877 matches
-
sale vizează permanențe în destinul eroilor săi". Monograful plasează Paginile bizare sub egida literaturii fantastic-ironice, personajele fiind un fel de măști ale unor pure ficțiuni. Așa cum personne în franceză înseamnă persoană dar și nimeni. Eseistul oferă pertinente și cuceritoare grile categoriale, propulsând opera lui Urmuz în cuvenita modernitate a obsesiilor de tip omul-mecanomorf sau omul-pasăre. Fișele psihanalitice aduse la zi de Nicolae Balotă legitimează personajul compozit al lui Urmuz drept un "bastard al omului și animalului", ce se regăsește în imaginea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
defini propensiunea națională spre petrecerea colectivă nu este necesară. O știa prea bine Caragiale, îmbătat de plăcerea de a privi și de a fi în posesia adevărului uman cuprins în pornirea spre existența indistinctă, ce acordă gregarității, in-diferenței, un loc categorial. Cine crede că autorul și-a făcut o profesiune de credință din "simt enorm și văz monstruos" pare a scăpa din vedere tocmai apetitul enorm al scriitorului pentru situațiile cocasse, pentru ceea ce este (privit cu voluptate) "caraghioz" (și monstruos, de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de concentrarea stilistică, de personaje, care sunt mereu puține și repartizate cu sarcini dramatice nete. Șapte personaje în Noaptea furtunoasă, două în Conul Leonida, unsprezece în O scrisoare pierdută reprezintă cifre semnificative. Viziunea clasicizantă a lui Caragiale păstrează procedeele generalizatoare, categoriale, fixează un personaj prin ticuri și formule, dar abandonează staticul și este interesată de diferitele forme de particularizare, în special de cele ale limbajului. Acestei enumerări de elemente clasicizante i se pot opune fapte esențiale, în netă opoziție cu viziunea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
la Caragiale nu este o fuziune intimă între subiect și obiect. Scriitorul vede omul în societate, nu îl vede în natură, vede omul în interdependența sa socială, nu în interdependența sa cosmică. Își concentrează atenția asupra categoriilor sociale, distinge limbajul categorial, surprinde interesele antagonice, legăturile și conflictele de idei în cadrul vieții sociale. Legătura dintre om și cosmos nu îl interesează. Nu recunoaște natura ca factor determinant în plăsmuirea ființei umane. Natura este pentru el un simplu decor, un moment al zilei
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
se desacralizează și intră în uzul dezorganizării cotidiene sau dispar odată cu actul enunțării lor; altele rămân persuasive doar în registrul nonliterar sau metaficțional și "stau la originea unui număr substanțial de acte de vorbire care le reiau."4 2. Personajul categorial, personajul carismatic și procesul construirii de imagine În procesul cunoașterii absolute, personajul categorial are rolulul unui catalizator spiritual din perspectiva căruia sunt înserate în ordinea firească a vietii "evenimente care schimbă un destin, într-o evidență stare de exasperare și
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
lor; altele rămân persuasive doar în registrul nonliterar sau metaficțional și "stau la originea unui număr substanțial de acte de vorbire care le reiau."4 2. Personajul categorial, personajul carismatic și procesul construirii de imagine În procesul cunoașterii absolute, personajul categorial are rolulul unui catalizator spiritual din perspectiva căruia sunt înserate în ordinea firească a vietii "evenimente care schimbă un destin, într-o evidență stare de exasperare și tensiune."5 Relevanță comportamentului uman asociat cu retorica eului determina într-un grad
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
perspectiva căruia sunt înserate în ordinea firească a vietii "evenimente care schimbă un destin, într-o evidență stare de exasperare și tensiune."5 Relevanță comportamentului uman asociat cu retorica eului determina într-un grad înalt persuasiunea comunicării și influența personajului categorial în modularea / construirea imaginii de sine prin supremația actului creator și în relație cu ceilalți. În structura acestuia, dialogul nuanțează relația carismatica pe care întotdeauna o recreează prin fapte-eveniment, prin revelația și trăirea la limita a clipei. În genere, tot
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
care dinastia miturilor fondatoare ale eului corespunde, în fond, recompunerii sinelui datorită imaginilor ce definesc universul interiorității umane, în suficiente situații-limită, provocări ale destinului, sau paradoxuri. Om al complexelor pe care le ascunde cu grijă, și al tuturor dezvăluirilor, personajul categorial se construiește gradat că un personaj-emblemă creat în subtext, un personaj-fantasmă care se conturează fără voia autorului. Imaginile astfel narate aparțin deopotrivă eului care se povestește, dar și eului care se ascunde, seducător și plin de patimă, în scriitura-refugiu că
