ Cei mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
au formă de singular: patru, opt sau chiar se organizează în interiorul opoziției singular-plural: (o) sută/două sute. Că opoziția rămâne exclusiv în planul expresiei o dovedesc substantivele din sintagmele cu întrebuințare adjectivală a pronumelor de cuantificare, care se caracterizează prin sensul categorial de pluralitate: patru/opt/o sută (de) oameni. Pronumele mulți, puțini au numai formă de plural. Formele de singular mult, multă sunt adjective calificative sau adverbe (mult, puțin). Realizează, în planul expresiei, opoziția singular-plural pronumele cu structură substantivală (zece, sută
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]