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pentru a reliefa imaginea competenței, devenind criteriu de diferențiere a liderilor carismatici de ceilalți lideri. De aceea, carismă are ca sursă comportamentul liderului care, daca este construit drept o atitudine cvasi-emoțională, marchează toate etapele inițierii și formării sale ca personaj categorial mereu dispus să-și "reoficializeze" statutul și să-și impună imaginea. El comunica detașat, prin limbaj, ceea ce are programat, dar și altceva în plus pentru că din discursul narativ în care se regăsește că instanța narativa nu poate lipsi "ierarhia eurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
se fac aprecieri generale.8 Urmează etapă enunțării obiectivelor și a reactualizării cunoștințelor: pentru consolidare a) argumentarea complexității tematice a românului b) identificarea tipurilor de român, cu exemplificări de secvențe narative exponențiale c) varietatea tipologiilor literare, din perspectiva dihotomiei personaj categorial / carismatic pentru evaluare: Felix și Otilia (caracterizări) Elevii vor fi capabili să dezvolte aceste idei pe baza fiselor de lucru primite, să argumenteze influențele balzaciene, caracterul de Bildungsroman, de roman-frescă a societății burgheze, axat pe ideea moștenirii și a paternității
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
acțiune inversă care permite revenirea la starea anterioară. În baza operaționalității crescânde a gândirii, pasul spre logicitate este făcut și prin extinderea capacității de conservare a invariațiilor. Această achiziție permite saltul de la gândirea de tip funcțional la cea de tip categorial. Ceea ce diferențiază acest prim stadiu logic de următorul este faptul că operațiile mintale rămân dependente și limitate de conținutul pe care îl pot prelucra: materialul concret. De aici și caracterul doar categorial - concret (național) al gândirii școlarului mic. Abia stadiul
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
gândirea de tip funcțional la cea de tip categorial. Ceea ce diferențiază acest prim stadiu logic de următorul este faptul că operațiile mintale rămân dependente și limitate de conținutul pe care îl pot prelucra: materialul concret. De aici și caracterul doar categorial - concret (național) al gândirii școlarului mic. Abia stadiul următor va completa și desăvârși procesualitatea cognitivă prin apariția formelor categorial - abstracte (conceptele). Stadiul operațional - formal (11/12 - 15/16 ani sau niciodată) Progresul operaționalității gândirii este evident, raționamentul prin care individul
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
că operațiile mintale rămân dependente și limitate de conținutul pe care îl pot prelucra: materialul concret. De aici și caracterul doar categorial - concret (național) al gândirii școlarului mic. Abia stadiul următor va completa și desăvârși procesualitatea cognitivă prin apariția formelor categorial - abstracte (conceptele). Stadiul operațional - formal (11/12 - 15/16 ani sau niciodată) Progresul operaționalității gândirii este evident, raționamentul prin care individul se desprinde de materialul concret, putându-se axa pe abstracțiuni. Pe lângă operarea nuanțată cu clase de obiecte și cu
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
anterioară. În baza operaționalității crescânde a gândirii, pasul spre logicitate este făcut și prin extinderea capacității de conservare a invarianților. Ceea ce diferențiază acest prim stadiu logic, când s-a făcut saltul de la gândirea de tip funcțional la cea de tip categorial, de următorul este faptul că operațiile mintale rămân dependente și limitate de conținutul pe care-l pot prelucra, respectiv materialul concret. De aici și caracterul doar categorial concret (noțional) al gândirii școlarilor mici. IV Stadiul operațiilor formale (11/12 - 15
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
s-a făcut saltul de la gândirea de tip funcțional la cea de tip categorial, de următorul este faptul că operațiile mintale rămân dependente și limitate de conținutul pe care-l pot prelucra, respectiv materialul concret. De aici și caracterul doar categorial concret (noțional) al gândirii școlarilor mici. IV Stadiul operațiilor formale (11/12 - 15/16 ani sau niciodată) Este stadiul care completează și desăvârșește procesualitatea cognitivă prin apariția formelor categorial abstracte. Progresul operaționalității gândirii este evoluția de fapt, că raționamentul se
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
-l pot prelucra, respectiv materialul concret. De aici și caracterul doar categorial concret (noțional) al gândirii școlarilor mici. IV Stadiul operațiilor formale (11/12 - 15/16 ani sau niciodată) Este stadiul care completează și desăvârșește procesualitatea cognitivă prin apariția formelor categorial abstracte. Progresul operaționalității gândirii este evoluția de fapt, că raționamentul se desprinde de 55 materialul concret, putându-se axa pe abstracțiuni. Se operează nuanțat cu clase de obiecte și relațiile dintre ele ca și în stadiul anterior și apare posibilitatea
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
specifice, care îl apropie de adult.Percepția își pierde caracterul global - sintetic și îmbracă forme analitice sintetice. Procesele memoriei ating un nivel superior. Memoria logică este pe primul plan (scade înclinația de ”a învăța pe de rost”). Accentul de pe gândirea categorială (definirea noțiunilor în relație cu categoria superioară) se mută pe gândirea logică, sistematică (înțelege și utilizează demonstrațiile logice sistematice). Limbajul este în continuă dezvoltare. La școlarul de vârstă mică se înregistrează o deplasare importantă de la limbajul oral la cel scris
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
chimie, etc.) se pretează la aplicarea și consolidarea acestei capacități, în domeniul disciplinelor socioumaniste nu este obligatoriu să se manifeste transferul acestei achiziții. Este o cale relativ simplă de a afla câți din elevii unei clase se ”avântă” în planul categorial abstract (conceptual) al gândirii și câți rămân în planul mai comod, categorial-concret (noțional). E bine să le propunem o scurtă intervenție scrisă, anonimă, de interes major pentru ei, dar care să solicite generalizare și abstractizare în tratare (de exemplu, ceva
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
din zeci de puncte care, luate separat, nu spun nimic, dar care, împreună, formează un întreg comprehensibil? (...) Din punctul de vedere al abordării clasice, conceptele reprezintă definiții stocate în memorie, conținând atribute individual necesare și colectiv suficiente pentru determinarea apartenenței categoriale. Aceasta înseamnă că un obiect care are caracteristicile definitorii ale unei categorii trebuie să fie clasificat ca membru al categoriei, iar un obiect care nu are aceste caracteristici nu trebuie clasificat ca membru al categoriei. Sună foarte simplu și clar
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
unei categorii trebuie să fie clasificat ca membru al categoriei, iar un obiect care nu are aceste caracteristici nu trebuie clasificat ca membru al categoriei. Sună foarte simplu și clar: observi un obiect oarecare și, pentru a-i identifica apartenența categorială, consulți definițiile din memoria ta, așa cum ai consulta un dicționar (Schneider, 2004). Dacă proprietățile care definesc o categorie se potrivesc cu cele ale obiectului observat, atunci decizi că obiectul este membru al respectivei categorii. Din păcate, această viziune este aplicabilă
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
pe întuneric, cu unghia". Chiar și în exersările parodice selectate mai sus, este cât se poate de evident un fapt: rescrierea înseamnă, în cazul lui Ovidiu Nimigean, asumarea nu atât a unui cod poetic, ci a unui cod ontologic subsumat categorialului negativ. Autorul reciclează, altfel spus, discursuri ale suferinței de sine și de lume, suferință pe care, în loc să o estompeze, rictusul parodic o evidențiază. Cu atât mai mult va fi evidentă neantificarea lentă a mutantului eu liric atunci când el (se) privește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ordin uni versal, marile "locuri comune" ale gândirii ("totul curge", "nu e nimic nou sub soare"); o invarianții teoretico-literari: vizează "totali tatea, manifestată sub toate formele (expli cite sau latente), a reflecției teoretice A și ASUPRA literaturii, având un caracter categorial, repetitiv, stabil, circular, pseudo-original"; o invarianții literari: "pun în evidență fondul literar comun, marea unitate structurală a literaturii. Ei ilustrează jocul profund al analogiilor sincronismelor, al simulta neităților, coincidențelor, paralelelor și similitudinilor literare, care se apropie de identitatea integrală" (Marino
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
social se reflectă, desigur, la nivel cultural, în promovarea unor noi modele de expresie. Astfel încât, "începând cu anii '30, cultura europeană înregistrează o serie de încercări interesante de a reface unitatea pierdută a subiectului și de a reda individualului demnitatea categorială. În lipsă de alt termen, voi numi postmodernism, modelul cultural care aspiră spre o nouă sinteză, integrând și depășind criza modernismului, într-o încercare de reabilitare (pe baze dinamice însă) a categoriei individualului. Transferat din arhitectură în studiile literare, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sau categorii cu care acesta operează și care s-ar putea să nu fie în relație de corespondență cu realitatea studiată, ci să reprezinte "intruziuni" subiective care apar din diverse rațiuni, cum ar fi aceea a ordonării evenimentelor în "recipiente" categoriale distincte. De altfel, John H. Arnold mărturisește că "cel mai specific aspect al istoriei este producerea povestirilor 20 (the production of narrative), sau, în linii mari, modalitatea în care înțelegem procesul textualizării cunoașterii pe care am construit-o în legătură cu trecutul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de manifestare în interiorul său. Una din cele mai întâlnite "dispute secundare" ține de apropierea postmodernismului de avangardă, situație întânită mai ales în literatură sau arte. Ihab Hassan consideră că aceste asimilări conceptuale derivă din "instabilitatea semantică" a postmodernismului în calitate de termen categorial. În acest sens, pe de o parte avem dificultățile ridicate de "relativa tinerețe" a postmodernismului, iar pe de altă parte, "înrudirea semantică cu termeni curenți, ei înșiși instabili. Anumiți critici înțeleg prin postmodernism ceea ce alții numesc avangardism sau chiar neoavangardism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]